1,958 matches
-
Sunt doar un pian vechi, dezacordat, Ce rar mai scoate-o notă-n do major; Coarda-i pleznită, lemnul e crăpat Și-a plecat și bătrânul acordor. Îmi amintesc de vremuri de-altădată, Când picuram în note armonii: Cu degete prelungi și fine-o fată Închipuia-n acorduri fantezii. Erau culori și vise muzicale, Erau parfumuri revărsate-n sunet, Când florile izbucneau în petale, Ascultând susur blând de menuet. Și lunii-i cântam în piano sonata, Înfiorat de vraja-i și
POVESTEA PIANULUI de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381597_a_382926]
-
sufletul pribeagși pâinea lui cea dulce o așez pe masă,cât timp mai ard tăciunii, cât mai ard...... XXVI. CÂND AI PLECAT, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016. În ziua aceea, oamenii erau umbre prelungi în apa de pe caldarâm. Eu însămi eram lacrimă dintr-un ochi de pe alt tărâm. Țipa singurătatea, o pasăre uriașă și oarbă. Priveam orașul și oamenii cum se lasă prinși în ghearele ei, căzând neputincioși în inima tăcerii. În ziua aceea
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
acum a tăcut, ca mama să se uite-n pace în oglindă, frumoasă, cum era în trecut. Mai târziu, când a putrezit pragul tinzii, mă uit după umbre care să-mi semene, stau lângă mama în apele oglinzii, două umbre prelungi, gemene. Citește mai mult Mama se uită în oglindă,e o noapte flămândă și grea,un fluture țâșnește din eași se ascunde în trup de omidă. Un păianjen își țese pânza în tindă,mai înainte a cântat, acum a tăcut
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
acum a tăcut,ca mama să se uite-n pace în oglindă,frumoasă, cum era în trecut.Mai târziu, când a putrezit pragul tinzii,mă uit după umbre care să-mi semene,stau lângă mama în apele oglinzii,două umbre prelungi, gemene.... Abonare la articolele scrise de cristina crețu
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
și frumos. Americanii din trupa legendarului Duke Robillard au spus la final că au avut un singur regret: că n-au putut sta mai mult în România, că timpul a fost prea scurt, încât nici concertul nu l-au putut prelungi. Pierdeau avionul. Le-a plăcut aerul curat din Brașov. Au vrut să meargă numai pe jos, de la teatru până la hotel, de la hotel la masă. Au fost în Piața Sfatului și au făcut poze cu colindători. I-au ascultat cântând și
Povești din culisele Brașov Jazz amp; Blues Festival [Corola-blog/BlogPost/99232_a_100524]
-
frățioare,... XIX. SENTIMENTE, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017. Cântă iarna la fereastră cântec trist din țurțuri lungi, Vântul șuieră prin ramuri risipind în zare stele, Luna își întinde-n ceruri raze albe și prelungi, Mii de fulgi căzuți din rai se-agață-ncet în ele. Ei urzesc peste pământ văl ușor de amorțeală, Peste suflete-adormite țes maramă de mătase, Noaptea-nvăluie pământul într-un giulgiu de negreală, Numai câinii latră-ntruna alergând pe lângă case. Pasul meu răsună
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
stinge doruri și dureri, Prin troiene mă împiedic ca să-ți simt îmbrățișarea ... Citește mai mult Cântă iarna la fereastră cântec trist din țurțuri lungi,Vântul șuieră prin ramuri risipind în zare stele,Luna își întinde-n ceruri raze albe și prelungi,Mii de fulgi căzuți din rai se-agață-ncet în ele.Ei urzesc peste pământ văl ușor de amorțeală,Peste suflete-adormite țes maramă de mătase,Noaptea-nvăluie pământul într-un giulgiu de negreală,Numai câinii latră-ntruna alergând pe lângă case.Pasul meu răsună
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
subțire, ca mai apoi să se piardă-n aerul nopții cu miros de nisip cotropit de fluxul sărat... Pulsul îi crește subit: o nuanță aspră de havană se împletește în arome... Recunoaște în gând trabucul, e Trinidad... Mai inspiră o dată prelung, năucit de-atâtea evidențe, apoi expiră scurt, în trepte... Așează pe blat cupa la odihnă și-i ține isonul tăcerii. Obosit, se lasă nevoii de repaus, un timp plutind prin odaie, eliberat și de gânduri, și de gravitație... În sfârșit
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
zi,E doar un alt asfințit, ce dă nopțiiViață, spre dimineață, a-nverzi... VI. CONTEMPLÂND ENIGME LUMEȘTI, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017. Lângă margini de lume ajung plutind pe nori, în tăceri prelungi, asurzitoare, umbre mărețe și speranțe împletite în ecouri, rugi nevăzute, înălțate cu foc din suflete rătăcind singure în pustiul cu mărăcini deși ai pământului... Permanenta efemeritate mângâie cu nerăbdare clipele în trecerea lor peste chipurile oamenilor, blândețea-i mințind atât
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
cuprinsul infinitului în raiul multicolor călătorind lent deasupra colinelor din zări, ținând respirații îndelung ațintite, aproape pierdute, către ele. Lumina difuză a spectacolului celest îmbrățișează culmile semețe, ... Citește mai mult Lângă margini de lume ajung plutind pe nori, în tăceri prelungi, asurzitoare, umbre mărețe și speranțe împletite în ecouri, rugi nevăzute, înălțate cu foc din suflete rătăcind singure în pustiul cu mărăcini deși ai pământului...Permanenta efemeritate mângâie cu nerăbdare clipele în trecerea lor peste chipurile oamenilor, blândețea-i mințind atât
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
Toate Articolele Autorului ANOTIMPUL PLOILOR Nimic nu va rămâne verde Rugina croșetând ușor Ne-a amintit că ne vom pierde În anotimpul ploilor. Și ezitând printre grilaje Privind cum cad pumnale lungi, Sub kilometri de bandaje Vom plânge-n hohote prelungi. Și va părea absurd și tandru Când vom primi din cer bătaie Sub soarele bătrân scafandru Al animalelor de ploaie. Ne vom privi printre lentile, Ca-ntr-un acvariu-n contemplare, Tot aștepând să treacă zile, Sub solzi de vis
ANOTIMPUL PLOILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383699_a_385028]
-
o interpretează piesa de te pune să zbori, te face să încerci să cuprinzi lumea întreagă, să te îndrăgostești de tot și de toate ce cuprind această lume reală, cât și cea virtuală. Muzica este liantul de încântare sufletesc, răsuflare prelungă a gândurilor, inspirația (alimentarea) ideilor din izvorul nesecat și cea mai solidă consolidare a spiritului. - v.m. -Cu alte cuvinte, aceste „iluzii” nu sunt întocmai astfel pentru dvs., ci împliniri depline! Credeți dvs. cumva că, este mai bine să ai multe
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
că pot trece de ea mult mai ușor decât le inducea în cap neîncrederea. Casa dărâmată din curte o face pe Stăncioaica să se oprească, să tragă aer în piept peste capacitatea medie și să-l elibereze cu un șuerat prelung într-un răgaz care să permită ochilor ca să se minuneze de ceea ce văd. - Doamne, ce s-a întâmplat aici?...eu nu știu nimic! zice ea și pornește mai departe. - Băiatul lui Fane, Licsandru, crezând că tatăl său este mort, s-
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
dar într-o dungă, Ne poartă gândul la apocalipsă, Nu mai găsim vreo cale, nici un chip să Aflăm pe unde el ar vrea s-ajungă. Și-atunci, de frică am să-ncep să țip, să Urlu, cu vocea aspră și prelungă, Că noaptea fără stele-i foarte lungă, Iar soarelui i-am dus prea multă lipsă. Și în sutana neagră, din amvon, Episcopul vestește noi necazuri, Chiar dac-a fost și el cândva bufon, Acum se-ntunecă și face nazuri. Iar
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
de roți, vechi oraș îmbâcsit Tu mi te-ascunzi că un verb într-un schit Trec oameni triști, vara n-a mai venit... Că la ospăț ies nebunii pe drum Drepți că un zid, dar cu sânge pe dinți Musca prelung dumicați din părinți Fetele plâng în caiete cu prinți... Trec oameni goi peste gări de nisip Tu vei pleca într-un tren fumuriu Bate un vânt de sfârșit vișiniu Măștile curg cenușiu pe sub chip... Lebădă mea, să dansăm pe asfalt
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
rosti în taină doar uneori, nimănui... “Mama...” șopteam în noapte -să știu cum sună-, să mi-o imaginez în somn punându-și palmă peste fruntea mea de frig, peste fruntea mea de urâtă, dar acolo nu era nimeni, doar șirul prelung de spaime și mâinile mici, strângându-se deasupra capului, să nu mă lovească din nou piciorul acela cu pantof de lac și mâna aceea sub formă de gheara ...și depărtarea care durea când mama mea dispărea în colbul drumului, ducând
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
că matasea cuvântuluipe care-l puteam rosti în tainădoar uneori,nimănui...“ Mama...” șopteam în noapte-să știu cum sună-,să mi-o imaginez în somnpunându-și palmapeste fruntea meade frig,pește fruntea mea de urâtă,dar acolo nu era nimeni,doar șirul prelung de spaimeși mâinile mici, strângându-sedeasupra capului,să nu mă lovească din noupiciorul acela cu pantof de lacși mâna aceea sub formă de gheara...și depărtarea care dureacând mama mea dispărea în colbul drumului,ducând cu ea parfumul de mereși mângâierea
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos. Citește mai mult Au murit caii, nechează călăriiFiori de mătase trec prin șira spinăriiSe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
de frumos. Citește mai mult Au murit caii, nechează călăriiFiori de mătase trec prin șira spinăriiSe revarsă noaptea peste urbeStatuile plâng pe străzile curbePe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spatePrivind melancolic spre țărmul măriiCu fața prelungă ca semnu-ntrebării;De-a lungul plajei luminate și liseSuspină pierdute și moartele viseDe unde cu zorii răsună duios,Un cânt de sirenă nespus de frumos.... III. SCRISOARE DESCHISĂ, de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
încurcate. Mă-nvăluie, amețitor, mirosul florilor de soc, prin poleiala caldă a răsuflării zilei ce dezmiardă îndelungat și pătimaș trupul pământului iubit ce prinde dintr-odată, copleșitor, să ardă. Mă amețește îndepărtatul zbor al berzelor hoinare care sfidează soarele în căutările prelungi și cumpănite a umbrelor topite-n pânzele păianjenilor albi țesute migălos pe norii zilei adormite. Între plutirea calmă și mult prea statica căldură, simt dintr-odată cum mă pierd de toate și de mine, cum mă desprind din forma-mi
ÎN ARŞIŢA ZILEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377188_a_378517]
-
rosti în taină doar uneori, nimănui... “Mamă...” șopteam în noapte -să stiu cum sună-, să mi-o imaginez în somn punându-și palma peste fruntea mea de frig, peste fruntea mea de urâtă, dar acolo nu era nimeni, doar șirul prelung de spaime și mâinile mici, strângându-se deasupra capului, să nu mă lovească din nou piciorul acela cu pantof de lac și mâna aceea sub formă de gheară ...și depărtarea care durea când mama mea dispărea în colbul drumului, ducând
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
Fiul începe să mănânce, iar mama își reia activitatea de la chiuvetă, spălând vase. Se lăsă o tăcere adâncă, în care se auzeau doar zgomotele de vesela ce scârțâia de curățenie. Însă, față de acest zgomot de fundal, iată că un oftat prelung de-al mamei a străpuns încăperea bucătăriei și iată că copilul și-a găsit răspuns.. În mintea lui ’infantilă’ drimuia situația precum că mama lui nu-l iscodea ca de fiecare dată „cum a fost la școală?”, ori un oftat
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE (III)- FERICIREA CE POATE FI DATĂ ŞI CEA PROCURATĂ. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382091_a_383420]
-
a Academiei Române, prin adaptarea în limba română a unor mari cărți ale umanității, unele dintre cele mai dureroase, cărțile celui de al doilea război mondial. Înainte de a fi traducătorul lor era descoperitorul, cercetătorul, pasionatul de istorie, cel ce întârzia ore prelungi în arhivele Europei și poate - dar ce undă de frumusețe! - visătorul. De ce în atâtea convingeri, rosturi și înțelesuri, nu am avea și o clipă de îndoială, cum o avea Octavian Paler, urmărindu-l pe Don Quijote în Est, dacă Alexandru cel
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
Proust e unul supus unei reguli stranii: ritmului vieții scade îngrijorător de mult. O încetinire suverană se lasă peste toate întîmplările, alungindu-le intervalul de desfășurare. Fiecare episod capătă o durată ce se întinde precum umbrele lucrurilor la asfințit: dîre prelungi depășind cu mult dimensiunea lor reală. Și astfel, evenimentele se răresc și se amănunțesc de parcă ar fi privite cu lupa, în vreme ce cititorul trăiește cu impresia că vizionează un film a cărui peliculă se derulează cu încetinitorul. Este exact invers ca
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
participe la aceste bilanțuri gregare, rămînea loc suficient pentru tot felul de prezențe exotice. Pictori, sculptori, graficieni și de alte specialități, care nu reușeau de ani buni să-și adune lucrări pentru o personală, se trezeau brusc, în preajma Salonului, din prelunga lor picoteală și se înfățișau proaspeți cu aceeași lucrare pe care o tot plimbau de la o ediție la alta, de la național la municipal și viceversa. Se năștea, astfel, o specie nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard sau sezonierul
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]