211 matches
-
scăpau nici o ocazie de a adresa răutăți stărei politice de atunci de la Iași"17. Cu alte cuvinte, caracterul publicistic al conferințelor se accentuează până acolo încât prelectorii preiau, poate involuntar, subiectivitățile și nuanțele polemice ale propriilor articole de revistă. 4. Prelecțiunea ca "literatură vorbită" Pe un raționament precum anteriorul, prelecțiunile pot fi înțelese din perspectiva unei "literaturi vorbite". Sintagma îi aparține lui George Panu și dă socoteală, în fapt, despre aceeași nevoie de a depăși carențele tipăriturilor: "Prelegerile populare în fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
de atunci de la Iași"17. Cu alte cuvinte, caracterul publicistic al conferințelor se accentuează până acolo încât prelectorii preiau, poate involuntar, subiectivitățile și nuanțele polemice ale propriilor articole de revistă. 4. Prelecțiunea ca "literatură vorbită" Pe un raționament precum anteriorul, prelecțiunile pot fi înțelese din perspectiva unei "literaturi vorbite". Sintagma îi aparține lui George Panu și dă socoteală, în fapt, despre aceeași nevoie de a depăși carențele tipăriturilor: "Prelegerile populare în fiecare an țineau loc de un fel de literatură vorbită
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Carp, ulterior numărul prelectorilor crescând, la fel ca și diversitatea temelor alese 19. O oralitate de tip socratic, cu valențe paideice, într-o constantă încercare de a "moși adevărul" și de a înscrie mersul lucrurilor pe calea cea bună. 5. Prelecțiunea ca posibilitate a întâlnirii Celuilalt Deși cronologic, dar și ca fundament întemeietor, prelecțiunile sunt anterioare Societății "Junimea" (fundată de Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, P.P.Carp, Vasile Pogor și Theodor Rosetti, în 1864, la o dată oarecum nesigură nici măcar pentru fondatori), de la
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
O oralitate de tip socratic, cu valențe paideice, într-o constantă încercare de a "moși adevărul" și de a înscrie mersul lucrurilor pe calea cea bună. 5. Prelecțiunea ca posibilitate a întâlnirii Celuilalt Deși cronologic, dar și ca fundament întemeietor, prelecțiunile sunt anterioare Societății "Junimea" (fundată de Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, P.P.Carp, Vasile Pogor și Theodor Rosetti, în 1864, la o dată oarecum nesigură nici măcar pentru fondatori), de la un moment dat prelețiunile pot fi înțelese ca o extensie a chiar Societății
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
mult pe filiera unor necesități de natură intelectuală decât pe cea a orgoliilor personale, sau a goanei după celebritate. Dacă în ședințele de la Pogor întâlnirile cu Celălalt se derulau într-o manieră informală, uneori alunecând în zonele "uliței mici", în cadrul prelecțiunilor se exersează întâlnirile tehnicizate, nu atât de plăcute (tracul fatal unor prelectori) dar, fără îndoială, cu urme mai adânci în ambele tabere: tabăra celui întâlnit și tabăra celui care întâlnește. Așadar, de la un registru de natură "terapeutică", un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
în orice caz mult pentru mine"20 (sb.m. C.C.). E limpede, așadar, raționamentul, calculul pragmatic făcut pe marginea întâlnirilor cu Celălalt. La rândul său, Celălalt avea propriile sale calcule. Iată, spre exemplu, cum vedea George Panu, copil fiind, primele prelecțiuni: "Ca băiat curios și studios, în fiecare duminică la orele 2 eram în sala Băncei, într-un colțișor. Mi-aduc aminte de domnul Maiorescu: același de astăzi, se înțelege tânăr, aceeași dicțiune elegantă și rece; aceleași maniere corecte, aceeași sobrietate
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
astăzi, se înțelege tânăr, aceeași dicțiune elegantă și rece; aceleași maniere corecte, aceeași sobrietate [...] aceste lucruri mi-au deșteptat un mare interes (sb.m. C.C.), iar publicul, ca și mine, a început a umplea sala"21 Despre beneficiile colaterale ale prelecțiunilor pomenește și Zigu Ornea: Prelecțiunile Junimii au fost cu adevărat o instituție. Și încă una respectată și temută. Chiar de adversari. A audia cu regularitate prelegerile Junimii era un semn de distincție. Ce să mai spunem de cei ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
dicțiune elegantă și rece; aceleași maniere corecte, aceeași sobrietate [...] aceste lucruri mi-au deșteptat un mare interes (sb.m. C.C.), iar publicul, ca și mine, a început a umplea sala"21 Despre beneficiile colaterale ale prelecțiunilor pomenește și Zigu Ornea: Prelecțiunile Junimii au fost cu adevărat o instituție. Și încă una respectată și temută. Chiar de adversari. A audia cu regularitate prelegerile Junimii era un semn de distincție. Ce să mai spunem de cei ce se produceau la tribuna acestor prelecțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Prelecțiunile Junimii au fost cu adevărat o instituție. Și încă una respectată și temută. Chiar de adversari. A audia cu regularitate prelegerile Junimii era un semn de distincție. Ce să mai spunem de cei ce se produceau la tribuna acestor prelecțiuni? Le aducea un invidiat spor de prestigiu, o aură de necontestată glorie cum nu mai cunoscuse viața Iașilor din perioada de renaștere a anilor patruzeci"22 Mai mult decât atât, mai mult decât o extensie a ședințelor junimiste, prelec-țiuniile s-
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
mult decât atât, mai mult decât o extensie a ședințelor junimiste, prelec-țiuniile s-au dovedit a fi, în anii lor de glorie, o contrapunere în spirit a ceea ce se întâmpla la nocturnele întruniri. Așa cum se va vedea mai jos, ritualul prelecțiunilor era de o cu totul altă factură, iar sobrietatea, rigoarea, științificitatea erau cuvinte de ordine în "fișa postului" de prelector. 6. Prelecțiunea ca ritual Deși, cel mai adesea, discuțiile despre ritualul prelecțiunilor intră în categoria anecdoticii literare, ele sunt importante
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
o contrapunere în spirit a ceea ce se întâmpla la nocturnele întruniri. Așa cum se va vedea mai jos, ritualul prelecțiunilor era de o cu totul altă factură, iar sobrietatea, rigoarea, științificitatea erau cuvinte de ordine în "fișa postului" de prelector. 6. Prelecțiunea ca ritual Deși, cel mai adesea, discuțiile despre ritualul prelecțiunilor intră în categoria anecdoticii literare, ele sunt importante pentru sublinierea insistenței cu care s-a încercat individualizarea, sau, într-un termen de factură recentă, personalizarea acestui tip de conferință. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
întruniri. Așa cum se va vedea mai jos, ritualul prelecțiunilor era de o cu totul altă factură, iar sobrietatea, rigoarea, științificitatea erau cuvinte de ordine în "fișa postului" de prelector. 6. Prelecțiunea ca ritual Deși, cel mai adesea, discuțiile despre ritualul prelecțiunilor intră în categoria anecdoticii literare, ele sunt importante pentru sublinierea insistenței cu care s-a încercat individualizarea, sau, într-un termen de factură recentă, personalizarea acestui tip de conferință. Și, în bună mă-sură, conferirea acestui caracter de incon-fundabilitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
23 cărora trebuia să se supună prelectorul, așa cum sunt ele expuse de memorialiști ai veacului XIX: Rigori de formă ținuta vestimentară a prelectorului era "de mare gală", semn de respect atât pentru audiență, pentru sine, cât și pentru motivul întâlnirii, prelecțiunea în sine, dar și semn al subțirimii, rafinamentului, al atmosferei de calitate; se purta fracul, împotriva opțiunii unora pentru redingotă; sosirea prelectorului cu doar câteva minute înainte de începerea conferinței; intrarea sa în universitate se făcea pe furiș, aproape într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
pentru care venea cu trăsura, care, la rândul ei, musai trebuia acoperită. Cerința aceasta 24 poate foarte bine sugera pretenția de intangibilitate a celui ce intră în rolul de prelector, separația sa față de "restul muritorilor", prestigiul sacrosanct, de mare oficiator; prelecțiunea începea la "două fix" și se încheia "just la trei ore fără cinci minu-te"; punctualitate de tip nemțesc, contra-pusă simbolic autohtonului "lasă-mă să te las", menită a introduce valențele simbolice ale unui "gentlemen's agreement"; cine nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Clauza" intrării a maximum doi oameni avea ca scop observarea "stării sufletești a oratorului", și, dacă era cazul, încurajarea acestuia, ca și cum, observă ironic Panu, ar fi fost vorba despre un condamnat la moarte care primea vizita preotului. Nici după terminarea prelecțiunii, nu erau indicate convorbirile conferențiarului cu publicul, în așa fel încât aura de mister, de "semizeu" (Panu), să nu fie știrbite; "oratorul își făcea subit intrarea"; elementul de surpriză, important ca efect asupra unui public ce trebuia "preparat" pentru subtilele
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
aproape supranatural, el vorbește fără efort, el nu obosește, glasul lui nu slăbește, gâtlejul nu i se usucă ca la ceilalți muritori"26. Iată deci teoretizat la Iași, cu ani buni înaintea lui Nietzsche, supraomul... Rigori de conținut utilizarea, în cadrul prelecțiunii a două comparații 27, una la început, alta la final; probabil nu doar "încălzirea sălii" se urmărea prin acest procedeu, ci impresia de "obiect" finit, de lucru rotund, armonios. Comparația, ca mijloc literar, indică preocuparea pentru spusa frumoasă, dar, în
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
prelectorii aveau, desigur, sentimentul aflării de aceeași parte a baricadei, în lupta declarată pentru civilizare și proliferare a adevărului. În amplul său studiu asupra Juni-mii, Zigu Ornea insistă pe această "atmosferă liant": "Nu e exagerat să se spună că prelecțiunile nu au îndeplinit numai ofici-ul de a afirma în exterior Junimea și juni-misul. În egală măsură au contribuit la conturarea și impunerea unor opinii comune printre junimiști. Iar ceremonialul impus de Maiorescu acestor prelecțiuni, febra pregătirii și rigorile desfășurării lor
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
e exagerat să se spună că prelecțiunile nu au îndeplinit numai ofici-ul de a afirma în exterior Junimea și juni-misul. În egală măsură au contribuit la conturarea și impunerea unor opinii comune printre junimiști. Iar ceremonialul impus de Maiorescu acestor prelecțiuni, febra pregătirii și rigorile desfășurării lor au creat o atmosferă liant care a solidarizat rândurile junimiștilor"29. Așa-dar, ritualul genera o anume atmosferă, care la rândul ei funcționa ca "liant", pe traseul acesta vectorial circulând tocmai sus-amintita posibilitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
desfășurării lor au creat o atmosferă liant care a solidarizat rândurile junimiștilor"29. Așa-dar, ritualul genera o anume atmosferă, care la rândul ei funcționa ca "liant", pe traseul acesta vectorial circulând tocmai sus-amintita posibilitate a întâlnirii cu Celălalt. 7. Prelecțiunea ca strategie de auto-promovare a "Junimii" Teoria aceasta o lansează pentru întâia oară Sorin Alexandrescu, într-un foarte interesant studiu publicat la începutul anilor '9030, menit a sublinia raportul delicat și nu întotdeauna avantajos între "discursul politic" și "discursul cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
a "Junimii" Teoria aceasta o lansează pentru întâia oară Sorin Alexandrescu, într-un foarte interesant studiu publicat la începutul anilor '9030, menit a sublinia raportul delicat și nu întotdeauna avantajos între "discursul politic" și "discursul cultural". Făcând abstracție de primele prelecțiuni, cele anterioare fondării "Juni-mii", eseistul consideră aceste conferințe ca fiind gândite sub forma unui vector de imagine al Societății, menit a-i pune în valoare pe membrii ei, junimiștii. "E o modalitate de a forța recunoașterea meritelor în ciuda tinereții
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
forma unui schimb: "junimiștii oferă înaltei societăți atributul distincției intelectuale și primesc în schimb statutul de elită socială". Schimbul acesta, la rândul său, mai scrie Sorin Alexandrescu, constituie o "justificare reciprocă a competențelor, un pact socio-cultural între inteligentsia și aristocrație". Prelecțiunile sunt abordate în termeni de "interese", "strategie", "calcul", viziune destul de riscantă, neputând fi probată ideea de premeditare totală, dar tentantă pentru a privi lucrurile și dintr-o altă perspectivă. Pe aceeași linie, și "Convorbirile literare" vor fi expresie a aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
sistemul, odată creat, funcționează singur, creatorii săi devenind inutili". Schimbul argumentat mai sus de Alexandrescu are, în opinia acestuia, influențe covârșitoare în tranșarea vieții politice pe anumite direcții și nu pe altele. Condiții ale succesului Cum a fost posibil succesul prelecțiunilor, ce anume a cucerit în tot acest început de drum, atât de important pentru drumul culturii românești în ansamblul ei? Ce anume a făcut ca aceste conferințe inițiate de Maiorescu, să-și găsească, cel puțin în fazele de început, un
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
chiar monocromia peisajului evenimențial al timpu-lui; întâmplările culturale publice, extrem de rare, și, în mare parte, aflate în zodia mediocrității, au amplificat efectul conferințelor și au furnizat un public numeros. Criteriul acesta cantitativist, chiar dacă pare facil, este important căci indică în prelecțiunea ca atare o primă cristalizare a ceea ce se numește "eveniment cultural" autentic; un alt posibil răspuns pentru succesul conferințelor publice face referire la o anumită stare de așteptare, traductibilă în ideea unui teren pregătit pentru așa ceva; efervescența spiritului românesc, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
simplu, ignorându-l. Ulterior, când maeștrii au făcut decisiv pasul spre politică, slăbind, într-un fel, chingile rigurozității culturale, și influențând, prin puterea exemplului, atitudini asemănătoare raporturile s-au inversat, discursul politic și cel cultural s-au intersectat nefericit, iar prelecțiunile, la fel ca ședințele junimiste, s-au văzut fisurate de acest "om nou", om de cultură angajat politic. Când fisurile s-au lărgit și mai mult, conferințele și întâlnirile junimiste s-au transformat în amintiri ale unor oameni care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
început plutea, asemenea unui duh peste ape, asupra culturii românești. Un început care nu avea să atingă nici pe departe inegalabilele întâmplări culturale ce prinseră a se țese într-o amiază de iarnă a anului 1863. Dialoguri junimiste Sorin ALEXANDRESCU Prelecțiunea "Ușile lui Mircea Eliade" 25 octombrie 2006 " Tot timpul m-am simțit un intelectual român" Plecat din România din 1970, Sorin Alexandrescu este, fără doar și poate, un intelectual de talie europeană. Îl recomandă, printre altele, statutul de profesor universitar
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]