1,380 matches
-
voiam să gândesc că totul era fals, trebuia În mod necesar ca eu, cel care gândeam, trebuia să fiu ceva; și observând că acest adevăr: gândesc, deci sunt, era atât de stabil și de sigur Încât și cele mai extravagante presupoziții ale scepticilor nu erau În stare să-l zdruncine, am considerat că puteam să-l adopt fără ezitare ca prim principiu al filosofiei pe care o căutam. Examinând apoi cu atenție ce eram eu și văzând că puteam să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
limpezire, modernizare, autonomie deplină în plan epistemologic și poietic, pe de o parte, înțelegere, integrare și efort de a sintetiza în operă principiile estetice enunțate. A doua trăsătură întru totul demnă de reținut este orientarea pragmatică a scriitorului, care, în pofida presupozițiilor ideologice și a idiosincraziilor inevitabile, transpune discursul in verbis în discurs in actu. Delimitând atent teritoriul în care este operantă opoziția "realitate" "aparență" ( ori adevăr vs. fals), Camil Petrescu conchide o pragmatică a discursului verosimil 382, tranșând în favoarea sa raportul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
natura consumului în socialism a fost într-o mai mică măsură aprofundată. Mai puțin prezente au fost abordările semiotice și simbolice despre posesia bunurilor de consum ca o activitate, mai degrabă decât punctul terminus al producției și distribuției. Există astfel presupoziția că aceleași tipuri de practici de consum se regăsesc într-o societate afluentă și una de penurie. O etnografie mai recentă care tratează unele practici asociate penuriei este cea produsă de Daphne Berdahl (1999) despre Germania de Est înainte și
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai importante teorii care configurează acest tip de știință se află teoriile morfologice. Încercând să explice și, într-o anumită măsură, să prevadă apariția, menținerea și dispariția formelor (morfologiilor), aceste teorii au dezvoltat un aparat metodologic în stare să zdruncine presupozițiile fundamentale ale fizicii și matematicii clasice, schițând „un nou profil al cunoașterii”. Teoriile morfologice (teoria catastrofelor a lui René Thom, teoria fractalilor dezvoltată de Benoît Mandelbrot, teoria structurilor disipative fundamentată de Ilya Prigogine sau teoria haosului și a atractorilor stranii
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
definirea și selectarea competențelor-cheie este influențat inevitabil de concepțiile despre indivizi și societate și de ceea ce este valorizat în societate și în viață în condiții socioeconomice și politice specifice (Rychen, Salganik, 2000, p. 7). Sunt identificate, pe această bază, trei presupoziții principale pentru selectarea competențelor-cheie: - consistența cu principiile drepturilor omului și ale valorilor democratice; - capacitatea de a le oferi indivizilor șanse pentru o viață bună, de succes; - competențele-cheie nu sunt incompatibile cu diversitatea socială și individuală. Cadrul conceptual care ghidează definirea
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
a ceea ce fac, deci a ceea ce sunt" (1986, p. 100). A fost adoptată o orientare sociocognitivă, adică o orientare care leagă cunoștințele de conduitele social obligatorii față de obiecte. Evaluarea constituie una dintre aceste conduite. Beauvois și Dubois (1988) prezintă câteva presupoziții constitutive ale unei teorii a normei de internalitate: • explicațiile interne sunt social dezirabile; • membrii grupurilor sociale favorizate sunt mai interni decât mebrii grupurilor defavorizate; • norma este însușită prin dispozitive socioeducative; • ea este legată de practicile sociale de evaluare. Aceste presupoziții
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
presupoziții constitutive ale unei teorii a normei de internalitate: • explicațiile interne sunt social dezirabile; • membrii grupurilor sociale favorizate sunt mai interni decât mebrii grupurilor defavorizate; • norma este însușită prin dispozitive socioeducative; • ea este legată de practicile sociale de evaluare. Aceste presupoziții au fost verificate în numeroase cercetări. Ne vom apleca în principal asupra studiilor dezvoltate în context organizațional (vezi Pansu, 1997, pentru o sinteză). Notă metodologică despre abordarea internalității Cercetările despre norma de internalitate au un dublu obiectiv. Primul obiectiv este
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
procedură diferită. Ei descriu situații. Oferă apoi mai multe explicații (interne și externe) și le cer subiecților să exprime un grad de acord cu toate aceste explicații. Internalitatea nu exclude externalitatea și viceversa. 3. Norma de integralitate și contextul organizațional Presupoziția că membrii grupurilor social favorizate sunt mai interni decât membrii grupurilor social defavorizate a fost verificată în primul rând de Beauvois și Le Poultier (1986). Ei au construit zece scenarii care descriu comportamentul unui individ. Exemplu: noul director general vizitează
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
prin supervizare directă, adică printr-un control continuu asupra subordonaților. Rezultatele arată că internalitatea responsabililor este semnificativ mai mare în situațiile de conducere prin obiective. Mai multe studii au încercat să verifice, în situații de recrutare sau de pronostic profesional, presupoziția că explicațiile interne sunt social dezirabile. Dacă internalitatea este dezirabilă, ar fi de așteptat ca internii să facă obiectul unui pronostic profesional mai bun și să fie preferați în situațiile de recrutare. Beauvois, Bourjade și Pansu (1991) au realizat o
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
se poate obiecta că nu ar fi redarea exactă a argumentului Sfântului Anselm și că s-ar potrivi, mai degrabă, cu formularea lui Descartes 126. Pentru a înțelege mai bine critica lui Kant este nevoie să ne oprim puțin asupra presupozițiilor sale fundamentale. După Adrian Miroiu, critica lui Kant se bazează pe distincția între două situații: 1) unui concept poate să îi corespundă ceva. 2) unui concept îi corespunde realmente ceva. Un concept oarecare nu asigură existența unui lucru ci doar
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
lui Plantinga este sistemul logicii modale pe care acesta se bazează. De fapt, cei care critică argumentul propus de acesta nu se leagă de corectitudinea logică a acestuia, de modul în care concluzia este derivată din premise, ci de anumite presupoziții ale logicii modale. Un al doilea aspect critic al argumentului este faptul că Plantinga folosește ideea de necesitate ca să dovedească existența lui Dumnezeu 323. Vom lua în considerare câteva dintre criticile aduse argumentului lui Plantinga, care pleacă de la fundalul oferit
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Menționam, aici, teoria lui J. Bowlby, care se preocupă îndeosebi de relațiile dintre copil și tutore, si pe cea a lui M.D.S. Ainsworth (și colaboratorii) în cadrul căreia accentul este pus pe relațiile pă-rinte-adolescent, dar și pe post-perioada adolescenței 36. Există presupoziția că, odată stabilite, reprezentările asupra relațiilor de atașament se mențin relativ stabile. Dacă încă din perioada copilăriei mici și până la adolescență interacțiunea părinți-copii este una fundamentata pe prin-cipiile atașamentului și încrederii mutuale, există șanse apreciabile că această formă de interactiune
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
central pentru fiecare emoție Caracteristicile descrise până aici nu sunt de importanță egală în a stabili limitele între care se desfășoară fiecare emoție. Durată este, cu siguranta, criteriul cel mai util în a face distincție între toate fenomenele afective. Trei presupoziții generale au fost avute în vedere în stabilirea acestor caracteristici ale emoțiilor: a) emoțiile au evoluat astfel încât să poată face față sarcinilor fundamentale ale vietii; b) emoțiile sunt adaptabile diferitelor forme de activitate, ele manifestându-se prin expresia facială, odată cu
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
purtate. Ne apare însă plauzibilă posibilitatea că sentimentul dat de situarea pe un teren neutru (așa cum era pentru ei spațiul Laboratorului de comunicare) să se fi constituit într-un factor stimulativ pentru abordarea diferitelor aspecte ce le caracterizează relația. Aceste presupoziții ar putea fi susținute și de următorul argument: deși am sugerat fiecărui grup de subiecți cu care am lucrat în această cercetare că discuția înregistrată video să se axeze pe una din temele propuse, cei mai mulți dintre subiecții acestei subcategorii ne-
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
rezultate de către elevi, în vederea ameliorării sau restructurării demersului pedagogic (realizează o reflectare cât mai obiectivă și mai exactă a rezultatelor, activității și proceselor, însoțită de explicarea cauzelor sau factorilor care au generat situația existentă); prognostică - oferă posibilitatea de a emite presupoziții și a anticipa performanțele viitoare ale elevilor, luând în considerație rezultatele înregistrate; această funcție este necesară pentru a organiza și a planifica secvențele didactice următoare, asociindu-se celei de diagnoză, cele două funcții fiind complementare; de certificare a nivelului de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
folosit ca sinonim al interesului propriu, adesea în opoziție cu interesul celorlalți. În ceea ce privește utilizarea termenului de interes, acesta are particularitatea de a apărea frecvent atunci când discutăm interesele celorlalți, pe care le ghicim în funcție de informațiile pe care le avem și de presupoziția egoismului și a materialismului. Prin urmare, putem defini interesul ca reprezentând preferințele așteptate sau predictibile ale unui individ, atunci când sunt disponibile informații despre poziția sa în structura socială. Interesul nu descrie preferințele și nevoile particulare ale unei persoane concrete, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Școlii de la București i-au îngăduit lui V. Madgearu să formuleze aprecieri nuanțate și originale privind interdependența între suprapopulația agricolă relativă, densitatea rurală, nivelul de trai al gospodăriilor țărănești și structura socială a țării, care infirma, nu de puține ori, presupozițiile teoretice ale sociologiei sale. Sociologia poporanistă a constituit „prima critică radicală a evoluționismului sociologic marxist” și cea dintâi afirmare a „rolului evoluționar al clasei mijlocii” (Bădescu, Dungaciu și Baltasiu, 1996, p. 82). Evaluând recent contribuția teoretică a sociologilor poporaniști și
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
aceste legături sau afinități și, ca atare, rămân un ghid inadecvat pentru înțelegerea transformărilor postcomuniste, a căror caracteristică centrală este tocmai această reașezare a raporturilor dintre economie și politică. Teorii neoinstituționaliste Științele economice evoluționiste și studiul neoinstituționalist al politicii modifică presupozițiile despre comportamentul agenților sociali, individuali sau colectivi făcute de neoliberali. Pentru neoinstituționaliști, actorii sociali operează într-un mediu deja structurat de instituții, care au rolul de a facilita acțiunea colectivă, reduc costurile legate de implementarea și respectarea regulilor, conduc la
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
care au rolul de a facilita acțiunea colectivă, reduc costurile legate de implementarea și respectarea regulilor, conduc la o anumită stabilite a ordinii sociale, facilitează schimburile și managementul conflictelor (Coase, 1993; Murrell, 1991; North, 1990; Olson, 1992). Construind pe aceste presupoziții generale, științele economice evoluționiste au conceptualizat schimbare economică din țările postcomuniste ca un proces gradual în care, deși rezultatul final desirabil era același cu cel prescris de neoliberali, crearea condițiilor instituționale pentru apariția și funcționarea piețelor este considerată mai importantă
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Mai exact, nu prudența, ci poziția lui mi se pare cea mai corectă. În momentul În care postulăm imaginarul ca punct de pornire și imaginea ca obiect realizat, deja am aplicat o grilă de tip neoplatonic, gândim deja printr-o presupoziție. De fapt, poziția mult mai prudentă și mai modestă este de a recunoaște că o teorie În acest sens presupune deja niște poziționări metafizice. Mintea noastră funcționează prin imaginar, dar și imaginile, la rândul lor, ne construiesc aparatul mental. Situația
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se Învârt În niște orizonturi care dau o oarecare stabilitate percepției. Ceea ce Îmi spui tu mă depășește, pentru că eu sunt un teoretician și, ca atare, problemele de magie le Înțeleg foarte greu! Nicolae Turcan: În această experiență mai există o presupoziție care mi se pare obligatorie: faptul că urma trimite sau construiește o alteritate indică existența unor experiențe anterioare care pot fi receptate doar În măsura În care experiențele mele anterioare ar fi similare. Horea Poenar: Câtă vreme ai trăit o experiență estetică, Împărtășim
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
extralingvistic. Preocupat de analiza actelor de limbaj, Stalnaker propune analiza contextului în ceea ce privește intenția (sau intențiile) interlocutorilor, credințele, cunoștințele, interesele și așteptările lor comune, momentul și locul, efectele, valoarea de adevăr a mesajului etc. El introduce două concepte importante: cel de presupoziție pragmatică și cel de situație lingvistică, ce implică ansamblul presupozițiilor făcute de o persoană într-un context anume. Dezambiguizarea unor texte presupune, adesea, nu doar cunoștințe aprofundate de limbă și istoria limbii, ci și o competență culturală sau chiar transculturală
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
contextului în ceea ce privește intenția (sau intențiile) interlocutorilor, credințele, cunoștințele, interesele și așteptările lor comune, momentul și locul, efectele, valoarea de adevăr a mesajului etc. El introduce două concepte importante: cel de presupoziție pragmatică și cel de situație lingvistică, ce implică ansamblul presupozițiilor făcute de o persoană într-un context anume. Dezambiguizarea unor texte presupune, adesea, nu doar cunoștințe aprofundate de limbă și istoria limbii, ci și o competență culturală sau chiar transculturală, de tip enciclopedic. "Minimaliștii" consideră pragmatica doar o componentă printre
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
text și anume unitățile care se interpretează datorită altor constituanți, plasați anterior sau prezenți în "memoria discursivă" (anafora) și cei care apar ulterior în cotext (catafora); repetiția constituanților (cazul numelor proprii), ștergerea unor constituanți prin elipsă, ceea ce implică evidențierea unor presupoziții, modul în care progresează informațiile în text de la elementul cunoscut (temă) la un aport de informație (remă); felul în care sunt folosite timpurile verbale; natura conectorilor dintre fraze (de opoziție, de cauză, de consecință, de adițiune, de înlănțuire temporală); organizarea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
susținând că autoarea lui a rămas, de fapt, prizonieră într-un univers masculin, alienat. De exemplu, anumite feministe s-au grăbit să-i reproșeze asta Vieții sexuale a Catherinei M. Cele două poziții critice cu privire la pornografie sunt destul de diferite ca presupoziții și consecințe. Dar și una, și cealaltă se bucură de protecția doxei. Pe de o parte, mijloacele de informare în masă nu încetează să afirme că bărbații își acceptă din ce în ce mai bine "partea lor de feminitate" (ceea ce ar trebui, pe termen
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]