876 matches
-
de comparatism! Dacă varianta cu Pavarotti din 1981 e, totuși, pasabilă, reluarea din 1991 (alături de Kathleen Battle în rolul Adinei) te sperie de-a dreptul. Priviți-i și ascultați-i pe Netrebko și Villazón și veți înțelege saltul uluitor din preistoria operei în contemporaneitatea ei cea mai seducătoare. Acesta e și atuul decisiv al generației de cântăreți de azi: talentul actoricesc. Apropierea de teatru și de film e atât de mare, încât granițele dintre genuri se șterg. Inexpresivitatea scenică deprimantă, statismul
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
declasificarea și interpretarea evenimentelor și a situațiilor pe care le putem doar ghici - de vreme ce detectivul hard-boiled, asemeni cowboy-ului din preerie, descinde dintr-un trecut vag, evoluează într-un prezent tulbure și pare să nu aibă niciun viitor. Pentru Sean McCann, preistoria lui Philip Marlowe e destinată să explice faptul că narațiunile care-l au drept protagonist ilustrează un anumit tip de aspirație romantică - sau poate o reverie sentimentală moștenită de antichitatea greco-romană —, una din sursele de tensiune ale cărților (cel puțin
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
ospitalitatea și amabilitatea cu care a fost primit de colegii săi americani. Atmosfera familiară a acestor șase luni a fost deosebită. Memorialistica și corespondența vor evoca întâlnirile săptămânale la cină ale tuturor profesorilor, discuțiile lor însuflețite de teologie, critică literară, preistorie și lingvistică indo-europeană. La 14 iunie 1979, Eliade a asistat la discursul inaugural de primire a lui Dumézil la Academia Franceză, când i-a răspuns Claude Lévi-Strauss. Apoi la recepția de la Collège de France se întreține îndelung cu sărbătoritul, care
Scrisori inedite - Georges Dumézil către Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/5756_a_7081]
-
ales una gravă; o singură lucrare lasă subtil impresia că în palma cadaverică nu este urma unui cui, ci dreptunghiul roșu al unui fluturaș, rătăcit acolo dintr-o ploaie de confeti. Dar e atât de singular! 2. Fragmente dintr-o preistorie recentă Galeria Calina l-a găzduit, la începutul acestui an, pe sculptorul Cosmin Moldovan, un artist care declară cu toată candoarea, pe care un critic de artă o califică drept suspectă, că îmbrățișează arta ca pe un joc, opus evident
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
suficiente sugestii venite dinspre arta acestuia, pentru că toate piesele expuse sunt niște fragmente plastice, de la care s-ar putea porni reconstituirea integrală a personajelor din care au fost extrase. O reconstituire, dacă îmi este îngăduit să spun așa, dintr- o preistorie recentă. Și mă gândesc aici la celebrul tors al celui care a inventat sculptura modernă, ce epurează materia puțină aflată la îndemână, lăsând doar atât cât să putem continua în imaginație un proces de reconstituire a întregului. Intitulată Urme, expoziția
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
și Liviu Rebreanu (observate și speculate de critica biografică) sunt deopotrivă frapante și evidente, în ciuda unor amănunte derutante, nepotrivite tocmai pentru a crea un fel de diversiune. Nici nu vreau să mă opresc acum la aceste amănunte. Mai importantă e preistoria formării scriitorului Liviu Rebreanu, o perioadă îngropată în trecut cu care Remus Lunceanu pare să nu aibă nici o legătură. După ce fusese un român suspect în Ardeal (suspect pentru administrația austro-ungară din anii 1908-1910), să fi simțit oare Rebreanu că la
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
în ultimă analiză, bucata nu e deloc rea (dimpotrivă) și că scenariul compunerii ei nu se revendică dintr-un lest ideologic de factură romantică. Aproape copil fiind, Florin Iaru dovedește o formidabilă maturitate în raport cu propriul scris. Nu-i conferă o preistorie mitică, nici măcar atât cât orice autor e tentat s-o facă5. De altfel, relația poetului cu literatura a avut dintotdeauna aparența unei convenții civile absolut avantajoase pentru ambele părți. Ca și volumele lui (deconcertante pentru cititorii comozi), confesiunile lui Florin
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
urmașii lor. Cât de vechi este acest nume este greu de spus acum, Însă cu siguranță depășește istoria scrisă. El a fost purtat cu mândrie În antichitate. Istoricul american Mackendrik În lucrarea sa „Pietrele dacilor vorbesc” (Cap. I, România În preistorie), spune că „În neolitic Începe adevărata istorie a României, adică cu 4000 de ani Înaintea erei noastre”. Istoricul englez E.C. Daviest vorbește despre vechimea și măreția dacilor: „Cu mult Înainte ca vulturii romani să intre pe teritoriul carpato dunărean, cunoscut
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
publicat” până în prezent. El trece în revistă măsurile și metodele folosite de Securitate - în principal, rapoartele informatorilor (a căror identitate ambasadorul a aflat-o). Astăzi, într-o lume plină de aparate minuscule și perfecționate, folosirea informatorilor pare un fel de preistorie. Dar merită văzut cum lucra „fantezia informativă”, căci de la un nucleu real se dezvoltau adevărate pagini de roman - unificate ... stilistic prin limba de lemn a epocii. De exemplu, aflăm că soția ambasadorului nu locuia „cu obiectivul” (feminin: „obiectiva”!), ci venea
Un ambasador neobișnuit by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3490_a_4815]
-
zguduitoare poate fi o atare experiență s-a putut constata, cum spuneam, mai ales de curând, odată cu profuziunea de literatură carcerală survenită după 1990. Transferul simbolic de importanță pe care îl întreprinde, retrospectiv, Mircea Anghelescu cercetând, cum singur o spune, preistoria genului, se dovedește reușit. Și nu prin vreo malversaț iune interpretativă, nu prin specularea abilă a materialului documentar de arhivă (căci echilibrul de ton e o constantă a criticii lui Mircea Anghelescu), ci, înclin să cred, printr-un fapt care
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
pentru scenarii hieratic insolite, pentru frînturi de imemorială baladă, unde se pleacă ritmat, la un soi de alegorică vînătoare. Complexe contaminații, o cercetare condusă asiduu de Monica Brătulescu făcea, verosimil, partea lor, unor enigme ce trimit la desimea umbroasă a preistoriei. Cine, de altminteri, dintre noi, nu păstrează intact, în memoria sa de copil, răsunetul acestor pași pornind hotărît, al acestui repetitiv care n-a încetat să ne bată în tîmple, apoape fatidic? „Dom, Dom să-nălțăm Dom, Dom să-nălțăm
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
amprentă: ,Mă sprijin de ele cu toată greutatea corpului/ Mănînc un măr viermănos/ Arunc sulița la țintă în ochiul cît un taler/ Al ciclopului/ Scriu plin de lene:/ Iubesc fîntîna fără apă săpată de turci/ La picioarele castelului medieval" (Emoție). Preistoria îl umple de fericire: Norii fierbinți sînt încă departe și bezna/ Ne umple de beatitudine" (Cîntec despre substanță).
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
multe regiuni ale bătrânului continent. Termenul „vlah”, spune Al. Pele în carte lui: „este mult mai vechi decât apariția în lumina reflectoarelor istoriei a celților, despre care știm încă prea puțin... vechimea acestui termen (vlah n.a.) se pierde în rădăcinile preistoriei, respectiv în faza protolimbii monosilabice incipiente”. Oare o fi adevărată legenda „GEABELILOR”, trib de beduini, care trăiesc pe Muntele Sinai, în preajma mănăstirii „Sfânta Ecaterina” a căror origine este destul de controversată? Aceștia au trăsături diferite de ceilalți arabi, ba chiar și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
plătită după 1945. într-o ultimă scrisoare către Petru Comarnescu (1947) mărturisește că "avea necazuri la Paris cu compatrioții, fiind făcut responsabil de entuziasmul față de mișcarea legionară". Dar aceasta pentru el ținea de o epocă revolută, de "un timp de preistorie", întrebându-se, cam încurcat, cum de s-a rătăcit și a putut scrie o carte ca Schimbarea la față a României (pe care într-o ediție de după 1990 o revizuiește). Se căia și e hotărât ,să nu se mai amestece
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
secolului douăzeci. Tragediile antice și dramele teatrale din ziua de azi incită oamenii să plângă, să-și descarce preaplinul emoțiilor. Femeile se videază ușor, Își dau frâu liber sentimentelor, În timp ce bărbații se rețin. O mare EROARE de educație! Când, În preistorie, bărbații trebuiau să Înfrunte animalele la vânătoare sau, mai târziu, dușmanii În războaie aveau nevoie, În mod justificat, de un nivel ridicat de agresivitate. Sunt anumite fenomene fiziologice care fac ca emoțiile neeliminate prin plâns să mențină În bărbat un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
ale materiei. Este o Întâlnire creatoare care face ca Pământul să fie o planetă vie. Cu invizibilul ne-am obișnuit de mult și Începem să Îl acceptam ca făcând parte din viața noastră. Concepțiile materialiste despre lume și viață sunt preistorie. Logica și intuiția câștigă din ce În ce mai mult teren fața de simțurile elementare. Vorbind la telefoane celulare - mobile - acceptăm că ne folosim de undele electromagnetice, pe care nu le vedem, și nu ni se pare curios când o „furtună electromagnetică”, produsă de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Metafizica numelui Mă zidesc încontinuu în gând ca o abstracțiune și ca o speranță Metafizica numelui e pură negație pentru ce a fost și ce va fi Trageți cortina de timp între civilizație și evoluție. Între istorie și preistorie. La Altamira în grotă se-amestecă umbre vopsite și ciute lumea cea mută plus-minus caria cu semnele ei revolute... Mă zidesc încontinuu și travestit mă vor recunoaște doar îngerii Zeii stăpâni din izvoare. Veneticii parșivi suind și coborând lespedea dintre
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
cea mută plus-minus caria cu semnele ei revolute... Mă zidesc încontinuu și travestit mă vor recunoaște doar îngerii Zeii stăpâni din izvoare. Veneticii parșivi suind și coborând lespedea dintre noi Trageți cortina mai repede și priviți cu nesaț în adânc Preistoria! Moartea La Ottawa porumbeii stau pe o rază de soare întrebându-se ce este vântul și-unde văzduhul i se închină. Lacul cu apele lui pofticioase pare o fațadă a lumii. Un ocean prizonier între margini tot mai hidoase Noi
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
sudoare de copil mic cu piele netedă și roză, sudoare curată și inodoră ca roua, pe un trup care n-avusese timp să devină impur. Senzații care vin de departe și de demult, de foarte demult, dintr-un fel de preistorie a trupului ce nu cunoștea încă alfabetul, dintr-o vreme pre-cerebrală făcută din sunete, impulsuri, semne indescifrabile. Zidurile Gurile rele spun: „Aici, doar zidurile lucrează”. Adevărul e că aici totul lucrează: piatra, lemnul, pământul. Oamenii locului știu că toate acestea
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
de alfabet latin. JOI, 25 AUGUST ION NESTOR În urmă cu un secol s-a născut Ion Nestor, arheolog și istoric al antichității, membru al Academiei Române. A făcut specializări la Berlin și Marburg. A realizat prima sinteză arheologică privind întreaga preistorie a României, definind aria de răspândire, conținutul și problematica majorității culturilor din epoca neolitică și cea a bronzului. A condus șantierele arheologice de la Glina, Sărata Monteoru, Zimnicea, Suceava ș.a. A desfășurat o bogată activitate didactică la Universitatea din București (1945-1974
Agenda2005-34-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284112_a_285441]
-
putut spune povestea fiecărui loc, piatră, acoperiș ori hotar de timp al burgului. Parte din această nesfârșită cunoaștere rămâne în cărțile și fișele sale, parte trăiește în discipolii săi, numeroși și fideli. Ilustru arheolog, autor al unor descoperiri fundamentale pentru preistoria românească și a peste 100 de studii și cărți de istorie, fost director al Muzeului Banatului, Cavaler al Ordinului Național Serviciu Credincios, profesorul Medeleț și-a dedicat darurile și harurile tuturor celorlalți. Vineri, la catafalcul așezat în Sala de Marmură
Agenda2005-24-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283795_a_285124]
-
se regăsească în prima parte a listei. Considerăm că este o mare nedreptate din următoarele motive: - În lista șantierelor finanțate nu este niciun sit paleolitic. Este de neconceput să fie îngropată o perioadă precum Paleoliticul, cea mai lungă perioadă din preistorie, în măsura în care imaginea și vizibilitatea internațională pentru această epocă au fost definitoriu întregite de șantierul Poiana Cireșului-Piatra Neamț; -conform listei afișate, situl Poiana Cireșului are un punctaj mai mic sau apropiat cu șantiere în care abia s-au reluat săpăturile sau
Arheologii români aruncă în aer Comisia Națională de Arheologie. E incredibil ce se petrece! [Corola-blog/BlogPost/92427_a_93719]
-
fiecare element fiind executat la nivel excepțional, neatins niciunde altundeva. Urma pe care o lăsăm pe lume este efemeră. Adevărul acesta incomod ni se aplică, așa sofisticați și moderni cum suntem. E mare minune că o mână de oameni din preistorie au reușit cu mijloace simple, uzând de ceea ce natura le-a pus la dispoziție, să lase un mesaj durabil, aproape indestructibil. Câți dintre noi se pot lăuda cu o performanță asemănătoare? Călătorul care-și face drum prin localitatea cantabrică Santillana
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
Mama” comună a zeilor și a genului uman, numită de aceea și Maia (în sensul de „bătrână” sau „bunică”) sau „Magna deum Mater”, sau „Terra Mater”. Probabil acest cult al „divinității feminine” este același pe care îl regăsim și în preistorie, denumit de etnologi „cultul Mamei Mari”. Ea era venerată ca „Mamă a munților” („Mater montium” - la Vergiliu) și era considerată protectoarea păstorilor și a turmelor; de aceea îi erau consacrate stânci și culmi aflate pe piscurile munților. Istoricii greci și
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
cu tradiția dacică. Toate datele prezentate aici conduc la concluzia că Dragobete este unul din numele sub care s-a păstrat în memoria populară dacicul „zeu al iubirii”, „divinitatea iubirii” din tradițiile de formă mitologică ale antichității, cu rădăcini în preistorie. Probabil, îl întâlnim în folclor, în credințele și datinile populare, sub nume diferite, de la o regiune la alta. Spre exemplu, în ceea ce poporul numește „Zburătorul”, acest „mit” fiind scos la lumină de Eminescu prin versuri superbe: „Au mai știu povestitorii
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]