211 matches
-
o reprezintă unii ce se dau drept cartesieni și nu mai puțin și adversarii lor? Poate și mai flagrant e contrasensul în care a căzut filozofia lui Nietzsche cu destinul ei istoric. E oare ilegitim a-i face cuvenita reparație? Preopinentul meu are însă o frază, la sfârșit, care-mi pare cumva țâșnită din elanul său ideativ și scăpată prin fugă de cenzura dreptei judecăți. Anume, zice el: „Dacă Rousseau și vasta sa rețea de sateliți s-au opus civilizației sau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
este, repet, o realitate istorică, ci un postulat abstract prin care se poate înțelege alcătuirea și articulația societății civile, adică a „cetății” concepută și ea global, nu ca simplu agregat de particule atomistice. Aici nu pot să nu remarc că preopinentul meu nu face deosebire între atomism ca ipoteză științifică, datând din secolul al XIX-lea, și atomismul cosmogonic al Antichității. El vorbește de „atomismul postrenascentist” în opunere cu „intuiția cosmosului ieșit din haos” așa cum o concepeau vechii greci. Dar această
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
despre ființa umană nu era absolut deloc una atomistică, ci una antropocentrică, înțelegând persoana ca un microcosm, de unde și concepția umanistă (care nu e neapărat și umanitaristă), perfect incompatibilă cu ideea însumării aritmetice. De altfel, mai remarc și faptul că preopinentul meu consideră inducția o simplă operație de însumare, iar deducția ca una de diviziune, „deducând” individul din grup așa cum tai o felie de cașcaval, adică o parte dintr-un întreg. Dar inducția, cel puțin așa cum a înțeles-o și preconizat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
special față de „filozofi”. N-am rezistat tentației, într-o discuție asupra inocenței sau vinovăției lui Rousseau, să amintesc faimosul dicton, dar n-aș vrea să fiu rău înțeles. Câtuși de puțin nu vreau să insinuez, nici măcar ca o „fentă”, că preopinentul meu Al. Ivasiuc, care-l ține răspunzător pe Rousseau de posteritatea lui, ar avea ceva comun cu mentalitatea de care am pomenit. De aceea, mă grăbesc să spun că și eu (și cred că oricine, dacă se preocupă de istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
acum, nici acum... Un punct de vedere ca al lui Ivasiuc ar fi destul de periculos dacă, rău înțeles și deformat, ar avea la rându-i consecințe: ar putea să însemne o pledoarie pentru intoleranță, pentru indexuri și procese de idei. (Preopinentul meu poate aprecia, în spiritul celor spuse cu câteva rânduri mai sus, omagiul pe care i-l aduc acum cel puțin ipotetic.) Dar dacă ne-am gândi la eventualele urmări ale opiniilor noastre, n-am mai putea discuta public, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
aduc acum cel puțin ipotetic.) Dar dacă ne-am gândi la eventualele urmări ale opiniilor noastre, n-am mai putea discuta public, așa cum facem acum, propunându-ne, în primul rând, o plăcere dezinteresată. Îmi pare de altminteri ciudat faptul că preopinentul meu pretinde autorilor discutați să fi prevenit și parat deformările posibile ale gândirii lor. Cum puteau s-o facă? Și admițând că puteau, cred că atari circumscrieri și precizări le-ar fi îngreunat opera, împuținându-i valoarea și limitându-i
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
vom ramifica atât de mult discuția, deschizând paranteze în paranteze, încât nu vom mai ajunge niciodată la nodul chestiunii. Bineînțeles că în spațiul câte unui succint articol nu putem vida toate implicațiile controversei. De aceea, nu-i voi face (deocamdată) preopinentului meu vreo șicană din faptul că până acum a lăsat fără de răspuns trei obiecții ale mele, pe care nu le cred proaste, deși, sau tocmai fiindcă, sunt la mintea omului: a) cea cu privire la caracterul univoc și irevocabil, adică dogmatic, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o enumerare ce constituia exordiul unei argumentări a cărei perorație se încheie astfel: „Trăim o nouă perioadă a victoriei deducției asupra inducției”. D) Modul cum concepe Bacon inducția și raportarea acesteia la Platon nu erau în afară de discuție, deoarece din articolul preopinentului meu rezulta că inducția ar fi o simplă operație de însumare și nu una de abstracție și generalizare. E) O filozofie nu e anacronică decât în măsura în care e tributară unei teze științifice, prin natura ei destinată să fie mai curând sau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cititori nespecialiști și mai potrivită pentru a pune în evidență propriile puncte de vedere în probleme estetice și literare. Pentru el polemica însemna o confruntare pe terenul ideilor, uneori foarte tăioasă, care nu excludea, însă, respectul pentru persoana adversarului; dimpotrivă, preopinentul trebuia convins, convertit. Tonul e volubil, degajat și ironic, expunerea, adesea prolixă, plină de digresiuni, pilde și analogii. Pasiunea ideilor, vioiciunea argumentării, verva incitantă a polemistului dau articolelor efervescență intelectuală. Cele dintâi articole de critică literară propriu-zisă publicate de D.
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
literare, și Al. Vlahuță, în articolul Onestitatea în artă, se ocupă de probleme mai generale. Gherea continuă polemica sa cu Titu Maiorescu, căruia i se alătură P. Th. Missir, A. Philippide și P.P. Negulescu, dar nici criticul socialist, și nici preopinenții lui nu aduc argumente noi, ci reiau vechii termeni ai disputei. În articolele sale Gherea este preocupat mai ales de aspectele teoretice ale literaturii, și nu de analiza operei unui scriitor, motiv pentru care va renunța să publice în L.
LITERATURA SI STIINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287829_a_289158]
-
cărui piese nu sunt decât variante mai mult ori mai puțin perfecte - continuă interpretul - nu e, cum s-a spus, una de idei, ci a lipsei de adversari demni să schimbe idei. Spaima lipsei de adversari nu e decât nostalgia preopinenților ideali. Scriitorul a văzut idei pe care, în absența stăpânilor, și le-a înfipt ca pe niște săbii de argint în propriul trup.” Textul aparține secțiunii care deschide Cronici literare și care propune recitirea unor clasici, precum Mihail Sadoveanu sau
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
care crezi.” Autorul îmbrățișează punctul de vedere din urmă, dar trebuie spus că, pentru a da dialogului vivacitate și a face să progreseze ideea morală, el nu simplifică teza adversă. Tema cărții alunecă discret spre Inchiziție și, de la un punct, preopinenții își unesc eforturile de a indica formele pe care le ia represiunea împotriva spiritului (o temă incomodă pentru ideologia totalitarismului). Dialogul e prezent și în eseurile următoare - Scrisori imaginare (1979), Caminante (1980), Polemici cordiale (1983), Un muzeu în labirint. Istorie
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
polifonie stilistică răspunde unei realități istorice: mai multe tipuri de modernități coabitează foarte adesea în același spațiu public 1. Prin urmare, într-un dialog despre lucrurile cu adevărat importante este mereu nevoie să pierzi din vedere sistemul de referință al preopinentului 2. Rămâne insuficient faptul de a spune lucrurilor pe nume, urmând sfatul apostolului: „Nimeni să nu caute doar spre ale sale, ci fiecare și spre ale altora” (Filipeni 2, 4). La fel de importantă este arta persuasiunii sau tehnica seducției prin conjuncția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În excelenta sa istorie intelectuală a liberalismului, Pierre Manent afirmă că această doctrină a apărut ca soluție a gravei crize europene provocate de războaiele religioase 1. Epuizați de folosirea haotică a violenței pentru a tranșa divergențele de credință prin lichidarea preopinentului, occidentalii au elaborat imperativul categoric al statului neutru, capabil și doritor să garanteze securitatea indivizilor într-un spațiu public pluralist. În opinia mea, nevoia vitală de a găsi un modus vivendi bazat pe acceptarea diferențelor (și, la limită, gestionarea pașnică
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în fond politice să fie întărit, nu slăbit. E bine de știut că nivelul polemicii e foarte ridicat, deoarece Dworkin are de combătut adversari redutabili, universitari ca și el ori „practicieni” cu solidă formație filozofică precum judecătorul Richard A. Posner, preopinentul său în speță, prolific și respectat autor de publicații savante. Asemenea dezvoltări istorice nu sunt triviale, și ele constituie un puternic argument împotriva lui Rawls. Poate mai puternic și mai ușor de tranșat decât alte argumente subiacente ale lui Gray
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fi în general capabil să construiască o pledoarie mai bună decât majoritatea oponenților săi din aceeași clasă” (ceilalți intelectuali). Spre deosebire de Schumpeter (cu care Hayek polemizează chiar în paginile din care citez; Schumpeter îl acuzase primul că nu-și respectă intelectual preopinenții, Hayek se apără), Hayek are și o soluție: Dacă vrem să evităm o asemenea evoluție șcei care determină opinia publică pe lungi perioade sunt atrași de idealurile socialismului, n.m.ț, trebuie să fim în stare să oferim un nou program
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
factice, delegitimată din start de trecutul comunist recent și lipsită de o veritabilă tradiție națională, deci gata să adopte pozițiile „postmarxiste” ale postmodernismului american, cu political correctness cu tot. Confuzia doctrinară a partidelor politice și absența unei formări adecvate a preopinenților (care nu puteau totuși reface în câțiva ani, „arzând etapele”, traseele unor discuții occidentale de câteva decenii) au conferit disputelor ideologice din sfera publică un aer suplimentar de irealitate, de inadecvare la problematica presantă a României, de gratuitate ludică (fără
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
opțiuni și angajamente până în anii ’60 a fost comuna lor înrădăcinare în înalta cultură și centralitatea educației în viziunile lor sociale, civice și politice. Într-un anume sens, chiar adepții revoluției bolșevice, precum corifeii ei la timpul potrivit, împărtășeau cu preopinenții lor credința în virtutea cardinală a formării, de la paideia la îndoctrinare. Cu toții se bucurau că studenții lor, tabulae rasae al căror vid era înțeles ca infinită șansă de a învăța (numai de la ei!), stau în amfiteatru și săli de seminar, vin
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în partea introductivă a acestui studiu. Sunt înclinații și opțiuni care despart nu doar individualități puternice, ci și epoci de cultură, mari tradiții filosofice. Sunt opțiuni care nu pot fi depășite într-o discuție cu argumente, acea discuție în care preopinenții caută consensul sprijinindu-se pe logică și pe fapte general acceptate. Singurul judecător al unor asemenea opțiuni ar putea fi, în cele din urmă, istoria universală. În centrul gândirii lui Kant stau, în mod evident, acele valori susceptibile să devină
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
este esențial pentru presă - ca gen în sine, dar și ca mijloc de documentare. Oriunde și oricând, cu voie sau fără voie, ziaristul intervievează, cere lămuriri, discută sau iscodește. Nu oricine are acest talent: să fii plăcut, să câștigi încrederea preopinentului, să știi ce vrei să afli. Fiecare ziarist trebuie să se descurce în felul său și să obțină ceea ce vrea: informații, comentarii, confesiuni. Important este să nu greșească grav și, pe cât posibil, să nu pună întrebări idioate, ca acel ziarist
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
presiunea unui puternic sentiment de onoare („Dragă, zise soția către amant, dânsul nu este cine îți închipui tu. E un om de onoare”). Formula magică potolește spiritele, suspiciunile cele mai tenebroase dispar în clipa în care adversarul recunoaște cavalerește că preopinentul este un om de bună-credință. Pentru orgoliul de a fi considerat un om de cuvânt, un potlogar se lasă prins, un soț acceptă infidelitatea, un magistrat este jefuit etc. B. încearcă să diversifice tipologia în Acceleratorul - narațiunea lui, poate, cea
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
Bonaparte s-a concentrat ceva mai mult asupra unui gând: întărirea poziției lui de împărat prin întărirea poziției imperiului său. în această idee, a dat frâu liber capacităților de diplomat. Nu unul oarecare, se înțelege, ci un diplomat în fața căruia preopinenții nu prea aveau cum negocia sau trata de la egal la egal un anume subiect. Pentru ca lucrurile să fie și mai limpezi, împăratul a început să numească regi în zonele lui de influență. Dar nu oricine avea acces liber la aceste
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
să vorbim pe aia dreaptă, cum spune vecinul meu de la parter, eu sincer nu văd de fel cum evreul Isus Hristos, cel bine țintuit și absolut profesional răstignit, nu de romani, ci de evrei, a pus bazele comunismului. Cer iertare preopinentului meu dar citind Evangheliile la modul gnostic, bineînțeles, nu văd decât cum susnumitul evreu, Isus Hristos, propovăduia maselor și celor care credeau în El ca să renunțe la orice urmă de luptă împotriva asupritorilor, dacă sunt loviți pe un obraz să întoarcă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
consecvență în apărarea unor idei politice. POLEMICA Nu sânt admiratorul celor care în discuțiile de idei, în loc să răspundă cu argumente, coboară dialogul în domeniul defectelor fiziologice și încearcă să-și descalifice adversarul mînjindu-l. Într-o discuție polemică pe teme grave, preopinentul poate fi învins numai o dată cu ideile pe care le susține. Dacă îi descriem cu talent sau cu geniu chelia, timiditatea, ticurile, eventualele josnicii comise cândva, avariția, asemănarea lui cu un șoarece, și așa mai departe, ce putem obține în cel
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
crimă! Dă-mi și mie să văd! L-ai luat de pe ghizd? Ha, ha, ha, ha...! Mânca-ți-aș...! Este! Ca lumea! E tare de tot! Cultură și coprocultură! plescăie Dănuț, încântat să-i țină isonul, întrând îndată în jocul preopinentului, după vechiul și plăcutul lor obicei. De gnostici emulativi și de împătimiți amatori, dar sinceri, ai ezoterismului, simbolisticii, doctrinelor inițiatice, ocultismului, gematriei și misticii numerelor. Chestiuni dintr-acelea elementare. Intuitive. Inspirate. De bun simț! Prin urmare și în rezumat, reluă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]