1,175 matches
-
mai temeinici, cu atât mai multe laude se vor cuveni înaltelor fețe bisericești. Doamne ajută ! Rugă pentru împlinire Mă-ntorc cu gândul înapoi La anii din copilărie și am atâtea să vă spun și le aștern iar pe hârtie. Sunt presimțiri și sunt dorințe Ce-n mare parte s-au 'plinit. și vi le spun, pe rând, pe toate Așa cum mi s-a sorocit. Sunt doruri ne-mplinite încă, Dar care se vor împlini Atunci când El va da poruncă. Când dor în
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
vor-beam. Ele asigură "debutul", după ridicarea cortinei. Rostogolirea lor este, de fapt, trecerea dintr-o condiție a existenței în alta. Pentru că această poetică a obiectelor comportă riscul unei reificări. Poetul presimte pericolul de a rămâne singur cu lucrurile, și această presimțire îl bântuie, cu puteri mereu sporite. "Salvarea" sa constă tocmai în capacitatea de a capta quiditatea obiectelor, retorica lor asumată și disimulată, care devine, printr-o logică a metaforismului, însăși esența poeziei. Dar, pentru Emil Botta, nu numai ce-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Arabella râde frivol, zgomotos și fără sens (râsul ei fiind provocat de un spectacol macabru); doctorul râde grotesc, detracat și la cererea Arabellei; naratorul râde tăcut și o singură dată. Râsul "o singură dată" este un râs al morții, al presimțirii dezastrului, al nonsensului existențial. Râsului tăcut îi corespunde vocea mută: ... de fapt, ne plac mai mult vocile mute, acelea care seamănă cu tăcerea. (Cel mai tare) Așa lupt contra țipătului, ca un asasin împotriva inimii care bate, vie, sub el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sala de curs. Eu nu am astăzi nici curs, nici seminar. Schimb câteva impresii cu colegii, urc în birou, scot din servietă caietul lui P.H.Lippa și reiau lectura. Sunt pagini în care își fac loc, de astădată, neliniști și presimțiri obișnuite la un bărbat aflat la o vârstă „coaptă” (dar nu „răscoaptă”! ține să precizeze apăsat P.H.L.). Domnul R. este încă foarte ocupat, are „descinderi” mai lungi în București încât, ca să fie aproape de Teodora, îi scrie. Este de ajuns? La
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-i înmâneze Teodorei dovada slăbiciunii sale din momentele de singurătate. Parcă nu ar vrea să observe și ea cum evenimentele îi iau cu asalt „cetatea interioară”. Se surprinde tot mai des înfiorat de gândul vremelniciei, de „spectrul sfârșitului” și de presimțirea că nu va ajunge niciodată să fie sigur de „adevăratul rost” al vieții sale. Mai mult! Așteptarea nașterii copilului lor, apariția acestui punct luminiscent pe magma lumii obosite și îmbătrânite îl face să se întoarcă asupră-și cu întrebări de-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
perspective, Ilinca cedă imediat. Hai, zise ea așezîndu-se în genunchi. Aduceți apă! Toți se repeziră să aducă apă. Dar toate sticlele erau goale. Și apoi... cu ce să-i dai iedului să bea? N-are nimeni apă? strigă cutremurată de presimțiri negre Ilinca. Mă duc să aduc eu o sticlă cu apă, zise Virgil. Dar de unde? Asta-i, de unde? întrebă și Tomiță. Știu eu un izvor în poiana unde am lăsat vaca, spuse bucuros Vlad. Cine mai merge cu mine? Merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
venit cu Halley și va pleca cu ea în următoarea vizită. Destin, coincidență sau o “glumă” gen Mark Twain? Profesorul: Totuși unii cercetători și ghicitori în vise și coincidențe susțin că există un fir invizibil care ne stimulează intuiția, telepatia, presimțirea, anticiparea datorită sau nuunor evenimente pe care le trăim, le dorim sau nu, și că toate sunt sub influența energiei Universului. Puterea găndului poate crea conexiuni de neimaginat între oameni. Evelin: Desigur, coincidențe dorite, fericite nu pot exista fără blesteme
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
depășește și care prin aceasta moare"... devenind acel zeu. Neînțelegând acest lucru este ca și cum "ai constrânge stelele să nu graviteze în jurul tău". Dar dacă ieși din tine, caută un prieten. Un prieten care "să fie pentru tine sărbătoarea pământului și presimțirea supraomului". Este, poate, cea mai înaltă concepție despre prietenie. "Căci Tu este mai vechi decât Eu; Tu trece drept sfânt. Eu nu încă". Într-un poem dedicat prieteniei, Nietzsche scrie: "Slăvire ție, prietenie,/ Primă auroră,/ A celor mai înalte dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
gîtul, capul... O secundă de liniște îi trebuia... Relaxare... Liniște... Tresări speriată. Ațipise. Sări, confuză, în picioare. Puiul. Lupino! Unde era copilul? Lupino! Lupino! Chemarea repetată se risipi printre copaci. Inima îi bătea nebunește în piept. Un gînd negru, o presimțire îngrozitoare o făcu să tremure ca scuturată de friguri. Lupinoooo! Era un urlet sinistru, de animal rănit. Alergă nebunește spre stînga, apoi spre dreapta, apoi reveni de unde plecase. Trebuia să-și găsească puiul. Trebuia să se adune și să judece
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
antisociologici. Și, văzând expresia soției sale, își zice: "până în pântecul însuși! asta își va face efectul!" * Marina se simte rău și Avito e îngrijorat pentru ea. Îi pare că s-ar putea să fie o naștere prematură și, surprins de presimțirea sa cu privire la aceasta, gândește să ceară un incubator lui Hutinel, așa ca din întîmplare. Și până îl va linguși, acolo, mai mult pe dinăuntru decât pe dinafară, ar putea controla așa, prin fiul său, minunile științei. Și cum indispoziția soției
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fusese nins de zăpada fricii pure, virgină precum dragostea la care visa ca la vindecarea de tot prezentul, fiindcă trecut Încă nu avea. Maică-sa l-a luat În brațe și i-a mângâiat chica, Încercând să treacă asupra ei presimțirile și spaimele fiului. Ar trebui să te tunzi, vine vara, i-a șoptit. În tăcere, apoi, cu o solemnitate complice, s-au dus la culcare, fiecare ascunzându-și lacrimile de ușurare, sentimentul că sunt din nou Împreună și că nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
stupefiate. „Vasile, ai Încurcat-o“, părea că ar zice privirile lor. Tovarășul Rogoz rămăsese cu gura căscată, cu ochii holbați și cu mâna dreaptă pe piept, cred că avusese intenția să se scarpine, dar acum ai fi zis că arată presimțirea infarctului. Vasile citise privind-o insistent pe Ionela, care se uita la el cu ochii În lacrimi, cu o recunoștință mai mult decât vizibilă. Știa că pentru ea scrisese Vasile proza asta, că ea Îi inspirase elucubrațiile pe care le
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
vreun meci la televizor Îl privea mâncând semințe de dovleac, iar seara se Îmbăta, strivit de singurătate, uitându-se pe fereastră până la Îndobitocire. Nu avea decât amintiri oficiale, de serviciu, nu avea pulsiuni sexuale, nu-și cunoscuse părinții, dar avea presimțirea că taică-său era unul din soldații armatei sovietice, care se distrase cu o moldoveancă de pe lângă Bârlad, unde se născuse. Anii de orfelinat i se șterseseră din minte, nu se gândea decât la sarcinile pe care i le trasau „forurile
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
o BD a bolnavilor oncologici de 11000 de cazuri. Păcat că a fost distrusă de privatizarea învățământului și a C.T.C.E.-urilor. Participăm la simpozioanele din Iași, București, oriunde eram admis cu lucrări, publicam, îmi țineam mintea treaza, parcă aveam o presimțire că totul îmi va folosi mie, nu PCR-ului. Am lucrat și pentru județeană de partid. Export județ, Raport către cancelaria CC al PCR, cu Direcția agricolă, alte lucruri, TAGCM, CFS, IAI etc. Am fost concentrat de multe ori și
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
realitate adâncă în același timp, ea te face să întrezărești fața pe care idealurile împlinite ar putea-o avea, dacă n-ar rămâne la stadiul de simple idealuri inadecvate la posibilii unei realități. Cred că femeia frumoasă aduce cu sine presimțirea a două depărtări: raiul și iadul, în intervalul dintre ele urmând a-ți țese existența; pe primul îl dorești iar celălalt de vrea. Uneori cele două sunt extrem de apropiate, fiind despărțite doar de zâmbetul ei. În manea asistăm la o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mai mult, ea indicând că încă nu a fost găsit eu-l ce liniștește. O carte în care m-am regăsit: Partea diavolului, a lui Denis de Rougemont. Aproape jumătate din ea reprezintă o punere în formă a propriilor mele presimțiri. Frumos și tulburător faptul de a-ți găsi gândurile deja rostite de alții. În orientarea noastră către descoperirea legităților, fundamentată pe credința în raționalitate, se ascunde și ceva din fuga de noi înșine; vrem parcă să ne descoperim ca stând
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
puțin al unei conștiințe. Enervarea pe ceilalți dă seama de o neconcordanță între modul în care rostirile noastre le-au proiectat contururi și răspunsul diferit față de ceea ce anticipasem al acestora. Când ceilalți ne greșesc suntem deci vinovați de o deficitară presimțire a lor. În tot acest joc conceptul de realitate nu este decât ultimul contur la care am reușit să ajungem. În bună măsură clasificările prin intermediul cărora sistematizăm lumea sunt rodul modului nostru de gândire, ele derivând în special din formele
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în Universitate, semn vizibil al acaparării acesteia de către stat? ٭ " Unde" anume în noi ia naștere dorința de o nouă structurare a regulilor, specifică spiritelor pe care le numim cel mai adesea revoluționare? În mult vehiculatul conflict între generații? Într-o presimțire a viitorului? Ori într-o deslușire a posibililor? Într-un fel noul ce stă să vină este deja în ființă; acesta este sensul Destinului. Dacă dorința de Nou este în individ nu ne rămâne decât să ne orientăm cercetarea asupra
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
aproape răstit. ŤEste adevărat că în urma accidentului de anul trecut ați suferit un șoc cerebral care v-a aruncat în viitor?ť" (pag. 68) Răspunsul întârzie să sosească. Mostre din el, însă, se regăsesc pe tot parcursul acestei povestiri, de la presimțirea valorii anonimului, încă, Brâncuși și până la uluitoarea intuiție a unei viitoare teorii a relativității. Culmea e că, analizată la rece, cu instrumente rudimentare, Revanșa acreditează mai degrabă această soluție parapsihologică decât pe aceea, ce ține seama de realitățile calculului probabilistic
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
ambiguități neliniștitoare ca și cum cuvintele ar fi măsurate la scara unui destin. Frații Coen reușesc să realizeze tensiunea mai mult din aceste schimburi de replici în doi peri decît din evidentul suspans al "vînătorii" inițiate de Anton. Această tensiune crește odată cu presimțirea că nu există un răspuns direct pentru ceea ce se petrece, că rolurile încredințate fiecăruia în poveste depășesc contextul ei. Suntem introduși în filmul regizorilor pe poarta westernurilor și suntem scoși din film pe poarta teatrului absurd fără ca Ethan și Joel
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
voluntar, fără dubii paralizante. După ce a consumat experiențe dubioase (droguri, alcool, seducerea și abandonarea femeilor ca obiecte de căpătuială), eroii săi din romane aleg varianta fascistă. Dar romanele nu se pot reduce la patimile urâte derivate din afiliere. A avut presimțirea dezastrului, dar a fost prea târziu. A consemnat propria derută. Nihilismul l-a golit de vitalitate. Din fascism a împrumutat teatralitatea gesturilor. Căuta o supapă pentru a depăși dilema sterilității. S-a simțit tentat să sfideze, să iasă din rând
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
în care numai specialiștii au dreptul să se pronunțe. Cum Basarab Nicolescu este el însuși un cunoscător al domeniului, nu ne rămîne decît să-i dăm credit și să-l urmăm în încercarea de a concilia ireconciliabilul, și asta în ciuda presimțirii că între un iluminat bîiguind niște metafore pe care le poți interpreta oricum și o fizică în fața căreia nu mai poți îngăima în genere nimic, de vreme ce specialiștii ei au împins lucrurile dincolo de puterea noastră de înțelegere, așadar între un mistic
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
să simți tu mai întîi ce va simți el mai tîrziu, atunci cînd îți va citi textul. Totul se petrece în imaginație și nu pe scenă sau, dacă există totuși o scenă, aceea e a imaginației scriitorului. Fără o asemenea presimțire inițială a efectului provocat de lectură, scriitorul va trăi cu impresia că e îndeajuns să-și urle emoția aruncînd-o direct pe pagină ca ea să treacă automat în cititor. Din păcate nu se va întîmpla așa, cauza fiindcă că, în
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
alții, a atinge culmea aceasta a nebuniei - dincolo de logică și de realitate, - atunci e o beție și un cântec. O clipă singură e de ajuns ca să-ți strecoare în suflet ca licoarea unei pasiuni ce nu se va mai stinge. Presimțirea ori amintirea acestei neîncercuite spiritualități, pe care ai putea-o atinge de n'ar fi cercurile de oțel ale propriei tale rațiuni, te va chinui întotdeauna. E tocmai, presimțirea ori amintirea de care vorbește Platon, a unei lumi superioare, ideale
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
suflet ca licoarea unei pasiuni ce nu se va mai stinge. Presimțirea ori amintirea acestei neîncercuite spiritualități, pe care ai putea-o atinge de n'ar fi cercurile de oțel ale propriei tale rațiuni, te va chinui întotdeauna. E tocmai, presimțirea ori amintirea de care vorbește Platon, a unei lumi superioare, ideale, căreia i-ai aparținut o dată și-i vei aparține când te vei elibera de mecanismul vieții - Ethos!". Sar la epilog, pentru-al cărui titlu, de fapt, am scos volumul
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]