5,618 matches
-
de azi. Pragmatica se întemeiază, în fond, pe ideea de "semnificație în viitor": un semn influențează mai mult după ce a fost interpretat, semnificarea mediată de interpretare îi sporește puterea de acțiune. În contra lecturii suspicioase Și în privința comunicării literare avem o prejudecată greu de depășit, prejudecata "esopicului". Sigur că rolul aluziei nu poate fi negat. Dar care e structura ei? Nu există nici un joc al formei, care să o aducă dinspre utilitar către estetic? Prima posibilitate pe care mi-o deschide interpretantul
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
întemeiază, în fond, pe ideea de "semnificație în viitor": un semn influențează mai mult după ce a fost interpretat, semnificarea mediată de interpretare îi sporește puterea de acțiune. În contra lecturii suspicioase Și în privința comunicării literare avem o prejudecată greu de depășit, prejudecata "esopicului". Sigur că rolul aluziei nu poate fi negat. Dar care e structura ei? Nu există nici un joc al formei, care să o aducă dinspre utilitar către estetic? Prima posibilitate pe care mi-o deschide interpretantul este de a izola
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
nu abordează direct trecutul tulbure al lui Eliade. Două sînt modalitățile prin care amortizează orice efect inutil într-o astfel de problemă delicată: privește problema prin ochii lui Culianu sau interpretează texte. în felul acesta își absolvă "eul critic" de prejudecăți... Primul pasaj surprinzator al cărții apare în articolul O crimă perfectă. Autorul își transcrie și analizează notițele mai vechi pe care le pregătise la scurt timp după moartea lui Culianu, în mai 1991. Iată cîteva rînduri din acel text scris
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
literară face parte din a treia generație maioresciană, după socoteala lui E. Lovinescu, aceea, strălucită, din perioada interbelică, răspunzătoare de definitivarea autonomiei artei pe care o proclamase Maiorescu. Se numără printre cei mai aprigi militanți în favoarea criticii estetice, debarasată de prejudecăți sociologiste ori istoriste. (Să stăvilim, scrie el în stilul prețios al unora din articole, "surparea peste valorile artistice a unor terenuri limitrofe"). Ca și alți critici contemporani cu el, Streinu a pledat cauza modernismului literar, în poezie, ca și în
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
că fenomenul - în special cel al muzicii rap și al manelelor - nu este unul superficial și că, fără o perspectivă sociologică care să dubleze analiza lingvistică a textelor și a limbajului obscen și violent, riscă să se producă, sub imperiul prejudecăților, analize irelevante, dacă nu total eronate și, aș zice, patetic-resentimentare. În fine, ultima secțiune a cărții, Pregnanța oralității, se ocupă de fenomenele oralității, a elementelor de limbaj popular, familiar, argotic și tot prin prisma mass-media. De la o privire generală asupra
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
antologie s-a orientat O. Nimigean, în cazul de față. Nu este însă o simplă culegere de poeți locali, uniți doar de hazardul geografic. Cei antologați aici sînt ieșeni și moldoveni atipici, sînt oameni care vor să spargă clișeele și prejudecățile care intervin cînd trebuie să definim Iașiul - un oraș calm, cuib al tradiționalismului aproape agresiv. Gestul antologatorului pare unul exasperat de inerțiile tîrgului de pe Bahlui, dar și de inerțiile celor care privesc acest tîrg într-un anume fel. Probabil cel
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
Prima indicată de deputat ar fi că, o dată cu invazia termenilor străini, în special a celor legați de producția și publicitatea bunurilor și serviciilor, omul simplu din popor ar avea dificultăți de comunicare. Sunteți de acord? Eu cred că există o prejudecată în legătură cu capacitatea populației de a-și însuși anumite sectoare din lexic, din vocabularul limbii. Până când tenismanul Guga nu a ajuns pe primele locuri în tenisul mondial, nimeni nu știa ce înseamnă game sau match point. Astăzi, în orice dugheană se
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
dar și drept garanții totodată, celelalte două noțiuni. Imparțialitatea e o valoare morală, ține de forul interior al persoanei și presupune pentru agentul public care activează În justiție analizarea și conduita echidistantă a faptelor În raport cu legea aplicabilă, fără a avea prejudecăți sau predilecții În privința cazului pe care Îl instrumentează și fără să acționeze În vreun mod care să susțină interesele vreuneia din părți. Imparțialitatea celor care lucrează În justiție este garantată prin regimul de incompatibilități și interdicții, respectiv a conflictului de
Corupția și anticorupția în sistemul juridic. In: Editura Destine Literare by Cristi Danileț () [Corola-journal/Journalistic/81_a_347]
-
cred francezii despre noi, iar percepția lor nu este cu mult diferită față de 1990, în șabloanele de după Revoluție. Selecția documentarelor, cele mai multe realizate acum mai mulți ani, dovedește că, indiferent cît ne-ar fi de prieteni, producătorii emisiunii nu au depășit prejudecățile de tip "copii ai străzii", deși dacă ar fi dorit reportaje de senzație, societatea zilelor noastre le-ar fi oferit o mulțime de subiecte șocante, ca noua subcultură de cartier cu a sa producție muzicală". Cu totul altfel vede aceeași
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
Iulian Tănase rămâne totuși recognoscibil în fiecare vers. Pentru că iubește și trăiește intens literatura, aproape organic aș zice, literatura este pentru el un continuu exercițiu de admirație, sensibilitatea lui creatoare asumându-și rolul (ingrat și de nerecomandat pentru cei cu prejudecăți literare) de cutie de rezonanță. Iulian Tănase este tipul clasic de autor postmodern care-și asimilează predecesorii afini și nu-și acoperă ipocrit urmele, mânat vanitos de demonul originalității în toate sensurile. Printr-o întâmplare fericită, Iulian Tănase l-a
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
că realitatea este mult mai bogată, că zoologia nu exclude botanica și că nici amîndouă la un loc nu se pot substitui geologiei, apoi acela, vorba înaltă și tristă a lui Sorin Antohi, ,,e singurul”. Un asemenea solitar, neîmpăcat cu prejudecata că istoria artelor plastice românești nu este decît traseul scurt al constituirii unei oligarhii, că singurele nume valide ale muzeului nostru real sau imaginar sunt ușor de numărat și numai pe degetele unui ciung și că după granița naturală din
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
maniheică și de cruzimea zglobie cu care tăiem în carnea vie a înseși ființei noastre profunde, Tudor Octavian a pornit, în presă și pe teren, adică pe Covaci, pe Buzești și la capătul lumii tramvaiului 14, o adevărată cruciadă împotriva prejudecăților, a semidoctismului axiomatic și a vulgarității abil camuflate în spatele unor stereotipuri didactice. El caută, cu forma sportivă a unui alpinist și cu acribia unui entomolog, artiști uitați, spirite rătăcite, destine frînte și străluciri proaspete, sufocate însă fără speranță sub nămolurile
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
gratuită, prin tonul minimalist-ironic, decât crede prefațatoarea, găsim o interpretare abia ea dominată de locul comun: „Prin metafora tramvaiului rebel care se revoltă împotriva traseelor prestructurate, pune, de fapt, problema libertății individuale într-o societate dominată de locuri comune și prejudecăți." Despre Bogdan Suceavă am scris când acesta și-a publicat un volum personal, la fel și despre Adrian Buz care continuă în același stil celinian prozele lui cu titluri în engleză: Be cool honey-bunny, Time Machine, Bongoslavia, mon amour (oops
Antologia prozatorilor internauți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13411_a_14736]
-
nimic nu-i stă în cale lui Kocikariov pentru asta. Minciuni, înscenări de tot felul, dat pe ușă afară și pătruns pe geam, apariții mefistofelice cu un întreg arsenal de scenarii pregătite în mînecă pentru a depăși orice obstacol. Fără prejudecăți, fără scrupule. El, Kocikariov, este un pețitor cu mult mai bătăios decît profesionista Fiokla Ivanovna. Doamne, Dumnezeule, cine n-a asistat sau n-a participat vreodată în viață la tot felul de aranjamente, întîlniri, la tevatura creată de pețitori și
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
în România și nu ar fi venit în urma demersurilor întreprinse de Uniune. În cuvântul introductiv la volumul închinat actualei ediții a Festivalului, Eugen Uricaru enumeră câteva obiective, ale acestuia printre care: „...să înlăture Zidul ce încă ne desparte, să înlăture prejudecățile și să faciliteze cunoașterea și aprecierea reală, reciprocă”. Au fost acestea, în mare vorbind, și obiectivele Colocviului cu tema „Eu, celălalt”, desfășurat timp de trei zile în cadrul Festivalului, în alternanță cu recitalurile de poezie. Vorbitorii s-au referit la semnificațiile
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
confruntarea deseori violentă dintre “eu” și „celălalt”, despre tentativa de excludere („sau eu sau celălalt”), caracteristică lumii fără Dumnezeu. Rodica Binder s-a referit la „codurile identitare” și la „simptomatologia literaturii de emigrație”, iar Brenda Walker la egoism și la prejudecata după care „diferit înseamnă mai puțin valoros”. Despre problema identității au discutat Carme Riera (Spania), Ory Bernstein (Israel), Lucian Alexiu, Marius Tupan, Pia Tafdrup (Danemarca), Riri Manor (Israel), cu o inspirată evocare a relațiilor istorice dintre turci și români, conciliați
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
întoarcerea lui Mihai Ignat la metaforă și la un stil aproape retro, o mutare complicată întrucât instrumentarul iubirii a fost atât de explorat încât riscul redundanței, al pastișei este printre cele mai mari. Din această cauză, la tinerii poeți funcționează prejudecata că metafora s-a compromis definitiv, că e desuetă ș.cl, când, de fapt, ar trebui să vadă în asta o provocare cu atât mai mare cu cât și rezultatele pot fi spectaculoase. Sigur, Mihai Ignat nu e preocupat de
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
vol. I, apărut la Editura Minerva, în 1990. ș...ț E bine că vă consacrați decisiv continuării și finalizării acestui proiect important. Nu cred, totuși, că editorialul dv. din „România literară” ar fi sau poate deveni un impediment. Nu am prejudecata vârstelor sau a treptelor biologice, dar iluștrii dv. predecesori Eugen Lovinescu și G. Călinescu, au fost mai prompți în realizarea „comediilor” lor de istorie literară. Știm că teoreticianul modern al sincronismului, al teoriei imitației și al mutației valorilor estetice a
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
lor se transformă în renume, renumele în mitologie, iar mitul se strecoară discret în conștiința publică și sfîrșește prin a înlocui opera. Deși nedreaptă, această situație este o sursă inepuizabilă de confort. Neexpuși de multă vreme liber, sistematic și fără prejudecăți, Grigorescu, Andreescu, Luchian, Tonitza, Petrașcu, Pallady, alături de încă vreo cîțiva din aceeași categorie, au devenit simple repere onomastice. Aproape inaccesibili publicului larg, ei își consolidează pe zi ce trece legenda, nu din pricina valorii inconfundabile a operei lor, ci din pricina misterului
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
respectabilă evocare, dacă trec peste faptele istoriei prin renunțare la orice argument particulariza tor și rețin doar ideea concentrării asupra documentului, ating esența ediției datorate lui Alexandru Ruja. Revărsare de poezie, cu sentimentul eliberării ei, îndărătnic afectată o vreme de prejudecăți și restricții, alternată de fascinanta lucrare de atelier istorico-literar. Neclintire în căutarea precisului și durabilului din documente. Implicare și reflectare pe marginea unor valori majore care, în ciuda specificului lor strict de informație, nu lipsesc întregul de imaginație creatoare. De jubilație
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
beție exaltată solar. Beția comună nu are nimic de-a face cu dionisiacul: ea nu are acces la soarele divin: îi bea numai ceața.” (p. 30) Andrei Pleșu este în permanență el însuși. Lipsit de complexe și străin de orice prejudecăți, el interpreteză fiecare situație nouă cu mintea limpede și cu dorința de a-i descoperi înțelesuri noi, uneori paradoxale sau în răspăr cu cele general acreditate. Un spectacol pe care cei mai mulți dintre „oamenii de gust” l-ar repudia instantaneu, ca
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
n-a avut puterea, discernământul politic și curajul de a privi adevărul în față ca Malraux. În privința „Analizelor politice”, precum și a scrisorii trimise lui Dumitru Țepeneag, unde cred că S. Damian exagerează, dacă nu cumva e în eroare, acuzând de prejudecăți (în problema evreiască pe „cei mai mulți dintre reprezentanții elitei autohtone” (mereu autohtone!), merită a fi discutate separat, și anume de către istorici și politologi, ca cei mai avizați în materie. Partea literară a volumului publicat recent de S. Damian mi se pare
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
îndrăzneața Poveste a poveștilor, care a circulat în epocă doar în exemplarele „ad usum delphini” și care nu a mai fost publicată decât în 1939 la Fundațiile Regale și apoi abia după 1989. Nici simboliștii n-au scăpat de filtrul prejudecăților, N. Iorga văzând în poezia și proza lor o „literatură de lupanar”, tot astfel cum pe Arghezi îl va declara „pornograf” pentru mult discutatele Flori de mucigai. Dacă la sfârșitul secolului al XIX-lea „incidentele” de acest gen sunt mai
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
romane bune ce conțin scene-tabu cu trupuri dezgolite reprezintă, așa cum sugera Ioana Pârvulescu într-un articol mai vechi din România literară și apoi în Întoarcere în Bucureștiul interbelic (Ed. Humanitas, 2003, cap. Atât de aproape, pp. 69-80), o victorie asupra prejudecăților publicului, la un an de la celebrul proces D.H. Lawrence pentru Amantul doamnei Chatterley din sala Roxy. Totuși, la 1934, când în revista Vremea se publică fragmente din romanul Ambigen al lui Octav Șuluțiu, cartea va fi interzisă de Ministerul Instrucțiunii
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
tineretului, în care demonstrează cum toate actele de delincvență sunt efectul lecturilor tinerilor din cărți ce atentează la bunele moravuri. Ca și cum nici procesele, nici postfața lui Șuluțiu nu existaseră. Totuși, în ciuda acestor reacții sporadice, se depășise un prim prag al prejudecății publicului. În perioada războiului problema raportului dintre moralitate și artă va trece într-un plan secundar, pentru ca o dată cu instalarea proletcultismului termenii ecuației să se repolarizeze în favoarea celei dintâi. O bună parte din operele interbelicilor va fi interzisă. Povestea poveștilor e
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]