292 matches
-
cărții, „Teatrul”, elementul ce sintetizează manifestările lirice ale poetului în ipostazele corespunzătoare celor patru esențe. Imaginarul lui Emil Botta, construit pe fundamente aparținând realității, asigură, totuși, complexitatea unui spațiu fermecat și personalizat. C. își articulează demersul critic sprijinit pe concepte presocratice, „întemeiază adică o fenomenologie artistică pe un fundament ontologic. Asemănarea e, desigur, metaforică” (Radu G. Țeposu). SCRIERI: Emil Botta sau Despre frontierele inocenței, București, 1984. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Botta „necredinciosul”, RL, 1984, 9; Al. Ruja, „Emil Botta sau Despre
CRISTEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286501_a_287830]
-
se întoarcă la Platon și Origen. Vechiul Regim nu a fost răsturnat în Franța de către zelatorii lui Montgolfier și Washington, ci de Licurg și Cato. Chateaubriand și Hugo revoluționează literatura cu goții și ruinele, Nietzsche trece peste Jules Verne prin presocratici și Freud îl purică pe Eschil. Înțelegeți acum de ce un om de cultură, cînd aude vorbindu-se despre noutate, își scoate revolverul. Nu-i decît o primă mișcare, dar e necesară pentru a apăra drepturile viitorului ce stă să vină
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
socratici", Platon, Aristotel) și perioada elenistică (Epicur, stoicii, scepticii). Izvoarele originale atribuite filosofiei grecești sunt constituite de operele conservate ale unor filosofi (Platon, Plotin, Aristotel), la care se adaugă operele unor așa ziși filosofi "minori". Se păstrează fragmente ale filosofilor presocratici și unele scrieri ale urmașilor lui Socrate. Izvoarele indirecte, sunt reprezentate de informațiile furnizate de autorii a căror operă s-a păstrat. În scrierile lui Diogenes Laertios ("Viețile și doctrinele filosofilor") sunt cuprinse toate genurile de izvoare. Nietzsche îl numește
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
adultul alb și civilizat» cu un particularism marcat, separându-l pe el și «mentalitatea» lui logică de restul culturilor lumii taxate drept «prelogice», «primitive» sau «arhaice»”. Ideea că postmodernitatea este punctul terminus al unui proces de „enantiodromie” (ceea ce în filosofia presocratică însemna întoarcere) își caută în continuare argumente. E desigur o întoarcere către „neundele” (cf. Henri Corbin) și nu atât către valorile Antichității. Schimbările sunt evidente. Postmodernitatea renunță treptat la „proastele obiceiuri” (cf. Gilbert Durand) moștenite de la gândirea occidentală marcată de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de umbră și întrebările par mai numeroase decât cunoștințele clare și precise, informațiile sigure și adevărurile despre Anaxarh. Se știe că și el este originar din Abdera. Din câte se pare, a fost discipol al lui Democrit - așadar, încă un presocratic de ocazie! Și el l-a însoțit pe Alexandru în expediția de cucerire a Asiei, și el i-a întâlnit - dar cine va scrie într-o zi istoria acestor filosofi necunoscuți? - pe gimnosofiștii indieni, de la care a luat unele lecții
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de moarte pentru filosoful cu sânge albastru. Versiunea platoniciană cu privire la sofiști a triumfat și multă vreme acestor filosofi li s-a contestat până și dreptul la titlul generic - ca și în cazul lui Democrit. Clasificarea convențională i-a transformat în presocratici - gânditori care anunță și pregătesc, încă incompleți, nedesăvârșiți, un fel de aperitiv filosofic. în realitate, și cronologiile o dovedesc, toți sofiștii gândesc și activează în calitate de contemporani ai lui Socrate: unii, ca Protagoras din Abdera î492-422 î.Hr.), Gorgias din Leontinoi î485-380
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
triști și constipați. Căci cum s-ar fi putut vorbi corect despre Aristip și ai săi dacă vreme de secole n-a existat o doxografie în limba franceză, până la cea stabilită de mine în 2002 în L’Invention du plaisir? Presocraticii, sofiștii, scepticii, epicurienii, stoicii și chiar cinicii dispun de ale lor, uneori încă de multă vreme, ca să nu mai vorbim de excelentele ediții de patrologie greacă și latină: despre cirenaici însă, nimic... Astfel încât reputația - deplorabilă, bineînțeles... - a anihilat dorința și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
jocului de cuvinte, vorbei de duh, provocării, gesturilor li se va contesta puterea de a învăța ceva pe cineva, vom fi condamnați să nu înțelegem gândirea cinicilor ori a cirenaicilor. Pentru că aceștia, numeroși totuși, descind în aceeași măsură din filosofia presocratică ca și sofiștii sau materialismul abderitan: contemporani ai lui Socrate, formând o școală, o sensibilitate coerentă, ei ar putea figura alături de filosofii certificați de doctori și de păzitorii templului ca fiind în regulă. în loc de asta, mici socratici, ei mucegăiesc în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și a numerelor, la formele arhetipale explicitate de Platon în Timaios, la zeu și la alți demiurgi, la cauzalitățile transcendente, la explicațiile abracadabrante departe de orice știință, încă impregnate de mitologie sau chiar de teologia moștenită de la cei mai vechi presocratici. Pentru Epicur, care n-o spune în acești termeni, Platon gândește ca un Anaximandru sau ca un Xenofon, mai apropiați de o poetică decăt de o dialectică a evenimentelor... Propunerea fizică epicuriană oferă o globalitate conceptuală compactă: nu există loc
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
succint, dar permite o utilă vedere de ansamblu. Asupra eudemonismului antic, cu câteva pasaje extrem de cursive, din păcate inutil moralizatoare uneori, și asupra hedonismului lui Aristip, a se consulte LĂon Robin, La Morale antique, PUF, 1963, îndeosebi paginile 32-33. * * * Pretinși presocratici. Introducerile în filosofii presocratici sunt întotdeauna succinte, fiindcă adună laolaltă o mulțime de filosofi care n-au mare lucru în comun în afară de faptul că sunt prezentați în mod greșit ca expunându-și ideile înainte de Socrate - când, de fapt, mulți dintre
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
utilă vedere de ansamblu. Asupra eudemonismului antic, cu câteva pasaje extrem de cursive, din păcate inutil moralizatoare uneori, și asupra hedonismului lui Aristip, a se consulte LĂon Robin, La Morale antique, PUF, 1963, îndeosebi paginile 32-33. * * * Pretinși presocratici. Introducerile în filosofii presocratici sunt întotdeauna succinte, fiindcă adună laolaltă o mulțime de filosofi care n-au mare lucru în comun în afară de faptul că sunt prezentați în mod greșit ca expunându-și ideile înainte de Socrate - când, de fapt, mulți dintre ei îi sunt chiar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
marii poeți au avut un „rol determinant în dezvoltarea poeziei”, după toți aceștia „fizionomia însăși a lirismului s-a resimțit”. 7. Deși există o poezie filozofică ce a rezistat mileniilor, ca acea a lui Lucrețiu (sau fragmentele rămase de la câțiva presocratici), poezia nu câștigă nimic exprimând idei filozofice. Dar există o corelație adâncă între starea poetică și marile întrebări metafizice. M. Ralea, care era departe de a fi un mistic, spunea: „Orice poet mare are mai mult, ori mai puțin sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
-n durere.” Versul piere și el odată cu pierderea sentimentului: „Despre iubire n-am să vorbesc./ De-atâta liniște au început să-mi crească/ solzi peste buze.” Dimensiuni ale poeziei române moderne este un exercițiu eseistic ce urmărește să identifice motive presocratice la câțiva poeți transilvăneni (Lucian Blaga, Octavian Goga, Aron Cotruș și Ștefan Aug. Doinaș). Cele patru elemente primordiale sunt identificate, toate, în poezia lui Lucian Blaga, autoarea găsind și influențe goetheene în tratarea lor în lirică și în filosofie, ceea ce
INDRIES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287549_a_288878]
-
Bachelard, simbolismul ochiului în paralel cu cel al oglinzii acvatice, înțeleasă ca oglindă a pământului. Volumul își propune un obiectiv pretențios, pe care îl atinge în bună parte. SCRIERI: Trepte sub pleoape, București, 1985; Dimensiuni ale poeziei române moderne. Motive presocratice în poezia transilvană, București, 1989. Repere bibliografice: Hristu Cândroveanu, „Trepte sub pleoape”, CNT, 1986, 10; Gheorghe Iancovici, Funcția cognitivă a pleoapei, F, 1987, 4; Lucian Alexiu, Critică și valoare, „Arcade”, 1990, 1. M.Dr.
INDRIES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287549_a_288878]
-
cultură sistematică. Listelor lungi de cărți de literatură, mai ales din secolul al XX-lea, pe care le comentează în articolele publicate în România în anii ’30, li se adaugă cele de filosofie. Dintre numele de filosofi, începând cu unii presocratici și încheind cu elevii și cu adversarii lui Henri Bergson, două par, într-o mai mare măsură, semnificative pentru reperele sale filosofice din perioada când începea să scrie dramă: Pseudo-Denys și Emmanuel Mounier. Cel dintâi era un anonim grec din
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
lasă amprenta asupra destinului unor concepte precum jocul, educația, reprezentarea, imitația, religia, conștiința, libertatea, necesitatea ș.a. Autorul caută și interpretează aceste urme în texte dintre cele mai diverse ale culturii grecești, de la Homer și Hesiod la Platon și Aristotel, de la presocratici la Sofocle, Euripide sau Aristofan. Literatura (sau ceea ce este astăzi identificat ca atare) nu ocupă un loc privilegiat în jocul de texte corespunzătoare fiecărei constelații culturale particulare. S. identifică prompt funcțiile care îi revin în procesul perpetuării sau al eroziunii
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
1993, 2-3; Al. Surdu, Petre Țuțea - un maestru al discursului impresionist, CC, 1993, 3; Tania Radu, Un model retroactiv, LAI, 1993, 23; Lucian Chișu, Un proiect de antropologie creștină: Petre Țuțea, „Reflecții religioase asupra cunoașterii”, L, 1993, 29; Octavian Soviany, „Presocraticul” Țuțea, CNT, 1993, 36; Simion, Mercuțio, 316-320; Valeriu Cristea, „M-am fâțâit așa, un pic, în epocă...”, CC, 1994, 4-5; Mircea Popa, „Clujeanul” Petre Țuțea, TR, 1994, 41; A. I. Brumaru, Pariul cu legenda sau Viața lui Petre Țuțea așa cum a
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
Grecia antictc "2.3. Curricula în Grecia antic\" În vremea sa, Aristofan vorbea deja, cu nostalgie, despre o archaia paideia (h( arcaía paideía = „vechea educație”)12, numind astfel ceea ce un istoric din zilele noastre a considerat a fi educația ateniană presocratică, din prima jumătate a secolului alV-leaî.Hr. Este perioada în care au apărut școlile publice din Atena. Vechea educație militară, păstrată de spartani, s-a modificat radical, transformându-se în educație sportivă. Cândva, în vremuri homerice, antrenamentul de luptă cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o imagine a lumii complet diferită de cea din zilele noastre. Lumea anticilor era divină - adică perfectă. Creată și diriguită de zei, ea le ridica anticilor probleme privind, aproape în exclusivitate, raportul dintre aparență și esență. Întrebările asupra cărora stăruiau presocraticii, sofiștii, Aristotel, Platon, stoicii etc. erau de genul: „Cum ajungem să cunoaștem lucrurile pe care le cunoaștem?”, „Cum ajungem la adevăr?”, „Cum a fost alcătuită atât de desăvârșit lumea?” etc. Înțelegerea eclectică și înțelegerea heracliteană a lumii antice - deși păreau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în activitatea de traducătoare și editoare a unor texte fundamentale din autorii elini, însoțite de consistente și erudite comentarii și note care să elucideze diversitatea aspectelor filologice, literare, istorice, filosofice, culturale implicate. Împreună cu Ion Banu a coordonat ampla ediție din presocratici, Filosofia greacă până la Platon (I, 1-2 - II, 1-2, 1979-1984), exemplu de acribie științifică, în care a și tradus (uneori în colaborare) și comentat fragmente din Heraclit, Antisthene, Democrit, Gorgias, Cratylos, din Herodot și din poeți precum Alceu, Mimnermos, Aristarchos din
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
în Antichitate (1944), studiu pe care îl actualizează în 1972 după ultimele cercetări mondiale, savantul face o expunere a celor trei perioade distincte în evoluția poeticii antice: clasică, elenistică și greco-romană. Pentru perioada clasică analizează idei și concepte prezente la presocratici și la Platon și Aristotel, referitoare la categoria frumosului, natura operei de artă, funcția civilizatoare și educativă a poeziei, misiunea socială a poetului, inspirație și caracterul ei irațional, starea de „entuziasm” a creatorului și „nebunia” divină ce îl conduce în
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
Categoriile” lui Aristotel, introd. trad., București, 1968; Théophile Corydalée, Oeuvres philosophique, I-II, București, 1970-1973; Stephanus, Ammonius, Comentarii la tratatul „Despre interpretare” al lui Aristotel, introd. trad., București, 1971; Aristotel, Parva naturalia, București, 1972 (în colaborare cu Șerban Mironescu); Fragmentele presocraticilor, I, Iași, 1974 (în colaborare cu Simina Noica); Augustin, De Magistro, introd. Lucia Wald, București, 1994 (în colaborare cu Mihai Rădulescu). Repere bibliografice: G. Călinescu, Generația bombastică, VL, 1929, 109; Octav Șuluțiu, Acțiune și reacțiune, VRA, 1930, 99; Petru Comarnescu
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
Evul Mediu și are o încărcătură indiscutabil teologică. Creștinismul s-a născut într-o lume care și-a prețuit originile. Iudeii îl aminteau ritualic pe Avraam ca pe „părintele nostru”, în timp ce eleniștii se lăudau cu Platon și lumea obscurilor antecesori presocratici. Cearta pe marginea genealogiilor - care includ cartea nașterii lui Iisus Hristos din „arborele lui Iesei” - a trădat mereu fascinația lumii vechi pentru Antichitate. La întretăierea marilor culturi și civilizații - cu precădere în bazinul mediteranean - tradițiile s-au disputat mereu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tradițiilor celor mai importante. Ca instituție simbolică a culturii greco-romane sau iudeo-creștine, „centrul” a reprezentat o referință metafizică absolută: Binele platonic, Unul plotinian sau Treimea Crezului niceno-constantinopolitan. Această ireductibilitate apofatică a centrului a depreciat, într-o anumită măsură, statutul scriiturii. Presocraticii au enunțat filozofia în stilul laconic al apoftegmelor. Esența vieții contemplative era descoperită într-un cadru practic, modelat de afectul prieteniei și al conviețuirii fraterne. Oralitatea sibilinică și ezoterică a pitagoreicilor atrage atenția asupra importanței inițierii, fără de care experiența cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
avut profesor pe marele Leo Strauss (recent tradus și la noi), creatorul așa-numitei „școli de la Chicago”, cea mai importantă verigă nord-americană de legătură cu tradiția filozofiei politice continentale, înapoi, prin Tocqueville, Montesquieu și Machiavelli, până la Aristotel, Platon și chiar presocratici. În roman, Leo Strauss e prezent sporadic cu numele de „Felix Davarr”, profesor al lui „Abe” și al altor câtorva. În realitate, Leo Strauss, care adusese din Germania în Statele Unite (trebuise să emigreze, asemeni altor eminenți savanți evrei, la instaurarea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]