174 matches
-
autentic nu-l poate decît omologa în încordarea sa intrinsecă, în relieful său sensibil precum un alfabet ce n-ar putea fi redat printr-un alt alfabet: Cu stîngăcia unei semnături ce o țineai uitată/ Proscris, sîngele fiarei ți se prefiră în așternut;/ Sub săruturi vestejindu-se în domestice firide/ Carnea sfîntului cheamă îndărăt spinul pierdut" (Fragmentele). Oricum, sensul declasării, al prăbușirii sub stigmatul metafizic e limpede precum o nervură vizionară a întregii producții în cauză, care o situează într-un
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
viață: adevărurile esențiale le descoperi la o etate cînd nu mai poți face uz de ele. Ce surprinde la Barbu Cioculescu e preferința obsesivă pentru copilărie și adolescență, în dauna întîmplărilor trăite la vîrsta matură, ca și cum pofta autorului de a prefira aduceriaminte se încheie odată cu pragul majoratului, care coincide cu abdicarea regelui Mihai. E ca și cînd, dintr-o scădere bruscă a apetitului evocator, bunăvoința autorului față de propria biografie ia sfîrșit odată cu întronarea comunismului, motiv pentru care accentul cade pe spiritul
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
dar viu, viu nu morțiu, viu și fiabil, viu și învingător, viu și de bună seamă veșnic; nu minciuna instituționalizată cu pretenții de ubicuitate, umblând pe picioroange lungi-lungi, ci duhul adevărului care, la o adică, la necaz și strâmtorare, se prefiră agonic ca prin spitale și pușcării în case cu familii obișnuite, capturate pe nimic - vătămat, paralizat, zăcând la pat cu capul spart ziua în amiaza mare, beat de suferința neputinței noastre omenești, prea omenești. În adevăr, repet, în adevăr Dumnezeu
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]
-
stins, pe un galben de filă îmbătrânită. Poate că este o bună lectură, și Florica, aceea pe care o pricepem ca pe un paradis cu podgorii și bunici, e, de fapt, un peisaj gol, printre ale cărui întunecate linii se prefiră ceea ce nu mai e și, cine știe, nici n-a fost: „Te-apleci mirat, străine, pe-amurg ca pe o ramă/ Ce-ar străluci din umbra muzeului pustiu,/ Și crezi, pornind aiurea rănit de-un dor târziu,/ Că ai văzut
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
și cu ce profit sunt alte pete de culoare dintr-un București care, la urma urmei, nu s-a schimbat foarte mult, s-a făcut doar mai greu de cuprins. Zonele mai colorate și mai mișcătoare ale vieții bucureștene se prefiră, în istoria lui Damé, printre priviri asupra finanțelor, ori a presei, documente fără coloratura sentimentală pe care o pot căpăta popasurile pe străzi, în hale și birturi, în piețe. În totul, lui Damé nu pare să- i scape ceva. Deși
Bucureștiul începutului de veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5150_a_6475]
-
leac. Încă trei volume, apoi, Oglinda femeii (1986), Lumină din lumină (1993) și Cuvinte nou născute (2002), sînt despre cheful de-a migra și de-a ,trece" al elementelor. Despre dansul de funigei suflați în vîntul de miazănoapte, despre pămîntul prefirat cu pîine și descîntat cu vin. Despre călătorii: ,Dar eu m-am dus la regele mort/ privind adînc în ochii lui de rugină/ ascultînd cum ninge peste pămînt, / arătînd orbilor un trup de regină." Între lumi își împarte notele din
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
pămînt miroase" ( Moartea furată). Ori: "...mă ascultă apa cum merg pe spinarea ei:/ fiecare pas îi tulbură înfățișarea așa cum toți/ ochii schimbînd ziua în noapte au devenit/ mlaștină..." ( Mlaștina). Lehamitea densă a unui Ion Caraion ( colecție de miezuri autodistructive) își prefiră ecoul într-un atare peisaj teluric mai mult decît transcendent, în care mizeria umană, neîndrăznind parcă a-și ridica privirea spre ceruri, se aliază cu superstiția: "...noroi gri noroi greu noroi/ suflete obosite ca pietrele stau sub el cu mîinile
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
Aș vrea ca numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere / ceea ce implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel cum apa ținută în pumni se prefiră în nisipul dogorind / nădăjduiesc ca în cele din urmă rugăciunea mea să se poată înfiripa lipsindu-se de verbul oamenilor" (Kaspar Hauser). Mistica desăvîrșește ceea ce verbul a săvîrșit. Îl vedem pe Dan Damaschin ca pe un poet de excepție, mai
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
de fotografii. Paginile despre Ion Pillat, Topîrceanu sau Gala Galaction, despre Ovid Densușianu sau Brătescu-Voinești rezistă tocmai prin farmecul scoaterii din latență a unor epoci stinse, și mai puțin prin acuratețea judecății critice. Pillat e un sentimental de modă veche, prefirînd tente sufletești și mulțumindu-se cu ele, fără a mai simți nevoia unei reacții de gust. Expresia lui predilectă e de factură romanescă, așadar narațiune menită a crea atmosferă și a contura personaje, din acest motiv fiind de prisos a
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
și bine!" Ha! Ha! cât de furtunoase erau vremurile pe atunci, cum ziceau oamenii, ca pe vremea lui ^906, ca pe timpul răzmeriții... Conu Nicu se uită în crucea cerului și catadixi să-și zâmbească mărunt, ca și când din gură i se prefirau firele de soare ce-i jucau pe buze, tupilându-se, jucându-se de-a v^ați ascunselea, în mustața umflată pe buză. ,Ehe, acu-i bine, e liniște", mormăi el și se cutremură la gândul că rostise cuvintele astea, care
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
ce nu va fi niciodată“!? Și totuși, când să-ntind mâna după ștreang, cad peste admirabila carte De ce m-am întors în România, coor donată de Sandra Pralong, care, în neopașoptismul ei, îmi umflă peste poate optimismul etnoprofesional, după care prefir o dimineață de duminică, întâi august, în Muzeul Satului, unde mă fotografiez cu evrei sexagenari veniți la expoziția de artefacte a lui Pavel Șușară, dar și cu spanioli, italieni și francezi aduși în vizită de căpșunarii noștri - toți de-o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Cotroceni - la Radu Tudoran, pe Șipotul Fântânilor, unde am văzut fil mul lui Barbăneagră cu Eliade, sau la Mircea Nedelciu, în Piața Lahovary colț cu Dionisie Lupu, unde mi-am ipostaziat mental atmosfera de la party-urile criterioniștilor. Și încă mi se prefiră alene pe ecranul interior serile îndesat livrești cu Victoria Ana Tăușan și Marin Bucur, în cămăruța lor din blocul de pe Avrig, vodca Smirnoff, cu pai încorporat, de la George Muntean, vizavi de Liceul „Iulia Hasdeu“, coniacul franțuzesc sirotat la Emil Manu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
volume ale corespondenței lui Baude laire din Plăiade, mi-am cumpărat o antologie a scriso ri lor lui Stendhal, am primit cadou o selecție din co respon dența lui Voltaire și recentul număr cu dosar Cioran din Magazine littăraire, am prefirat brocante cu ceramică de Delft (unde am umflat cu cinci și zece euro farfurii de la 1900, plus o carafă cu satiri și scene bahice de pe la 1890), am cutreierat prin FNAC după DVD-uri cu Jacques Brel... Pe scurt, ce vreau
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vreo zece ani. Eram chiar în spatele lui și i am urmărit cu stupoare calmul, aerul de pensionar senin resemnat, liniștea cu care îndura acel supliciu - domestic și arhibanal pentru unul ca mine -, însă total inadecvat pentru unul ca domnia sa. Am prefirat mental mai multe variante de a-l aborda. Surâsul nătâng blazat al formulei „Ce să-i faci? asta e!“. Stupida nonșalanță a teatralului „Vaaai, meștere, ce plăceeere, ce onoaaare!“. Scrobitul „stimate maestre, dați-mi voie să mă prezint“... Vezi bine
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ritualică, regulile și misterul lui, fie că se merge la rațe sau la becaține, la iepuri, după vulpi sau mistreți, la „răpitor“ sau după stăncuțe (ni se mai întâmpla), cu sau fără alaiul hăitașilor. De mii se ori mi-am prefirat pe buza somnului liorpăitul fericit al câine lui înotând voinicește prin stuf după rața sau gâsca sălba tică împușcată, extazul fugii prin zăpada picurată de sângele iepurelui, excitația ogarilor la vederea cartușierei și-a întregului harnașament ce prevestea expediția și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
alături. I se aprinde sângele. Și îi urmează, potrivindu-și pasul său cu al lor. Picioarele Claritei se duc și vin în cadență, marcându-se alternativ contururile sale în fustă, și-i ondulează un vânticel cârlionții de la ceafă, vânticelul care prefiră prin fragedul frunziș de primăvară, verdele plopilor care se trezesc, despărțindu-se de iarnă... Vai, ce frumos! Ce frumos! "Și eu care credeam că nu o iubesc! Acum, acum înțeleg cât de înnebunit eram după ea". Adierea care îi mângâie
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pînă la capăt cum ar fi corect. Iar acest capăt ar trebui să constea într-o întrebare - Întrucît a falsificat cenzură literatura care a trecut de ea? Aceasta e marea întrebare, iar răspunsul nu poate fi găsit decît luînd la prefirat literatura acelor ani, daca nu din interes, atunci măcar dintr-o minimă corectitudine justițiara. Însă dacă faci dreptate în mintea ta, atribuindu-ti simultan trei roluri - cel de acuzator, de apărător (?) și de judecător - evident că poți spune tot ceea ce
O discretă ghilotină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17839_a_19164]
-
lentila, devenea o grădină de vară cu garduri vii, grătar de mititei și mușterii stând la mese pe scaune de răchită, tărcați pe fețe, pe fustele lungi și pe costumele în carouri cu pete de aur și vânt de la soarele prefirat prin frunzișul copacilor. Alegeam apoi o singură femeie, cea roșcată de la măsuța de lângă intrare, figură viclenuță în rochie pembe îmbumbată până la gât, cu perle cenușii pe piept, cu brațul sprijinit de spătarul scaunului, ținând între degete un fir de gura-leului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
alamă, primit de la Catana bătrânul. Purtam un costumaș alb și, ghemuit lângă o baltă, plimbam clopoțelul prin apă, lent, într-o parte și-n alta, pe o rază groasă și sclipitoare de soare. Deodată l-am scăpat și, oricât am prefirat apoi apa cu degetele, nu l-am mai găsit. Țin minte că n-am plâns, știind cumva că așa trebuia să fie. Dar regretul că l-am pierdut mi-a străbătut apoi orice vârstă, ca un firicel de liță de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
toate erau pline de lucrurile care-i frământau pe oamenii mari. Se zicea că o dată Mimi ar fi găsit bani într-una. Dar erau numai zvonuri, ca și cel că poți găsi mașinuțe de metal în pungile cu zahăr. Mircea prefirase tot zahărul timp de cîte-va luni, dar nu găsise nici una. Tot ce găsise vreodată fusese un mare și frumos pistol de cow-boy într-o grămadă de nisip. Și nici măcar de el nu avusese parte, căci maică-sa îl pusese să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Se stârnise vântul din vale, așa cum se stârnea În fiecare după-amiază. Bătea prin ferestrele deschise ale casei. Făcea să-i zăngăne zăvorul de pe lada de zestre și mătăniile vechi ale tatălui ei care stăteau deasupra. Desdemona apucă mărgelele. Începu să prefire, una câte una printre degete, exact așa cum făcuseră tatăl ei și bunicul și străbunicul, respectând o moștenire familială de Îngrijorare temeinică, precisă și codificată. Pe măsură ce mătăniile cădeau una peste alta, Desdemona se lăsa În voia lor. Ce se Întâmpla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scaun. Trebuia să existe vreo metodă simplă de tot prin care să atragă atenția și știa cu certitudine că el, unul, nu avea chef să traverseze înot apele astea întunecate agățându-se de o pungă de gunoi umplută cu aer. Prefiră printre degete literele de la scrabble și se gândi iarăși la zmeie. Sau la baloane. Baloane! — Mai ai prezervativele alea pe care le foloseai? întrebă el brusc. — Iisuse, într-un moment ca ăsta s-a găsit să ți se scoală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
am știut să rezolv la timp, teancul de vechituri, eșecuri și lucruri teribile care a crescut și care amenință să spargă ușa și să se reverse peste mine. Trebuie să deschid ușa acestei camere, să scot totul afară și să prefir totul, să iau fiecare obiect, să-l cântăresc și să-l pun la locul lui. Oamenii mai ales, oamenii cu care am traversat viața și cărora le datorez comentariul niciodată rostit al drumului pe care l-am făcut împreună. 15
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
el, și ale cărui mîini erau niște cuțite cu lamă zimțată. Pentru femeie, am desenat un pat și am comentat: „E așteptată aici. Încă n-a venit“. Psihiatrul părea contrariat. Mi-a așezat desenele În geanta lui, În timp ce eu Îmi prefiram mătăniile. Avea cu siguranță să-mi prescrie medicamente care nu mi se vor potrivi. Unul din Frankensteinii care aveau În grijă dormitorul va fi Însărcinat să-mi injecteze un lichid psihostimulator și mă voi trezi cu un torticolis spasmodic sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu era Întâmplător, sau coincidența era tulburătoare. Dar de ce acelea și nu altele? Acum nu pot reciti textele lui Belbo și nici Întreaga istorie a lui Belbo pe care ele mi-o readuc În minte decât În lumina acelui fișier. Prefir acele excerpte ca pe un șir de mătănii eretice, și totuși Îmi dau seama că unele dintre ele ar fi putut constitui, pentru Belbo, un semnal de alarmă, o urmă salvatoare. Sau eu sunt cel care nu mai reușește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]