2,032 matches
-
Și șireată ca o vulpe În culcușu-i să mă bagu-i. Drăgostit, cu drag degrabă Să-i dau buzele-mi dulcege Și cu inima mea slabă S-o-nțeleg, se înțelege, Că mi-i dragă, ba mă-ntreabă. Și în dezmierdări prelunge S-o răsfăț, de drag să-mi deie Până peste cât ajunge, Să nu stea dar să mai steie, Ba să vrea, ba să m-alunge... Drag de dragul drăgostelii Să o mistuie, să-mi ceară Fără graba-ncetinelii Să-i
ȘI MI-I DRAG DE DRAGOBETE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1456408945.html [Corola-blog/BlogPost/373384_a_374713]
-
că pot trece de ea mult mai ușor decât le inducea în cap neîncrederea. Casa dărâmată din curte o face pe Stăncioaica să se oprească, să tragă aer în piept peste capacitatea medie și să-l elibereze cu un șuerat prelung într-un răgaz care să permită ochilor ca să se minuneze de ceea ce văd. - Doamne, ce s-a întâmplat aici?...eu nu știu nimic! zice ea și pornește mai departe. - Băiatul lui Fane, Licsandru, crezând că tatăl său este mort, s-
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_lupu_1481234859.html [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
Acasa > Poezie > Delectare > CÂND AI PLECAT Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016 Toate Articolele Autorului În ziua aceea, oamenii erau umbre prelungi în apa de pe caldarâm. Eu însămi eram lacrimă dintr-un ochi de pe alt tărâm. Țipa singurătatea, o pasăre uriașă și oarbă. Priveam orașul și oamenii cum se lasă prinși în ghearele ei, căzând neputincioși în inima tăcerii. În ziua aceea
CÂND AI PLECAT de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1467258698.html [Corola-blog/BlogPost/367750_a_369079]
-
alb, alb, alb... Și e iar decembrie, iar cerul, încă albastru, catifelează genele albe ale iernii și-n gând alerg cu-un fulg de nea pe umăr. Și mă privesc în fântâna din mine, în apa ei ruginie cu ochii prelungi și, printre degetele mirosind a miere și pletele de culoarea grâului copt, întrezăresc o altă ființă, cu aripi de o frumusețe nefirească și rămân undeva, în urmă, ca un alt eu însămi fără contur și fără regrete, de parcă propria mea
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 by http://confluente.ro/dacina_dan_1451478033.html [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
printre degetele cuvintelor. Ecoul lor mă dezbrăca de iluzii. Le auzeam cum rosteau răspicat, în ochii tăi li se răsfrângea adierea, indiferent în ce cufundare de timp ți se scălda trupul dorinței. Ascultam vuietul mării. Vâsleam printre învâltorate clipe lung, prelung, prelins, rostogolindu-mă în valuri. Și sunetele se răsfrângeau în tâmpla adevărului. Oohh! Ahh! Eheee! Poc! Plezniseră căutările. Zvâcneau cu ropote surde. Și eu ascultam vuietul mării. Spunea că dragostea te leagă de plutire, într-o nețărmurită-mbrățișare peste vieți
VUIETUL MĂRII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1463469753.html [Corola-blog/BlogPost/379066_a_380395]
-
prin pădure, pentru a verifica locurile de adăpost și hrană pentru căprioare, a zărit pe colnic, o căprioară sfâșiată de lupi. Bunicul s-a apropiat de trupul fără viață, l-a privit îndelung cu milă, apoi, la auzul unui urlet prelung, privi încruntat spre locul de unde acesta venea, spunându-și ca pentru sine:"Lupul!" Din acea clipă, bunicul a hotărât să stea la pândă pentru a vâna lupul care sfârtecase multe căprioare în iarna aceea, precum și în iernile trecute. Era o
LUPUL SUR (PARTEA I ) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Lupul_sur_partea_i_floarea_carbune_1355995076.html [Corola-blog/BlogPost/351560_a_352889]
-
respirația blocată. Am smuls rapid din mâna lui buzduganul cu spini lungi metalici, lovindu-l pe cel de-al doilea direct în frunte. Așa! -- Veniți nemernicilor, să vă arăt cum luptă un muntean! Răcnetul meu trecu pe deasupra pădurii, cu ecouri prelungi. Nu se apropie nimeni, doar căpetenia se ridică din scaunul înalt și înaintă spre mine cu părul lung, incredibil de ondulat, fluturând peste protecțiile metalice ale umerilor. -- Oprește-te, vom face o înțelegere. Eu, Ba-Kema Întâiul și cu tine, My-Kaar
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1423294628.html [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
lumină albăstruie. Două privighetori se întreceau în cântat, iar din văzduh, întâi mai slab, apoi din ce în ce mai puternic, se auzi zgomotul reactoarelor unui avion. Instantaneu, amândoi ridicară privirea spre cer, admirară lămpile de poziție ale aeronavei și apoi cu un sărut prelung încheiară o seară minunată. - Ca să vezi că și o rană prinde bine!...zise Bebe, înainte de a pleca. Încă mai stăteau făță în față, ținându-se de mâini. - Noapte bună, dragule! răspunse ea la salutul lui de plecare. Mulțumesc pentru această
PARTEA A PATRA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494681135.html [Corola-blog/BlogPost/372061_a_373390]
-
altruism și încredere prea mare în oamenii pe care abia dacă îi cunoștea, o moliciune de pisicuță languroasă și dornică de mângâiere, ce îi dăruia mult farmec personal. Avea părul lung buclat, de culoarea aramei, buclele arămii încadrându-i fața prelungă cu oase delicate, o gură un pic cam mare, cu buze cărnoase, partea de jos răsfrântă în jos, îi conferea o expresie copilărească de bosumflare atunci când nu surâdea arătându-și dinții frumoși. Era o făptură fermecătoare fără a fi deosebit de
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1466890928.html [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
între noi de ce plimbăm o umbră în marea de iubire de ce plimbăm o ură în trup cu ochii goi de ce să judecăm zăcând în amorțire chiar de se-ncruntă clipa te urcă într-un tren coboară între stații într-un prelung popas și buzele năuce să-ngâne un refren când îți continui drumul mergând încet la pas nu-i loc pe-ntru-amăgire nu-i loc pentru ispite în lecția-nvățată cu Dascălul de sus asumă-ți înțelesul și du-te înainte sau dacă
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Baki_ymeri_1406189436.html [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
în: Ediția nr. 1176 din 21 martie 2014 Toate Articolele Autorului un infinit de cuvinte nedescoperite se nasc zilnic ilizibile în armonia lor ridică praful de pe toba maniacilor urâtului frumos citesc recitesc frumusețea filelor vechi s-au îngălbenit în așteptarea prelungă a redeschiderii coperților grele unele sunt subțiri și parfumul cuvintelor legate în versuri simple îmbată să scriu o poveste într-o veste a renașterii pare simplu e complicat complex ca o piramidă în care nimeni nu știe cum energiile robesc
VOCABULAR NEDESCOPERIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 by http://confluente.ro/Anne_marie_bejliu_1395423238.html [Corola-blog/BlogPost/353855_a_355184]
-
am să plâng,Este un semn,este o întâmplare...Se zbate pleoapa de la ochiul stâng.... XIII. DE CE PLÂNGI, TOAMNĂ?, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016. Foșnește iar sub tălpi, frunza uscată Ca un oftat prelung, răscolitor, Acceptă soarta care i-a fost dată: Toamna, cad toate frunzele și mor. Privește printre ramuri,rece, tristă, La frunza ruginie și uscată, Din raze-i face soarele batistă: De ce plângi Toamnă? Nu fi supărată! Pe zi ce trece
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/adriana_papuc/canal [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
eu sufăr și mă doare? Ea se îndepărtează, nu-i răspunde, Când astrul o privește pe furiș Mai plânge încăToamna, ba surâde Spre vântul ce-o urmează prin frunziș. Citește mai mult Foșnește iar sub tălpi, frunza uscatăCa un oftat prelung, răscolitor,Acceptă soarta care i-a fost dată:Toamna, cad toate frunzele și mor.Privește printre ramuri,rece, tristă,La frunza ruginie și uscată,Din raze-i face soarele batistă:De ce plângi Toamnă?Nu fi supărată!Pe zi ce trece
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/adriana_papuc/canal [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
de mitralieră în care rămă- sese Chircuț. Tocmai căzuse la datorie sub- locotenentul Ecaterina Teodoroiu și discutau pe marginea acestui eveniment tragic. În față, pe dealul Cireșoaia, erau în poziție de apă¬rare forțele inamice. Deodată, Chircuț auzi un șuierat prelung, ascuțit, de obuz lansat de nemți dinspre dealul de peste Trotuș. Înainte de a începe să tragă cu mitraliera, Chircuț apucă să strige către grupul de superiori din spatele lui: - La pământ, domnilor ghenerali! De fiecare dată când ajungea aici, moșu’ Chircuț se
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474632261.html [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
în: Ediția nr. 192 din 11 iulie 2011 Toate Articolele Autorului CINE MAI ARE TIMP? Flăcări aprige se învolburează în străvechile inimi din încăperile trupului. Dar cine mai are timp să vadă cum reflexele sîngerii ale flăcărilor se-mperechează cu umbre prelungi? Și cum din văzduhul amurgului cad cristale albastre - de gheață -? Cum gîndurile viscolite aduc amintiri grele... și le leapădă în aceleași încăperi preapline de-acum? Cine?... Focul rupe din mine... cu mînie și-nverșunare rupe... Și tu ?... Tu, plîngi că
CINE MAI ARE TIMP? de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cine_mai_are_timp_.html [Corola-blog/BlogPost/367101_a_368430]
-
Sharon îmi este coleg la Institutul naval din Akko unde am obținut o bursă. Un tip subțire, nu foarte înalt. Are exact chipul lui Isus, evreul ăsta, fața prelungă, plete ondulate, parcă în șuvițe, ochi vii, un surâs fără cauză puțin trist.. Părinții lui sunt veniți din România. Sharon a preluat din familie o limbă română stâlcită a târgușoarelor moldave de pe la 1920 dar arată ca un european-israelian. Aspectul lui
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/sa-vezi-mirosul-unei-pasari/ [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
în război se pedepsește cu împușcarea pe loc! Domnu’ inginer, venise răspunsul lui Echim, cănd s-o iscă iadul pe pământ, cocoșii numai de evadarea voastră n-o să poarte grijă! În acel moment, aproape simultan, sirenele din oraș își începuseră prelungul vaier prevestitor de moarte. (Fragment din românul Întoarcerea din larg) Referință Bibliografica: Lagărul / Dan Florița Seracin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 228, Anul I, 16 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Lagarul.html [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
--Băi, Bucă, bombăni cu gura plină Firfirică. Dar de băut, tot castraveciori? Adică...cum? Asta ne dai, zeamă de castraveți? --Ce, bă, nu-ți place cornișonul de Murfatlar? râse Pleșcan, făcând pe bețivul. Fața lui Zamfirescu încremenise într-un rânjet prelung, însă ochii lui scanau continuu platourile, farfuriile și sticlele cu vin. Era clar că încerca să evalueze conținutul lor. Lui Buhăianu nu-i scăpă acțiunea marelui businessman: --Ce-i, Dane, vrei să știi câți saci de cornișon s-au răsturnat pe
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1446830153.html [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
gară, dar nu-și aducea aminte pe care cale ferată este. Pe aici nu călătorise niciodată. Nu știa de unde vin și unde se duc trenurile. Parcă picase în altă lume. Maia, deși era acum o domnișoară frumoasă, mignonă, cu fața prelungă, ochii mari, căprui, nasul drept, cu părul negru, strălucitor, pe care îl purta cu cărare pe mijloc, lăsat pe umeri în două bucle care-i încadrau obrajii măslinii, scoțându-i în evidență gingășia inocentă, arăta în acel moment ca o
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1495208302.html [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
coasa și costelivă...Stupidă imagine! Poftim, îți fac pe plac! Și se transformă în binecunoscutul schelet. Se îndârji și se repezi coasa în el. Dar tăișul coasei se lovi de cremenea gândurilor lui moș Ion, sărind înapoi cu sunet metalic prelung. Moartea se enervă: Ce-nseamnă asta? Nu mi s-a întâmplat niciodată... Ba, ți s-a întâmplat! săriră gândurile lui moș Ion, într-un singur glas. Ți s-a întâmplat de mai multe ori cu mine. De fiecare dată ți-
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Ediția nr. 329 din 25 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului 5 FIRE DE IARBĂ ALBASTRE Thomas și Licurișca coborau de la pădure. El mergea înainte, cu umerii înroșiți de soarele puternic de după-amiază, ea venea în urma lui, visătoare, cu soldurile ei prelungi, cu mușchii frumoși, încordați de efortul coborîrii, șlefuiți parcă în marmora de Michelangelo, ce decupau în aerul fierbinte, cînd pășea, volute delicate. Amîndoi desenau parcă, pe fundalul munților verzi și puternici, imaginea cuplului primordial, Adam și Eva. Pe el în
CAP 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_5.html [Corola-blog/BlogPost/355186_a_356515]
-
contele Dracula. Vocea sa cavernoasă reverberă în bolțile înalte, cu arcade gotice, ale criptei, lumânările negre își fâlfâiră flăcările, iar din tavan căzură fleașcă, pe pardoseala de piatră, câțiva lilieci. Erau morți. Infarct! Întunecata adunare fu străbătută de un vaier prelung și lugubru. Contele îi privi pe sub uriașele sprâncenele albe și continuă, cu vădită tristețe: - Bă, moartea-i cât capra pe noi, fiindcă nenorociții ăștia de oameni, ființele astea vulgare și josnice, acești troglodiți cărora noi le-am furnizat cultură, basme
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400345696.html [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
de spaima regăsirii, De vama ce-o depunem iarăși firii, De toate câte ne va da în schimb. Când glasul se îneacă de durere Și clipele se fac mereu mai lungi, Iubirea iarăși drepturile-și cere, Cu sunete domoale și prelungi. Și-n ale sale luminoase sfere Din ce în ce-i mai greu să mai ajungi. CÂND TE APROPII Vibrează aerul când te apropii Și timpul se oprește brusc în clipă, De sânge face inima risipă, De foșnete, mestecenii și
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1430726894.html [Corola-blog/BlogPost/384531_a_385860]
-
un prinț din povești. La acordurile de la „Într-un glas”, lumea începe să aplaude și o ține așa până la urmă de tot, când se aude chiar Dan Spătaru cum cântă „Nu vreau să plâng”. Vocea se pierde într-un ecou prelung, după aia se face liniște pentru o secundă. Există aici mult loc pentru spirite. Mai trece o secundă și cortina se despică, în străluciri de paiete. Intră Vasile Muraru cu frac, melon și o cutie de vioară în mână. Se
Astă seară facem glume de tranziție by https://republica.ro/asta-seara-facem-glume-de-tranzitie [Corola-blog/BlogPost/338195_a_339524]
-
o scuză. Ce să-i spun? C-aștept tramvaiul? Că sunt mare nătărău? Am să fac infarct de spaimă... Aghiuță se amuză, Că m-a prins la cotitură și colegul mi-e călău. A deschis încet dulapul cu un scârțâit prelung, M-a privit, mi-a dat binețe, ( tipul este educat) Ochii lui ca două flăcări mă fixează, mă străpung Și mă-ntreabă:-Care-i treaba, de intrasem la păcat? Am dat vina pe-Aghiuță, el e singur vinovat. -Ai dreptate, ai
VINA DRACULUI... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_stancu_1444196875.html [Corola-blog/BlogPost/381070_a_382399]