130 matches
-
de persoane pe care le puteai disprețui și despre care puteai vorbi Încântător, plus o bogată cultură generală, Îmbrățișând toate artele și tradițiile, lipsită de idei proprii făurită În ultimele zile ale epocii În care marele grădinar reteza trandafirii mai pricăjiți ca să producă o singură floare perfectă. În momentele mai puțin importante ale vieții Beatrice ea s-a Întors În America, l-a cunoscut pe Stephen Blaine și s-a căsătorit cu el. Asta numai pentru că era ușor surmenată, ușor tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Părinte, iartă-le lor! zise părintele Carvallo și cu acest verset se opri din cântat. Că nu știu ce fac. La ieșirea din acea așezare, vântul se înteți dintr-o dată. Valurile clocoteau zbuciumate în golf. Nu se vedea nici o barcă. Niște pini pricăjiți plantați în pâlc ca să ațină vântul tremurau ca niște pitici. În depărtare se vedea un gard din pari de bambus. Alături stăteau și aici aliniați niște pedestrași cu puști. Acest loc se numea Hokonbaru și era locul de osândă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
una singură, decât să mă Încurc cu oricine“, Își spuse ea. - Nu sunt chiar un coate-goale, spuse vizitatorul. Am și eu un rang, o funcție. Și În lumea mea sunt destul de respectat... Mașa Îl privi cu neîncredere. Vizitatorul arăta la fel de pricăjit, dacă nu chiar mai pricăjit decât fostu-i soț, când se abătuse pentru prima data pe la casa ei și-i ceruse să-i dea ceva de lucru prin ogradă. „Toți parcă ar fi făcuți după același calapod, Își spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încurc cu oricine“, Își spuse ea. - Nu sunt chiar un coate-goale, spuse vizitatorul. Am și eu un rang, o funcție. Și În lumea mea sunt destul de respectat... Mașa Îl privi cu neîncredere. Vizitatorul arăta la fel de pricăjit, dacă nu chiar mai pricăjit decât fostu-i soț, când se abătuse pentru prima data pe la casa ei și-i ceruse să-i dea ceva de lucru prin ogradă. „Toți parcă ar fi făcuți după același calapod, Își spuse ea. Vin, Își fac mendrele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
portiță în sens invers, către interior, deschizând-o. Prin larma care, din strada potopită de lume, irumpe cu spor de decibeli, puștii de la Școala de reeducare iscodesc într-o parte și în cealaltă, apoi își strecoară, dincolo de portiță, trupurile lor pricăjite și neliniștite, ca de dihor. O zbughesc în hainele lor, făcute standard din doc cafeniu, iar Mircea închide portița în urmă-i și se oprește pe pardoseala din piatră cubică a căii largi, identică străzilor din Cernăuți, din Viena sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să vă fac o confidență: Ionel era un dulce. Și dansa un twist cu figuri de ne dădea pe toate pe spate. Dacă nu l-aș fi văzut dansând, nu știu dacă m-aș fi uitat la el, era cam pricăjit. Mai avea și ochelari, ce mai, moartea pasiunii! Dar când dansa, era Fred Astaire, nu alta. Îl știți, nu? Dansatorul de step din filmele americane. În Franța aveați Telecinemateca? Noi aveam. Lionel e emoționat până la Dumnezeu: ce emisiuni știu să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
șine în abis. De la margine Profesorii s-au ridicat cu toții în picioare ca la un semn și au întins degetul arătător spre Gustav. Pe ecran se auzi o muzică blestemată de violoncel plângând și figura uriașă a lui Gustav, elev pricăjit al clasei a X-a, apăru legată la cap cu o banderolă albă pe care scria cu majuscule CRIMĂ! CRIMĂ! CRIMĂ! După care peste chipul estompat al lui Gustav, uriaș cât Luna, rula încet fiecare pagină din romanul Repetenții. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ochi lacomi, perfizi. Eu, ,,muza voluptuoasă,, , ,, marea ta dragoste,, , ,,inspirația ta,,. Fructul stacojiu nu mai e semnul ceresc al iubirii. Sunt o constelație veștedă, un imn uitat, o licoare tulbure. Îmi vine să asmut haite de lupi pe metaforele tale pricăjite. Știi cum se vede viața alături de tine? Ca un păduche strivit. Ca o luncă plină cu broaște. Mă sufoc lângă tine. Mă Înăbuș de silă. Eu muza ta? Ia-ți drept muză un scaiete, o umbră, un bolovan, un coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a cântec adie, Crengi îmi dansează, frunzele-mi sună Nepământeana mea simfonie! Am compus...nouă sute, o mie! Dar nimic nu mai e ca atunci, Când meditau poeții prin lunci! Cum odată la noi s-a oprit, Un comfrate mai vechi, pricăjit, Care după ce am cântat, s-a gândit Și crezându-se mai cu moț, Ne-a nemurit, Ca...,, Plopi fără soț"! Eu de-atunci am cântat, am cântat... -Bun-bun! Înțeleg, ai lucrat, Dar câte din astea ai publicat? Cât ai devenit
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
povara lui de trufie. nu mi-e bine cu el, mi-e prea mare, prea greu, prea scorțos și rigid în halucinanta lui superbie. oasele lui n-au timp de visat, cum obișnuiau să se piardă în cântec oscioarele-mi pricăjite. inima lui sună a gol, pielea îi e rugoasă ca o piele tăbăcită de pasăre golașe. dar asta și sunt, îmi spune el important, vulturul ce ți-a fost hărăzit să te ducă-n înalt, ar fi timpul să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
recunoștință și autocompătimire. Ea desfăcu o sticlă albastră de bere groasă, dulceagă, produsă de un mic ordin religios din Wallonia. Bărbatul o bău pe nerăsuflate. Afrodisiacul îl ținea țeapăn. El însuși a rămas surprins, prin aburii beției, simțind că scula pricăjită i se scoală și cere acțiune. Ar fi fost și mai surprins să afle că și Carol simțea același lucru. Trilurile celor două păsări erau dublate de acordurile de la Whiter Shade of Pale, care răzbăteau din dulăpiorul construit de Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
poate vorbi în fel și chip, doar două „feluri” mai esențiale: un sens „material” și unul „spiritual.” Astfel: un ins putred de bogat, milionar, miliardar în... valută, poate fi foarte bine un sărăntoc din punct de vedere spiritual, după cum un pricăjit, nevoiaș, fără prea multe parale în buzunare, poate fi bogat pe plan spiritual! Mai sunt și dintre cei bogați și material și spiritual, ca și săraci și spiritual și material! Asta-i lumea, n-ai ce-i face!... Oricum, bogăția
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
că lu’ ăla micu’ îi place de ea, aranjez o șușanea în șușanea. Urcăm înapoi în apartament, eu iau o mică pauză și ei se pun pe treabă în dormitor. Liz se strecoară afară pe la doișpe jumate, îmi șoptește „Șnițel Pricăjit“ și de-atunci nici c-am mai văzut-o până nu i-a apărut fotografia în toate ziarele. M-am uitat la Russ. El mi-a șoptit „Dulange“. Am dat din cap aprobator și mi-am închipuit-o pe Betty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
una lui Dolphine și i-am spus: — Ia-o înainte. Mergeam cu pași mari prin groapa de nisip, ca niște nelegiuiți, cu bețele aprinse în mână. Terenul nisipos ne îngreuna înaintarea. La lumina torțelor am zărit ofrandele de pe morminte - buchete pricăjite de flori și statuete religioase plasate ici și acolo pe mici ridicături de nisip. Dolphine mormăia nemulțumit că pe gringos îi îngropau în marginea îndepărtată, iar eu simțeam cum sub picioarele noastre pârâie oasele morților. Am ajuns la o colină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
întâlnea ici vreo piatră ciobită și îndrăgită, dincolo vreo alta rotunjită și plăcută. Unora le dădea nume. Altele erau scena marilor aventuri din visele lui. Strada era microcosmosul lui și acolo își găsea el toate plăcerile și suferințele. Mic și pricăjit, era o parte a drumului, întocmai ca oricare din pietrele acestuia. într-una din rarele lui incursiuni în lumea cuvintelor rostite, îi spusese cu toată sinceritatea Elfridei Gribb, soția lui Ignatius Q. Gribb, gânditorul orașului, — De n-aș fi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
satul din care purcese Victor Olaru, satul părinților săi, „satul cu bunic”, așa cum are să-l numească, puțin mai târziu, Va. Ginerele și cu soacra sa, ca și cum ar fi fost Înțeleși, discutau dezinvolți, reușind să pară veseli și fericiți, cu săteanul pricăjit: Ce mai este prin sat? Cine și cu cine s-a...? Ce mai face cutare? Dar cutare? Cine a mai...? Și multe alte vorbe ce se spun În astfel de situații, mai mult pentru trecerea timpului. Cei doi erau priviți
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vinul ghiurghiuliu adus de la Sauca. Omăturile mari din iarna aceea grea părăsiseră grăbite toate locurile știute de Va și vântul de primăvară zvânta pământul din grădină și În ogradă se prefigurau viitoarele cărărușe către poartă, poiată, șură, coteț și către pricăjitul adăpost al lui Vizanti. Băiatul privea prin geamul de la bordei cum soarele Încălzea și lumina mulțimea de muguri verzi-roz ai unui zarzăr din apropiere, iar ochii săi urmăreau În extaz o minune de petale roz ale singurei flori care s-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tipăririi, datorită lui Trébutien, fie din bogata lor corespondență, ba chiar din discuții deschise, față În față). Deși lui Jesse i se șterpelește cu bună știință munca, deși Barbey nu pomenește despre lucrul acesta decât Într-o notă, a opta, pricăjită, la sfârșitul volumului, nimeni nu pare nemulțumit. Dar iată nota: „Căpitanul Jesse. A publicat două mari volume in octavo despre Brummell. Înainte de a le publica, mi-a pus la dispoziție, cu o perfectă curtenie, informațiile pe care le deținea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Creștinismul a fertilizat enorm arta. Îndeosebi, pictura. Nu planeta, dar nici un biet sat nu mai încape într o singură religie. Personalii dușmani ai lui Dumnezeu sunt filosofii și imbecilii. Principala misiune a religiilor e să fabrice supuși. Și cea mai pricăjită sectă este convinsă că reprezintă singura religie adevărată. Epoca noastră oscilează între evlavie și satanism. Religia trebuie să fie un indicator spre mântuire. Egalitatea din biserică o precede pe cea din cimitir. Misiunea religiilor e să îmblânzească neantul. Tragedia ateului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nimerit în vagonul alăturat, adică în vagonul doi de după locomotivă. Noroc că piatra s-a lovit de ceva dur și a dispărut pe undeva, pe sub tren. Ce forțe malefice, se întrebă mirat Bidaru, i-or fi îndemnând pe acești micuți pricăjiți și nevinovați la asemenea fapte de "vitejie"? Acest mic dar semnificativ incident i-a amintit de un altul asemănător, petrecut cu puțin timp în urmă, în centrul geografic al Europei, chiar în inima capitalei, la care a participat activ și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Cu o furie dementă apucă de ciomag și-l rupe ca pe o surcică. Furia crește și eu, cum eram înțelept, mă retrag prudent, cu fața mereu spre jigodie. Chestia este că acest asalt furibund al Blegului dă curaj celorlalți pricăjiți, creîndu-se un batalion de asalt, oribil la vedere. Mama, tata, chem în disperare un ajutor. Chiar că a avut efect. Un bărbat, trimis de părinții mei probabil, sare în ajutor și cu greu mă scoate din vizorul haitei. Crede cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
țepușa ne gîdilă murim de rîs facem conjurații cu dracii ne batem pe burtă cu ei nimic din ce e omenesc nu mi-e străin visăm medităm la posteritate) Îmi venea să plîng de mila lui cînd Îl vedeam așa pricăjit, cu obrajii trași de nesomn, cu ochii duși În fundul capului. Bietul tapițer, Îmi spuneam, ce-or fi avut cu el de l-au făcut dictator? Colegele mă așteptau În redacție. Se făcuse ora prînzului și Tiberiu care Învăța acum, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
n-au nici măcar scaunele decolorate de soare, darămite o pată de rugină.“ „Astea numai prin spălătorii și ateliere de tuning s-au ținut“, a molfăit o combină știrbă, la care o batoză a replicat: „Nu te uiți la ele ce pricăjite sunt? Vai de șoferu’ ăla al lor, de-abia Încape Înăuntru“, la care toate truditoarele câmpului au izbucnit Într-un râs gros și gâlgâit, care-a răspândit În jur un iz de benzină de proastă calitate. Și celelalte autoturisme au
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
alta deși n-avea nici brațe nici picioare, dar Enkim strigă scurt și mă trase de umăr. - Enkim! - se bătu el cu pumnul În piept. Tu? - Krog! - Krog e prost! Șarpe te dă Umbrei! M-am uitat la lighioana aia pricăjită, dar Enkim trase de mine și mai tare. - Șarpe ucide! - se holbă el la mine. Ucide! Enkim alese culcușul Într-un loc care i se părea potrivit și aduse niște mușchi de pe malul apei. Apoi ne Întinserăm și el Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
placajul ușii de la a VIII - a C. N-au putut să-l extragă, așa că au scos ușa din țâțâni și, cu Muianu pus la jug, s-au târât până la tâmplărie. Când am intrat, am zis Hello, everybody! Everybody erau doi pricăjiți scutiți de sport. Au fluierat admirativ - fiuuu! ce cravată galbenă are profu’ ăsta! marfă! Imediat a dat buzna și restul clasei - goi până la brâu, nădușiți, pocnindu-se cu prosoapele ude și împletite în trei. Primul impuls a fost să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]