6,695 matches
-
această formațiune politică i-ar fi aparținut lui Iorga. Or, deviza era a liberalilor, iar Frontul Renașterii nu a fost condus de Iorga, ci de Alexandru Vaida Voevod. Nu mai insistăm. De ce i-ar trece însă lui Breban cu vederea, presupusul cititor devotat și tenace, lungimile, inadvertențele, incongruențele stilistice din romanul său ultim? Vom răspunde că prozatorul compensează aceste aspecte deficitare, ca și altădată, prin marele suflu, prin forța inegalată de a ne proiecta într-un univers propriu, prin mizele tematice
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
catedră universitară aprig disputată, la care însă nu Motru a candidat, ci au candidat D. C. Nădejde și D. Gusti, cum sunt, de asemenea, capitolele despre un incident în centrul căruia s-a aflat Mihail Dragomirescu și cel despre un presupus plagiat al lui Al. Popescu. Citatele, de toate felurile, abundă. Abundă citatele din corespondența dintre tată și fiu. în reproducerea lor, autorul monografiei menționează că a ,păstrat forme de exprimare și ortografia timpului". Numai că ia drept forme de limbă
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
de păr în patru, alcătuitorii ingenioși de scenarii. Construiau cu frenezie ipoteze de interpretare a evenimentelor de pe planetă și de la noi, veneau cu explicații, luând în calcul nu doar ceea ce se afla la vedere, ci și tot felul de elemente presupuse. Pentru a nu mă contamina de scenarită, o boală a timpului nostru, m-am ținut departe de soiul acesta de exerciții, bazate în prea mare măsură pe deducții și aproximări. Nu voi putea evalua corect ce se întâmplă în jurul meu
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
de la necesitatea de a-l racorda pe Topîrceanu la perspective luate din critica străină (anglo-saxonă, cu precădere), sau de a-l judeca stilistic din perspectiva celui/celei dornic/e a-l trece pe poet Styxul unei alte limbi, aserțiunea privind presupusul recent deșert al... topîrceanologiei nu se confirmă. Ultimul deceniu a înregistrat o serie de contribuții în domeniu: Codreanu Theodor, Provocarea valorilor, 1997 (culegere de studii, dintre care unul este dedicat lui Topîrceanu); Liviu Grăsoiu, George Topîrceanu sau chiriașul grăbit al
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
Tudorel Urian La mai bine de cincisprezece ani de la moartea savantului Ioan Petru Culianu, ancheta privind mobilul crimei și autorii oribilului asasinat pare definitiv împotmolită. Nici unul dintre presupusele fapte susceptibile să ducă la crimă, enunțate de Ted Anton în cartea sa Eros, magie și asasinarea profesorului Culianu nu se impune cu precizia evidenței, dar nici nu poate fi definitiv scos din discuție. Moartea profesorului Culianu, petrecută în miezul
Publicistica lui Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11577_a_12902]
-
dominată de o clică secretă. Poliție secretă, ca și în statele sud-americane" (p. 66). Există mai multe mărturii ale unor cunsocuți apropiați, potrivit cărora, în primele luni ale anului 1991, tânărul savant primise mai multe amenințări cu moartea din partea unor presupuși agenți ai Securității. Stilistica afirmațiilor citate mai sus trădează și ea o inflamare neobișnuită pentru un intelectual de calibrul profesorului Culianu, discipol și legatar testamentar al lui Mircea Eliade și prieten apropiat al lui Umberto Eco. Mai mult decît atît
Publicistica lui Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11577_a_12902]
-
precum parabolele satirice Intervenția zorabilor în Jormania sau Jormania liberă (combinație de Orwell și Borges, prima scrisă în 1986 și publicată în volum în 1989, a doua publicată după 1990) - publicistica lui Ioan Petru Culianu conține cîteva texte fundamentale despre presupusul antisemitism al lui Mircea Eliade ("...pe atunci, (...) cineva, chiar ca Eliade, putea să cadă în capcană... (...)Mai ales că toată lumea repeta aceleași lucruri atunci. Nu era invenția lui"), modelul Elie Wiesel, erudiția lui Moshe Idel și posibila sa reatragere spre
Publicistica lui Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11577_a_12902]
-
cu acest sufix nu aduce multe informații teoretice, dar poate oferi date interesante despre o societate, o cultură, despre tendințele și spiritul vremii. În manualele de limba română de dinainte de 1989, un exemplu preferat de derivare cu -ist era formația - presupus stabilă - utecist (echilibrul apolitic aducîndu-l citarea lui ceferist). În 1943 și 1947, în edițiile succesive ale cărții Limba română actuală. O gramatică a "greșelilor", Iorgu Iordan oferea o bogată colecție de derivate în -ist, culese mai ales din presă, în
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]
-
din Danemarca) sau cea semnată de Jens Andersen emit, provocator - și "în spiritul vremurilor", tot soiul de ipoteze scandaloase privitoare la viața particulară a scriitorului. Dincolo de disconfortul de a avea un geniu tutelar definit preponderent sau exclusiv prin prisma unei presupuse opțiuni pentru "un mod de viață alternativ", de bună seamă că publicul din patria lui Andersen va fi iritat de revenirea la o discuție penibilă și sterilă, începută în 1901, căreia se părea că i s-a pus de mult
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
fost ecran dintr-un fost cinematograf, scaunele desperecheate și mesele rupte - decor (Puiu Antemir), costumele (Anca Răduță) rimează cu ruina, cu hărmălaia din sufletul oamenilor de aici. Sunt îmbrăcați alandala, poartă semnele care înnobilau proletariatul, fosta clasă conducătoare și veșminte presupus a fi elegante, sexy, la modă. Amalgamul e sufocant și devine încă un strat de înlăturat pentru a ajunge la adevăr. Lumina - de la lanternă, de la niște becuri chioare - e puțină și nesigură: lumea aceasta e un provizorat pândit de sordid
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
puțin ridicol și evident desuet de a nu se da bătut în fața morții". Forma concretă și derizorie a acelei libertăți la care visează femeia sunt cutiile de ness pe care le strânge pentru a le bea din prima zi a presupusei văduvii. Pentru toți membrii familiei, sfârșitul bărbatului devine o certitudine iminentă, mai puțin pentru bolnavul a cărui frică de moarte va învinge moartea însăși sub forma metaforică a sabotării dulapului cu cutii de ness. În Binecuvântatele chinuri ale iubirii luăm
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
devreme, nu eram obișnuit. Nu ascult sau privesc discursuri politice decât strictamente profesional, ca să depistez strategiile retorice utilizate. Există oameni care, fără să fi învățat vreodată cum să vorbească în public, reușesc să își capteze audiența. Pe de altă parte, presupuși profesioniști ai oratoriei nu reușesc decât să fie plați (și aici pot fi incluși mulți dintre politicienii români). Nenumăratele transmisii televizate din Parlamentul României pe care le-am văzut de-a lungul anilor nu au făcut decât să-mi confirme
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
și te învia, o iubeai și murea/ lîngă tine ca un mormînt plin cu flori” (Străina). Dar o mască a nostalgiei începuturilor o constituie chiar și un anumit tip de poezie. Spre a nu se răzleți prea mult de substanța presupus omogenă a lumii dintîi, creația poetică apare contrasă în obiecte, reificată. Realizată dar și „pedepsită” prin metaforă pentru ambiția ei de abstragere, de factice neatîrnare: „Poezia e un acoperiș lunecos, mîna atinge/ clapele pianului pentru a lăsa o priveliște/ cu
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
mass-media - este abuzul de discuții pe teme fotbalistice (și, mai în general, sportive) ori de altă natură. Problema este una exact contrarie: și anume că, treptat, televiziunile ori ziarele de specialitate au înlocuit obiectul firesc al comentariilor cu un altul, presupus a le aduce un rating superior. Nu despre ce se întîmplă pe teren e vorba de obicei în articolele din ziare, în emisiunile de știri sau în talk-show-urile pe teme sportive, ci despre cu totul altceva, nu fără legătură cu
Sportul ca divertisment by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12995_a_14320]
-
românesc, de Vladimir Tismăneanu. Nu se știe cum, în jurul lor s-a creat o aură mitologică: deși încă nescrise sau doar parțial redactate, despre ele se vorbește intens, se fac speculații, se lansează zvonuri, se pun pariuri, se dă cu presupusul, se bârfește. Una dintre ele a ajuns, între timp, în rafturile bibliotecilor. Deocamdată e accesibilă doar cititorilor de limbă engleză. Editura Polirom, deținătoarea drepturilor de traducere, va lansa foarte curând și ediția românească. E vorba de Stalinism for All Seasons
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
Pe măsură ce înaintez, intuind perfect comedia literaturii transcrisă de polonezul meu preferat, înțeleg că eu însămi sînt o rotiță stricată în angrenajul ei deși îmi propusesem prin munca de furnică anonimă și perenă să-i prind măcar un atom din normalitatea presupusă.// În cazul celui mai cumplit eșec să aibă cel puțin adierea unei drame.// Deleuze a reușit și a înțeles cel mai bine acest simptom, n-a reușit să reziste efectului și s-a sinucis” (Arvună-Sufletul). Menționăm de asemenea o sarcastică
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
la Leger și Mondrian, sau Klee și Malevici. Dar cum aceștia, până la urmă, au fiecare ceva specific, ne Întoarcem la Maia Martin, tânăra pictoriță care iubește toate culorile lumii, dar are vocația ineditului. Artistă caută formele esențiale, uneori Într-o presupusă geometrie a spațiului, alteori Într-o sinteză a unor elemente insolite, eliberând visarea și fantezia, Într-o simbioză interesantă a realului și imaginarului. Lumea ei este poetică, dar nu lipsită de umor. Liniile și formele din picturile Maiei tind spre
MAIA MARTIN Primiţi-mă cu iubire. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1555]
-
ele și o viață să le poți vedea de după perdeaua de vegetație care le lăsa doar ghicite. Cât despre cât ți-ar fi luat ca să locuiești acolo, Ivan Mihailovici era convins că nu e cazul să-și mai dea cu presupusul. Visul ori ambiția nu erau punctele lui cele mai tari. Un cvartal de blocuri e ceva foarte interesant: e atât de mare încât îți trezește mândria că locuiești acolo, e atât de clar, de bine tocmit în aleile lui încât
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
străduia să ne dea naștere eram niște daimoni goi pușcă în burta maicilor noastre c-o linguriță de miere în gură și pleoape cusute eram vrednice viespi uterine cu prapuri de cuceritori înnăscuți și banderole de pirați în jurul șoldurilor drămuind presupusa fericire între microsecunde se stabilise un timp fără timp ale cărui traseuri treceau egal prin povești și prin ochii de carne ai povestitorilor creând iluzia mai bună decât televiziunea că aveau un spațiu privat îi zise te-aș trage din
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
întâlnite sunt: f - sol, mf - la, mp - re. Ex. nr 13 redă secțiunea mediană. footnote>. Dacă ar fi să realizăm o categorie tipologiilor sub care se prezintă isonul în creația lui Ștefan Niculescu, discursul saxofonului ar intra, categoric, în această presupusă înșiruire. În Chant-son s-a impus ideea isonului ritmizat; în Axion, mai potrivită este cea a isonului ornamentat. Legat de practica instrumentului, se poate menționa aportul multifonicelor în sfera timbralității explorate de compozitor. Tratatul cu același titlu semnat de Daniel
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
degrabă aparențele, evenimentul ca spectacol, asimilându-l lumii sale. E ca un scenariu pregătit al stingerii și al absenței pe măsura unor declarații noi, care nu-l pot recepta decât ca mister. Sfârșitul operei, rezolvarea labirintului morții Îl eliberează pe presupusul vinovat, descoperind o altă serie de convingeri nemotivate, de răutăți capricioase sau de fapte inexplicabile. Impulsurile constructive și judecata clară și precisă, În conformitate cu propria disciplină, curăță terenul și orice formă de necunoscut. Iubire și crimă? În contrast cu alte opere literare, În
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
un savant evreu și însoțitorii săi, care se presupune că a avut loc în Efes. Este puțin probabil ca această lucrare să oglindească o dezbatere reală: Sfântul Iustin scria în Roma în anii 160, la circa 20 de ani după presupusul eveniment, și, în orice caz, dialogul constituia la ora respectivă un gen literar ficțional bine stabilit. Dar contextul evreiesc pe care îl portretizează Sfântul Iustin posedă numeroase caracteristici convingătoare. Tryfon nu este doar un personaj bidimensional constituit pentru a demonstra
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
cărui obiect se reperează prin reprezentativitatea sau figurativitatea sonoră), și pentru care sunt de asemenea necesare o serie de competențe, ținând de formalizarea în spațiu-timp și diferitele tipuri consacrate (asimilate cultural) ale acesteia. Apoi, dacă ne propunem să aflăm și presupusele dedesubturi (înțelesuri) ale unei compoziții sonore (relevabile prin verbalizare), pătrundem în zona din care compozitorul ni se descoperă în general, ca interpret, adică cel care face să se audă sensurile. Atâta doar că, întrucât compozitorul-interpret nu verbalizează nemijlocit, el se
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
este innominal ca moment, indeterminabil ca loc ori inimaginabil ca profil și acardinal ca orientare. Conform expresiei de instantaneitate, durabilitatea formală poate fi analogată sintactic prin conceptul de textură albă. Deși nu avem o materialitate sonoră decât ca iluzie, în presupusa ei estetică o putem imagina ca pe un câmp radiind în neant o indefinibilă mulțime de șoapte ininteligibile, cu densități aleatorii și fără articulații (accente). Așadar, într-un timp gol și acardinal, OS se disipează instantaneu în nimic, ca neansonie
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
sub cel al scăderii densității, respectiv al rarefierii lor în timp. Astfel, OS se conturează într-o expresie de diminuendo. Fiecare gong pare a fi ultimul, după care, odată cu următorul gong, devine penultimul și așa mai departe, până când un alt presupus gong nu se mai aude efectiv, ceea ce-l califică drept ultimul pe cel deja auzit. Perceptorul (ascultătorul) continuă însă să-l aștepte pe următorul (încă un probabil ultim). În clipa când, pe fondul nemaiauzirii unui alt gong se declanșează starea
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]