116 matches
-
fundamentale din "circul în marginea morții" mi-o asum cu seninătate, răspunzînd în acest fel și numai în acest fel dorinței dv. de a trece acum hopul debutului în carte". Mi-a cerut să renunț "la titlul pompos, neoportun de prezumțios, editorial vorbind, pentru o carte slabă". Gabriela Negreanu mi-a comunicat la telefon o dată-n plus atitudinea lui Sântimbreanu, așa că am acceptat alt titlu: "Furtunile memoriei" (în loc de "Tratatul de eretică" n. red.). Mă gîndesc că, totuși, cartea nu va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fi indulgente, se va închega o istorie a poeziei. Care sunt păcatele cele mai păguboase ale literaturii române de azi, de ieri, dintotdeauna? Ar fi excesiv pentru spațiul prezentului dialog să reflectăm la literatura română din trecut, ca și, mai prezumțioși fiind, la cea "eternă". Să ne oprim la cea de față. Ce "păcate" i-am mai putea dibui dincolo de ceea ce ne-am luat îngăduința a "bârfi" până aici? Aș vrea să mai scot în relief un singur aspect și anume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Botez, să visăm pe malurile Căldărușanilor. Amețit de căldură și de zdruncin, rătăcisem frumusețea de carte printre cocenii și paiele scitu lui, mult pomenit de Herodot - soartă nevisată vreodată de tragicul poet al spleenului și exemplu tipic al barbariei noastre prezumțioase. Parnasienii editați de Lemerre ornau câteva rafturi din libră ria Alcalay, unde priveam, Într-o zi din această epocă a lavalierei, cu interesul și neastâmpărul nervos al clientului fără parale, când se apropie de mine, cu pași de pândă, bătrânul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
după presa modernă de mare reportaj și fapte diverse, atât de instructive pentru cel care vrea să Învețe mai Îndeosebi de la fapte, Întâmplări și experiențe ome nești decât de la o expunere, oricât de frumoasă, a ideilor. Diletanți eclectici și superficiali, prezumțioși uneori și fără „sistemă“, adică pe apucate și pe nemestecate, tot ce voiți, dar nu din vina noastră, ci fiindcă (ăsta-i adevărul!) școala de la Sf. Sava nu ne Învăța nimic, nu ne Îndemna la nimic, această școală care se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
părea, eroarea pe care ar închide-o sau ar disimula-o, fie că eroarea aceasta ar fi aiurea, în actele sau spusele altora, fie că ea ar stărui în mine însumi. O cred cel puțin... (Nu sunt însă oare prea prezumțios?) O cred, pentru că, atât cât pot să-mi dau seama din ce am văzut petrecându-se în mine, tot timpul cât am stat plecat peste sufletul meu, în cursul lentei formațiuni a ființei mele și a transformărilor ei succesive, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Lucrul pe care mă bizui nu e de altfel arta mea sau fidelitatea memoriei mele sau căldura puțintel înduioșată pe care știu că voi pune-o în sarcina de ghid improvizat pe care mi-o iau. Nu sunt așa de prezumțios. Lucrul pe care mă bizui, mai exact "lucrurile" pe care contez (căci cred că pot invoca cel puțin două), sunt următoarele: în primul loc, acea nobilă, ciudată dar aproape elementară trebuință a spiritului uman, care ne îndeamnă mereu să evadăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la fel) ar fi în drept să repete cuvintele pe care poetul latin le pune în gura lui Eneea "ab uno disce omnes", se înșeală. Orgoliu de umilință Li se mai impută un lucru ieșenilor. Li se impută că sunt prezumțioși și orgolioși; că, obsedați de trecutul orașului lor, ei cred în virtuți pe care, dacă le-au avut vreodată, astăzi nu le mai au. E adevărat că ieșenii stăruie încă în iluzia că vechea supremație intelectuală de acum câteva decenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
conversație, îmi vin fulgurant în minte formulări lapidare, de gânduri ce-mi par vrednice de reținut, dar, contând pe memorie, nu le notez (de obicei nici n-ar fi posibil pe moment) și le uit. Nu le regret. Îmi pare prezumțioasă avariția de a nu pierde nimic din propriile gânduri, de a le tezauriza. Normal e să pierzi cam optzeci la sută. Viața spiritului e făcută în mare proporție din asemenea pierderi, iar „realizările” doar din resturi. De cele mai multe ori o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
apă murdară, printr un interstițiu al oblonului ce interzicea lumina zilei. Veți întreba : pe ce criteriu poți dumneata decide că acest lucru este „sfânt și însemnat”, iar altul, poate similar, nu? Pe nici un criteriu. Doar prin simțul divinului. Nu e prezumțios? O fi, nu știu. Sunt nenumărate astfel de semne, dar câți sunt destul de atenți, destul de lucizi ? Luciditate sau, dimpotrivă, misticism nebulos, voință de iluzionare? Cum e cu auzitorii de voci, cu văzătorii de înfățișări impalpabile ? Cu aceștia e bine să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pun asemenea probleme... intelectuale! *Vasile Pruteanu, „lectorul” nostru la Comitetul de Cultură, a telefonat ca să ne anunțe: „Am citit revista și am dat verde”. L-am întrebat: „Lucrezi la barieră?”. N-a reacționat. Ca și pe alții, funcția îl face prezumțios: „Dacă eu n-am avut obiecții - zice uneori -, înseamnă că-i un număr bun!”. Cînd îl aud cum se infatuează simt că trebuie să ricanez. *Îi citesc, dar nu sînt de acord cu cei ce s au specializat doar în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și comentarii filosofice pe suport narativ. Cosmologia, destinul omului raportat la universul infinit și la divinitatea atotputernica, măreția și servituțile spetei umane - toate acestea glosate în ample compuneri structurate secvențial (Adonis, Satan și Hari, Nemuritoarea iubita). Autorul adopta o poză prezumțioasa, afișată în prefețe explicative lipsite de tact, pe care E. Lovinescu le va denunță crunt în Istoria literaturii române contemporane, definindu-le că „modestă indicațiune a inepției poetice grandioase”. Versurile sunt, în genere, prozaice și lipsite de seva, totuși câteva
FOTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
într-o măsură vigilența Doamnei Clara, a cărei trufie, congestionată în egolatrie delirantă, o face să-și piardă din când în când simțul realității. Agresivitatea insolentă a teribilei femei, maghiară de origine și catolică fanatică, nu e doar urmarea unor prezumțioase veleități politice, exacerbate de o beție a puterii. Maștera trebuie văzută - ca și Vlaicu, de altfel - ca un personaj exponențial, și în consecință hipertrofic, ilustrând, cu accese de furibundă aroganță, tendințele expansioniste ale regatului maghiar. Pătrunderea, cu substrat politic, a
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
francez abolită În cazul literaturii feminine. De aceea, trebuie reținute cîteva calități ale unui realism feminin sui-generis. În primul rînd, exuberanța unui discurs emancipat de moștenirea imensă a tradiției, susceptibil de a naște Însă una nouă. Scriitorii sînt mult mai prezumțioși decît scriitoarele. Primii sînt ființe istorice În mai mare măsură decît ultimele. Pentru ei, a scrie literatură este un act Încărcat de o sacralitate ezoterică și de exigențele ce decurg de aici. Ei fac parte din școli, au o viziune
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în firea lui un insurgent, un nonconformist în stare de perpetuă veghe, pledant neostenit al libertății individului și al ideii de personalitate ireductibilă, mișcându-se cu repeziciune și aplomb spre orice spațiu de dispută, tentat să dinamiteze coerciții și tabuuri, prezumțios, dornic de afirmare belicoasă și, deopotrivă, un sceptic malițios, care trăiește cu intensitate și obstinație sentimentul frustrării, crispat, instabil, nedăruit cu seninătate. A. investește mai mult și mai orgolios în prezența lui între contemporani decât în elaborarea operei, a propriilor
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
lua modelul Marii Britanii pentru că există o sperietoare a esticului, a muncitorului din Est în Europa de Vest, trebuie s-o recunoaștem! Mihai-Răzvan Ungureanu: Dacă-mi dați voie să intervin. Aș vrea să separăm cumva lucrurile. Pe de o parte, să nu fim prezumțioși, să nu credem că, dacă Germania restricționează accesul forței de muncă române pe piața internă germană, o va face datorită exemplului britanic. Aici fiecare țară gândește pentru sine, să nu credem că... Leonard Orban: În paranteză, de altfel, Germania și
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
existență și scriitură, asumate coparticipativ ca existență a scriiturii și ca scriitură a existenței"? De unde rezultă că eul poetic nu poate fi epurat de ,aglutinările", de ,servituțile specifice" ale vieții tout court ce-i dă naștere și îl întreține, că prezumțiosul ,discurs pur" nu e capabil a aboli ,orice urmă a realului", pentru a se nutri ,nastratinesc" numai și numai ,cu ceea ce s-ar putea chema realitatea textuală".
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]