109 matches
-
după cel de-al doilea Război Mondial, în știința care tinde de atunci încoace să acorde o atenție aparte istoriei Daciei. Descoperirea Daciei ca un spațiu populat, organizat politic și structurat militar, oferirea imaginii unei civilizații avansate a culturii dace preromane tinde să atenueze efectele abandonării Daciei de către Roma. Și fără ca istoricii și arheologii să fi ales în mod deliberat să alimenteze o teză naționalistă, lucrările lor au servit la salvarea acestui discurs al forței națiunii române, forță fondată pe originile
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
română. Clasificarea acesteia ca limbă balcanică, judecată superficial și neexplicată, este respinsă atunci. Lingvistica autohtonistă, prin scrierile lui Rusu, autorul Etnogenezei românilor (publicată la București, în 1981, însoțită de un rezumat în franceză și germană), numără aproape 100 de termeni preromani care nu sînt nici de origine latină, nici greacă, nici slavă și sînt, de asemenea, absenți din albaneză. Această specificitate este esențială, deoarece din ipoteza unei simbioze româno-albaneze decurge unul din argumentele în favoarea originii sud-dunărene a românilor și a unei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sud-est european și, în mod special, a celui românesc actual. În contextul acelor tradiții străvechi, unele din neoliticul timpuriu, predominau cultele consacrate divinităților feminine. Ele ilustrează "forța culturii țărănești" (Adrian Poruciuc) și fascinanta supraviețuire a unor elemente de cultură precreștină, preromană, preindoeuropeană în folclorul românesc. Dorința profundă a autorului este aceea de a ajuta prin cercetările sale la reconstrucția culturii tradiționale a ceea ce se numește "Europa preindoeuropeană" sau "Vechea Europă", în termenii Marijei Gimbutas. Ea avea ca elemente centrale acele nuclee
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
sînt posterioare și, deși fac referire la o tradiție mai veche, ni s-a părut preferabil să le studiem în contextul lor galo-roman. În schimb, au fost descoperite mai multe sanctuare a căror cronologie se întoarce în timp la epoca preromană, ca incinta în formă de patrulater de la Gournay-sur-Aronde (Oise) cu o groapă conținînd numeroase oseminte de animale amestecate cu arme rupte sau îndoite, conform ritualului. Descoperirile de obiecte din epoca galică preromană sînt tot atîtea mărturii ale originalității producției artistice
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
căror cronologie se întoarce în timp la epoca preromană, ca incinta în formă de patrulater de la Gournay-sur-Aronde (Oise) cu o groapă conținînd numeroase oseminte de animale amestecate cu arme rupte sau îndoite, conform ritualului. Descoperirile de obiecte din epoca galică preromană sînt tot atîtea mărturii ale originalității producției artistice a celților, mai ales în prelucrarea metalului; bijuterii de aur, coliere sau *colane, brățări, arme decorate, la care se manifestă o artă a transformării, un gust al imaginarului și al fantasticului cu ajutorul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
France", 1971, t. 1, 2 vol. Lucien Lerat, La Gaule romaine, Paris, Errance, 1986. La revue Gallia (bilanțul săpăturilor arheologice). Lucrările generale 1. Pentru perioada în ansamblu Camille Jullian, Histoire de la Gaule, Paris, Hachette, 1907-1926, 8 vol. 2. Pentru epoca preromană Jacques Briard, Poterie et civilisations, t. 1, Le Néolithique en France, t. 2, Le Calcholithique et l'Age du Bronze en France, Paris, Errance, col. "Hespérides", 1989. Jean Guilaine, La France d'avant la France. Du néolithique à l'âge
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cu mult entuziasm, Începând din anii ’70, de o seamă de cercetători, care, În consens cu intențiile propagandistice ale comunismului-național, au pus În mișcare un arsenal complex de interpretări, toate având drept scop identificarea mitologiei populare cu una străveche, preromânească, preromană și, eventual, predacică. În felul acesta, În loc să fie studiat În modul său normal de funcționare, ca manifestare a gândirii folclorice și a unei civilizații rurale vii, corpusul mitologic a ajuns un pretext pentru un alt tip de discurs, devenind un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai târziu Zi-l sau Zu-l (articulat) sau Zios (în scrierea greacă a Stolnicului Cantacuzino), Syill la Schwantz, iar aproape de zilele noastre, la Specht, Schyl. Prin urmare, s-ar părea că numele Jiului s-a păstrat ca atare din antichitatea preromană, episodul Rabon fiind limitat la perioada administrației romane. Această întreagă discuție în jurul originii numelui unui râu ca Jiul, cu o largă folosire a unei documentații cartografice în evoluție și prin confruntarea cu desfășurările istorice, poate susține și ilustra importanța unei
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Dar, chiar făcând abstracție de aceste mărturii târzii, este totuși clar, din ceea ce am observat mai sus, că Tacitus cunoștea deja la germani un exemplu rar de templu și de statuie, ceea ce Înseamnă că, În cultura lor, Încă din perioada preromană, se dezvoltase practica reprezentării materiale a figurii zeilor și a construirii de edificii specifice destinate cultului. Contactul cu cultura romană nu a făcut decât să Întărească această tendință inițială. Pe de altă parte, este clar că uzanța predominantă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]