174 matches
-
militărește. De voie, Petrache! - l-a liniștit Costăchel, în stil cazon. Nu-mi vine să cred ceea ce văd - s-a scuzat Petrache fâstâcit. Să-i facem loc lui Filip între noi. Să fim împreună ca altădată... S-au întins pe priciul comun și Costăchel - cu îndreptățită curiozitate - l-a întrebat: Cum ai ajuns aici, Filip dragule? Aceeași întrebare îmi ședea și mie pe limbă. În cazul meu nu le-a trebuit prea mult timp pentru a mă băga la bașcă - a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
într-un banc de noroi, zise Gaskell. Jos, în cabină, Eva se agita de zor. N-avea ea prea mult spațiu să se agite în voie, dar acolo unde îl găsea, femeia îl folosea din plin. Făcu paturile - cele două priciuri micuțe - și puse așternuturile frumos în sertarele de sub ele, după care bătu pernele și goli scrumierele. Mătură podeaua, lustrui masa, spălă ferestrele, curăță rafturile de praf și, în general, făcu peste tot ordine și curățenie, atâta cât era omenește posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Așa și e. Trebuie să rezolvi cumva problema până nu e prea târziu. Trebuie să te eliberezi de Henry. Te scuturi de nătăfleață și duci viață fără greață. Altfel ești condamnată să rămâi în sclavia masculină. Eva se așeză pe priciul din cabină și se gândi la viitor. Nu părea că o așteaptă cine știe ce. Ea și Henry n-or să aibă niciodată copii și nici n-or să aibă niciodată prea mulți bani. Vor continua să trăiască pe Parkview Avenue și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mergi la closet numai dacă erai În izmene și cămașă, cu capul descoperit și cu un felinar de vânt ce era În permanență aprins la ușă barăcii. (Chiar dacă dormeai Îmbrăcat, trebuia să te dezbraci ca să ieși afară!) Se dormea pe priciuri pe care erau așezate saltele de paie și ne acopeream cu paturi vechi și rupte, provenite din reformele militare. Cei peste o sută de deținuți sosiți În ziua aceea au fost repartizați În două brigăzi; eu nimerisem Într-una unde
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
afară, accentuând că normele de lucru În „colonie” sunt duble față de cele ale „civililor”; imediat după terminarea „alocuțiunii” a ordonat brigadierului să ne ducă În pas cadențat (1, 2, 3, 4... 1, 2, 3, 4...) până la baraca repartizata, mobilata cu priciuri, pe două niveluri. După ce ne-am găsit fiecare un loc pe priciuri, ni s-a permis să mâncăm rația de pâine de 250 grame și cele câteva cubulețe de marmelada de bostan și să bem apă cât de multă dintr-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ale „civililor”; imediat după terminarea „alocuțiunii” a ordonat brigadierului să ne ducă În pas cadențat (1, 2, 3, 4... 1, 2, 3, 4...) până la baraca repartizata, mobilata cu priciuri, pe două niveluri. După ce ne-am găsit fiecare un loc pe priciuri, ni s-a permis să mâncăm rația de pâine de 250 grame și cele câteva cubulețe de marmelada de bostan și să bem apă cât de multă dintr-un butoi de lângă baraca. (Au mai trecut vreo 2-3 luni de zile
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la brigadierul Purice, care cât am stat În acest lagăr s-a purtat omenos cu noi; a doua zi urma că brigăzile să fie repartizate la noile puncte de lucru; pe la ora două, după miezul nopții, ne-am culcat pe priciurile etajate dintr-o baraca oarecare, după ce ne scoseserăm hainele ude de pe noi, pe care le puseserăm să se mai usuce cât de cât până la semnalul de deșteptare de a doua zi la ora 5. (La Peninsula nu dădusem În primire
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
unul lîngă altul, dar nu puteau să vorbească din pricina zgomotului și zăngănitului trenului. CÎnd ea coborî la Marble Arch, el ieși cu ea pe peron să-și ia la revedere. Peronul era folosit drept adăpost pe timp de noapte. Erau priciuri, găleți, hîrtii aruncate și un puternic miros de urină. Oamenii Începuseră deja să se adune: copii și bătrîne care se instalau acolo. Am ajuns, Îi spuse Viv tatălui ei, În timp ce așteptau. El se străduia să facă lucrurile să fie cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să se Încălzească. Duncan nu-l putea vedea, pentru că era Întuneric În celulă, dar Îi simțea mișcările prin cadrul paturilor etajate. CÎnd se trînti cu toată greutatea, paturile se clătinară dintr-o parte În alta, trosniră și scîrțîiră ușor, ca priciurile de pe un vapor. Am putea fi marinari, se gîndi Duncan. — Îmi ești dator juma de dolar, pulă! — Dumnezeule! zise Fraser, ridicîndu-se din nou și dînd cu pumnii În saltea și mai violent. De ce nu pot sta liniștiți? Tacă-vă gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
atunci cînd urletul se topi, rămase doar tăcerea: nemișcarea groaznică, rușinoasă a nopții din Închisoare. Ca și cum ai fi ieșit dintr-o criză, un atac de nebunie; se gîndi la ceea ce făcuse și se imagină cum izbise, cum gîfÎise agățîndu-se de priciul lui Fraser ca o fiară. Fraser Începu să se miște doar după o clipă. Se auzea fîșÎitul așternuturilor și Duncan bănui că Își ștergea sperma de pe el cu cearșaful. Dar fîșÎitul continuă, deveni aprig, aproape sălbatic, și, În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
eu mîna pe tine, Giggs! O să te fac bucăți, bucățele! Dar Giggs nu mai scotea o vorbă; după o clipă, tipul care striga amuți și el. Să țipi În timpul unei explozii era oribil; Duncan avea impresia că toți erau În priciurile lor, Încordați, tăcuți, numărînd secundele, așteptînd bubuiturile. Fraser era Încă În picioare, tresărind pe lîngă ușă. — Du-te-n pat pînă se oprește, Îi zise Duncan. — Ce-ar fi să nu se oprească? Sau să zicem că or să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi simțea respirația pe degete și-și retrase mîna Încet. Nu vorbiră. Dar Duncan Își dădu seama acum de prezența corpului lui Fraser, de căldura lui, de părțile - picioarele, coapsele, brațele și umerii - care le atingeau pe ale lui Duncan. Priciul era Îngust. Duncan stătuse singur În el aproape trei ani. Se plimbase prin Închisoare ca toți ceilalți, fiind uneori Înghiontit, lovit; degetele lui le atinseseră pe ale lui Viv, peste masa din sala de vizite, și odată dăduse mîna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mînă, urcă În goană scările, ajunse În hol, și trecu printre doi bătrîni opriți ca niște năluci În mijlocul unei conversații pe care o uitaseră. De ambele părți ale coridorului erau o serie de camere mici, În fiecare aflîndu-se cîte patru priciuri de lemn. După prima iarnă În lagăr, cînd mulți dintre copiii din barăcile neizolate muriseră, familiile cu copii au fost mutate În sălile de reședințe ale fostului colegiu. Deși neîncălzite, camerele cu pereții lor de ciment rămîneau la o temperatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Doar Jim refuzase și nu Îi făcuse niciodată servicii domnului Vincent. CÎnd Jim năvăli În cameră, doamna Vincent ședea pe salteaua ei de paie, ținîndu-și mîinile palide În poală, ca o pereche de mănuși uitate. Privea peretele văruit de deasupra priciului fiului ei, de parcă ar fi urmărit un film invizibil proiectat pe un ecran. Jim se temea că doamna Vincent petrecea prea mult timp urmărind aceste filme. Uitîndu-se la ea prin crăpăturile despărțiturii sale, Încercă să ghicească ce anume vedea - poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la ele, Își Închipui scene de bătălii aeriene și armade, scufundarea vasului Petrel, ba chiar și grădina din Amherst Avenue. — Jim, e ora de mers la bucătărie...! auzi pe cineva strigînd de pe treptele de sub fereastră. Dar Jim se odihnea pe priciul lui. Era un drum lung pînă la bucătărie și nu avea rost să ajungă devreme. Japonezii sărbătoriseră Ziua Victoriei În felul lor, reducînd la jumătate rațiile și așa anemice. Adesea, primii sosiți primeau mai puțin decît ceilalți, pînă cînd bucătarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
olandezii nu-l făceau niciodată. Curînd, se gîndi Jim cu un fel de bucurie răutăcioasă, vor fi prea bolnavi chiar și pentru a se plînge. Se uită la pantofii săi, imitînd În mod conștient zîmbetul copilăresc de pe buzele soldatului Kimura. Priciul de lemn umplea toată cămăruța, dar Jim era cel mai fericit În acest univers În miniatură. Pe pereți prinsese cîteva foi dintr-o revistă Life veche pe care i-o dăduse Basie. Erau fotografii cu piloți din Bătălia Angliei șezînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
menținea vie această iluzie, pentru ca, la rîndul lui, să poată menține vie amintirea pierdută a părinților săi. Lumea dinainte de război, copilăria lui În Amherst Avenue, clasa de la Cathedral School aparțineau acestui film invizibil pe care Îl privea doamna Vincent de pe priciul ei. Jim lăsă broasca țestoasă să se tîrască pe salteaua de paie. Dacă ar fi purtat-o cu el, soldatul Kimura sau unul dintre paznici și-ar fi dat seama că ieșise din lagăr. Acum că războiul era pe sfîrșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Pearce, dar Jim Îl Împinse Într-o parte pe fiul lor. Întinse farfuria și primi o lingură de grîu fiert și un al doilea cartof pe care i-l arătase domnului Maxted la cîteva clipe după ce părăsiseră bucătăria. Întorcîndu-se la priciul lui, Jim se relaxă În sfîrșit. Trase perdeaua și se Întinse, cu farfuria caldă ca un soare pe pieptul lui. Era somnoros, dar, În același timp, amețit de foame. Se Însufleți la gîndul că ar putea avea loc un raid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
urechi de la Spitalul General din Shanghai - și lîngă cele patru văduve misionare care formau personalul de infirmiere. În timp ce așteptau ca sergentul Nagata să facă apelul, se uită pe furiș În salonul alăturat, unde cei treizeci de pacienți stăteau culcați pe priciurile lor. După fiecare raid aerian, erau cîțiva morți din cauza șocului și a epuizării. Ideea că războiul era pe sfîrșite părea să-i Încurajeze pe unii să dea ortul popii. Totuși, pentru cei Încă dornici să rămînă În viață, o moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bătrîni stînd pe vine și cîțiva copii cu fețe trase. Jim intră În Blocul E, clădirea dormitorului pentru bărbați, și urcă scara la etajul al treilea. Indiferent de vreme, deținuții britanici din Blocul E Își petreceau aproape tot timpul pe priciurile lor. CÎțiva erau prea bolnavi de malarie ca să se miște și stăteau Întinși pe saltele de paie ude de transpirație și urină. Dar alții, Încă destul de puternici ca să umble, leneveau pe lîngă ei, examinîndu-și mîinile ore În șir sau uitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
găsise- cearșafuri roase, scînduri de lemn, țesături din pai sau bambus. Din cînd În cînd, un grup de americani ieșeau din Blocul E și jucau un joc cu mingea, dar de obicei rămîneau În cămăruțele lor. Acolo stăteau culcați pe priciuri și primeau un șir permanent de adolescente, femei englezoaice singure și chiar cîteva soții, atrase de ei din motive nu prea diferite de ale lui Jim. Printr-un anume mecanism, pe care Jim nu-l Înțelesese niciodată, activitatea sexuală părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
văduv În Blocul G, chicotind În legătură cu un obiect ce le era arătat. Cămăruța lui Basie se afla În colțul de nord-vest al camerei, cu două ferestre care Îi dădeau o vedere clară a Întregului lagăr. Ca de obicei, ședea pe priciul lui, supraveghindu-i pe soldații japonezi din afara casei paznicilor, În timp ce primea ultimul raport de la Demarest, vecinul lui de cămăruță și principalul lui acolit. Cămașa lui cu mîneci lungi era decolorată, dar frumos netezită. După ce Jim spăla și usca toate cămășile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
După ce Jim spăla și usca toate cămășile, Basie le Împăturea Într-un pachet compact, În stil origami și le punea sub salteaua pe care dormea, de unde ieșeau cu o dungă, ca de la magazinul universal. Deoarece Basie se ridica rareori de pe priciul lui, Îi părea lui Jim chiar mai proaspăt și mai bine decît domnul Sekura și, În mai multe privințe, anii de la Lunghua fuseseră o Încercare mai ușoară pentru Basie decît pentru comandantul japonez. MÎinile și obrajii Îi erau Încă netezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
savurat pe care le auzea stînd culcat În cămăruța lui. CÎnd Jim se Întoarse la Blocul E aducînd cămășile lui Basie și rația lui de mîncare, se simți Îndreptățit să treacă pe lîngă Demarest și să se așeze la picioarele priciului. Îl urmări pe Basie mîncîndu-și terciul și mutînd gărgărițele Încoace și Încolo, cum mișcă un negustor chinez bilele abacului. Am muncit din greu azi, Jim. Tatăl tău ar fi mîndru de noi. În ce lagăr ziceai că e? — La Soochow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de terenul de adunare. Actorii Își continuară repetiția. Ascunzînd sub cămașă revista Reader’s Digest, Jim se Întorse la Blocul G pe un alt drum. Mai tîrziu În seara aceea, după ce terminase coaja cartofului de la Basie, Jim stătea culcat pe priciul lui și În cele din urmă deschise revista. Din păcate, În Reader’s Digest nu erau reclame, dar Jim privi fotografia liniștitoare cu limuzina Packard prinsă de zidul cămăruței sale. Ascultă familia Vincent vorbind cu voce scăzută și pe fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]