25,248 matches
-
crescător în P.I.B.-ul țărilor industrializate. Dezbaterii asupra caracterului productiv/neproductiv i se suprapune astfel cea asupra caracterului comercial/necomercial al activităților. Ceea ce face pe unii să considere drept neproductivă munca administrațiilor, este faptul că cheltuielile corespondente sunt finanțate prin prelevări obligatorii. Or, prelevarea nu este o puncție operată în profitul unui corp parazit, ci un mijloc de finanțare a unei producții care, prin definiție, nu este destinată vînzării. Atunci cînd automobiliștii, de pildă, denunță multiplele impozite care lovesc deținerea sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
-ul țărilor industrializate. Dezbaterii asupra caracterului productiv/neproductiv i se suprapune astfel cea asupra caracterului comercial/necomercial al activităților. Ceea ce face pe unii să considere drept neproductivă munca administrațiilor, este faptul că cheltuielile corespondente sunt finanțate prin prelevări obligatorii. Or, prelevarea nu este o puncție operată în profitul unui corp parazit, ci un mijloc de finanțare a unei producții care, prin definiție, nu este destinată vînzării. Atunci cînd automobiliștii, de pildă, denunță multiplele impozite care lovesc deținerea sau utilizarea unui automobil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
care, prin definiție, nu este destinată vînzării. Atunci cînd automobiliștii, de pildă, denunță multiplele impozite care lovesc deținerea sau utilizarea unui automobil, indicînd faptul că sumele reținute depășesc cheltuielile pentru întreținerea drumurilor, ei au dreptate. Dar ei uită faptul că prelevările asupra automobilelor nu servesc doar pentru domeniul rutier, ci o parte se duc și spre educație, apărare, ordine publică ș.a. Economia politică s-a afirmat ca disciplină în epoca Luminilor. Ea a pornit la drum cu neîncredere față de absolutism și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nu trebuie să dispară, ci să-și reducă doar cîmpul de intervenție. Odată cu clasicii englezi, în special Adam Smith și David Ricardo, voința de a circumscrie Statul se fondează pe teoria valorii. Fără a fi total inutil, Statul ar opera prelevări în detrimentul celorlalți actori economici. Cheltuielile sale nu sunt însoțite de o creare de valoare. S-a ajuns astfel la sintag-ma de "Stat-parazit", sau de "Stat-ulcer", aceasta din urmă aparținîndu-i lui J.B. Say. Această perspectivă va fi reluată mai tîrziu, mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
o anumită justiție socială. Este o idee ce se întîlnește la Stuart Mill, dar și la Sismonde de Sismondi și care s-a răspîndit mai apoi. Dar ches-tiunea rămîne și anume de a ști dacă cheltuielile publice sunt numai o prelevare, sau dacă munca funcționarilor este totuși creatoare de avuție, la fel ca a oricărui alt salariat. Tot mai mulți oferă un răspuns pozitiv acestei chestiuni, integrînd două aspecte evidente, și anume: În primul rînd, s-a considerat că doar cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
istorie sau cele la care Statul a contribuit în decursul istoriei"27. Toate statele moderne și-au bazat dezvoltarea economică, în bună măsură, pe fiscalitate. O definiție satisfăcătoare, după opinia noastră, a impozitului o dă Alain Euzéby, astfel: impozitele sunt "prelevări pecuniare pretinse per-soanelor fizice și morale, pe cale de autoritate, cu titlu definitiv și fără contraprestație directă, în vederea acoperirii cheltuielilor publice și intervenției economice și sociale a puterilor publice"28. De ele se bucură, în mod diferențiat și nedeterminat toți cetățenii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
restrîngere a libertății sale, în fața monopolului statal. Caracterul obligatoriu este prevăzut și în Constituția României, la art.53, alin.l: "cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice". Transferul de avuție se bazează pe faptul că prelevarea este definitivă, nerambursabilă și neînsoțită de o contraprestație directă. Veniturile provenite din impozite se depersonalizează și sunt utilizate în mod diferențiat, avantajele fiind nedeterminate, în acest fel avuția socială fiind redistribuită. Un alt element ce trebuie reținut este faptul că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
alt element ce trebuie reținut este faptul că, pe baza impozitului, Statul exercită o funcție intervenționistă în alocarea resurselor în economie, în scopul stabilizării cererii agregate. Cheltuielile publice nu sunt finanțate numai prin impozite, ci prin ceea ce se numește generic "prelevări obligatorii". Acestea reprezintă totalitatea vărsămintelor efectuate în profitul administrațiilor publice, obligatorii și fără contraprestații. Ele pot fi grupate în două mari categorii: impozitele și cotizațiile sociale (CAS). Raportînd prelevările fiscale la P.I.B. se obține rata prelevărilor fiscale, sau a poverii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sunt finanțate numai prin impozite, ci prin ceea ce se numește generic "prelevări obligatorii". Acestea reprezintă totalitatea vărsămintelor efectuate în profitul administrațiilor publice, obligatorii și fără contraprestații. Ele pot fi grupate în două mari categorii: impozitele și cotizațiile sociale (CAS). Raportînd prelevările fiscale la P.I.B. se obține rata prelevărilor fiscale, sau a poverii (sarcinii) fiscale, cum se mai numește. Este un indicator statistic intens utilizat în urmărirea evoluțiilor și realizarea de comparații internaționale. În afara prelevărilor obligatorii mai există în unele țări așa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ceea ce se numește generic "prelevări obligatorii". Acestea reprezintă totalitatea vărsămintelor efectuate în profitul administrațiilor publice, obligatorii și fără contraprestații. Ele pot fi grupate în două mari categorii: impozitele și cotizațiile sociale (CAS). Raportînd prelevările fiscale la P.I.B. se obține rata prelevărilor fiscale, sau a poverii (sarcinii) fiscale, cum se mai numește. Este un indicator statistic intens utilizat în urmărirea evoluțiilor și realizarea de comparații internaționale. În afara prelevărilor obligatorii mai există în unele țări așa numitele prelevări parafiscale, fluxuri monetare care nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
categorii: impozitele și cotizațiile sociale (CAS). Raportînd prelevările fiscale la P.I.B. se obține rata prelevărilor fiscale, sau a poverii (sarcinii) fiscale, cum se mai numește. Este un indicator statistic intens utilizat în urmărirea evoluțiilor și realizarea de comparații internaționale. În afara prelevărilor obligatorii mai există în unele țări așa numitele prelevări parafiscale, fluxuri monetare care nu alimentează bugetul de stat sau bugetul asigurărilor sociale, ci sunt folosite în scopul finanțării autonome a altor organisme publice decît instituțiile Statului, pre-cum și a unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
la P.I.B. se obține rata prelevărilor fiscale, sau a poverii (sarcinii) fiscale, cum se mai numește. Este un indicator statistic intens utilizat în urmărirea evoluțiilor și realizarea de comparații internaționale. În afara prelevărilor obligatorii mai există în unele țări așa numitele prelevări parafiscale, fluxuri monetare care nu alimentează bugetul de stat sau bugetul asigurărilor sociale, ci sunt folosite în scopul finanțării autonome a altor organisme publice decît instituțiile Statului, pre-cum și a unor organisme private care realizează servicii de natură eco-nomică și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ea inhibă inițiativa și dezvoltarea economică, provoacă evaziunea fiscală la cote considerabile și încurajează economia subterană, sau nonfiscală, putînd conduce chiar la revolte fiscale sau alte acțiuni de acest gen. Presiunea fiscală se măsoară prin raportul dintre suma totală a prelevărilor obligatorii și produsul intern brut (P.I.B.). În ultimele două secole ea a crescut, de regulă, în întreaga lume, în strînsă legătură cu creșterea rolului economic și social al Statului, a cheltuielilor publice antrenate. Pe ansamblul țărilor O.C.D.E, presiunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
este cel pentru care utilitatea marginală a cheltuielilor publice este egală cu utilitatea marginală a veniturilor private rămase la contribuabili. Altfel spus, presiunea optimă este cea care corespunde egalității dintre utilitatea socială a cheltuielilor publice marginale și dezutilitatea socială a prelevărilor fiscale marginale. Potrivit altor criterii, presiunea fiscală optimă este cea care permite maximizarea produsului intern brut, sau maximizarea randamentului prelevărilor obligatorii. Presiunea fiscală la nivel național (globală) se calculează după formula: Impozite + C.A.S. Pfg = -------------------------------P.I.B. La nivel individual
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Altfel spus, presiunea optimă este cea care corespunde egalității dintre utilitatea socială a cheltuielilor publice marginale și dezutilitatea socială a prelevărilor fiscale marginale. Potrivit altor criterii, presiunea fiscală optimă este cea care permite maximizarea produsului intern brut, sau maximizarea randamentului prelevărilor obligatorii. Presiunea fiscală la nivel național (globală) se calculează după formula: Impozite + C.A.S. Pfg = -------------------------------P.I.B. La nivel individual, presiunea fiscală se exprimă prin raportul dintre totalul prelevărilor fiscale suportate de un contribuabil și totalul veniturilor obținute de acesta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
este cea care permite maximizarea produsului intern brut, sau maximizarea randamentului prelevărilor obligatorii. Presiunea fiscală la nivel național (globală) se calculează după formula: Impozite + C.A.S. Pfg = -------------------------------P.I.B. La nivel individual, presiunea fiscală se exprimă prin raportul dintre totalul prelevărilor fiscale suportate de un contribuabil și totalul veniturilor obținute de acesta înainte de impozitare. Ea exprimă sacrificiul pe care contribuabilul este nevoit să-l consimtă, din avuția dobîn-dită de el într-o anumită perioadă. Dar presiunea fiscală individuală nu trebuie analizată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Acesta este și cazul vinietei, dar aceas-ta poate fi și un impozit bazat pe proprietățile contributive, măsurate prin puterea sau vîrsta autovehicolului. Iată deci cîteva ilustrări asupra dificultății de a determina capacitatea de plată a impozitelor. 3.5.3. Revelatorul prelevărilor obligatorii Această dificultate de a defini așezarea impozitelor, sau de a le ridica a încurajat practicarea de metode relativ puțin dureroase, deoare-ce contribuabilul nu varsă direct la Trezorerie ceea ce datorează. Este cazul Statelor Unite, cu prelevarea impozitelor pe venit la sursă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
impozitelor. 3.5.3. Revelatorul prelevărilor obligatorii Această dificultate de a defini așezarea impozitelor, sau de a le ridica a încurajat practicarea de metode relativ puțin dureroase, deoare-ce contribuabilul nu varsă direct la Trezorerie ceea ce datorează. Este cazul Statelor Unite, cu prelevarea impozitelor pe venit la sursă, sau al Franței în ce privește încasarea TVA-ului, dar este și cazul cotizațiilor sociale, ce sunt asimilabile cu o prelevare la sursă. Chiar dacă nu sunt destinate bugetului de stat, ele finanțează administrații publice, și de aceea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
relativ puțin dureroase, deoare-ce contribuabilul nu varsă direct la Trezorerie ceea ce datorează. Este cazul Statelor Unite, cu prelevarea impozitelor pe venit la sursă, sau al Franței în ce privește încasarea TVA-ului, dar este și cazul cotizațiilor sociale, ce sunt asimilabile cu o prelevare la sursă. Chiar dacă nu sunt destinate bugetului de stat, ele finanțează administrații publice, și de aceea ele intră în cîmpul prelevărilor obligatorii, Noțiunea de prelevări obligatorii a intrat astăzi în limbajul curent, dar totuși sensul său nu trebuie pierdut. Prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sursă, sau al Franței în ce privește încasarea TVA-ului, dar este și cazul cotizațiilor sociale, ce sunt asimilabile cu o prelevare la sursă. Chiar dacă nu sunt destinate bugetului de stat, ele finanțează administrații publice, și de aceea ele intră în cîmpul prelevărilor obligatorii, Noțiunea de prelevări obligatorii a intrat astăzi în limbajul curent, dar totuși sensul său nu trebuie pierdut. Prin nivelul și structura lor, ele ne învață multe privind răspunsul unei societăți la chestiunea finanțării publice. În mod tendențial, prelevările progresează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în ce privește încasarea TVA-ului, dar este și cazul cotizațiilor sociale, ce sunt asimilabile cu o prelevare la sursă. Chiar dacă nu sunt destinate bugetului de stat, ele finanțează administrații publice, și de aceea ele intră în cîmpul prelevărilor obligatorii, Noțiunea de prelevări obligatorii a intrat astăzi în limbajul curent, dar totuși sensul său nu trebuie pierdut. Prin nivelul și structura lor, ele ne învață multe privind răspunsul unei societăți la chestiunea finanțării publice. În mod tendențial, prelevările progresează precum cheltuielile publice, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cîmpul prelevărilor obligatorii, Noțiunea de prelevări obligatorii a intrat astăzi în limbajul curent, dar totuși sensul său nu trebuie pierdut. Prin nivelul și structura lor, ele ne învață multe privind răspunsul unei societăți la chestiunea finanțării publice. În mod tendențial, prelevările progresează precum cheltuielile publice, cu o diferență reprezentată de deficit, sau uneori de excedent. În ciuda a tot ceea ce a putut fi spus privind necesara reducere a prelevărilor obligatorii, ele sunt astăzi cu mult peste nivelul celor de acum 20-30 de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
învață multe privind răspunsul unei societăți la chestiunea finanțării publice. În mod tendențial, prelevările progresează precum cheltuielile publice, cu o diferență reprezentată de deficit, sau uneori de excedent. În ciuda a tot ceea ce a putut fi spus privind necesara reducere a prelevărilor obligatorii, ele sunt astăzi cu mult peste nivelul celor de acum 20-30 de ani, în majoritatea țărilor lumii. Creșterea cheltuielilor și dorința de a evita creșterea deficitelor publice explică această evoluție contrară promisiunilor oamenilor politici. În România există această particularitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ar fi altminteri disponibile pentru finanțarea sectorului privat), fie prelevă impozite suplimentare. Ar exista și o a treia posibilitate, cu totul contraindicată, cea a creării artificiale de monedă, contribuind astfel la declanșarea sau amplificarea unui proces inflaționist, adică la o prelevare indirectă, prin afectarea puterii de cum-părare a tuturor. Prin urmare, în încercarea de a reduce ineficiența asociată monopolului privat, Statul impune colectivității alte costuri, rezultatul net în ce privește eficacitatea alocării resurselor fiind, deci, ambiguu. Pe de altă parte, pe piețele unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
De exemplu, dacă un produs X face obiectul unei taxe, faptul ca prețul său să fie egal cu costul marginal nu mai conduce la o situație optimală. Taxa îndepărtează optimul paretian. La fel se întîmplă și dacă se operează o prelevare asupra veniturilor provenite din muncă. Distorsiunilor introduse prin intervenția Statului în alocarea resurselor vine să li se adauge faptul că, chiar în absența unei asemenea intervenții, anumite sectoare și anumite întreprinderi sunt determinate să practice prețuri diferite de costul marginal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]