901 matches
-
o epocă în care arta s-ar fi născut din propria ei cenușă, pornind de la presupoziția că între Antichitate și Renaștere artă a fost moartă. De exemplu, cultura greacă ortodoxă a fost văzută în Renaștere ca fiind un fragment de “preistorie”, față de care Occidentul (mai cu seamă zona Italiei) ar fi progresat; artă bizantina fusese artă „orientala”, adică o producție artistică străină de idealurile renascentiste. Cenino Cennini, un alt autor important, era de părere că Giotto a modernizat pictură de la practica
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
în Europa în jurul anului 1000 î.Hr., probabil din Asia Mică iar apoi s-a răspândit spre vest în următorii 500 de ani. Expansiunea greacă iar apoi cea a imperiului roman a pus capăt epocii fierului; iar prin introducerea scrisului întregii preistorii. Începutul mileniului I î.Hr. marchează începutul epocii fierului în Europa de Est. În stepele din nordul Mării Negre și Mării Azov, în regiunea Munților Caucaz, epoca fierului începe o dată cu evoluția culturii Koban și culturii Novocerkassk. La aproximativ 800 î.Hr. acestă tehnologie s-a
Epoca Fierului () [Corola-website/Science/303708_a_305037]
-
sunt, în special, registrele de stare civilă, registrele parohiale, testamente, pomelnice, acte de înnobilare sau de punere în posesie, acte judecătorești, registre de ranguri nobiliare, foi de zestre, inscripții funerare, pisanii etc. Această știință își are rădăcinile probabil undeva în preistorie, unde legăturile de rudenie și descendența din strămoși comuni sau din totem fundamentau societatea și relațiile între membrii ei. În protoistorie și în perioada veche, odată cu apariția scrisului, genelogia începe să se manifeste vizibil, preocuparea anumitor familii de a-și
Genealogie () [Corola-website/Science/301011_a_302340]
-
și peisajele culturale . Deoarece arheologia are o gamă largă de proceduri diferite, acesta poate fi considerată știință, iar în Statele Unite, este considerată ca o ramură a antropologiei, deși în Europa este privită ca o disciplină separată. Cuprinde studiile arheologiei asupra preistoriei și istoriei; de la dezvoltarea primelor instrumente de piatră din Africa de Est în urmă cu 4 milioane ani până în ultimii zeci de ani. Arheologia nu include că disciplină paleontologia . Arheologia este foarte eficientă și utilă atunci când sunt cercetate societățile preistorice
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
1922. Primele săpături stratigrafice populare care au prins la public au avut loc pe site-ul antic Troia , efectuate de Heinrich Schliemann , Frank Calvert , Wilhelm Dörpfeld și Carl Blegen în anii 1870, descoperind și cercetând nouă orașe diferite, suprapuse , de la preistorie la epoca elenistica . Între timp , lucrările lui Șir Arthur Evans la Cnossos în Cretă au relevat existența unei străvechi civilizații avansate. Următoarea figură majoră în dezvoltarea arheologiei a fost Șir Mortimer Wheeler, care a dezvoltat rețeaua de excavare, îmbunătățită în
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
urbană au devenit mai răspândite și arheologia preventivă a fost dezvoltată ca urmare a creșterii dezvoltării comerciale Deoarece cea mai mare parte a istoriei omenirii a avut loc înaintea invenției scrisului, arheologia este cea mai importantă metodă de studiu a preistoriei. În plus, deoarece în numeroase cazuri informațiile istorice sunt incomplete, arheologia oferă o contribuție esențială la studiul istoriei umane. În unele societăți, scrisul a fost utilizat de aristocrație sau s-a folosit doar în cadrul religiei, astfel informațiile scrise oferă date
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
de clasare tipice gândirii umane, care acoperă procesele intelectuale atât ale adulților cât și ale copiilor, pe cele ale indivizilor din țări avansate socialmente cât și pe acelea ale membrilor triburilor aflate din punct de vedere social încă în plină preistorie. El se rezumă la tendința spontană și persistentă, inconștientă și intuitivă, de a reprezenta lucrurile sau persoanele, considerând caracteristicile lor ca fiind produse de o „esență” care în fapt este fictivă dar care în percepția indivizilor este proprie categoriei lor
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
prin stări afectiv-sentimentale specifice. Prin aceste senzații sau mișcări, propria rațiune ar lua act de existența sau inexistența semnalului căutat și a anumitor caracteristici ale generatorului de semnal (aerian, terestru, subteran, subacvatic etc). Radiestezia este cunoscut din antichitate, chiar din preistorie. Unii cercetători susțin că picturile și gravurile diferitelor culturi preistorice conțin elemente ce sugerează folosirea unor baghete indicatoare din lemn, drepte sau în "V" ce se țineau în mână, pe orizontală, pentru orientare. Ulterior materialele s-au diversificat: oase de
Radiestezie () [Corola-website/Science/298699_a_300028]
-
ul (sau "epoca pietrei lustruite") este o perioadă din istoria omenirii. Termenul a fost inventat în 1865 de istoricul John Lubbock. ul este penultima epocă a preistoriei și cea mai scurtă, ea a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și metalurgiei primitive a cuprului, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăriei. Epoca neolitică urmeză pleistocenul
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
pești exotici), istorie - documente, arheologie (incluzând un lapidariu din epoca romană), numismatică, etnografie (port, ceramică, țesături din zonă), artă plastică românească (opere de Luchian, Petrașcu, Pallady, Tonitza, Dimitrescu, Șirato, Stoenescu, Iser, Ressu). Secția de Istorie-Arheologie este compusă din nouă săli: Preistorie - vestigiile vieții materiale și spirituale din cultura Schela Cladovei, Civilizația geto-dacică, Războaiele daco-romane, Monumente antice romane (podul de la Drobeta din anii 103 - 105), Viața spirituală la Drobeta, Istorie medievală, Epoca modernă, Artă feudală românească și Epoca contemporană. Expoziția științele naturii
Muzeul Regiunii Porților de Fier () [Corola-website/Science/331356_a_332685]
-
de profit nu au creat nimic valoros în plan cultural sau spiritual e destul de dubioasă și de netolerat. footnote>. Până în prezent, au apărut trei așa-zise albume de artă, care propun cititorilor români o incursiune în istoria artei, începând cu preistoria, continuând cu Renașterea, perioadele secolelor XVIII-XIX și încheind cu arta secolului al XXI-lea. Am urmărit apariția fiecărei noi lucrări din această serie, gândindu-mă să-i ofer nepotului meu șansa de a avea o bibliotecă proprie din care să
Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
a fost întodeauna o regiune rurală, relativ slab populată. În ciuda părerii răspândite în Țările de Jos că Drenthe pare a nu aparține Țărilor de Jos, datorită acestei densității scăzute a populației, există dovezi de locuire a acestor locuri încă din preistorie. Cele mai clare dovezi de prezență umană străveche o reprezintă dolmenele ("hunebedden" în limba neerlandeză) ce se pare că au fost construite acum aproximativ 5.500 de ani. Un alt fapt semnificativ este numărul acestora, 53 din cele 54 de
Drenthe () [Corola-website/Science/300715_a_302044]
-
umană a continentului australian și reperarea definitivă a Australiei de către europeni din 1606, ceea ce poate fi marcată drept începutul istoriei recente a Australiei. Această perioadă se estimează ca durând între 40.000 și 70.000 de ani. Perioada este denumită preistorie mai degrabă decât istorie deoarece nu există mențiuni și vestigii scrise despre civilizațiile umane din Australia anterior contactului european. Perioada minimă de timp general acceptată pentru apariția primilor populații umane în Australia este de cel putin 40.000 de ani
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
pe ruinele unor vechi edificii romane. Monumentul se află în centrul localității, fiind format dintr-un ansamblu de construcții care cuprinde o clădire rezidențială, capela de curte, grajd, anexe, moara și biserica. Materialele descoperite pun în evidență o evoluție din preistorie, perioada romană și Evul Mediu, până în zilele noastre. Cel mai vechi membru cunoscut al familiei cneziale din Râu de Mori este Nicolae Cândea, care a trăit pe la anul 1300. Fiul său Mihail „dictus Kende Malomviz filius Nicolai dictus Kende de
Curtea nobiliară a Cândeștilor din Râu de Mori () [Corola-website/Science/326793_a_328122]
-
mare, mai ales în acele regiuni ale planetei noastre unde condițiile social-economice și cele igienico-sanitare favorizează acutizarea caracterelor lor nocive. Dipterele albastre și verzi de gunoaie, de carne, de cadavre, precum și acțiunile lor miazigene, au fost probabil cunoscute din timpurile preistoriei umane ; dar cunoașterea științifică a familiei Calliphoridae își are originea în anul 1758, odată cu fundamentarea taxonomiei practice și a nomenclaturii binare de către autorul operei "Systema Naturae". De atunci și până în zilele noastre evoluția ei este legată de mijloacele de investigație
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
cu estul Asiei, denumirea aceasta fiind deja folosită în perioda bizantină. O legătură comercială între China și Europa a existat din cele mai vechi timpuri, bazându-se pe schimburi de mărfuri, înlesnind totodată și contacte diplomatice și culturale. Specialistul în preistorie, "André Leroi-Gourhan" consideră acest drum ca fiind un spațiu de schimburi încă din paleolitic, însă care n-a fost evocat în cronicile chinezești decât începând din secolul al II-lea î.Hr.. Această necesitate de schimburi au dus treptat la crearea
Drumul mătăsii () [Corola-website/Science/298460_a_299789]
-
Heraldica ["lat." heraldus, "fr." héraut - crainic] este știința specială a istoriei care are drept scop stabilirea principiilor teoretice, cercetarea, interpretarea și evoluția stemelor unui stat, oraș, familie, corporație etc. Utilizarea heraldicii, ca manifestare simbolică, este atestată încă din preistorie, evoluând odată cu societatea și ajungând în Evul Mediu la dezvoltarea sa maximă. Heraldica are două componente principale: artă heraldică și știință heraldică. 1 — scut despicat; 2 — scut tăiat; 3 — scut sfertuit (scartelat); 4 — scut tăiat în bandă; 5 — scut tăiat
Heraldică () [Corola-website/Science/298668_a_299997]
-
multor universități din Franța. A fost numit profesor de anatomie la Școala de Medicină de la Bordeaux și a realizat cercetări în antropologie și la alte universități. A a contribuit cu peste 90 de studii publicate pe teme de anatomie, antropologie, preistorie și istorie, cea mai de seamă realizare a sa fiind însă lucrarea "Traité d´anatomie humaine". Acesta este un studiu complet, bine scris și bine ilustrat de anatomie compus din 4 volume. În școlile medicale această lucrare a sa este
Léo Testut () [Corola-website/Science/336501_a_337830]
-
elefantul, rinocerul, hipopotamul, hiena, leul (care nu au supraviețuit astăzi decât în zona tropicală) și renul, glutonul, vulpea argintie, capra-neagră (astăzi refugiate în munți sau în zone circumpolare) înainte să dispară din cea mai mare parte a Europei, începând din Preistorie, fără îndoială ca urmare a vânătorii excesive, specia putând să dăuneze primelor încercări de agricultură și constituind o sursă de proteine și de lipide relativ ușor accesibilă iarna (era suficientă balizarea vizuinilor toamna pentru a le găsi iarna sub zăpadă
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
Afrique Noire (Institutul francez al Africii negre) are o bibliotecă la Douala care este specializată în sociologia, etnologia și istoria Africii. Muzeele Diamare și Maroua au colecții antropologice legate de poporul sudanez iar Muzeul Camerunului din Douala are exponate din preistorie și istorie naturală. Printre organizațiile culturale se numără Asociația Culturală Cameruneză, Societatea Culturală Cameruneză și Centrul Lingvistic și Cultural Federal. Există de asemenea numerose asociații ale femeilor, tinerilor și asociații sportive. Între sărbătorile mobile se numără: Creștine: Vinerea Mare, Duminica Paștelui
Camerun () [Corola-website/Science/298083_a_299412]
-
regionalism ce înseamna cale îngustă, groapă, gaură în pământ, peșteră sau adăpost. Papara poate avea la origine latinul papă ce înseamna conducător religios, preluat în limbile "barbare" papar. Deci Huda lui Papara ar putea înseamnă adăpostul, casa conducătorului religios. În preistorie și în vremea dacilor peșteră a fost folosită că locuința și loc de cult. Nu departe, la nici 20 km distanță se află ruinele cetății dacice, Apoulon (Piatră Craivii) clădita în sec. al 3-lea î.e.n., pe vremea regelui Rubobostes
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
reprezintă un complex de vestigii ale unor construcții rupestre cu funcții dominante cultice și de refugiu, a căror origine coboară uneori până în preistorie, situate în zona arcului sud-estic al Carpaților în principal în zona "Culmii Ivănețu", dar și pe dreapta Buzăului în "Masivul Siriu", precum și în zona adiacentă din Subcarpații de Curbură ("Dealurilor Botanului") pe un areal cu o lungime de peste 80 km
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
dintre peșterile din zonă se întâlnesc inscripții și desene rupestre, cu tematică preponderent creștină. Insuficiența informațiilor documentare și aspectul de multe ori straniu sau romantic al complexelor rupestre au iscat o întreagă literatură ce a propus datarea lor atât în preistorie, cât mai ales în perioada de început a creștinismului în secolele III-IV. Opinii diverse și controversate, afirmă existența dovezilor arheologice rupestre asociate creștinismului primar, în timp ce afirmații bine susținute documentar certifică arealul drept vatră de mărturisire creștină mai târziu − spre jumătatea
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
de satul Nucu. În încăperea situată la înălțime și dotată cu ferestre săptate în piatră, se ajunge pe o scară de lemn fixată în lăcașuri anume. Datată în secolele XVI-XVII după majoritatea elementelor, câteva inscripții indică posibila origine aflată în preistorie. Alte opinii bazate pe existența crucilor de tip Malta, a ferestrelor în arc frînt și a unei cruci cu raze o situează în secolele IV-V. Se află pe versantul de nord al culmii "Piatra Șoimului", în peretele abrupt dinspre
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
fi fost locuite în mai multe perioade istorice. Deși indicațiile cronologice despre aceste întemeierea acestor așezăminte lipsesc, insuficiența informațiilor documentare și aspectul lor de multe ori straniu sau romantic au iscat o întreagă literatură ce a propus datarea lor în preistorie, dar mai ales în perioada de început a creștinismului în secolele III-IV. Argumente aduse de cei care coboară datarea lăcașurilor de cult creștine spre începutul primului mileniu se referă la existența "crucilor de Malta" cioplite pe pereți - specifice secolelor IV
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]