129 matches
-
compusă din vreo cincisprezece vagoane și bineînțeles, bucuria tuturor recruților nu a fost mică. Când am văzut luminile capitalei, când în valize mai rămăseseră doar niște capete de salam, bucățele de pastramă și ghiudem, ici, colo câte un pui fript pricăjit, alături de ciorapi și vreun pulover de lână, căci știam că în unitate se confiscă aceste alimente și obiectele de îmbrăcăminte civile, l-am trezit pe bravul nostru caporal, am băut cu el ultimile trei sticle de vin, am înfulecat hoțește
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Creștinismul a fertilizat enorm arta. Îndeosebi, pictura. Nu planeta, dar nici un biet sat nu mai încape într o singură religie. Personalii dușmani ai lui Dumnezeu sunt filosofii și imbecilii. Principala misiune a religiilor e să fabrice supuși. Și cea mai pricăjită sectă este convinsă că reprezintă singura religie adevărată. Epoca noastră oscilează între evlavie și satanism. Religia trebuie să fie un indicator spre mântuire. Egalitatea din biserică o precede pe cea din cimitir. Misiunea religiilor e să îmblânzească neantul. Tragedia ateului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fața care-mi amorțește, un puseu de energie mă străbate. E vremea să trecem la acțiune. Bat puternic În ușă. O dată, de două, de trei ori. Aud o voce plângăcioasă: — Bine, bine! Vin. Ocky, alias Brian Ockenden, alias un pămpălău pricăjit și bleg cu o gură care-i n rahat până-n gât, deschide ușa Îmbrăcat Într-un tricou și chiloți boxeri. Gura și ochii i se măresc de uimire. — Domnule Ockenden. Bună, zâmbesc eu trecând brutal pe lângă el În hol. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a cântec adie, Crengi îmi dansează, frunzele-mi sună Nepământeana mea simfonie! Am compus...nouă sute, o mie! Dar nimic nu mai e ca atunci, Când meditau poeții prin lunci! Cum odată la noi s-a oprit, Un comfrate mai vechi, pricăjit, Care după ce am cântat, s-a gândit Și crezându-se mai cu moț, Ne-a nemurit, Ca...,, Plopi fără soț"! Eu de-atunci am cântat, am cântat... -Bun-bun! Înțeleg, ai lucrat, Dar câte din astea ai publicat? Cât ai devenit
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
că lu’ ăla micu’ îi place de ea, aranjez o șușanea în șușanea. Urcăm înapoi în apartament, eu iau o mică pauză și ei se pun pe treabă în dormitor. Liz se strecoară afară pe la doișpe jumate, îmi șoptește „Șnițel Pricăjit“ și de-atunci nici c-am mai văzut-o până nu i-a apărut fotografia în toate ziarele. M-am uitat la Russ. El mi-a șoptit „Dulange“. Am dat din cap aprobator și mi-am închipuit-o pe Betty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
una lui Dolphine și i-am spus: — Ia-o înainte. Mergeam cu pași mari prin groapa de nisip, ca niște nelegiuiți, cu bețele aprinse în mână. Terenul nisipos ne îngreuna înaintarea. La lumina torțelor am zărit ofrandele de pe morminte - buchete pricăjite de flori și statuete religioase plasate ici și acolo pe mici ridicături de nisip. Dolphine mormăia nemulțumit că pe gringos îi îngropau în marginea îndepărtată, iar eu simțeam cum sub picioarele noastre pârâie oasele morților. Am ajuns la o colină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rugină și peste ele răsuflarea de ceapă a scafandrului. Ninge și peste ape. Afară este o noapte grea de smoală. Albul se stinge În negru. Dimineața În pomul tău de iarnă strălucesc sărace globurile. Au cumpărat până la urmă un brad pricăjit pe care l-au ascuns În pod până ai adormit. Mama zâmbește. Tatăl este aproape beat. Îți strângi În brațe frățiorul și te tot uiți la globuri. Sub brad același cadou ca anul trecut. O mașinuță nouă de tablă kaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
portiță în sens invers, către interior, deschizând-o. Prin larma care, din strada potopită de lume, irumpe cu spor de decibeli, puștii de la Școala de reeducare iscodesc într-o parte și în cealaltă, apoi își strecoară, dincolo de portiță, trupurile lor pricăjite și neliniștite, ca de dihor. O zbughesc în hainele lor, făcute standard din doc cafeniu, iar Mircea închide portița în urmă-i și se oprește pe pardoseala din piatră cubică a căii largi, identică străzilor din Cernăuți, din Viena sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
plecăm. Avocatul aștepta afară, vorbea cu o doamnă. M-am ridicat, mi-am strîns În sertarele biroului mapa, dosarele, cărțile și am plecat. Merserăm cu o mașină din cele puține În oraș la vremea aceea, și oprirăm În dreptul unei case pricăjite, pe una din acele străzi periferice, În semicerc, pavată cu piatră cubică, În parte ieșită din nisipul În care fusese orînduită - trebuia În curînd, desigur, rearanjată de primăria ce din lipsă de fonduri Întîrzia să-și facă datoria. Avocatul, Întocmitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
drum de ale cărei consecințe nu era conștientă în pornirea ei... începea, oricum, o istorie de care n-aveam nici un chef. Era adevărat, mă umilise, dar cel puțin n-o știam decât noi doi, în timp ce altfel ar fi aflat Artimon pricăjitul, gringalet-ul, Tasia, Masia, dracu, Tamara (în fața căreia făcusem pe grozavul), fără să mai vorbesc de părinții mei, de Ion Micu, de Vaintrub, care continua să aibă pentru mine aceeași considerație, ca înainte de a deveni șef de catedră și decan... Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prin crăpătura pleoapelor ne studia și, cu urechile la pândă, auzea tot." Începui să râd... Fugi de-aici, altele sânt isprăvile ei, nu să toarne." " Am văzut eu multe din astea, nu mă întreba, că spun. Și nici tipul ăla pricăjit, care n-a scos un cuvânt, nu-mi inspiră încredere." "Acuma, zisei eu batjocoritor, n-o să mai mergem în vizite de teamă că..." "Poți să mergi oriunde, dar depinde ce vorbești..." "Cum adică, ce să vorbim atunci? Despre papesa Ioana
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vorbăria ăstuia? Adică a lui Vasia. Fratele meu e pentru el ăsta și ce spune el e vorbărie! Poftim! Și-i spune Tamarei: Cum trăiești tu, cu gringalet-ul tău? Tamara nu știa că e un cuvânt franțuzesc, care înseamnă așa, pricăjit, prăpădit și n-a știut ce să-i răspundă. Adică, Artimon nu era pentru el o rudă, ci un străin de care să-ți bați joc. Și-i spune: gringalet-ul tău are sau n-are? Auziți, dacă se poate imagina
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tu zici că ai mai avut de-a face cu două fete, ea cu doi bărbați, nu știu ce să vă spun. Gringalet-ul îmi bâlbâi ceva negând energic cu degetul: "Să știi că nu sânt supărat! Așa m-a făcut mama, cam pricăjit." Cu un humor care mă surprinse. Și îmi șopti la ureche. "Și să știi că oamenii mici au... mari." Izbucni în râs. Tamara se răsti la ei: "Hai, odată!" El însă nu se grăbi, o înjură de mamă, iar ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Victor, făcu ea îndată ce mă văzu (și se ridică în picioare), hai, dragă, la mulți ani și nu mai umbla și tu cu o falcă în cer și una în pământ, o singură viață are omul și..." Se ridicară toți, pricăjitul se grăbi cu un aer aplicat să-mi umple un pahar, ca și când ar fi descoperit și el în clipa aceea că o singură viață are omul, și asta l-ar fi entuziasmat, și ciocnirăm cu expresii semnificative: dacă o singură
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
capul vostru!" Nu, gândii, nu e ceva vechi, e ceva proaspăt, microbii urii sânt vioi sub lumina microscopului, cei de-atunci, de la botez, au murit demult. O să aflu ce e, dar nu acum! "Hai să conchidem discuția asta, zise atunci pricăjitul tranșant, hai să bem!" Am spus eu, mugi și marele Vasile, o viață are omul, și un trai neno..." "Ba nu e deloc, zise Matilda cu o urmă din exaltarea de altădată, omul are o singură viață și trebuie să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
E vorba, desigur, de dragostea divină, dar a noastră, cea profană, are oare vreo limită care s-o împiedice să atingă granița divinului? Lăcașul ei nu e tot inima umană? Și îmi apăreau în minte altfel cuvintele Matildei, despre iubirea pricăjitului Artimon pentru fatala Tamara, cuvinte care îmi păruseră atunci ridicole și râsese de ele toată lumea, că o iubește pentru că n-o iubește. Pentru ce, pentru nece, fapt e că o iubea, restul nu mai avea nici o importanță. Și nici Acojocăriței
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prejos nici ai noștri. S-au luat la întrecere cu ocupanții. Am văzut în zilele acelea o grămadă de oameni beți - bărbați și femei - întorcându-se de la conac clătinându-se, dar și cu câte ceva în spate. Un scaun, o masă pricăjită, lenjerie de tot felul, alimente, băutură, pe ce apucase omul să puie mâna în devălmășeala aceea de nedescris. - Apucături proaste, au fost destule și pe la noi. De fapt au avut ocazia unii să se-nbogățească, deși nu era obișnuiți cu acest
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
scaunul", îi spuse Constantin aducându-i un pahar. "Deocamdată stau bine aici." Învățătorul trase un scaun și se așeză alături de el: "Ce pui la cale acolo, Farcaș?" Vameșul îi aruncă o privire întunecată: "Mai bine spune-mi ce caută aici pricăjitul ăsta? N-o să-mi spui că vine pentru Nel!" "Aa, ia uite ce te frământă pe tine. Locotenentul vine pentru că a fost invitat, ca tine și ca mine. Nu e un motiv suficient?" "Mă crezi idiot sau ce? Uite-o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mi-am terminat treaba, așa plin de zgârieturi și de plase de păianjen cum eram, am chemat-o pe mama să-mi admire isprava. Mama s-a uitat în tăcere la puzderia de coșuri și borcane pline cu fructele acelea pricăjite și, fără să-mi spună nimic, și-a făcut cruce. „Mămico - am zis -, facem magiun și rachiu și o să avem din ce trăi“, dar mama a dat din mână a lehamite. Iar după o săptămână, din coșurile pline cu fructe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în timpul serviciului. Pentru mine armata a reprezentat o activitate forțată la care nu m-am putut adapta. Soldații primeau de acasă pachete cu tot felul de bunătăți, iar pentru mine, primul pachet primit de la mama a fost cu niște mere pricăjite. Degeaba am căutat, nu mai era nimic altceva. La prima tragere am fost printre primii, dar când s-a pus problema unui bilet de învoire în oraș, a trebuit să mai aștept; erau alții care se puseseră bine cu ,,superiorii
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Marele Ștefan "Catapeteasma", "Sabia" și așa mai departe îl vezi lepădat, cetluit într-o cușcă zăbrelită, ca pe-o lighioană spurcată, dat în târg prin toată Împărăția, ca orice nespălat de osmanlâu să-l poată scuipa minunându-se cât de pricăjit și împuțit e "ghiaurul moldovan" plin de ifose, că s-a dat mare crezând o clipă că poate umbri gloria nepieritoare a "Marelui Fatih Fratele Soarelui", ce, numai cu un deget, l-a trosnit ca pe un păduche scârbos?!" Iisuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
într-un război universitar care, purtându-se mai mult pe dos, arată mai degrabă a terorism soft. Ofensiva celor dintâi este, după părerea mea, perdantă nu numai fiindcă establishment-ul nu cedează și se regrupează ori de câte ori se mișcă importantul sau pricăjitul jilț universitar, lipsit de alte mize majore decât de a-i avea pe alții la mână, a mai primi un honoris causa, a mai primi câte o normă într-un cumul adesea fictiv, ci și fiindcă această ofensivă este purtată
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
avea îndoieli și accepta - ce-i drept, tot mai rar - ideea că s-ar putea înșela. Năstase niciodată! Cel puțin așa dădea impresia când vorbea despre cultură. Pentru dl Adrian Năstase, deocamdată numai prim-ministru al unei țări mici și pricăjite, dar care va ajunge curând din urmă Bulgaria, literatura nu e o tichie de mărgăritar pe capul mai mult sau mai puțin chel al președintelui Iliescu. Așa a fost pe vremuri, în ceaușism. Acum, în „capitalismul de cumetrie” (Iliescu dixit
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
apare și pe iconițele și tăblițele geților nefiind o pasăre specifică regiunii palestiniene, numai dacă nu zboară prin mințile rabinilor sub formă de revelație. ,,17,3 Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te lîngă pîrîul Cherit(cherit: pricăjit, mort) care este în fața Iordanului. 17,7 Dar după cîtăva vreme pîrîul a secat, căci nu căzuse ploaie în țară”. În Amos se povestesc fapte de pe la 780 î.e.n. și ceva mai tîrziu iar acesta le proorocește filistenilor numai pîrjol și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
articol, a fost emblematic, aș zice, pentru biografia „socialistă” a amândurora. Campania josnică de presă din 1982, manevrele de intimidare (inclusiv cele legate de vreo premiere scandaloasă a damnatului autor de către curajoșii săi colegi de breaslă) și, În sfârșit, anularea pricăjitului premiu al Uniunii au contribuit, firește, deși nu decisiv, la plecarea mea. Erau destule alte argumente copleșitoare, la data aceea, pentru ca asemenea „necazuri” să-mi pară, În context, frivole. Dar „definitivarea” exilării nu am avut puterea (nici inteligența, recunosc) a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]