263 matches
-
a celor de ligament încrucișat anterior se datorează, aceleași populații cu precădere de bărbați tineri, practicanți ai sporturilor de performanță, motiv pentru care aceste leziuni au fost etichetate pe bună dreptate ca “boală profesională a sportivilor”. Având rol decisiv în prehensiune, afectarea tendoanele flexorilor produce scăderea funcționalității mâinii. Astfel, scopul reeducării este de protejare și recuperare a tendoanelor, de a diminua reziustentele interne, de a orienta procesul de cicatrizare a tendoanelor încercând favorizarea cicatrizării intrinseci în raport cu cicatrizarea extrinsecă. La pacienții tineri
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Claudia-Camelia Burcea () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_826]
-
locomoție/deplasare (de la domiciliu la școală, În interiorul școlii etc.) sau care solicită o poziționare adecvată În clasă; - atitudinea personalului din școala de masă față de această categorie de copii; - posibilitatea folosirii instrumentelor de scris de către copiii care prezintă grave probleme de prehensiune; - imaginea de sine și gradul de sociabilitate din partea copilului deficient; - posibilitatea efectuării unor mișcări/activități Într-o postură care să favorizeze normalitatea tonusului muscular În cazul copiilor cu afecțiuni motorii cerebrale (sechele ale encefalopatiilor cronice infantile, sindromul piramidal, sindromul extrapiramidal
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
tehnici de lucru, cunoaște marile opere ale artelor plastice și numele marilor artiști și le poate recunoaște în varii contexte, dezvoltându-și astfel o gândire proprie, atât de necesară, care îi apropie șansele de cele ale individului obișnuit; • deprinderi: de prehensiune și manipulare a instrumentelor de lucru adecvate tehnicilor, de pregătire a spațiului de lucru și materialelor, de igienă a spațiului personal înainte și după activitate; • de exprimare-redare imaginativă, creatoare, spațial-reproductivă și a gândirii tehnice; • de organizare expresivă a produsului artistic
Auxiliar didactic de educa?ie plastic?, bazat pe adaptare curricular?, pentru elevii deficien?i by Irinel-Lucia Olteanu [Corola-publishinghouse/Science/84013_a_85338]
-
posibilităților funcționale, treptat, cu pași mici, se ajunge la nivelul corespunzător al mișcărilor cotidiene. Se urmărește trecerea de la ușor la greu, de la cunoscut la necunoscut, de la simplu la complex (L. Șdic). Principalele componente asupra cărora se acționează sunt mobilitatea, forța, prehensiunea, echilibrul static, mersul, aruncarea și prinderea etc.; Continuarea acțiunilor până la deplina recuperare a capacităților funcționale prin mijloace kinetoterapeut ice. Pentru refacerea capacității funcționale, sistemul de mijloace utilizat trebuie să fie adaptat specificului afecțiunii, vârstei pacientului, experienței motrice, stării de sănătate
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
automat mobil universal cu mai multe axe comandate, ale cărui mișcări sunt liber programate pe traiectorii sau unghiuri într-o anumită succesiune a mișcărilor și, în anumite cazuri, comandate prin senzori; poate fi echipat cu Vasile V. Merticaru dispozitiv de prehensiune, scule sau alte mijloace de fabricație și care poate îndeplini activități de manipulare sau tehnologice”. Normativul francez NF61-100 definește robotul industrial ca “un mecanism de manipulare automata, aservit în poziție, reprogramabil, polivalent, capabil să poziționeze și să orienteze materiale, unelte
AUTOMATIZAREA şi ROBOTIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE by VASILE V. MERTICARU () [Corola-publishinghouse/Science/347_a_619]
-
poziționării; sarcina utilă sau capacitatea de ridicare, dată de masa maximă ce poate fi prinsă și deplasată; numărul gradelor de libertate, dat de numărul total al posibilităților de deplasare ale brațului robotului, fără considerarea mișcării de prindere-desprindere a dispozitivului de prehensiune; mobilitatea robotului, care se referă la capacitatea de a executa următoarele tipuri de deplasări: • deplasări locale, de orientare locală a obiectului manipulat; • deplasări regionale, în limitele zonei de lucru; • deplasări globale, în afara zonei de lucru. Pentru exemplificarea celor de mai
AUTOMATIZAREA şi ROBOTIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE by VASILE V. MERTICARU () [Corola-publishinghouse/Science/347_a_619]
-
Sistemul mecanic al robotului are următoarele componente structurale: • soclul fix la roboții staționari sau platforma mobilă la roboții mobili; • brațul manipulator sau dispozitivul de ghidare al robotului, cu rol de realizare fizică a cinematicii robotului; • efectorul final sau dispozitivul de prehensiune care interacționează nemijlocit cu obiectul manipulat. Schema cinematică structurală a robotului este cea care determină direct capabilitățile cinematice și funcționale ale acestuia. Analiza cinematică a unui robot industrial se efectuează în funcție de următoarele elemente: o tipul de sistem de coordonate al
AUTOMATIZAREA şi ROBOTIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE by VASILE V. MERTICARU () [Corola-publishinghouse/Science/347_a_619]
-
fiecărui grad de libertate, acestea putând fi de translație (T), respectiv de rotație (R). o succesiunea mișcărilor. Schema cinematică structurală va fi impusă de: forma, dimensiunile și masa obiectului manipulat; tipul și structura operațiilor de manipulare realizate; Alegerea dispozitivelor de prehensiune se face cu luarea în considerare a următoarelor elemente: ♦ datele referitoare la obiectul de manipulat: o formă, dimensiuni și masă; o suprafața de prindere, forma și starea acestei suprafețe; o stabilitatea prinderii în raport cu poziția centrului de greutate; o rigiditatea obiectului
AUTOMATIZAREA şi ROBOTIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE by VASILE V. MERTICARU () [Corola-publishinghouse/Science/347_a_619]
-
obiectului manipulat la strângere; o poziția obiectului în raport cu operația precedentă; o pericole implicate de eventualitatea căderii obiectului. ♦ tehnologia de prindere: o principiul de prindere (vid, degete rigide, gonflabile etc.); o forța de prindere o etc. Selecția soluției de dispozitiv de prehensiune se bazează pe o serie de criterii, respectiv: o Criteriul constructiv-funcțional, care are în vedere aspecte ca: modul de manipulare: • individual, • paletizat, • conteinerizat. posibilitățile de acționare; dotarea cu senzori. o Criteriul cinematic, care are în vedere: precizia de poziționare; limitarea
AUTOMATIZAREA şi ROBOTIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE by VASILE V. MERTICARU () [Corola-publishinghouse/Science/347_a_619]
-
paletizat, • conteinerizat. posibilitățile de acționare; dotarea cu senzori. o Criteriul cinematic, care are în vedere: precizia de poziționare; limitarea abaterilor admise ale centrului de prindere. o Criteriul cinetostatic, care are în vedere: raportul dintre forța de acționare a dispozitivului de prehensiune și forța de strângere a obiectului. Vasile V. Merticaru 7.5.2. Sistemul de acționare al robotului Acționarea roboților industriali se realizează cu următoarele categorii de sisteme: o electrice, care au cea mai largă utilizare; o hidraulice; o pneumatice; o
AUTOMATIZAREA şi ROBOTIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE by VASILE V. MERTICARU () [Corola-publishinghouse/Science/347_a_619]
-
de lucru. Acțiunile pe care le efectuează zilnic asistentul de familie sunt: 1) uzuale, legate de activitățile zilnice, administrarea medicamentelor, folosirea eficientă și utilă a timpului liber al pacientului; 2) specifice, legate de recomandările terapeutului privind: mobilizările pasive, elemente de prehensiune, echilibrul static și dinamic, mers în evoluție (cu cadru, cu cârje, cu baston). Exercițiile vor fi din ce în ce mai complexe, cuprinzând: a) grupa activităților corporale care vizează echilibrul postural (static și dinamic), elemente de lateralitate, coordonare între segmente, stăpânirea impulsurilor, stăpânirea respirației
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pe specificul activității. Programul de antrenament gestual cuprinde următoarele grupe de activități: a) exerciții simple de dibăcie, cum sunt: mișcările mâinilor, pumnului, degetelor; prezentarea și opunerea palmelor; unele gesturi de dibăcie efectuate pe bază de imitație cu ritm; gesturi de prehensiune, de la cele mai simple la cele mai complicate; b) exerciții de forță fizică la nivelul degetelor, pumnului, brațelor, cu aplicații în diferite domenii și cu diferite instrumente; c) exerciții de abilitate, cu o paletă largă de aplicații, de la cele privind
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
să execute o contracție excentrică (alungire controlată) urmată de o contracție concentrică (scurtarea mușchiului sub rezistență). O atenție deosebită trebuie acordată reeducării mâinii și degetelor, cu accent pe dobândirea posibilității de relaxare a degetelor și de utilizare a policelui pentru prehensiune (Robănescu, 2001). BURSITĂ (< fr. boursite) - Inflamație a bursei, un mic sac cu fluid care căptușește și lubrifiază zona în care elementele articulare (inclusiv os, tendon, ligament, mușchi sau piele) se freacă una de alta. Bursitele pot apărea oriunde în organism
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
prin repetarea gestului se realizează coordonarea dintre câmpul vizual și cel motor. Prin repetare, acțiunea conduce - după Plas și Hagron (2001) - la formarea tuturor percepțiilor senzoriale și motoare: tactilo-kinestezice, vizual-motoare, audio-fonice. Prin repetare, se dezvoltă coordonarea ochi-mână și se perfecționează prehensiunea, care ajunge în forma sa de bază, police-index, abia la vârsta de un an. Dezvoltarea prehensiunii este în strânsă concordanță cu modul în care se formează și se dezvoltă echilibrul și coordonarea. Coordonarea oculo-manuală parcurge următoarele etape de formare și
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
după Plas și Hagron (2001) - la formarea tuturor percepțiilor senzoriale și motoare: tactilo-kinestezice, vizual-motoare, audio-fonice. Prin repetare, se dezvoltă coordonarea ochi-mână și se perfecționează prehensiunea, care ajunge în forma sa de bază, police-index, abia la vârsta de un an. Dezvoltarea prehensiunii este în strânsă concordanță cu modul în care se formează și se dezvoltă echilibrul și coordonarea. Coordonarea oculo-manuală parcurge următoarele etape de formare și dezvoltare, în această ordine: orientarea privirii asupra mișcării propriilor mâini și tendința de agățare a obiectelor
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
a fi apucate, în funcție de preferințe; apucarea și manevrarea obiectelor realizată în funcție de solicitările persoanelor din anturaj. Pe parcursul copilăriei, aceste comportamente evoluează, devin din ce în ce mai complexe, în discuție fiind următoarele: echilibrul static, ca rampă de lansare pentru însușirea bagajului motric aferent echilibrului dinamic; prehensiunea, ca deprindere motrică perfectibilă, în direcția apucării și manevrării obiectelor; odată cu însușirea limbajului, copilul va dobândi, pe plan mintal, posibilitatea și capacitatea de a-și însuși cunoștințe despre universul în care trăiește. Conduitele motrice de bază sunt direcționate spre realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
implică o diferențiere kinestezică mai fină; e) analizatorul tactil ne informează asupra presiunilor suportate de diferitele părți ale corpului, fiind înlocuit de cel kinestezic cu privire la informațiile despre mișcare. Își menține un rol specific în acțiunile care privesc contactul cu obiectele (prehensiunea); f) aptitudinea de a percepe timpul - evaluarea corectă a timpului este influențată de starea emotivă, în sensul că există tendința de a-l supraevalua în fazele depresive și de a-l subevalua în stările de bine. Evaluarea corectă a timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
se obișnuiască să răspundă cât mai repede și cât mai corect la un anumit semnal. COORDONARE OCULO-MANUALĂ - Componentă a conduitei motrice de bază, este rezultatul asocierii dintre privire și activitatea manuală. Coordonarea oculo-manuală constituie un suport pentru formarea și dezvoltarea prehensiunii. Adaptarea și controlul gesturilorsunt determinate de o serie de factori, după cum urmează (Pick, Vayer, 1978): precizia mișcărilor în relație cu echilibrul general și cu independența musculară; capacitatea de a repeta gestul în aceleași condiții, sub raportul adresabilității și siguranței în
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ani față de băieți. CRITERII DE EVALUARE A INFIRMITĂȚII MOTOARE - Există numeroase criterii de apreciere a infirmității: în funcție de capacitatea de muncă, în funcție de potențialul de acomodare etc. Unele criterii iau în considerație locomoția, altele - posibilitatea de autonomie, răspunsul la terapia ocupațională, calitatea prehensiunii etc. Evaluările care se limitează la consemnarea autonomiei de locomoție sunt fără aplicație pentru infirmitățile care afectează și/sau numai membrele superioare. Pentru expertiza medico-socială, un comitet american a propus următoarea scară de locomoție: a) nu poate să adopte poziția
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de manifestare normală a persoanei în relațiile cu factorii din mediu. Debilitatea motrică este o stare de diminuare și imperfecțiune a funcțiilor motrice ce afectează adaptarea la actele obișnuite de viață. Se constată dificultăți legate de: dobândirea capacității de mers, prehensiune și manevrarea obiectelor, tulburări de echilibru, acestea fiind asociate și cu intesitatea și persistența sincineziilor, paratoniile și atitudinea cataleptică. În ultima vreme, termenul este din ce în ce mai puțin folosit în literatura de specialitate, deoarece are un impact negativ asupra persoanei în cauză
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
micile flexii ale gambelor sau mișcările brațelor (Lapierre, 1976). Aceste dezavantaje au fost eliminate prin realizarea testului bilanțului psihomotor. Testul urmărește modul de execuție al unor mișcări incluzând: motricitatea globală; orientarea în spațiu; mobilitatea membrelor inferioare; mobilitatea membrelor superioare și prehensiunea; coordonarea generală. Testul prezintă avantajul evaluării tuturor micilor erori de execuție, fiind ușor de aplicat copiilor cu deficiențe medii și mai dificil pentru cei cu deficiențe severe. Testele permit urmărirea succesului terapiei, apreciind ceea ce s-a obținut și ceea ce urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
greutatea obiectelor (barognozia), forma obiectelor pe care nu le vede, dar le poate pipăi (stereognozia), localizarea unor senzații somatice de pe suprafața corpului (topognozia). b) Funcția de execuție - capacitatea de a apuca, prinde și manevra obiectele și care exprimă, de fapt, prehensiunea. Valoarea prehensiunii depinde de forma, greutatea, volumul, viteza de deplasare, dar și de consistența materialului. Prehensiunea reprezintă acțiunea de prindere a unui obiect, de regulă folosind degetele mâinii, esențial în acest gest fiind acțiunea policelui, cu rol de opozant. În
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
barognozia), forma obiectelor pe care nu le vede, dar le poate pipăi (stereognozia), localizarea unor senzații somatice de pe suprafața corpului (topognozia). b) Funcția de execuție - capacitatea de a apuca, prinde și manevra obiectele și care exprimă, de fapt, prehensiunea. Valoarea prehensiunii depinde de forma, greutatea, volumul, viteza de deplasare, dar și de consistența materialului. Prehensiunea reprezintă acțiunea de prindere a unui obiect, de regulă folosind degetele mâinii, esențial în acest gest fiind acțiunea policelui, cu rol de opozant. În cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
unor senzații somatice de pe suprafața corpului (topognozia). b) Funcția de execuție - capacitatea de a apuca, prinde și manevra obiectele și care exprimă, de fapt, prehensiunea. Valoarea prehensiunii depinde de forma, greutatea, volumul, viteza de deplasare, dar și de consistența materialului. Prehensiunea reprezintă acțiunea de prindere a unui obiect, de regulă folosind degetele mâinii, esențial în acest gest fiind acțiunea policelui, cu rol de opozant. În cea mai simplă clasificare, prehensiunea poate fi: bidigitală, tridigitală și polidigitală, ceea ce permite o gamă largă
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
forma, greutatea, volumul, viteza de deplasare, dar și de consistența materialului. Prehensiunea reprezintă acțiunea de prindere a unui obiect, de regulă folosind degetele mâinii, esențial în acest gest fiind acțiunea policelui, cu rol de opozant. În cea mai simplă clasificare, prehensiunea poate fi: bidigitală, tridigitală și polidigitală, ceea ce permite o gamă largă de mișcări: susținerea - modalitate de menținere în echilibru a anumitor obiecte. Poate fi executată cu fața palmară în sus (în supinație), luând forma unei cupe, degetele asigurând stabilitatea obiectului
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]