464 matches
-
dacă s-ar fi fixat un impozit pe prostituție, s-ar fi adunat mai mult de 100.000 de lei pe an368. Legiferarea unui astfel de impozit ar fi însemnat, însă, legalizarea, oficializarea instituției. Or, în lumea românească veche și premodernă (unde înființarea unor prostibulum publicum, ca în Vest, nu era de imaginat), prostituția a fost una de tip clandestin, evident temporară 369, dincolo de lege. Prostituatele - românce, țigănci, evreice, dar și reprezentante ale altor neamuri balcanice -, fete nemăritate (care își pierduseră
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
moarte, despre întâmpinarea și semnificațiile ei într-un inventar literar aflat, în scrisul românesc vechi, în continuă ramificare și diversificare: orațiile funebre, „verșurile la morți”, propovedaniile și cuvîntele la îngropăciune, consolațiile, epitafurile, testamentele. Pene meștere ale scrisului românesc vechi și premodern - Neagoe Basarab, Toader din Feldru, Miron Costin, Ioan Zoba din Vinț, Antim Ivireanul, Dimitrie Cantemir, Samuil Micu, Petru Maior - s-au exersat în jurul acestei teme - unii dintre ei făcând loc în discursul funebru și morții femeilor, unele văduve -, încercând (prin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
până în decembrie 1994 este profesor invitat la Universitatea din Leipzig. De la 1 octombrie 1995 va fi profesor și șef de catedră la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Ca profesor, Ș. s-a preocupat de literatura română veche și premodernă, o parte din prelegeri intrând în sumarul unui curs (1978, în colaborare cu Georgeta Antonescu). Selectează, pentru seria „Die Welthumor” a Editurii Reclam din Berlin (1960), pagini reprezentative din literatura umoristică românească, însoțite de note introductive. Va realiza, împreună cu Livia
SCHIAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]
-
1941; D. Popovici, La Littérature roumaine à l’époque des Lumières, Sibiu, 1945; ed. (Literatura română în epoca Luminilor), în Popovici, Studii, I, 90-140, 193-316, passim; Romul Munteanu, Contribuția Școlii Ardelene la culturalizarea maselor, București, 1962; Al. Piru, Literatura română premodernă, București, 1964, 234-270; Lucian Blaga, Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea, îngr. G. Ivașcu, București, 1966, 128-228; Lucia Protopopescu, Contribuții la istoria învățământului în Transilvania (1774-1805), București, 1966; Ist. lit., II, 21-96; Ivașcu, Ist. lit., 297-322; Școala
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
oarecum vehementă, a absenței în literatura română veche a textelor din Antichitatea clasică și din umanismul bizantin îl apropie pe Ș. de orientarea din slavistică (reprezentată de Francis J. Thomson și Victor M. Zivov), potrivit căreia materialul literar slav ortodox premodern reflectă nu cultura bizantină, ci universul monasticismului bizantin - un fel de elenism vulgarizat -, refractar la cultura laică. Două dintre studiile sale dinainte de cel de-al doilea război mondial se referă la originea și circulația unui fragment din Leviticul românesc de la
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
de discurs (pseudo)liberal din România postcomunistă (Adrian Marino, Horia-Roman Patapievici și Ion Bogdan Lefter), demonstrând faptul că, fie din resentiment, fie dintr-un optimism utopic, orientările declarat democratice și europene din cultura noastră actuală sunt adesea parazitate de elemente premoderne, uneori chiar de impulsuri fundamentaliste. În opoziție cu această proliferare a „simulacrelor” ideologice, Ș. pledează, în eseul central al cărții, Maiorescu și românii, pentru o întoarcere la modelul maiorescian, nu înainte de a întreprinde el însuși o amplă reconstrucție/reactualizare a
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
teoriilor românești și străine asupra postmodernismului, U. punctează cele două antinomii din cadrul optzecismului: cea dintre dominanta textualistă (de sorginte franceză) și cea propriu-zis postmodernă (venită pe filieră americană), dar și cea dintre estetica preponderent postmodernă a generației și contextul politic premodern al comunismului românesc. Mai importantă este însă altă contradicție - între asumarea livrescului, a intertextualității și a unui epigonism alexandrin, pe de o parte, și căutarea unui limbaj inaugural, inspirat, capabil să înființeze lumi, pe de altă parte -, în care U
URSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290383_a_291712]
-
și Arheologie «A. D. Xenopol»”, „Teologie și viață” ș.a. A fost distins cu Premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei Române (1962) și cu Premiul „Perpessicius” al revistei „Manuscriptum”, pentru ediția critică Dosoftei, Opere, I (1978). Ca istoric al culturii române vechi și premoderne, U. a început prin a cerceta texte de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și din prima jumătate a secolului al XIX-lea, privite îndeosebi din unghi lingvistic și stilistic, elucidând numeroase probleme de filologie ale acestei perioade. Cu timpul și-
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
generația pașoptistă, în programele revoluției de la 1848. La jumătatea secolului al XIX-lea principatele române erau etichetate, fără drept de apel, drept întârziate cu două sau trei secole față de Occidentul european, cu structuri sociale medievale și cu o mentalitate arhaică, premodernă. Elitele pașoptiste au sesizat cu limpezime faptul că regimul juridic al proprietății funciare feudale, exprimând „nonsensul devălmășiei țărănești, care implica negarea însăși a dreptului lor (atât a «bonjuriștilor», cât și a boierimii mari) de viitori proprietari deplini” (Stahl, 1938, pp.
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
spectaculoasă dezbatere asupra dezvoltării societății întârziate românești, cunoscută ca disputa asupra formelor fără fond. Dezvoltarea socială ca proces de modernizare: disputa asupra „formelor fără fond” Generația pașoptistă conferă conceptului de dezvoltare sensul de modernizare, adică de tranziție de la societatea tradițională premodernă la societatea capitalistă modernă prin crearea unei piețe capitaliste cu ajutorul capitalului străin și prin împrumut cultural (instituții, valori, comportamente) din țările avansate. Proiectul revoluționar pașoptist. Primul efort deliberat al întemeietorilor sociologiei românești - generația pașoptistă - de a edifica un model al
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
despre lume (Weltanschaungen) în modelele de reprezentare și interpretare ale acestora. În toate situațiile, indiferent de momentul istoric la care facem referință, s-a impus ideea că psihozele colective sunt stări de posesiune demoniacă, demonopatii, înrudite cu păcatul, pentru epoca premodernă; în epoca modernă, a civilizației tehnologice, ele continuă să aibă un caracter de posesiune dar aceasta trebuie înțeleasă în primul rând ca rezultatul unor acțiuni exterioare individului sau grupului social-uman, în care mijloacele tehnicii moderne și de comunicare joacă un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
educaționaltc "„Predestinarea” științifică și responsabilitățile cercetătorului, designerului și managerului de curriculum educațional" Din păcate, aceste sensuri fabuloase, de mare profunzime, conferite de antici „proiectelor” de formare umană au fost ignorate în teoriile clasică și modernă ale curriculumului. Teoriile și modelele premoderne de curriculum development au preferat scopuri și obiective pragmatice conforme societății industriale. Cel care se formează era conceput exclusiv ca „produs” al procesului curricular apt de „performanțe” realizabile pe baza unor cunoștințe și capacități necesare în activități profesionale eficiente. Teoriile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mare credință în virtuțile universale ale ingineriei și tehnologiei. Religia raționalității, obiectivității și eficienței avea chiar și o „biserică”: întreprinderea producătoare de bunuri materiale. Era curriculumului modern e însă mai complexă, ea străbătând cel puțin trei etape relativ distincte. Etapa premodernă - între 1918 (anul apariției cărții lui Bobbitt care a dat numele științei) și 1945 (încheierea celui de-al doilea război mondial). Este era de avânt industrial și de afirmare a managementului centrat pe obiective în spațiul euroatlantic. Filosofia pragmatică americană
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
biblice și a fost asociată Decalogului. Ea solicita „pregătirea”, educația prealabilă a actorilor; învățământul primar a devenit obligatoriu, iar cel secundar s-a dezvoltat exploziv; școala a căpătat alura fabricii; organizarea ei o imita pe cea a întreprinderii productive; curricula premoderne, exceptând câteva curricula progresiviste, sunt aproape în întregime inspirate din managementul taylorist centrat pe obiective de eficiență productivă; absolventul unei școli este numit „produs al educației” și evaluat după standarde similare celor industriale; curricula premoderne nu vizează scopuri umane, ci
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cea a întreprinderii productive; curricula premoderne, exceptând câteva curricula progresiviste, sunt aproape în întregime inspirate din managementul taylorist centrat pe obiective de eficiență productivă; absolventul unei școli este numit „produs al educației” și evaluat după standarde similare celor industriale; curricula premoderne nu vizează scopuri umane, ci economice. Etapa modernă propriu-zisă a început după al doilea război mondial, beneficiind de revoluția științifică, creșterea exponențială a cunoașterii și explozia inovațiilor tehnologice. Curricula moderne valorifică progresele psihologiei în cercetarea proceselor cognitive, a mecanismelor învățării
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Este semnificativ că etapa a debutat cu apariția primelor taxonomii de obiective pedagogice și cu încercări de a converti teorii ale învățării în teorii ale instruirii eficiente, concepute rațional și controlate prin feedback. Curricula moderne păstrează filosofia pragmatică a celor premoderne, dar sunt mult mai subtile. Curricula premoderne sunt aproape „mecanice”, cele moderne sunt „inginerești”, „cibernetice”, „procesuale”, „informatice”. Cele mai multe curricula moderne nu renunță la management-by-objectives, dar descrierea obiectivelor nu este făcută în termeni de eficiență economică, ci de „eficiență umană”. Imitând
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
apariția primelor taxonomii de obiective pedagogice și cu încercări de a converti teorii ale învățării în teorii ale instruirii eficiente, concepute rațional și controlate prin feedback. Curricula moderne păstrează filosofia pragmatică a celor premoderne, dar sunt mult mai subtile. Curricula premoderne sunt aproape „mecanice”, cele moderne sunt „inginerești”, „cibernetice”, „procesuale”, „informatice”. Cele mai multe curricula moderne nu renunță la management-by-objectives, dar descrierea obiectivelor nu este făcută în termeni de eficiență economică, ci de „eficiență umană”. Imitând managementul modern, începând din anii ’70, pedagogii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
toate dimensiunile formării personalității și nici un designer curricular modern nu ar fi admis nebunia că rostul educației este desăvârșirea umană, crearea acelui physiopoiesis, a „doua natură a omului”, postulată în secolul al V-lea î.Hr. de Democrit din Abdera. Curricula premoderne vizau exploatarea resurselor fizico-motorii ale omului; cele moderne vizau exploatarea resurselor psihice, preponderent cognitive ale omului. Școala modernă - de nivel secundar și superior - pregătește experți, adică profesioniști infailibili, posesori de competențe predefinite și capabili de performanțe standardizate tot după criterii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
economice, necesități profesionale sau aspirații culturale. Pe scurt, este arta multilaterală a predestinării și realizării personalității umane. A existat - în forme tacite și implicite - din vremuri imemoriale, fiind la fel de vechi ca și educația. Din secolul XX au apărut curricula explicite: premoderne, moderne, postmoderne, „ultramoderne”. Le vom cerceta, în continuare, pe cele mai semnificative, încercând să sugerăm, din evoluția lor, fundamentele unei științe teleologice a curriculumului cât mai riguroasă teoretic și cât mai folositoare pentru formarea „omului complet” în „cetatea educativă” devenită
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
civilizației europene, conceptul de epocă modernă acoperă perioada de la Secolul Luminilor și până în prezent. Despre „perioada modernă a curriculumului” însă nu putem vorbi decât referindu-ne la secolul XX. Dar și această perioadă este marcată de câteva etape succesive: - etapa premodernă se extinde aproximativ între 1902 (anul apariției lucrării lui Dewey The Child and the Curriculum) și 1949 (anul apariției lucrării lui Ralf Tyler Basic Principles of Curriculum and Instruction). Este etapa elaborării primelor curricula coerente, inspirate de managementul taylorist, care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acestuia ca personalitate deplină, ci doar pentru foloasele muncii și pentru supraviețuire). Dacă admitem să considerăm întregul veac XX ca adevărata perioadă modernă a curriculumului științific, modelele care urmează trebuie considerate doar modele ale „începutului științific de drum”, modele încă premoderne, datorită posibilităților reduse de control al mecanismelor de învățare la om (pentru simplul motiv că acestea din urmă nu au fost identificate exact decât după al doilea război mondial). Nu toate modelele care urmează au fost elaborate în perioada anteși
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
constituirea unei științe a curriculumului. Am constatat că primele curricula explicite (1918-1949) nu s-au realizat printr-o fundamentare științifică autentică a demersurilor, ci inspirate de necesități practice, mai ales economice și sociale, ceea ce ne determină să le considerăm doar premoderne. Curricula propriu-zis moderne au apărut abia în perioada postbelică, odată cu progresele cercetărilor psihologice dedicate învățării și integrarea lor în modelele curriculare care prescriu moduri de dirijare a mecanismelor învățării în direcția unor obiective predefinite și clasificate în taxonomii pedagogice. Deși
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
2. Accepțiuni moderne" În literatura pedagogică modernă pot fi identificate două tendințe în definirea și folosirea conceptului de curriculum educațional. a) Putem întâlni adesea tendința unor cercetători moderni de a folosi conceptul de curriculum în sens restrictiv. Astfel, unii autori premoderni numesc curriculum conținutul procesului de învățământ: cunoștințe prevăzute în planurile și programele de învățământ pe care educatorii sunt obligați să le predea în activitățile instructiv-educative2. Uneori înțelesul este ultra-restrictiv. Mai ales autorii europeni din prima jumătate a secolului trecut înțeleg
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
clopot” și „bătăile de tobă” (the beat of a drummer) care s-au auzit în urmă cu o jumătate de veac. Era o trimitere clară la curricula anteși interbelice, eficientiste și progresiviste, pe care le-am botezat, în acest studiu, „premoderne”. Ceea ce însemna că atunci s-au conturat „marile teme ale curriculumului american” și că actualele curricula, cele din anii ’60, nu sunt decât „variații melodice ale acelor străvechi teme”. Berman (1968) scria: Ipoteza noastră este că, dacă școala își va
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de istoriografi, ajungând astfel să creadă că John Locke nu este un clasic al pedagogiei, ci un teoretician modern al curriculumului, iar Bruner și Gagné ar fi postmoderniști. După Doll jr., istoria gândirii occidentale poate fi împărțită în trei megaparadigme: premodernă, modernă și postmodernă 175. Megaparadigma premodernă pare a fi tot ce s-a întâmplat înainte ca SUA să fi apărut pe lume (desigur, Doll jr. nu declară acest lucru explicit!). În orice caz, megaparadigma premodernă se caracterizează prin „închidere” (closure
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]