35,833 matches
-
mult de propriul intelect decît de realitatea propriu-zisă. Ca și în cazul lui Ulise, important pentru el este drumul, imaginarea idealizată a proximei întîlniri, nu finalitatea, revederea propriu-zisă. De altfel, el recurge la o adevărată strategie a amînării pentru a prelungi cît mai mult starea de grație care precede revederea din ce în ce mai prozaică și mai stînjenitoare cu femeia iubită. "Vineri, la începutul după-amiezei, în aceeași cabină de la Palatul Telefoanelor, Stere nu sună decît o singură dată. Adriana e acasă, dar pare grăbită
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
în jurul căruia gravitează întreaga sa viață. Ambii ajung în final să apeleze la strategii de amînare a viitoarelor rendez-vous-uri. Adriana, pentru că se simte din ce în ce mai plictisită de această relație cu parfum de fin de sičcle. Stere, cum spuneam, pentru a-și prelungi starea de beatitudine care precede întîlnirea propriu-zisă. Momentul în care se deschide ușa apartamentului Adrianei are pentru Stere semnificația trezirii din vis. Firește, în final, această stare de amînare se permanentizează, iar ruperea legăturii devine cumva izbăvitoare pentru ambele personaje
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
Criza formelor literare, ca și criza sensului, e comună tuturor experimentelor avangardiste. Narațiunea incoerentă, delirantă, frizează fie infantilismul, fie patologicul. Absența oricărei logici a imaginarului straniu și șocant produce o succesiune de surprize a disparităților: " Trecând prin mijlocul grădinii și prelungindu-se dincolo de zare, o alee, străjuită pe dreapta și pe stânga de mii și mii de clopote, părea menită să ducă lumii întregi solia nunții lui Apunake. Atârnate câte două de un același suport înalt de fildeș în formă de
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
prea tulburat. Eram și fericit și frustrat, de parcă aș fi fost un Edmund Hillary care, urcând Everestul, s-ar fi oprit, înfricoșat, la câțiva metri de vârf. Soarta a vrut ca, după o întrerupere de câțiva ani, experiența să se prelungească. Micul apartament de pe Ștefan cel Mare s-a mutat, aproape identic, pe rue Bargue, iar eu l-am frecventat cam la o lună o dată, timp de patru ani. La capătul lor, m-am întors acasă cu un sentiment definitiv de
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
puterile psihice, ele fiind extrem de bine documentate, dar și atenționarea de a nu le folosi datorită posibilității de a pierde beneficiile acumulate, yoga este un drum lung ce poate dura o viață Întreagă. Yoga se oprește atunci când practicantul, după stări prelungite de transă (samadhy), reușește să se desprindă de corp și să Încheie procesul de autocunoaștere prin starea de eliberat În viață (jivanmukta). Starea finală (kaivalya) este una de grație absolută (turya) și nimic nu-l mai poate impresiona pe practicant
Yoga - de la suferință la libertate. In: Editura Destine Literare by Dan Vulpe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_301]
-
de "doctrinar" și "rațional", "abstract", vehiculat nu cu suficiente nuanțări de eseistul-filosof Fondane, și "estetic", iese în relief în chip decis aici. Și ea îi apare confirmată, în chipul cel mai drastic, de tacticile și strategiile sovietice în teritoriul spiritual, prelungite până în dezbaterile "Congresului pentru Apărarea Culturii", unde - observă el - "un val de locuri comune, de calomnii disperate, de procedee de intimidare, s-a revărsat asupra noastră; și tocmai acest lucru dovedește că avem de-a face cu o neputință a
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
Dar dacă într-o traducere apăreau descrieri "de pe ulița mică", vorba lui Creangă, asta ținea de specificul autorilor traduși. Azi, scriitorul român necenzurat oficial ignoră tabu-urile impuse pînă în '89. Dar ce poate face el împotriva cenzurii publice, care prelungește interdicțiile fostei cenzuri prin protestele părinților indignați?
Cenzura publică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12365_a_13690]
-
din articolul Simonei Popescu: Și-a gîndit teatrul ca pe o glumă, ca pe un bobîrnac dat Ťteatrului eternť sau Ťtheatruluiť (cum cred că i-ar fi putut spune, așa cum zicea Ťrhomanť sau Ťphoezieť cînd devenea ironic)". O glumă serioasă prelungită în jocul pe care piesele sale îl construiesc din convențiile transpunerii textului pe scenă. Multe dintre detaliile literare ale textelor lui Gellu Naum pur și simplu nu pot trece pe scenă. Sînt cute exclusiv literare ale textului, capcane de netrecut
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
aici de inventarea (sau supralicitarea) unei tradiții a romanului, căci patru din aceste titluri sunt foarte discutabile ca aparținând cu adevărat speciei. Marea majoritate a titlurilor din cele o sută aparține, cum era de așteptat, epocii interbelice, pe care o prelungesc în această etapizare orientativă până în 1946, incluzând deci și anii războiului, până la instalarea oficială a regimului comunist în România. Colecția reține din această epocă (1920-1946) 55 de titluri. Sunt cinci romane de Liviu Rebreanu (Ion, Pădurea spânzuraților, Adam și Eva
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
mântuiri irezistibilul și metacoronarii care-și adună/ pietre eratice// un acostat cinci până la zece arguții cu penetrările încă nedislocate// formalieni ectoandrine și chiar prinsul între coapse/ forma dendroitică multiplicarea de natură statică un dererum legat/ de pecetluire și miticondriile ceea ce prelungește ecvatariile/ și culisarea pe întinsul bilateral// o cuprindere prohibitivă un ajuns în vecinătatea mitiilor/ felul lor prin atingere și aflarea în cele din urmă a pluralităților/ deconectante și a schimburilor paramforiale" (Iancu Grama) Să nu ne-aducem aminte/ De ce-
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
Foarte frecvent în text este și substantivul mandat, cu sensul ,perioadă de detenție; durată a unei condamnări": Știam eu ceva, dar pot spune că nu știam nimic în comparație cu mandatu ăsta" (p. 58); cuvîntul apărea des și la Avasilcăi - ,Le-au prelungit mandatele: lui Panaite și lui Baboi le-au dat cîte trei ani în plus" (p. 60). ,Te pomenești că atunci cînd o să-ți expire mandatul nu o să te dai plecatului în libertate, și o să rămîi de plăcere la Poarta Albă
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
în așa măsură pe domnul Spătaru, încât acesta își înșuruba arătătorul în aer, în dreptul tâmplei, în semn de insanitate mintală, gest la adresa soției, chiar și atunci când, stând singur în casă, doar își amintea de ele." (pp. 163-164). Citatul se poate prelungi oricât; nu vom vedea o fărâmă de haz sub această plată, indigestă ironie. Lui Petru Cimpoeșu îi reușește de minune, în Simion liftnicul, contrastul umoristic între contondența verbală și gesticulantă a personajelor și, de cealaltă parte a textului, limbajul elevat
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
doi-trei morcovi, un ardei. Mașina nu-ș' ce zice-n limba ei și calculează fără greș; iar după, imprimă costul blidului de supă. Amprentă În nisiposu-ți suflet, poezia-mi e numai urma unor pași, la ora la care, jucăușă, aurora îmi prelungește,-n alburi, reveria. Înoți în lapții zărilor opace, iar nudul tău dizolvă-ntreg decorul; trecutului i-asculți, o vreme, corul ce zumzăie tot mai confuz și tace. Reproșurile-mi strică pledoaria; speranța mea e floare de otravă, n-am vrut
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
Să te scoli în fiecare dimineață cu o oră-două înainte, să te întâlnești cu alți indivizi de aceeași teapă cu tine și să vă autointitulați ,guvern", să vă prefaceți că guvernați poate fi, până la un moment dat, amuzant. Dar a prelungi starea de ,fantomă" dincolo de limitele glumei - aduce a ce? A nebunie, cumva? Culmea ridicolului, ,premierul-fantomă" a început să-i și sancționeze pe miniștrii (fantomă și ei) care au îndrăzneala să chiulească de la ,datorie": arbitru peste o echipă fără crampoane, el
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
Daciei Maraini, ale lui Umberto Eco sau ale poetului Antonio Catalfamo. Într-una din interesantele întîlniri cu publicul bucureștean, cu ocazia lansării traducerii romanului său istoric Lunga viață a Mariannei Ucria, Dacia Maraini găsea pertinent paralelismul între Șeherazada, ce-și prelungește viața povestind peste o mie de nopți, și protagonista sa, lipsită de grai, ce își cîștiga, cu secole în urmă, dreptul la o existență normală folosind slovele. În Colomba (Ed. Rizzoli, Milano), romanul apărut acum cîteva luni, paralelismul este cum
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
verticala și orizontala compozițiilor nu sînt aici doar materiale de construcție reci și indiferente, care descriu obiectul și atît. Ele individualizează, propun psihologii, identifică laconic sau aproximează narativ, creează o atmosferă atît de diferită de la un caz la altul și prelungesc forma, integrînd-o într-un ansamblu imaginar, dincolo de limitele ei mecanice sau convenționale. însă dimensiunea cea mai importantă a desenelor lui Olian este candoarea lor, lipsa oricărui artificiu și incapacitatea, rar întîlnită la artiști, de a folosi totul doar ca un
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
poezia Ioanei Ieronim. Cele două poete au vorbit atât despre propria creație, cât și despre dificultățile și provocările generate de actul traducerii și al transferului cultural, pe care le-au ilustrat prin scurte lecturi în ambele limbi. Discuția s-a prelungit cu întrebările și comentariile venite din sală, care au dovedit că pentru mulți din cei prezenți poezia românească este de mult cunoscută și apreciată. Ceea ce, de altfel, nu este surprinzător, dat fiind faptul că mai mulți poeți, traducători și editori
Poezia în traducere by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/11686_a_13011]
-
Hawks, regizor american reabilitat ca "autor" tocmai de curentul al cărui lider era Godard. De altfel, regizorul îi dă înainte cu experimentele sale privitoare la relația dintre imagine și sunet, dar o face în vechiul stil clasic al "Nouvelle Vague": prelungește sunetul diegetic dintr-o scenă în alta. Muzica e omniprezentă, Sibelius și Ceaikovski. Uneori sunetul diegetic e în priză directă, dar volumul crește și descrește aparent aleator. Imaginea unei femei pe stradă e încețoșată, apoi trece la un focus clar
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
Stănescu, protestând, prin evlavia în fața unor icoane lirice (Eminescu, Ion Barbu), împotriva rudimentarului realism socialist. Apărut după un deceniu de neomodernism cu fața îndreptată spre modelele interbelice, Ion Mircea se regăsește integral în acest stil înalt, oracular, pe care-l prelungește în componenta orfică a poemului. Întreaga antologie intitulată Pororoca merge în sensul indicat prin metafora ei constitutivă. Așa cum apele Amazonului se întorc, o dată pe an, către propriul izvor, urcând vijelios înapoi (fenomen, să admitem, uluitor), poezia lui Ion Mircea, aranjată
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
cum spuneam, scena cea mai frumoasă a filmului, miezul lui: cei doi copii se pornesc pe râs și râd cu dăruire, cu dărnicie, râd din toate fibrele trupului, cu tot sufletul în hohote senine, înalte, de fântână arteziană, preluăndu-și și prelungindu-și baletul sonor al glotei, balansul de vibrații din aer, ca și cum întreaga lume e adunată în apele hohotirilor proaspete, ca și cum răul nu există și nu va exista niciodată, nicăieri. Sînt lucruri care le rămân accesibile numai copiilor. Stau în puterea
Hearts in Atlantis by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12885_a_14210]
-
fac parte C. Baba, Al. Ciucurencu, I. Țuculescu, I.Popescu-Negreni etc., dar mult mai puțin prezent în spațiul public decît aceștia, Aurel Vasilescu suportă în întregime dezavantajele generației, dar nu se bucură de nici unul dintre avantajele ei. Faptul că el prelungește în plină contemporaneitate solida formație interbelică, rigoarea morală și instinctul demnității care l-au ferit de complicități și l-au apărat de compromisuri, profesionalismul indiscutabil și vigoarea artistică a unei opere care va oferi mari surprize, nu i-au fost
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
pe care le înghesuie pe calorifer. Intră doi bărbați tineri, prezentabili, purtând halate albe, impecabile. La ieșire acceptă „resemnați” să li se îndese un plic în generoasele lor buzunare. Zâmbesc ușor, mimând stânjeneala, și promit ceva... Dar să nu mai prelungim suspansul. Dacă v-aș spune că încăperea tocmai descrisă este de fapt salonul postoperatoriu al unei clinici de urgență bucureștene, ați reciti paragraful de mai sus și m-ați suspecta de literatură. Dar ce vină am eu!? Știu și ce
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
cînd și unde le-am întîlnit prima oară, ce și cît am înțeles din ele. Iată-l, de pildă, pe «domnitor». Într-o fază inițială, în dicțiunea aproximativă a primilor ani, îl foloseam cu sensul de... «dormitor». Situația s-a prelungit multă vreme, cu concursul binevoitor al părinților, care îl adoptaseră și ei de hatîrul meu. Azi așa, mîine așa, cred că trecusem de patru ani și spuneam în continuare «dormitor» în loc de «domnitor». Pînă într-o zi, cînd am mers, împreună cu
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
mari, generoase, delimitează spațiile de joc, exteriorul și interioarele, traseele fixe sau aleatorii ale acțiunii, imprimînd atmosferei un aer ciudat, un amestec de sfîrșit de lume, în care orice început este amînat, un amestec de zi și noapte, o lîncezeală prelungită la infinit, o stare de provizorat, un interval, cum ar spune Pleșu, un teritoriu pe care trenează melancolia chefurilor și amînarea deciziei de a le pune capat, de a intra în ritmul obișnuit cotidian. Complicitățile, aranjamentele, jocurile de culise se
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
cucerească pe Sebastian. Sau pe Viola. La urma urmelor, iubirea... și acompaniamentul live al pianului, pe tot parcursul spectacolului, ca la petrecerile în care zorii zilei îi surprind pe îndrăgostiți ascunși prin diferite colțuri, iar pe pianist la locul lui, prelungind voluptățile. Și tot pianul marchează contrapunctul, cele cîteva secvențe de gag, care intervin cinematografic și scurtcircuitează, într-un fel, ritmul fantomatic, devitalizat, al personajelor. Și Valentin Mihali, sluga-bufon, călărind pe cele două registre și biciuind ca un virtuos fantasmele nopții
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]