108 matches
-
o altă perspectivă. Răfuiala scriitorului nu mai vizează doar neputințele, vizează și virtualitățile. Vocația de addenda corrige a jurnalului Începe să acționeze În dublu sens. Rescriind, din perspectiva prezentului, evenimentele, el le și manipulează, sub presiunea unui viitor incert, dar presimțit. A unui viitor pentru care, În fond, scrie. Legând trecutul de viitor, jurnalul intim tinde să fie, asemenea autobiografiei, o sinteză, sacrificând instantaneitatea ambiției de a instaura o permanență. Un modus vivendi care să Împace fragmentarismul și discontinuitatea cu vocația
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
timpului zero. Puține jurnale intime scapă străbaterii, cvasiobligatorii, prin acest timp. Viața reportată dintr-un plan În altul, din neant În dreptunghiul paginii scrise, trece, trebuie să treacă prin prelungirea timpului pe care, fără să știe, l-a parcurs. Timp presimțit, timp recuperat, abuzând de altă voce narativă. Eului narativ, indefinibil, i se substituie un martor adevărat: un document, o tradiție, o persoană. Abuzul cronologic nu implică, totuși, permanentizarea unei metode constrângătoare. De obicei, acest tip al definirii temporale acționează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Occidentului și să fim avertizați la ce suntem sortiți o perioadă de timp adică discreției Moscovei și deci să nu ne cramponăm de iluzii 2. Mult timp, această situație n-a fost însă cunoscută. Apoi a început să fie intuită, presimțită, de unii, de alții. Treptat, treptat, am văzut că americanii nu vin și că n-au nici cea mai mică intenție să vină. Constatarea a fost pentru foarte mulți dintre noi profund traumatizantă. Un șoc greu de evocat. El a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
corp istoric sau a unei idei obiectivate și girate colectiv. Fiecare persoană se împlinește în irepetabilitatea ei prin asimilarea interioară a întregului real, a unui real pe care îl transfigurează, îl transpune din regimul general-obligatoriului în regimul libertății transcendente. însă, presimțită, experimentată interior, această libertate trebuie să iradieze, prin intermediul persoanei, în lumea de aici, să transforme conștiințele, să le pregătească pentru parusie, să aibă așadar un impact social, dar unul de tipul verticalității supranaturale. Practica intimistă a religiei Duhului sau grija
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Distanța dintre cei doi termeni este atunci maximizată, capătă o tensiune care scurtcircuitează depărtarea, fără a o anula. Pe de o parte, simbolul și principiul simbolizat își prezintă acut vederii deosebirea de natură. Dar, pe de altă parte, își fac presimțită unitatea, incluziunea originară a simbolului în principiul pe care îl simbolizează. Cu cît distanța dintre ele e mai puternic pusă în evidență, cu atît e mai puternic vectorul simbolic care le leagă. Anecdotele mistice din mai toate tradițiile, ca și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Da, episoade ale unui destin infinit mai măreț, la care avea să fie, la care era deja părtaș, deocamdată fără să știe. Respira adânc, zâmbea, cu ochii pe jumătate închiși. Ghicea că momentul pe care îl trăia era începutul destinului presimțit... Charlotte s-a întors la căderea nopții. Știam că, din când în când, își petrecea sfârșitul după-amiezelor la cimitir. Plivea stratul îngust de flori din fața mormântului lui Fiodor, stropea, curăța piatra de mormânt cu stea roșie. Când ziua începea să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ritualic de cerere a iertării, conciliere și propițiere. Comentând mecanismul simbolic al acestui tip de sacrificii, dominante În tradițiile populației Nuer din Africa de Est, E.E. Evans-Pritchard (1977, p. 275) scrie: Ele sunt făcute În vremuri de nenorocire, trăită sau presimțită. Nenorocirea vine de la divinitate și este, Într-un anumit sens, chiar divinitatea. Sacrificiul este efectuat pentru a o convinge să se Îndepărteze de oameni și să nu-i mai tulbure. Pentru a separa divinitatea și oamenii, nu pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
-mi pară prea grosolană formula teatrului occidental. Nu poți decât visa la o artă care ar fi o încâlceală profundă de simboluri active, capabile să-i vorbească publicului într-un limbaj în care nimic nu ar fi spus, ci totul presimțit." Trei concepții despre teatru, profund antinaturaliste, coexistă în secolul al XX-lea. Pentru teoreticieni ca Appia, Simboliști, Jarry, Craig sau Schlemmer, scena este un loc de simboluri în care se proiectează, în mod abstract și stilizat, o viziune despre lume
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]