163 matches
-
din faptul că în democrație suveranitatea revine poporului care împuternicește prin voința sa un anumit grup care conduce. Această formă, declară Qutb, contravine legii islamice care prevalează în fața legilor oamenilor și este o întoarcerea la perioada de "jahiliyya", din societățile preislamice. Prima perioadă în care a scris Sayyid Qutb se plasează între 1925-1939 și cuprinde în principal literatură: poezii, nuvele și eseuri pe teme sociopolitice și morale. Primul volum de poezii intitulat " ash-Shațī al-majhūl" (Țărmul necunoscut) și abordează teme precum relația
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
era înțeleasă parțial și reinterpretată de evrei și de creștini. Profetul era covârșit de nesiguranță, ajungând în pragul disperării, demenței, sinuciderii- conform mărturiilor profetului-"hadit" și versetelor Coranului-"surate", o culegere postumă transmisă prin tradiție a revelațiilor lui Mahomed. Arabia preislamică trăiește vremuri homerice, poezia îi deschide urechile și inimile. Ani în șir, Profetul nu predică decât unui mic cerc de fideli, câtorva rude, nefericiți, oameni săraci : Mecca, pe lângă negustorii îmbogățiți din traficul caravanelor dintre Siria, Egipt și Golful Piersic, își
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
Un arabist este un specialist nearab în limba arabă (literară sau colocvială, fonetică, fonologie, morfologie, sintaxă, semantică, pragmatică, stilistică), în literatura arabă (din perioada preislamică și până în zile noastre, creată fie în spațiul arabofon, fie în alte spații ce au folosit sau folosesc limba arabă ca mijloc de exprimare culturală), în sociolingvistică arabă (analize de discurs scris sau rostit în limba arabă, istoria limbii arabe
Arabist () [Corola-website/Science/327993_a_329322]
-
المسيحيين ") sunt arabii de religie creștină, cel mai adesea locuitori ai lumii arabe, cu toate că există și o numeroasă diasporă. Ei sunt urmașii anticelor triburi arabe creștine și a celor creștinate. Mulți dintre creștinii arabi actuali sunt descendenții triburilor arabe creștine preislamice, și anume vechile triburi Kahlani și Qahtani din Yemen (Gassanizi, Lahmizi și Banu Judham). Între secolele V și VI Gassanizii, care au adoptat creștinismul monofizit, au creat una dintre cele mai puternice confederații arabe aliate Bizanțului creștin, fiind un "tampon
Arabi creștini () [Corola-website/Science/330826_a_332155]
-
ocolit nici lumea islamică unde chiar Coranul o recunoaște. Abolită oficial mult mai târziu, mai precis după căderea Imperiului Otoman, sclavia Orientului Mijlociu a devenit, ca în alte părți ale lumii, o afacere în sine. Având rădăcini puternice în perioada preislamică, ea și-a continuat parcursul și după apariția islamului în secolul al VII-lea. În perioada timpurie a islamului, când erau cucerite noi teritorii atât la vest, cât și la est, sclavia nu era un subiect nou pentru regiunea Orientului
Sclavia în Coran () [Corola-website/Science/330064_a_331393]
-
și a lui Fatima bin Zayd bin al Asam. Profetul Muhammad și Khadijah se înrudesc atât din partea tatălui,avându-l străbunic pe Qusay,cât și din partea mamei pe Luey. Ea făcea parte din tribul Qurayș ca și Muhammad. În perioada preislamica Jahiliyya i se zicea „Tahira” care înseamnă cea curată,cea cinstită, femeie cu suflet măreț. Ea era o femeie văduvă, bogată și una din cele mai onorate femei din Mecca. Mulți bărbați bogați și de renume au vrut să se
Soțiile profetului Muhammad () [Corola-website/Science/329066_a_330395]
-
(ar. نفس) în literatura jahiliyya (perioada preislamică), înseamnă ”sine” sau ”persoană” , în timp ce "ruh" ( ar.روح ) înseamnă „suflet”. Cu toate acestea, în Qur’an , "nafs" se referă, în special, la suflet, în timp ce ruh desemnează o calitate divină. Există o luptă impotriva sufletului care se face pe mai multe
Nafs () [Corola-website/Science/329074_a_330403]
-
capacitatea sa de a forma comunitatea. Sura are drept scop eradicarea practicilor anterioare ale comunităților păgâne arabe, care nu mai sunt considerate morale în societatea musulmană. De exemplu, o secțiune a acestei sure se ocupă destul și de practica arabă preislamică de a se căsători cu fetele orfane, în scopul de a le lua proprietățile (4:2-4). Tematic, "An-Nisa" se adresează nu numai preocupările legate de femei, de asemenea, se discută și despre moștenire, legile căsătorie, cum să se ocupe de
Condiția femeii în islam () [Corola-website/Science/329070_a_330399]
-
la locurile sacre era un vechi obicei semit, amintit și în Vechiul Testament (Ieșirea 23:14, 17; 34:23-24; I Regi 1:3). Este probabil ca inițial, pelerinajul să fi avut loc în cadrul cultului solar, la echinocțiul de toamnă. În perioada preislamică, târgurile anuale din Arabia de Nord erau urmate de un pelerinaj la Kaaba și 'Arafa în luna "ḏu-al-Ḥiǧǧa". În anul 7 după "Hegiră", Muhammad adoptă și islamizează vechile rituri de pelerinaj. Pentru islam, aceasta este cea mai importantă moștenire din
Hajj () [Corola-website/Science/329084_a_330413]
-
început, doctrina ordinului Bektașī se revendică de la un sistem religios sincretic, care înglobează tradiții islamice șiite, elemente de panteism, dar și credințe specifice anumitor zone rurale anatoliene. Pe lângă credințele și practicile specifice ordinelor șūfī, se regăsesc o serie de elemente preislamice introduse de populațiile turcice influențate de diverse sisteme religioase precum șamanismul, maniheismul, budhhismul, creștinismul. În zona Balcanilor, doctrina ordinului prezintă concepții nestoriene și neoplatoniste. Unele grupuri Bektași promovau o formă foarte asemănătoare șiismului duodeciman, în special, începând cu secolul XVI
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
creaturi supranaturale, de obicei răuvoitoare, din mitologia arabă. Ei apar de asemenea și în tradițiile islamice, fiind de multe ori menționați în Coran și în multe alte texte musulmane. (sau Gin, Arabă جن ǧinn) este un termen ambivalent, din tradițiile preislamice, care definește entități spirituale care acționează în lume, având atât acțiuni bune, cât și rele.</ref> Cuvântul djinn este derivat de la rădăcina verbală arabă "ǧnn" care înseamnă „a ascunde”,„ascuns de vedere” (conform surei Al-A‘raf [7:27] : „O
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
-i vedeți! Noi i-am pus pe șeitani aliați pentru aceia care nu cred” ") și care denumește un „spirit supranatural”. În limba arabă, djinnii masculini sunt numiți „"jinni"”, iar cei feminini „"jinniya"”. Djinnii sunt creaturi din credințele populare din perioada preislamica,amintite de nenumărate ori în Coran,făcute din foc,asemănătoare oamenilor,înzestrate cu abilitatea de a distinge binele de rău, de a alege între adevărat sau fals ,înzestrate cu intelect,cu ideea de libertate,mai putin puternici decât îngerii și
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
Ghazal Poezia de dragoste(ar. ﻏﺯﻞ, "ghazal") din perioada ’umayyadă reprezintă prima manifestare în literatura arabă a temei iubirii. În "Istoria arabilor", Philip Hitti subliniază că: „Deși mulți barzi preislamici compuneau pentru odele lor ("qașīda") un preludiu erotic ("nasīb"), niciunul nu crease doar poezia de dragoste ("ġazal"). Lirica arabă se naște din acest preludiu erotic al vechii "qașīda", sub influența cântăreților persani și a textelor lor”. Iubirea apare descrisă în
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
iubirii, în timp ce "al-ğunūn" este nebunia determinată de dragoste, inima al cărei unic ghid este pasiunea. Altă noțiunea definitoare este al-wadd : afecțiunea, tandrețea, ceea ce a dat naștere la mawadda, afecțiunea în general. Ultimii doi termeni ar fi avut la origine divinitatea preislamică: "Al-wadd", personificarea iubirii. Totodată amintim și dihotomia "al-ḥubb", iubirea completă- "ġarăm", iubirea sentimental. Pentru aceste gradații ale iubirii așa cum le numeam mai sus, am consultat lucrări care merită menționate și cercetate în profunzime, căci sunt adevărate monumente de literatură, precum
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
în Bătălia de la Yarmuk, care a durat 6 zile, și s-a terminat cu victoria musulmanilor asupra bizantinilor. Conform cronicilor, câteodată, personalitatea lui Khalid pare să fi fost una impulsivă, ignorând uneori ordinile califului, el fiind încă legat de trecutul preislamic, însă acesta avea să devină un erou al lumii islamice și un simbol al naționalismului arab. La scurt timp de la nașterea sa, Khalid a fost luat de lângă mama sa și trimis la un trib beduin din deșert, acesta fiind obiceiul
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
între musulmanii de la Medina și qurayshitii de la Mecca, tribul Khuza a intrat în această înțelegere de partea musulmanilor, iar tribul Bani Bakr a fost inclus în pact de partea Qurayshitilor. Între aceste două triburi existau diferite neînțelegeri încă din perioada preislamică, iar odată cu acest pact se aștepta ca această rivalitate să fie dată la o parte, însă lucrurile nu au stat in acest fel. Cei din tribul Bani Bakr au organizat într-o noapte o razie asupra celor din tribul Khuza
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
moarte-viață, demon-înger, ori elementele ce țin de bestiar sau de vegetal. Dualitatea este reflectată până și la nivelul limbii, gândirea mistică regăsindu-se în terminologia lingvistică: litere lunare și litere solare. Timpul joacă un rol vital, reprezentând încă din perioada preislamică o forță care anima și domina universul, un fel de dinamism creator. Credința în destin și în predestinare ("qadar") este profund ancorată în viața musulmanilor. Există un gen de fatalism care conduce la absența oricărei inițiative personale, la o indiferență
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
tradiție ismaelită. Când a început să construiască Kaaba, Ismael a primit de la Gavriil Piatra Neagră, aflată și astăzi în colțul sud-estic al Kaabei. Tot Arhanghelul Gavriil l-ar fi învățat pe Ismael cum să se desfășoare pelerinajul (ḥağğ). În perioada preislamică zeitățile constituiau modele pentru societatea vremii. Zeitățile care ar sta la baza arhetipului preislamic, sunt Al-Manăt, Al ‘Uzza și Al-Lat. Al-Manăt era zeița destinului al cărei cult datează dintr-o etapă anterioară vieții religioase coranice. Principalul ei sanctuar se află
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
Neagră, aflată și astăzi în colțul sud-estic al Kaabei. Tot Arhanghelul Gavriil l-ar fi învățat pe Ismael cum să se desfășoare pelerinajul (ḥağğ). În perioada preislamică zeitățile constituiau modele pentru societatea vremii. Zeitățile care ar sta la baza arhetipului preislamic, sunt Al-Manăt, Al ‘Uzza și Al-Lat. Al-Manăt era zeița destinului al cărei cult datează dintr-o etapă anterioară vieții religioase coranice. Principalul ei sanctuar se află la Qudayd, pe drumul dintre Mecca și Yaṯrib (ulterior Medina)și constă într-o
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
în calendarul arab, având în vedere nașterea sau dispariția lunii la jumătatea distanței. Cea de-a 14 noapte a lunii este propice oracolelor se spune că este noaptea împărțirii destinelor ("kassam al-azrăk"). Luna participă la un număr mare de rituri preislamice. Venerarea lunii denotă o societate pastorală, în timp ce venerarea soarelui constituie o trăsătură a stadiului agrar, ulterior. Și în zilele noastre, beduinii musulmani Rwala consideră că existența le este gestionată de lună care ar condensa vaporii de apă, așterne roua binefăcătoare
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
a pelerinilor, era o sarcină rezervată aristocrației din Mecca: Ea asigura tototadată rodnicia plantelor : Cunoscut este și , izvorul din deșert, cu apele sale care curăță, tămăduiesc și dau viață, devine firește obiect al venerației. Sacralitatea izvorului Zamzam datează din perioada preislamică . Arborele este un simbol care apare în Coran și în culegerea de "hadith"-uri (spuse ale profetului). Dacă în general arborele întruchipează omul în căutarea unui destin mai bun, neviciat de gânduri rele, esențele sunt supuse unei scări valorice articulate
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
1967) ne aduce aminte că majoritatea califilor abbasizi erau fiii unor sclave concubine nearabe: persane, bizantine, anatoliene, turce, berbere și slave. De la bun început, mawali au fost considerați „clienți” ai vreunui clan arab, reluându-se un vechi obicei din timpurile preislamice, când anumite persoane cu statut social modest căutau protecția unui clan mai puternic. Între client și protector lua ființă astfel o legătură puternică: noul client îl slujea pe protector, însoțindu-l în raidurile de pradă și împărtășindu-i soarta. Din
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
dintre ele importante. Mulți mawali au învățat limba arabă ”la perfecție”, dacă perfecțiunea poate exista în această privință, i-au închinat laude și au așezat-o printre preferințele lor înaintea propriei limbi. Numeroși mawali au participat la valorizarea patrimoniului cultural preislamic (printre ei se numără autori de antologii de versuri, de proză și de proverbe din perioada preislamică) și la cultivarea limbii arabe (unii au fost mari autori de gramatici și dicționare). Acestori mawali preocupați de ”îndreptarea” limbii arabe s-au
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
privință, i-au închinat laude și au așezat-o printre preferințele lor înaintea propriei limbi. Numeroși mawali au participat la valorizarea patrimoniului cultural preislamic (printre ei se numără autori de antologii de versuri, de proză și de proverbe din perioada preislamică) și la cultivarea limbii arabe (unii au fost mari autori de gramatici și dicționare). Acestori mawali preocupați de ”îndreptarea” limbii arabe s-au adunat, formând casta puternică a ”secretarilor”, "kutub". Cu toate acestea, despre "mawali" s-ar fi spus că
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
musulmani pentru a îi desemna pe cei care avea o gândire prea liberă și promovau idei care nu se încadrau în barierele viziunilor islamice. Erau denumiti atei, heretici. ), întemnițat, bătut până la moarte, iar trupul său aruncat în râul Tigru. Poezia preislamică din perioada eroică a jahiliiyei a constituit un model pentru barzii ummayazi, ale căror imitații erau privite de poeții abbasizi drept opere clasice. Spiritul pios al noului regim abbasid, influențele culturale și religioase străine, mai ales persane, și obiceiul califilor
Baššār ibn-Burd () [Corola-website/Science/330934_a_332263]