662 matches
-
obținute Calitatea rezultatelor depinde de precocitatea instituirii tratamentului de recuperare, iar rata complicațiilor posoperatorii legate de decubitul dorsal prelungit a fost nulă. Concluzii Studiul arată o incidență deosebită a leziunilor traumatice dacă se iau referință criteriile de vârstă și sex. Prevalent este sexul masculin datorită riscului traumatic sporit la care este expus în perioada activă. La aceste cazuri nu am luat în considerare condițiile de teren, socotind că bărbatul are o homeostazie corectă, o bună imunitate și o preponderență anabolică, în timp ce
EFICIENȚA RECUPERĂRII FUNCTIONALE A PACIENȚILOR POSTTRAUMATICI ÎN UMF “CAROL DAVILA” BUCUREŞTI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Claudia-Camelia Burcea () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_826]
-
presă, din lucrări diverse, privesc legăturile lui Michelet cu spațiul românesc. Adnotate și comentate, ele reprezintă, împreună cu iconografia și indicele de nume, o sursă substanțială și un instrument de lucru, pe baza cărora cunoașterea pașoptismului românesc se nuanțează și îmbogățește. Prevalentă, în activitatea lui B., se vădește orientarea căre lucrările de erudiție istorico-literară. Numele lui rămâne legat de „un prim panoramic al istoriei literare românești”, realizat în Istoriografia literară românească de la origini până la G. Călinescu. Excurs istoric și bibliografie a fenomenului
BUCUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
astfel de lectură pune sub semnul întrebării prezentarea naratorului, caută pauzele, lapsusurile, contradicțiile, simbolurile și alte aluzii la conținuturile de profunzime sau la cele implicite pe care naratorul le ascunde, adesea chiar de el însuși. Acest tip de lectură este prevalent în psihologia clinică, mai cu seamă printre specialiștii care lucrează într-un cadru psihanalitic. Între acești doi poli se pot localiza diversele nuanțe ale nivelurilor interpretative. Poziția asumată pe această dimensiune va fi, de asemenea, reflectată în tipul de întrebări
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
în centrul diagramei. Trecerea la liceu. Tranziția de la școala primară la liceu a fost experimentată de toată lumea ca fiind un punct critic. Deși nu toți intervievații au delimitat perioada de tranziție spre liceu ca fiind o etapă în sine, tendința prevalentă a graficului a fost de a înregistra o deplasare la acest punct al vieții. Direcția de mișcare a graficului a fost influențată de experiențele pe care le-a trăit naratorul vizavi de exigențele academice, personale și sociale ale adolescenței, care
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Declarației de Independență de către Parlamentul de la Chișinău la 27 august 1991, au făcut să crească, în mod considerabil, și preocupările Ministerului Afacerilor Externe al României față de ceea ce se întâmpla în Republica Moldova, inclusiv față de situația internă de acolo, față de tendințele politice prevalente și față de modul în care se vor întemeia și relațiile directe dintre cele două state românești România și Republica Moldova. De multe ori, acțiunile întreprinse de cetățeni, de societatea civilă în devenire în ambele state, au fost precursoare ale celor dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
experienței trăite de umanitatea vie, ca sursă a noilor forme de sociabilitate și de legătură socială, și structura gândirii sociologice profesioniste. După cum se vede, paradigma sa epistemologică se află la antipodul determinismului și raționalismului pozitivist. În viziunea sa, logica raționalității, prevalentă în era modernă, cedează pasul în fața unei logici specifice comunității, pe care o denumește "ordinea emoționalului", dar care recunoaște Michel Maffesoli se exprimă adeseori prin manifestări anomice, violente, între care terorismul apare ca cea mai teribilă și devastatoare. În lectura
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
traumatica" apare în urma evenimentelor în care persoana își simte amenințată viața și nu sunt determinate de răni fizice. Războaiele ce au urmat au transformat numeroase persoane în pacienți și astfel fenomenul cu eticheta încă vag stabilită a devenit tot mai prevalent. La sfârșitul secolului al XIX-lea unele cercetări susțineau că stările de anxietate și disforie prezente la soldații veniți de pe front, fie ei răniți sau nu, ar fi fost cauzate de o afecțiune cardiacă. La încheierea Primului Război Mondial sindromul a fost
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
semnalat de participanții la studiu este semnificativ mai ridicat decât cel al populației generale iar un procent semnificativ dintre ei a înregistrat un nivel mai ridicat decât cel al specialiștilor din sănătatea mentală ce lucrează în ambulator. Epuizarea compasiunii este prevalentă și printre consilierii genetici (Udipi, McCarthy Veach, Kao & LeRoy, 2008). Aceștia sunt specialiști în genetică medicală ce pot proveni din domenii diferite cum ar fi biologie, asistență medicală, psihologie, sănătate publică, asistență socială. Rolul lor este de a sfătui pacienții
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
este determinat de obicei de trăsăturile de personalitate și așteptările celor doi actori ai interacțiunii. Contextul întâlnirii medicale nu permite de cele mai multe ori împărtășirea așteptărilor și nevoilor pentru reglarea relației, lăsând loc pentru neînțelegeri și frustrări. Modelul biomedical este încă prevalent în contextul medicinei românești (Tudose, 2007), iar relația care derivă din această perspectivă definește consultația ca simplu decor în care doctorul își desfășoară munca de diagnostic și tratament. Cu toate că acest model de consultație este tradițional și comod pentru medic, el
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
arheologic în ostracele din Samaria din secolul al VIII-lea î.C., unde elementul teoforic Ba’al apare în cinci nume de persoane, iar elementul teofor Yhwh în nouă (Tigay, 1986, pp. 65-66). În Biblie, numele divin ca atare apare prevalent la singular, dar uneori și la plural, iar expresia „Baalii”, în general, îi indică pe toți zeii străini, de multe ori cu sens peiorativ (Jud 2,11 ș.u.; 1Sam 7,4). Povestirile biblice ne relatează că, în regatul Israel
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a cultului yahwist (precum Dt 4,19 ș.u.; 2Sam 7,22 ș.u.) nu trebuie atribuite epocii monarhice, ci considerate mai degrabă o retroproiecție a epocii exilice sau persane. Ar fi vorba, așadar, de o polemică ce a existat prevalent într-o epocă în care, lipsind regalitatea și templul, identitatea religioasă și unitatea poporului lui Iuda nu mai putea fi fondate pe instituția regală, ci, exclusiv, pe credința în Yhwh. Numai după exil, sau poate chiar în epoca persană, confruntarea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în același loc, în timp ce mărimea încăperii, poziția și mărimea altarului pentru sacrificii și a stelelor, au fost variabile. În afară de aceste două temple, pentru Regatul lui Iuda, arheologia documentează existența unor mici lăcașuri de cult, mai ales, în interiorul fortărețelor sau caravanseraiurilor, prevalent în apropierea locurilor de frontieră (Lachiș, Kuntillet ‘Ajrud, Beerșeba), unde, probabil, era mai mare posibilitatea ca diferite culturi - și, deci, religiozitatea - să se întâlnească în același loc. Aproape de renumita cetate iudaică Lachiș a fost găsită o încăpere de cult (cult
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Personalul responsabil de cult Din personalul responsabil de cult fac parte toți cei care sunt angajați în săvârșirea acțiunilor rituale de venerare a unei divinități, sacrificiale sau nu. În sensibilitatea religioasă actuală, atribuția de a celebra acțiunile cultuale îi revine prevalent, dacă nu exclusiv, preotului, adică celui care administrează cele sfinte sau celebrează riturile sacre. În modul nostru obișnuit de a înțelege, preotul este perceput și ca intermediar între divinitate și credincioși, fiind reprezentatul divinității în fața credincioșilor și - invers - reprezentându-i
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
lui Abuhalim (Scrisoarea lui Nur-Sîn către regele din Mari, Zimri-Lim; Nissinen, 2003, n.1, liniile 52-61). Aceste informații, deși insuficiente și pasibile de interpretări multiple, mi se pare că ne conduc spre concluzia că în timpul perioadei monarhice fenomenul profetic era prevalent corelat cu organizarea palatului. O confirmare în această direcție provine și din cele două unice mențiuni ale termenului năbî’ în izvoarele epigrafice ebraice preexilice. Una se află pe un fragment de ostraca din Lachiș n. 16, despre care nu se
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a fost vindecat, el recunoaște că „nu există un alt Dumnezeu pe pământ decât în Israel”, atribuind astfel propria vindecare nu puterii lui Elizeu, ci a „zeului lui Elizeu” (asemănător și în 2Rg 20,1-11). În Vechiul Testament practica magiei (exprimată prevalent - dar nu exclusiv - de rădăcina kăšap pe care versiunea greacă a Septuagintei o traduce de obicei cu pharmakéuō) este definită întotdeauna în mod negativ, ca și cum ar fi o practică idolatrică a popoarelor străine (Nah 3,4) și o interzice explicit
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
univers”, ci mai degrabă de „ornament” (Ex 33,5) sau „oștiri cerești” (Gen 2,1; Dt 17,3). Mai apropiat de conceptul nostru de univers este probabil cuvântul ebraic tēbēl (tradus, de obicei, de Septuaginta cu oikuménē), un termen utilizat prevalent în poezie pentru a spune „pământ stabil”, dar care uneori are și sensul mai general de „lume, creație”. Autorii evrei utilizează însă mult mai frecvent un sistem perifrastic de termeni concreți pentru a exprima întreaga creație, suplinind astfel această absență
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a prezenței culturale persane în Palestina. O ulterioară descoperire religioasă este cea făcută în 1986 pe muntele Mișpe Yammim, în Galileea de Nord, puțin mai la nord de lacul Tiberiada, (Kamlah, 1999; Frankel, Ventura, 1998). Aici, în interiorul unui complex ocupat prevalent în epoca persană și elenistă, au fost scoase la lumină multe obiecte de ceramică din epoca persană, o monedă din Tir și diferite obiecte de bronz utilizate votiv (un taur Afis cu discul solar între coarne, un leu etc.). Între
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
viul Gallo. In colțul gurii le atârnă o țigară mentolată, cu filtru, care amenință să dea foc întregului câmp de bumbac. Deși locuiesc în apropierea râului Mississippi (Acest râu este slăvit prin niște cântece și versuri execrabile în care motivul prevalent este unul ce încearcă să-l impună ca surogat al noțiunii de tată. În realitate, râul Mississippi este o apă înșelătoare și sinistră, ale cărei bulboane și curenți revendică multe vieți în fiecare an. Nu am cunoscut niciodată pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
parodică, aparent incoerentă, fragmentaristă, ilogică etc., dar această structurare va deveni manifestul estetic al literaturii experimentale (subl. a)” și, pe urmele teoriilor lui Angelo Guglielmi despre neo-avangarda italiană a anilor ’50-’60, subliniază caracterul „experimentalist”, constructiv al avangardei noastre istorice, prevalent în raport cu caracterul radical, negator al unor avangarde europene. O avangardă autohtonă „cuminte” și un experimentalism autohton avant la lettre... Numai că atît modernismul, cît și avangardele, incluzînd, fiecare în felul lor, o componentă „experimentalistă”. Chiar dacă Marin Mincu reelaborează într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deficitul democratic al U.E., considerând că aceste critici au mai mult o bază teoretică și nu sunt susținute de realitate, și că prin sistemul decizional actual se asigură transparență, eficiență și capacitate de a răspunde preocupărilor cetățenilor U.E.1. Ideea prevalentă este, totuși, că structura instituțională a Uniunii este dominată de o instituție Consiliul U.E. care combină competențe de guvernare cu competențe legislative și de o altă instituție Comisia care nu are legitimitate democratică 2. Fenomenul a fost foarte bine sintetizat
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
astfel de lectură pune sub semnul întrebării prezentarea naratorului, caută pauzele, lapsusurile, contradicțiile, simbolurile și alte aluzii la conținuturile de profunzime sau la cele implicite pe care naratorul le ascunde, adesea chiar de el însuși. Acest tip de lectură este prevalent în psihologia clinică, mai cu seamă printre specialiștii care lucrează într-un cadru psihanalitic. Între acești doi poli se pot localiza diversele nuanțe interpretative. Poziția asumată pe dimensiunea teoretică va fi, de asemenea, reflectată în tipul de întrebări formulate și
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
dreaptă în centrul diagramei. Trecerea la liceu. Tranziția de la școala elementară la liceu a fost experimentată de toată lumea ca fiind un punct critic. Deși nu toți intervievații au delimitat perioada de tranziție spre liceu ca fiind o etapă separată, tendința prevalentă a graficelor a fost de a înregistra o deplasare la acest punct al vieții. Direcția de mișcare a graficelor a fost influențată de experiențele pe care le-au trăit naratorii vizavi de exigențele academice, personale și sociale ale adolescenței, care
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
baza acestora, actorii cooperează angajându-se În acțiuni (tranzacții) reciproc avantajoase. Ordinea În cadrul organizațiilor implică, de asemenea, mecanisme de diviziune a muncii, dar și mecanisme specifice de coordonare ierarhică ce pot Îmbrăca forme structurale diverse. În organizații, componenta instituțională este prevalentă În fața celei acționale. Care sunt factorii care determină ca anumite activități să fie organizate pe piață, prin acțiuni, În timp ce altele să fie integrate ierarhic În organizații, adică instituționalizate este Întrebarea fundamentală la care atât sociologii cât și economiștii Încearcă să
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
este ridicat și când există condițiile de specificitate a investiției, date fiind asumpțiile cu privire la comportamentul uman, tranzacțiile sunt instituționalizate În cadrul organizației. În astfel de cazuri, integrarea ierarhică În organizații este alternativa de organizare economică cea mai eficientă și, În consecință, prevalentă În capitalism. Această structură de guvernare generează cooperare reducând atractivitatea și astfel incidența comportamentelor oportuniste atât ex-ante, cât și ex-post. Să considerăm, de exemplu, situația În care un contractant a făcut o investiție specifică pentru prelucrarea input-ului oferit de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și angajatorilor. Concluzia este că organizațiile constituie o platformă legală de realizare a cooperării distinctă pieței și care produce Într-o măsură mai mare „corelarea” intereselor părților. 8. Negociere și reciprocitate: asigurare și Încredere Anterior am distins Între componenta contractuală, prevalentă În relațiile de piață și cea instituțională, prevalentă În organizații. Ambele componente sunt conținute În toate relațiile de cooperare socială: o componentă este bazată pe voința asumată acțional a indivizilor, alta Își are originea În voința socială (intenționalitatea colectivă). Componenta
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]