171 matches
-
mine de-afară, până la bust, până la mijloc, până la solduri, genunchi și glezne mă despoi de marmură. Doar nisipul rămâne și acela în mușuroaie mărunte care așteaptă un vânt dinspre nord să se spulbere. Cine să le adune boabele să le prefire prin gâtul clepsidrei, de vreme ce clepsidrarul e plecat de un timp să sufle în sticlă fierbinte să sufle în foalele clipei. Suflete, suflete, ce iubire nebună de legat ar ieși din singurătățile noastre în vreme ce gândurile se vor preface în căi, alergând
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
Și lumea din adâncuri o scutură ușoară / Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade / Târând cu sine timpul cu miile decade" (Mureșanu). E "un sistem de gigantice clepsidre dispuse cum se impunea spre a înlesni mișcarea rotatorie a ceea ce se prefiră prin ele"44, cu rezonanță de clopote în sufletul oricărui trăitor. Eminescu nu este un privitor rece al cerului: o stea dacă fulgeră prăbușindu-se pe cer rezonează în sufletul său, precum prin tuburi subțiri de orgă ar luneca o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Urizen conduceau Escadroanele 185 lui Urthona, cu arme 315 De-aur și argint, de-aramă și de fier186: își recunoscu aprigii fii. Apoi Urizen se ridicắ pe vînt și merse multe mile Înapoi în groaznică să Pînză, zapezi că lină prefirînd: În vreme ce urcắ, răcnind, puternic vibră Pînză, De la un cer la altul, de la un glob la altul. În vaste căi excentrice 187 320 Silite Cometele rostogolitu-s-au la groaznica-i porunca, îngrozitorul drum Căzînd în volbura năvalnic jos printre văile lui Urthona
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
altul asupra câte unui scriitor, făcând, în manieră empatic-impresionistă, notații ce pivotează în jurul unor formulări sesizante. Apelul generos la metafore nutrește o frazare nu lipsită de consistență, dar cu nestăpânite răsfățuri poematice, prin care poetul convertit la critică vrea să prefire ceva din atmosfera unei opere. El scoate cu larghețe, ca dintr-o besactea, ametiste și peruzele, topaze, opale și rubine cu care își „pietruiește”, etalând un apetit ca și oriental, discursul. Și în „viziunile” lui de călător (fie că sunt
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
inchietant sub orizontul unei insuportabile zădărnicii. O mântuire, în noianul acestor risipiri, ar fi în harul primenitor al cuvântului („iar sufletu-mi rămâne de-a pururi în cuvinte” - Rugăciune către luceafăr). Din pudoare, trăirile mărturisite în acest monolog elegiac sunt prefirate printr-un filtru livresc, prin care se străvăd și plăsmuiri de mitologie sau din literatură, ce colindă reveriile contemplativului: Ulise, Oedip, Prometeu, Icar, Don Juan, Romeo, Don Quijote. Și Hamlet, de bună seamă. Frapantă în rafinatul eseu Hamlet sau Ispita posibilului
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Mi-am adus aminte că, despărțindu-mă de oamenii cu care petrecusem începutul serii, îi auzisem spunând că prețurile locuințelor („în orice caz, la Paris intra-muros“, preciza femeia-adolescentă) aveau să crească... Noaptea de iarnă era călduță, ploaia, dincolo de fereastra deschisă, prefira ca pe niște mărgele, la nesfârșit, sclipirile orașului. Miriade de puncte luminoase, simbol obtuz al răzlețirii umane: pentru a da de urma unei persoane dispărute, e de-ajuns să vizitezi toate acele surse de lumină, una după alta, de pe întinsul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Se stârnise vântul din vale, așa cum se stârnea În fiecare după-amiază. Bătea prin ferestrele deschise ale casei. Făcea să-i zăngăne zăvorul de pe lada de zestre și mătăniile vechi ale tatălui ei care stăteau deasupra. Desdemona apucă mărgelele. Începu să prefire, una câte una printre degete, exact așa cum făcuseră tatăl ei și bunicul și străbunicul, respectând o moștenire familială de Îngrijorare temeinică, precisă și codificată. Pe măsură ce mătăniile cădeau una peste alta, Desdemona se lăsa În voia lor. Ce se Întâmpla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
introduceți-le apoi în enunțuri. Ai văzut, tu, Primăvara? Elia David Ai văzut, tu, Primăvara Cum apare, ca-ntr-o taină? Unii spun că vine seara, Cu flori multe-ascunse-n haină... Și când pleoapele-s lăsate, Calde încă, peste vis, Le prefiră toate, toate, Fiecare cum i-a zis... Ghiocelul vrea în crâng, Sau la margine de drum, Când căsuțele se strâng Una-n alta și scot fum... Toporașii, pe oriunde E rost și de-o buturugă, Mai puțin în sobă, unde
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
numai țâhnitul acela subțire și straniu, sub cetina grea de omăt. Trecu așa o vreme. Cânii se depărtau, se apropiau. Glasurile lor se înmulțiră. Ajunseseră pe urmele vânatului și copoii bătrânului. Deodată, în ziua tristă și fără soare, care se prefira prin cetinile înzăpezite și învăluia ca într-o negură bolțile de dedesubt, se strecură un val de umbră. Era amurgul. Ca un tremur, ca o chemare, un sunet nou se deștepta în munte: un glas de corn. Boghean tresări, tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
1494) — O patrie pierdută e precum trupul lipsit de viață al cuiva apropiat; înmormântați-o cu respect și credeți în viața veșnică. Cuvintele lui Astaghfirullah răsunau în ritmul mătăniilor din chihlimbar pe care degetele lui slabe și cucernice le tot prefirau, neobosite. În jurul predicatorului, patru chipuri bărboase și grave, printre care și cel al lui Mohamed, tatăl meu, patru chipuri prelungi peste care se așternea aceeași neliniște pe care șeicul o întărâta fără milă. — Plecați, porniți în pribegie, lăsați-L pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scaun. Trebuia să existe vreo metodă simplă de tot prin care să atragă atenția și știa cu certitudine că el, unul, nu avea chef să traverseze înot apele astea întunecate agățându-se de o pungă de gunoi umplută cu aer. Prefiră printre degete literele de la scrabble și se gândi iarăși la zmeie. Sau la baloane. Baloane! — Mai ai prezervativele alea pe care le foloseai? întrebă el brusc. — Iisuse, într-un moment ca ăsta s-a găsit să ți se scoală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
înscria în acea simetrie care împlinește adevărul unui anumit destin, cu totul diferit de toate celelalte. Și Dante Negro urmărea fascinat povestea acelui destin prin unda de parfum a petalelor de trandafiri stivuite în tipsii de argint. Urmărea mâna care prefira acele petale printre degete. Simțea din plin încărcătura senzuală a acelui gest. Îi amintea de răcoarea pulberii de curcubee, de vibrația mângâietoare a degetelor, de alunecarea luminii și a umbrei peste trupurile goale, de transfigurarea îmbrățișării surprinse în apropierea cascadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Negro închisese atunci ușa spre interiorul casei. Așadar, fusese Marioritza. Contraatacă. ― Și... femeia voalată... care ieșea din locuința ta destul de târziu, spre miezul nopții, ca să se vadă cu consulul francez... și ea ar fi putut fi iubita ta. Dante Negro prefiră cu mâna lui înmănușată petalele de trandafiri. Oare câte alte lucruri mai știa prințul? ― Voi fi cu totul sincer, Alteță! Femeia aceea voalată eram eu. Un travesti destul de ușor de realizat pentru un pictor. Puțin carmin pe buze, pudră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
într-un fel care atrase atenția interlocutorului. Mai văzuse cândva acel zâmbet, dar pe buzele unei femei. Pictorul plecă și prințul nu încercă să-l rețină. Scrisoarea rămăsese pe măsuță. O uitase sau o făcuse uitată? Într-o clipă, Manuc prefiră toate chipurile Marioritzei. Sub beteala porții de la casa domniței Ecaterina, stând acolo, sub ninsoare, pe jumătate ireală, dar atât de vie... Buzele ei brusc întredeschise și mirarea din privirea fixată asupra despicăturii, după ce pantalonul lui fusese sfâșiat de un spin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de plecare; deci, n-am pus nici un prag, acolo - deci, nici ușa n-am Închis-o Îndărătul meu (tocmai, ca să mă pot Întoarce), Îmi fac de lucru pe-acolo, primprejur. Atâtea și-atât de altfele lucruri sunt: de revăzut, de prefirat. De desfăcut. Și de făcut din nou. Ca-n Întâia Zi. Firește: din calidor. Începând cu Moș Iacob, vecinul și bunicul meu adoptiv: Mătușa Domnica nu-mi apare ca, și ea, bunică, doar ca baba-lui-Moș-Iacob. Deși prezentă, mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu era Întâmplător, sau coincidența era tulburătoare. Dar de ce acelea și nu altele? Acum nu pot reciti textele lui Belbo și nici Întreaga istorie a lui Belbo pe care ele mi-o readuc În minte decât În lumina acelui fișier. Prefir acele excerpte ca pe un șir de mătănii eretice, și totuși Îmi dau seama că unele dintre ele ar fi putut constitui, pentru Belbo, un semnal de alarmă, o urmă salvatoare. Sau eu sunt cel care nu mai reușește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe părintele Bernard și nici nu o urmări cu atenție, dar evocarea vegetației luxuriante și a pictorului impresionist se armoniza cu labila lui stare sufletească. — Da, da, e lumină și mult verde, și râul scânteiază și razele de soare se prefiră printre frunze și împestrițează - ai folosit un cuvânt bun - cu pete aurii trupul gol al... — Nu soarele împestrițează fata, subiectul e gloriole, falsa glorie, ba nu, cerul sau cerurile se împestrițează cu... — N-are importanță, trebuie să extragem sensul general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și Tom hotărî că e preferabilă o înfrângere decât abjecta așteptare. Papucul, înconjurat de copacii care-și picurau lacrimile (ploaia se mai domolise), arăta melancolic și misterios ca o casă singuratică dintr-o poveste japoneză. Storurile erau coborâte, dar se prefira o lumină din camera de zi și o alta dintr-o încăpere de la etaj. Tom își închise umbrela. Nu reușea să își găsească batista (răceala lui persista). Când se apropie de ușă, simți că i se face rău de emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
copil cear ști să / povestească copilăria lui din pântec / numai dragostea ta mai face posibilă / viața prin măhălălile lui noiembrie. Cacofonia accentuează, ca și alteori în volum, senzația de înstăpânire a concretului, care nu mai dă răgazul de a se prefira vorbele în care se traduce. Femeia continuă să fie, și în partea a doua a volumului, receptată ca arhetip: Arde pădurea fără flacără / după așezarea părului tău. Un remediu în fața cotidianului este aducerea aminte (Temerar e cel fericit / ocrotit de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ce nu va fi niciodată“!? Și totuși, când să-ntind mâna după ștreang, cad peste admirabila carte De ce m-am întors în România, coor donată de Sandra Pralong, care, în neopașoptismul ei, îmi umflă peste poate optimismul etnoprofesional, după care prefir o dimineață de duminică, întâi august, în Muzeul Satului, unde mă fotografiez cu evrei sexagenari veniți la expoziția de artefacte a lui Pavel Șușară, dar și cu spanioli, italieni și francezi aduși în vizită de căpșunarii noștri - toți de-o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Cotroceni - la Radu Tudoran, pe Șipotul Fântânilor, unde am văzut fil mul lui Barbăneagră cu Eliade, sau la Mircea Nedelciu, în Piața Lahovary colț cu Dionisie Lupu, unde mi-am ipostaziat mental atmosfera de la party-urile criterioniștilor. Și încă mi se prefiră alene pe ecranul interior serile îndesat livrești cu Victoria Ana Tăușan și Marin Bucur, în cămăruța lor din blocul de pe Avrig, vodca Smirnoff, cu pai încorporat, de la George Muntean, vizavi de Liceul „Iulia Hasdeu“, coniacul franțuzesc sirotat la Emil Manu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
volume ale corespondenței lui Baude laire din Plăiade, mi-am cumpărat o antologie a scriso ri lor lui Stendhal, am primit cadou o selecție din co respon dența lui Voltaire și recentul număr cu dosar Cioran din Magazine littăraire, am prefirat brocante cu ceramică de Delft (unde am umflat cu cinci și zece euro farfurii de la 1900, plus o carafă cu satiri și scene bahice de pe la 1890), am cutreierat prin FNAC după DVD-uri cu Jacques Brel... Pe scurt, ce vreau
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vreo zece ani. Eram chiar în spatele lui și i am urmărit cu stupoare calmul, aerul de pensionar senin resemnat, liniștea cu care îndura acel supliciu - domestic și arhibanal pentru unul ca mine -, însă total inadecvat pentru unul ca domnia sa. Am prefirat mental mai multe variante de a-l aborda. Surâsul nătâng blazat al formulei „Ce să-i faci? asta e!“. Stupida nonșalanță a teatralului „Vaaai, meștere, ce plăceeere, ce onoaaare!“. Scrobitul „stimate maestre, dați-mi voie să mă prezint“... Vezi bine
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ritualică, regulile și misterul lui, fie că se merge la rațe sau la becaține, la iepuri, după vulpi sau mistreți, la „răpitor“ sau după stăncuțe (ni se mai întâmpla), cu sau fără alaiul hăitașilor. De mii se ori mi-am prefirat pe buza somnului liorpăitul fericit al câine lui înotând voinicește prin stuf după rața sau gâsca sălba tică împușcată, extazul fugii prin zăpada picurată de sângele iepurelui, excitația ogarilor la vederea cartușierei și-a întregului harnașament ce prevestea expediția și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Antioh, fiule?” Odată cu aceste vorbe, din umbra ușii s-a desprins făptura bătrânului. A înaintat cu aceiași pași neauziți până la scaunul de lângă mine și s-a așezat cu un icnet de ușurare. Îi simțeam umărul aproape și îi auzeam răsuflarea prefirată prin mustața bogată. În clipa următoare, simțeam că am prins aripi și i-am răspuns însuflețit: Este „Așezământul” lui Antioh Cantemir voievod pentru școli. Iaca ce spune vodă: „Și au luat mănăstirile moldovenești asupra lor șapte sute și doodzăci de galbeni
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]