118 matches
-
să afirme ceva de genul: „Dacă se va dovedi că au falsificat probe, procurorii trebuie arestați.“ Se subînțelege că, dacă a falsificat cineva probe, va suporta rigorile legii. Dar, automat, asta pune o pre siune. E mai mult o afirmație prezumțioasă. Să nu uităm că pe domnul ministru Corlățean procurorii DNA l-au per ceput într-un anume fel. L-au văzut și pe el, alături de alți membri ai partidului din care face parte, solidarizându-se cu un inculpat care fusese
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
fi indulgente, se va închega o istorie a poeziei. Care sunt păcatele cele mai păguboase ale literaturii române de azi, de ieri, dintotdeauna? Ar fi excesiv pentru spațiul prezentului dialog să reflectăm la literatura română din trecut, ca și, mai prezumțioși fiind, la cea "eternă". Să ne oprim la cea de față. Ce "păcate" i-am mai putea dibui dincolo de ceea ce ne-am luat îngăduința a "bârfi" până aici? Aș vrea să mai scot în relief un singur aspect și anume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
înțeles de la alți procurori că oamenii sunt foarte cuminți, calmi, când sunt înăuntru, și când ies pe ușa DNA ului devin brusc viteji. — Exact așa a fost și Adrian Năstase. A venit la noi dezinvolt, în stilul lui caracteristic, ușor prezumțios - așa cum îl știm -, cu o ușoară trufie, dar altminteri s-a comportat civilizat cu procurorii, chiar și pe parcursul anchetei penale. A zis: „Domnilor, și eu o să reacționez în presă, vă rog să mă înțelegeți, e vorba de statutul meu de
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
ar fi vrut să reproducă întocmai cartea d-nei Underhill, din care „memora acasă câteva pagini“, ca un actor, dar memoria sa, puternică altminteri, i-a jucat feste, făcându l să „inverseze ordinea problemelor și argumentelor“. Afirmația aceasta e atât de prezumțioasă, încât nu te-ai aștepta să o întâlnești la un autor care ține totuși la respectabilitate academică. Dacă un om inteligent - o inteligență „demonică“ pe deasupra - chiar intenționa să plagieze, nu ar fi încercat tocmai să inverseze ordinea problemelor și, în
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
texte dramatice. În 1834, debutează ca autor dramatic Matei Millo „o vocație incipientă de moralist clasic”<footnote Ibidem. footnote>. Comediile sale - Un poet romantic, Postelnicul Sandu Curcă, Gâciturile, Asupra istericalilor - cuprind savuroase tablouri de moravuri satirizând conservatorismul, exagerările tinerilor franțuziți, prezumțiosul cu succese imaginare, conflictul dintre bărbați și femei („cel dintâi ecou comic al conflictului dintre bărbați și femei”<footnote Ibidem, p. 65. footnote>), avarul (fiind și prima întruchipare a „provințialului”). Caracterurile lui Mumuleanu cuprind momente de comedie de moravuri. Lingușitorii
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
speranțele sau din deziluziile mele n-aveam delicateța sau n-aveam tăria sa i le ascund. Nu eram nici copil, nici om întreg, și transformarea aceasta aducea cu sine o stare nesigură, entuziasm, planuri, petreceri și apoi șovăială, neîncredere, disperare. Prezumțios peste măsură, fiecare insucces mă istovea. Era pe timpul când începea să mă tulbure înțelesul morții, la care nu mă gândisem până atunci decât cu ușurință, și mă deprindeam cu greu cu această idee. Irina suferea toate toanele mele. O pedepseam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Kipling, bănuiam că profesorul se juca pe ascuns cu mânuța. *** Bang! Mai târziu, după o investigație în profunzime, cu termometrul rectal și o gamă largă de teste și analize, medicul legist fusese în măsură să dea presei o declarație cam prezumțioasă. Dan, afirmase el, nu prea înțelesese ce i se întâmpla înainte de eveniment; nivelul de alcoolemie era prea ridicat și, oricum, rănile de la cap erau suficient de grave pentru a-l fi adus în stare de incoștiență. Prostii! Nimicuri! În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
În magazia de lemne, și cu crăpăturile tot mai adânci din rondul de flori devastat de căldură. Ducea cu el această singurătate În timp ce urmărea cu fruntea lipită de geam succesiunea regulată a merilor bătrâni care străjuiau șoseaua națională cu indicativul prezumțios DN1C. Ce va duce cu el acum? Va putea alege ceva oare din această lume? Căci nu de amintiri era vorba, ci de ceva mai mult, așa cum, bunăoară, amprenta unei mâini nu e doar amintirea ei, ci și... sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să distingă ce scria acolo pentru că-și scăpase ochelarii și se spărseseră de podeaua din sala de tranzacții. —Era ceva cu „puicuțe asiatice“, cred. Sunt convinsă. Ce-o să facem? mă Întreabă ea, iar acest noi mi se pare pe cât de prezumțios, pe atât de corect. Nu o să facem nimic, asta o să facem. O să ne gândim la ceva. Sting plafoniera și-i las aprinsă veioza de lângă pat. Lângă ea, Într-o vază, e un fir de crin descompus rămas de la vizita Barbarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
avut cu cine să beau zilele trecute un vin sec, mai toți necunoscînd modul de întrebuințare a acestui gen de produs), vinul a început să revină la bunele maniere. La fel și mîncarea. România se întoarce la civilizație. Poate părea prezumțioasă, pentru unii, alăturarea aceasta cu „civilizația”. Nimic mai greșit ! Tot „procesul civilizării”, prin care a trecut Europa Occidentală cel puțin de la Erasmus încoace și despre care ne vorbește pe larg Norbert Elias, a fost lungul drum al corpului către spirit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
francez abolită În cazul literaturii feminine. De aceea, trebuie reținute cîteva calități ale unui realism feminin sui-generis. În primul rînd, exuberanța unui discurs emancipat de moștenirea imensă a tradiției, susceptibil de a naște Însă una nouă. Scriitorii sînt mult mai prezumțioși decît scriitoarele. Primii sînt ființe istorice În mai mare măsură decît ultimele. Pentru ei, a scrie literatură este un act Încărcat de o sacralitate ezoterică și de exigențele ce decurg de aici. Ei fac parte din școli, au o viziune
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la un examen ce s-ar putea întemeia pe mai multe surse și pe o înțelegere mai bună a ansamblului. Actualizarea lor ni s-a părut însă utilă, ca depoziție personală în "dosarul" epocii și (dacă ideea nu e cumva prezumțioasă) ca un fragment de ego-istorie. Orice istoric și-ar dori însă, la o adică, să poată verifica asemenea judecăți cu instrumentele profesiei. Și fără acestea se va vedea însă că din fugarele analize propuse în acel interstițiu agitat se degajă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
leagă cariera clasică, singura admisă de "puriști", a uriașei trupe de rock progresiv Genesis și compozitorul cel mai fecund și inovator din zona experimentelor muzicale ale rock-ului anilor '70-'90. Nu spun neapărat "cel mai mare" pentru că ar fi prezumțios, dată fiind diversitatea și individualitatea personalităților muzicale care au dat contur acestei epoci și datorită faptului că, din onestitate axiologică, nu putem ierarhiza paradigme incomensurabile. Totuși, Peter Gabriel face o figură aparte în această lume și voi încerca, pe scurt
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
organic „triptic de proze fantastice” (Mateiu I. Caragiale, 1995). În personajele din Craii de Curtea-Veche eseistul vede „fantasmele unui suflet grav rănit”, aflat „în exil”. Ulterior, autorul se întoarce la Eminescu, proiectând o vastă lucrare, în patru volume, proclamată cam prezumțios „cel mai amplu efort interpretativ de la G. Călinescu încoace” și intenționând să dea „un nou Eminescu”. Din ambițiosul proiect au apărut doar primele două volume, cuprinzând eșafodajul teoretic și o parte din descrierea operei. Instrumentarul terminologic cu care operează G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
Morin la definirea și orientarea unui anumit spirit al vremii sunt mult mai cuprinzătoare decît ne-ar permite spațiul de față să le enumerăm, ele sunt însă în bună măsură reluate critic și ajustate în volumul amintit mai sus, intitulat prezumțios și taoist Calea: pentru viitorul omenirii, o reflecție complexă asupra situației politice, economice, sociale, culturale a lumii de azi. Mulți au fost surprinși de duritatea diagnosticului pus societății contemporane, văzînd în titlu mai degrabă o ironie, căci "calea" pare să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
doctrine ale protecționismului și comunismului sunt respinse cu o vervă inimitabilă, Bastiat se străduia să dea maselor, emancipate de abia o zi, luminile care le erau indispensabile pentru a practica bine self-government-ul; el le arăta stâncile redutabile pe care ignoranța prezumțioasă putea să le facă să eșueze și le semnala calea de urmat pentru a le evita. Spre sfârșitul lui 1849, publicarea și succesul pamfletelor i-au furnizat lui Bastiat ocazia de a se angaja într-una dintre cele mai utile
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
puține, condamnabil de puține, câte se scriu) despre cărțile de literatură: de cele mai multe ori, lectorul este mai lămurit asupra unei opere Înainte de a fi parcurs acele cronici, decât după. Poți deduce din ele, adeseori, ce pshihologie are cronicarul (mărinimos, arogant, prezumțios, trist de insuccesele personale, fălos), dar mai nimic din valoarea sau nonvaloarea și psihologia autorului. Alte ori ai impresia că respectivul cronicar disprețuiește În chipul cel mai amarnic pe cititori, presupunându-le debilități mintale: el nu exprimă judecăți de valoare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
reproduc eventuala replică a venețianului dacă, peste drum, la trei metri, și-o deschide, pe-a lui, celălalt? Cum să-mi apăr clipa de liniște, de singurătate? Caut, noaptea, cu ochii stupefacției, o fereastră luminată: în zadar. Să reziste, oare, prezumțiosul endecasilab: "S-a dus viața falnicei Veneții"? Schițez, de pe mărginașul chei, niște gondole ancorate. Venețieni dezabuzați mă ocolesc absenți, ducîndu-se în treaba lor. Dac-aș face asta pe Bahlui, în cîteva minute m-aș sufoca sub răsuflarea curioșilor. Da, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]