442 matches
-
avea, prin urmare, forța juridică a unei legi ordinare. Legea de abilitare trebuie să precizeze în mod obligatoriu domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe. Numai în cazuri excepționale, guvernul poate adopta ordonanțe de urgență, ceea ce nu necesită preexistența unei legi de abilitare, dar ele intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la parlament.<footnote I. Vida, op. cit., p. 67. footnote> Dacă parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu. C) Conceptul de
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
avea, prin urmare, forța juridică a unei legi ordinare. Legea de abilitare trebuie să precizeze în mod obligatoriu domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe. Numai în cazuri excepționale, guvernul poate adopta ordonanțe de urgență, ceea ce nu necesită preexistența unei legi de abilitare, dar ele intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la parlament.<footnote I. Vida, op. cit., p. 67. footnote> Dacă parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu. C) Conceptul de
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
adolescență ia la început aceeași direcție ca și depresia la copil, cu ipoteza teoretică prealabilă în legătură cu existența unei „situații depresive” (Klein, 1934) înainte chiar ca o descriere clinică a depresiei la copil să fie propusă. Nu este imposibil ca această preexistență a unui cadru teoretic prezentat ca atare să fi jenat clinicienii în tentativa lor de a studia depresia la adolescență, făcând neclară într-o oarecare măsură diferențierea dintre procesul psihologic și starea psihopatologică. În plus, o nouă problemă s-a
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
psihomotrice, caracterizate de un înalt nivel de automatizare, rapiditate și/sau eficiență; c) procese mentale complexe cum ar fi înțelegerea în contextul rezolvării unor sarcini. În oricare dintre aceste accepțiuni, spre deosebire de aptitudini și chiar în condițiile în care pot necesita preexistența unor asemenea caracteristici, achiziționarea abilităților necesită interacțiuni în context social, foarte frecvent expunerea indivizilor umani la influențele unor situații, contexte, materiale de instruire. Spre deosebire de competențe, abilitățile nu sunt direct asociate cu exercitarea cu succes a unei anumite profesiuni. Putem spune
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
Înțeles ce sens dădeau patarinii penitenței „in corporis uno vel pluribus”. După cum vom vedea În capitolul următor, este probabil vorba de doctrina origenistă a asumării unor trupuri diverse. Un lucru pare să fie limpede: că patarinii abandonaseră traducianismul bogomilic În favoarea preexistenței sufletului. Această mărturie se coroborează cu cea a lui Juan de Torquemada, de obicei contestată: Există doi Dumnezei, Domnul cel bun și Domnul răului. SÎnt două principii, unul al lucrurilor spirituale și netrupești, celălalt al lucrurilor coruptibile, corporale și vizibile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bagnolezii erau, În principiu, de acord cu moderații din Concorezzo, cu deosebirea că, asemeni lui Nazarie, ei rămîneau fantaziaști și, asemeni catharilor, credeau În preexistenta sufletului, În vreme ce, sub Desiderius, biserica din Concorezzo abandonase fantaziasmul bogomil și susținea traducianismul bogomil În locul preexistenței sufletului. În fine, Sacconi ne dă și o informație prețioasă În legătură cu bisericile din Toulouse, Albi și Carcassonne, care ar fi fost radicale, ca și „albanenses”, În vreme ce „francezii” (din Lombardia) țineau credința bagnolezilor, iar catharii din regiunea Le Marche, Florența și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este instrumentul păcatului; fructul oprit al Arborelui Cunoașterii este păcatul trupesc. De heresi distinge În rîndul catharilor monarhieni două tipuri de teorii asupra originii fiecărui suflet omenesc În parte: unii dintre ei sînt traducianiști, asemeni bogomililor, iar alții cred În preexistența sufletului (ca și Origen). Se presupune că Dumnezeu a creat o serie de suflete noi pentru a compensa pierderea celor care nu vor avea parte de mîntuirea veșnică. „Sclavinii” și bulgarii au un număr de credințe În comun, se afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sînt fizice, ci spirituale. Nu există Înviere a trupului de carne, ci numai a trupului angelic sau celest. Albigenzii neagă liberul arbitru, căci Dumnezeu Însuși nu dispune de liber arbitru, astfel că nu l-ar putea acorda creaturilor sale. Profesează preexistența sufletelor, susținînd că poporul psihic al lui Dumnezeu este antiquus, „primordial”, căci Dumnezeu nu mai creează noi suflete. SÎnt Împotriva sacramentelor, sînt vegetarieni, nu depun jurămînt și nu ucid. Cred că Profeții, care n-au fost răi, și-au rostit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cu sine a treia parte dintre ei, pe care Îi face prizonieri În trupuri de oameni și de animale. Îngerii transmigrează din corp În corp, În așteptarea revenirii lor finale În lumea divină. Aici apar combinate, pentru prima oară, doctrina preexistenței sufletului cu ideea, curentă În catharismul provensal, că reîncarnarea este posibilă nu numai În corpuri omenești, ci și În corpuri ale regnului animal. Maria este un Înger, trupul MÎntuitorului este imaterial, aparent; MÎntuitorul n-a pătimit, n-a murit (fantaziasm
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unei doctrine extrem de sofisticate, reinterpretată astfel Încît să poată fi larg acceptată și combinată cu un element maniheist (antagonismul celor două Principii), tot de origine livrescă Însă ceva mai superficial. Au fost revitalizate În catharismul radical următoarele trăsături ale orgenismului: preexistența sufletelor; corporalitatea Îngerilor; dubla creație și lumile paralele; judecățile multiple; trupul Învierii; negarea atotputerniciei și a liberului arbitru ale lui Dumnezeu. Numai subordinaționismul și căderea sufletelor În trupuri sînt idei comune origeniștilor, catharilor monarhieni (bogomili, reformați sau nu) și catharilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
limitele profane ale materialității: "Apa simbolizează suma universală a virtualităților; ele sunt fons et origo, rezervorul tuturor posibilităților de existență; ele precedă orice formă și susțin orice creație(...). Cufundarea în apă simbolizează (...) regresiunea în preformal, reintegrarea în modul nediferențiat al preexistenței." 196 Cele trei "praguri" existențiale nașterea, nunta, înmormântarea construiesc o matrice semantică a apei a cărei procesualitate este realizată de interferența simbolismelor: distrugerea maleficiilor, denominația, consacrarea socială, trecerea și pe-trecerea lumii. Metamorfoza apei deschide porțile dintre lumi, lumea "de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de autenticitatea ficțiunii, și în general de puterea de invenție a autorului nuvelei "Pe strada Mântuleasa". Pagini de o incisivă expresivitate descriu ravagiile național-comunismului ceaușist, ce își dorea cu orice preț o legitimare inclusiv prin accentuarea recursului la protocronism. Echivalând preexistența cu preeminența, s-a bătut monedă pe originalitatea istoriei și literaturii române, drept care au fost retipărți reprezentanții perioadei interbelice, mit obsesiv al anilor șaizeci, un fel de "paradis pierdut" sau "vârstă de aur": Iorga, Vasile Pârvan, Xenopol, Nicolae Densușianu, V.
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
imposibil. La Berck, la mare, ajungi foarte ușor, dar există foarte puține șanse să pleci. Nu întâmplător, spațiul ales este lângă apă. Simbolismul apei implică atât moartea, cât și renașterea. Imersiunea simbolizează căderea în preformal, reintegrarea în modalitatea nediferențiată a preexistenței, echivalează cu o descompunere a formelor. Emersiunea repetă gestul cosmogonic al manifestării formale. Contactul cu apa permite astfel, întotdeauna o regenerare: descompunerea este urmată de o nouă naștere, iar imersiunea fertilizează și multiplică potențialul vieții. Cosmogoniei acvatice îi corespund, la
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nu se naște mit, el devine mit de-a lungul trecerilor din text în text, construind o figură mitică independența de fiecare dintre ele și mereu în curs de elaborare. Conchidem că mitul modern al Parizienei se fondează pe miturile preexistențe, împrumutând din diverse scenarii mitice unele din elementele lor constitutive. Combinându-le într-un mod original, mitul femeii pariziene fixează alegoria unicității 66. Această semnificație a singularității pe care o are Pariziana dezvolta o palingenezie (adăugare a semnificațiilor noi) și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Burne "mystérieux être féminin și avide de tendresse, d'hommages, d'asservissement" [Maupassant, Notre coeur, p.170]. 48 Analizând unele dintre miturile moderne de rezonanță, M.-C.Huet-Brichard [v.p.29-31] ajunge la concluzia că fiecare mit se fondează pe mituri preexistențe; "o povestire bine structurată, simbolic supradeterminată, de inspirație metafizica, care reia sintagma unuia sau a mai multor texte fondatoare" [Siganos, p.32, subn. n.]. 49 Omul modern suporta ceea ce Eliade numește "influență unei mitologii difuze", care oferă numeroase modele de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
frustrare și nemulțumire, cărora conducerea trebuie să le pună capăt printr-o creștere și mai accentuată a reglementării și a impersonalizării.") 86 Crozier și Friedberg, op. cît., p. 206. ("Bineînțeles, este un proces plin de constrângeri în măsura în care regulile de joc preexistențe structurează "raționalitatea" indivizilor și delimitează un prim evantai de soluții "raționale" posibile. Dar, nu este mai puțin adevărat că este un proces activ: deoarece mai multe strategii sunt oricând posibile, iar cea care va fi aleasă va fi în funcție de atuurile
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
anterioare. Pentru aceasta, propun folosirea a două concepte conexe celui de structurare, și anume conceptele de destructurare și restructurare. 7.1. Destructurare. Restructurare Desigur că orice schimbare socială este în strânsă legătură cu procese de structurare. Însă orice structurare presupune preexistența unei structuri înlocuite sau modificate, iar înlocuirea structurilor vechi cu unele noi înseamnă mai întâi destructurarea acestora și apoi restructurarea. Un exemplu este reprezentat de revoluțiile politice: vechi structuri sunt înlocuite, adesea prin violență (destructurare), de structuri noi, în urma unor
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
creată spre a se întoarce îmbogățită la sine, corespunde principial acestei creatoare deveniri. Faptul că exterioritatea va îngădui, prin multiplele sale manifestări ulterioare, și pe aceea a "răului valoric", devine în acest context o chestiune secundară. Altfel spus, sugestia unei "preexistențe pure", absolute, a "existenței în sine" a informației-idee, a "semnificației fără de semnificant" în termeni semiotici spus este postulată în această alternativă. 2) Ipostaza coexistenței divinității cu o realitate exterioară esenței sale spirituale (spre exemplu, cu "apele primordiale" deasupra cărora duhul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pământului. Fără consoana inițială, rămășiță a unei silabe care însemna „raportat la”, exista forma θέμις (cf. sl. zem, rom. zemnic) cu sensul de „cutumă”, de „obicei al pământului”, adică v ntul auto/h/ton. Ducerea ideii de zeu suprem în preexistență în calitate de creator s-a opus din antichitate perceperii realiste a lumii pentru care gândirea umană este rezultatul evoluției și organizării superioare a materiei, însă teoretizarea acestei idei prin istoria cuvântului este opera neogramaticilor. Aceștia, scoțând modelul i.e. de limbă din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
realiste a lumii pentru care gândirea umană este rezultatul evoluției și organizării superioare a materiei, însă teoretizarea acestei idei prin istoria cuvântului este opera neogramaticilor. Aceștia, scoțând modelul i.e. de limbă din lanțul evoluției silabice și aglutinante, duc și cuîn preexistență împreună cu sistemul de idei transformând monada formă-sens în divinitate creatoare. Etimologia globală reașează cuvântul în normalitatea devenirii lui făcând astfel posibilă înțelegerea numelor de zeități ca rezultat al evoluției semantice și formale a lexicului comun. În acest sens încheiem discuția
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
locală specifică a materialului lingvistic structurat silabic, aglutinant sau flexionar. Geneza unică a tuturor limbilor perpetuează înrudirea lor indiferent de formula structurală în care se înscriu și de nivelul de civilizație pe care îl vehiculează, iar dependența formulei aglutinante de preexistența formulei silabice și a celei flexionare de preexistența formulei aglutinante, împreună cu evoluția locală a materialului lingvistic în aceste formule de limbă anulează teoria arborelui genealogic prin care știința tradițională europeană percepe istoria limbii. Istoria fiecărei limbi și grupări de limbi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sau flexionar. Geneza unică a tuturor limbilor perpetuează înrudirea lor indiferent de formula structurală în care se înscriu și de nivelul de civilizație pe care îl vehiculează, iar dependența formulei aglutinante de preexistența formulei silabice și a celei flexionare de preexistența formulei aglutinante, împreună cu evoluția locală a materialului lingvistic în aceste formule de limbă anulează teoria arborelui genealogic prin care știința tradițională europeană percepe istoria limbii. Istoria fiecărei limbi și grupări de limbi flexionare, numite indoeuropene datorită unui presupus izvor comun
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
bărbatului“ a cântat pentru totdeauna Wordsworth, dar oare nu sentimentul - ce cuvânt sărac! - paternității, al perpetuității întru viitor, este cel ce ne revelează sentimentul filialității, al perpetuității întru trecut? Nu există oare un simț obscur al perpetuității întru trecut, al preexistenței, alături de simțul perpetuității întru viitor, al per-existenței sau al supra-existenței? Și așa s-ar explica împrejurarea că în rândul indienilor, popor infantil, filial, există mai mult decât credința, trăirea, experiența intimă a unei vieți - sau mai bine zis a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și Marea Britanie, supremația legii era o precondiție a introducerii democrației, precedînd-o cu atîtea generații, încît semnificația ei a fost aproape complet ignorată de teoreticienii actuali ai democrației. Aderarea la principiile supremației legii nu este stipulată de către Dahl printre condițiile poliarhiei: preexistența ei este subînțeleasă. Alegerile sînt un al doilea element critic al democrației. Joseph Schumpeter (1952: 271) definește în mod clasic democrația drept alegerea guvernului prin intermediul "competiției libere pentru un vot liber". Ca și John Stuart Mill, Schumpeter era în favoarea unei
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
cu pământul locuinței În aceeași ideie a regenerării și revenirii. Ideia era că În contactul cu solul familial, atât nou născutul cât și muribundul primeau acea putere regeneratoare sau energie vitală care să-l ajute pe primul să vină din preexistență, iar celălalt să treacă În postexistență. În fapt această ideie ascundea credința Întâlnită pretutindeni că oamenii mor Întorcându-se astfel În pământul matern de unde rodesc din nou revenind la viață prin generația care-i succede, dar asta numai În perimetrul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]