2,532 matches
-
Iar cînd dă indicații concrete în legătură cu decorul piesei, dramaturgul sugerează somptuozitatea, strălucirea palațiană, ambianța princiară: „Actul al Il-lea: În fund, pe o prispă largă cu parapet de piatră sculptată străveziu, ușă mare. La dreapta, tot în fund, un larg pridvor boltit și susținut de coloane sculptate. În scenă, două jețuri mari și bogate [...]. Pe pereți, panoplii de arme, pe lespezi covoare." „Actul al IV-lea: Odaia lui Vodă. La stînga, patul domnesc ridicat cu o treaptă, cu uranisc[„baldachin"] purtat
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
nivelul economiei țărănești, merge într-un luxos automobil Maibach, se îmbracă la Gică Christescu, croitorul regelui, și, mai ales, se laudă cu asta la curs... E nevoie de ceva umor ca să îl poți înțelege pe cel pictat de Belizarie în pridvorul Catedralei Patriarhale, în chip de Satana care îi ispitește pe păcătoși. Pare că editoarea are convingerea actualității a cel puțin unora dintre articolele profesorului. Altfel nu se explică lunga serie de texte economice, pe care le-am menționat anterior, și
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
juca, excesiv, cu vorbele: „Frații Toader îl urau din toată inima și l-ar fi bătut de l-ar fi zvântat dacă ar fi putut, dar malacii din poliție cu care se înconjurase îi țineau la respect. Pavel stătea în pridvor și bătea o spumă de căpșuni care îl enervase încă de dimineață pentru că era roz și ceilalți doi jucau table pe băncuța de sub alun” (p. 56). Mai realizată, tocmai pentru că stranietatea subiectului are, de data aceasta, justificare clinică, e Importanța
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
placă turnantă în creația marelui sculptor, un punct final și, simultan, unul generativ: ,, Apoi Rugăciunea s-a mai ghemuit,s-a făcut broască țestoasă, focă. Apoi și-a dezdoit genunchii - pasăre măiastră, pînă s-a scurs prin vîrful stîlpului de pridvor...". Pe Ion Țuculescu, oarecum în aceeași manieră, îl definește matematic în două propoziții memorabile: ,,Autoportretul cu ochiul scos al lui Țuculescu amintește de Van Gogh cu urechea tăiată, care-l fascinase pe vremuri, și de mîna imensă a lui Parmigianino
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6502_a_7827]
-
sală de box, iar altarul drept vestiar. Azi, biserica și-a recăpătat înfățișarea cuvenită, armenii din oraș păstrîndu-și credința vie, în ciuda istoriei alterate a bisericii. Episodul confirmă ideea Anei Blandiana, la asta adăugîndu-se surpriza Cronicarului de a fi descoperit, în pridvorul bisericii armenești, cavoul lui Emanuel Marzaian, știut pe vremea turcilor ca Manuc-bei, nimeni altul decît negustorul armean care a ridicat în secolul al XVIII-lea, în București, Hanul lui Manuc. Ce mică e lumea uneori. Paul Krugman despre Europa Site
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4700_a_6025]
-
al patriarhului Iustinian Marina) le rostește în biserica de la Mănăstirea Radu Vodă în postul Paștelui din 1978. „În a patra săptămînă, la al patrulea Cuvînt, au încuiat ușa bisericii. Atunci tinerii s-au adunat în curte și am vorbit din pridvor. La al cincilea cuvînt au închis și porțile, ca să nu mai vină studenții din afară. Dar ei au sărit gardul, iar cei din Seminar, din cămin, au ieșit pe ferestre, fiindcă fuseseră încuiați în dormitoare.“ (p. 83) Colegii preoți îl
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
mărunțiș, e-adevărat. Simți că i se strâmbă picioarele și i se făcu o foame de lup. Hotărî să plece acasă, nu înainte de a intra în biserică și de a-i mulțumi Maicii Domnului pentru ajutor. Se cățără Zinaida în pridvorul bisericii, scările erau greu de urcat, i se păru că strigă cineva: „Hei, tu“, dar nu cunoștea pe nimeni aici, și intră înăuntru închinându-se în trei rânduri lângă fiecare ușă. Cumpără o lumânare cu treizeci de copeici - îi mai
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
la biserică, mersul îi era clătinat, șchiopăta puțin cu un picior, celălalt avea gheată ortopedică, era ridicat destul de sus într-o parte. Katia o văzu pe Zinaida, îi făcu semn cu capul și intră în biserică. „Probabil că stă în pridvor“, se gândi Zinaida. Și ea voia să stea sub acoperiș, dar se temea că o gonește iar bătrâna cu negul. Așa rămase locului nehotărâtă aproape o oră. La început simți cum îi furnică picioarele, pe urmă nu le mai simți
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
să numere Frunza pădurilor, penele cucilor, Traiectoriile înscrise în spații De stelele căzătoare... Ca și cum nici un cântec n-ar cere cuvinte, Nici un copil lapte susurând în șiștare, Nici un trup de fecioară cămașă de in, Nici un mort iertarea din urmă... Ca și cum din pridvorul de lemn Toți ar privi peste țară, lărgindu-i hotarele Cu puterile visului... Ca și cum nu inima ta Ar sângera pentru toate Adunând din neant lumina facerii... Ca și cum, ca și cum... 1995 Poeții, Poeții Cum zgâlțâie timpul Poeții, poeții, Frângându-și nimbul Și
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
într-un Septembre. La garduri, prunii grei, Parcă-aș fi fost la casa și la bătrânii mei, Și-am mai rămas, cu gândul departe, să contemplu Între coloane, albă sub lună, ca un templu, „La casa amintirii cu-obloane și pridvor”... De unde-apar acele mirări, și ce mai vor? Să fi rămas eu însumi, același, printre anii Care mă-ntorc deodată pe-acele locuri stranii, Nepăsători la neguri, la stingeri, la uitare, La cât ar fi să tângui, la cât să
Elegie la Prut by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/3132_a_4457]
-
întrun mod cu totul special la mântuirea prin exercițiul lecturii:,,Vino, cititorule, vino, si ia-mă de mână! Nu te înfricoșa! Vino la umbră copacului Lumii, liniștește-te și vino să ne așezăm în iarbă cea deasa de umbra, în pridvorul unui veșnic amurg, sub aerul dulce al verii eterne!”... Nu mai rămâne decât să ne eliberăm gândul de angoasa existențiala și să ne umplem sufletul cu bucuria lecturii. A douăsprezecea carte a poetului Theodor Rapăn nu este o surpriză. După ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lăsat... Copii nu avuseseră, avere nu agonisiseră împreună, apartamentul în care locuiseră era al ei de dinainte de căsătorie, încât n-a fost prea complicat partajul. Obligat de împrejurări și destin, bărbatul s-a mutat la țară, în micuța casă cu pridvor în care se născuse șiși trăise copilăria, nelocuită după moartea părinților lui. Fără slujbă, măcinat de un puternic sentiment de abandon, uitat de fosta nevastă și societate, Idu a luat în piept, din plin, greutățile vieții care, într-un fel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ridică, urmărită îndeaproape de privirea celeilalte. O văzu luînd lampa. O văzu pierzîndu-se pe coridor. Auzi, din salonul în penumbră și printre zgomotele ploii pe care bezna le întețea, auzi pașii ei îndepărtîndu-se, șchiopătînd pe dalele desprinse și tocite din pridvor. Apoi auzi zgomotul lămpii izbite de perete și în sfîrșit lanțul desprinzîndu-se din belciugele ruginite. Preț de cîteva clipe n-a mai auzit decît glasuri îndepărtate. Discursul confuz și fericit al lui Noel, așezat pe un butoi, povestindu-i papagalului
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
se gîndea că femeia cealaltă deschisese și nu văzuse decît glastrele de flori în bătaia ploii și strada tristă și pustie. Dar curînd prinse să deslușească voci în întuneric. Și auzi din nou pașii cunoscuți și văzu umbrele pe peretele pridvorului. Atunci își dădu seama că, după ani mulți de încercări, după nenumărate nopți de șovăire și căință, bărbatul care deschidea grilajul de fier se hotărîse să intre. Femeia se întoarse cu lampa, urmată de cel de curînd venit; o puse
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
-I e copilăria, din psalmul Părinte, unde să te caut din volumul lui Vasile Voiculescu, Poezii (1916). Iată câteva dintre însemnările scrise din nevoia de a împărtăși cititorilor o viersuire alinătoare. Poeta însăși afirmă: catedrala mea de gând,/ sufletul visat pridvor/ m-a învățat oarecând/ să scriu altfel/ un psalm interior,/ apoi să locuiesc în el... (p. 21). Luminița Niculescu reușește să-și facă înțeles mesajul psalmic, îmbinând inspirat atât componenta religioasă, cât și pe cea estetică, necesare încununării versului esențializat
Psalmică reverberare. In: Editura Destine Literare by DANIELA GÎFU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_270]
-
o să tacă! Trebuie să tacă, nu? Nu i-am răspuns. Nu știam, de altfel, ce să-i spun. Prin sat, mașina a oprit din loc În loc. Oamenii au coborât unul după altul aproape de casa lui. Din dosul perdelelor sau din pridvorul casei, fiecare Își aștepta, cu teamă, pe al său. La fel și nea Gheorghe, tatăl Elenei. L-am zărit stând În pragul ușii. În stația de autobuz, după ce s-au Împrăștiat oamenii, la numai câțiva pași de casa ei, Elena
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Traiectul nostru printr-acest areal e-o dulce, perpetuă ispită - „înspre nordul vis al luminii...” (Tăcerea din miracol), glăsuiește poetul. Vraja cuvântului își cerne strălucirea. Într-o dimineață din cuvinte... Șoptit. Tainic. „Mă-ntorn în dimineața / din cuvinte / ca-ntr-un pridvor de casă / pe care l-am pierdut. / O, fapta mea, / planetă norocoasă, / eu am să intru singur / pe ușile din față / iar tu să te prefaci / că n-ai văzut / cum mă întorn / din marile poeme, / trăgându-mi peste urme
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
alb” (1990), fugind cu spaima lumii în suflet, analizând și cugetând, fără a se tăia în „lama cuvintelor”. Poetul traversează apoi, „Poduri peste apele lumii” (1998), conștient că iubirea este singura care poate risipi toate spaimele, angoasele, neîmplinirile. Revenirea înspre „Pridvorul de lut” (1997), înseamnă reimplantarea vibrațiilor pure: „Eu sunt semănătorul venit din univers / aburul cald al lumii statornice mă îmbată / și-opresc în raza lunii planetele din mers / să vadă chipul secundei ce mă poartă...” Reavântarea în brațele postmodernismului înseamnă
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
și mă ține tot mai treaz. Amintirea-i pe-a să cale Mă-ncălzește de necaz. TRECERE Simt prin ochii de fecioare Cum ne-ndeamnă mai cu spor și ne ard cu ce nu moare Chiar când moartea-i în pridvor. Ne descos și ne îmbată Cu multiple încercări. Ne îmbie și ne-nhață Cu ispite sau mustrări. Clipele se tot frământa Leac să fiarbă din nimic, Pentru dragostea înfrânta De o boală-inamic. Trec prințesele și timpul. Trec amanții zborului... Trecem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
al locurilor și al casei în care m-am născut, cu neclintiții nuci sau meri aromitori, cu aceleași vechi obiceiuri de pe vremea bunicii Anica, a mamei mele Florica și a tatălui meu Marin, bărbat falnic și drept că bradul din fața pridvorului. Toți trei își dorm astăzi somnul de veci, sub aceeași lespede, în cimitirul din sat. De-a lungul celor peste șapte decenii, viața mi-a oferit o mulțime de surprize, unele triste, altele mai puțin triste. Am trăit și o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ale vechilor basme și legende populare, în care el vedea întruchipîndu-se hiperbolic însușirile cele mai de preț ale oamenilor simpli și năpăstuiți. Iată și un fragment din apoteoza finală: Cetățile căinței viitoare Sub cerul rece, sumbru, de granit, înalță-nfricoșatele pridvoare Din soare-apune pîn^la răsărit Iar cîntecul durerilor străbune Răsună sub înaltul baldachin, Cu glasul, lui de falnică minune, Izbăvitor de lacrimi și de chin. O, voi ce-ați înțeles cîntarea asta Și voi ce glasul ei n-ați priceput
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]
-
ea geloasă pe nepoata ei vie și o torturează. Punctul cel mai înalt al jocului erotic magic e atins în bordelul metafizic de La }igănci. Și în Groapa lui E. Barbu sînt cîteva scene puternice, credibile. Un tînăr hoț ascultă în pridvor sunetele actului amoros al șefului bandei. El jură să o fure bătrînului pe tînăra țiitoare. Își riscă viața și izbutește, dar e surprins de șef și rănit grav. Tot la Barbu, în Princepele, apar destul de explicit pentru vremea scrierii, dominată
"Amorul e un lucru foarte mare" by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10315_a_11640]
-
o terasă, cu must și sfârâitul de pastamă, De mână să te țin a mea frumoasă, pe nimenea tu să nu iei în seamă. Apoi, strivind a frunzelor covor, ce se așterne aur pe alee Să mergem către casa cu pridvor, și strat înmiresmat de azalee. Să ascultăm cum sus prin nori, în zbor spre depărtări mai calde Se-ndeamnă stoluri de cocori, înșiruiți precum smaralde. E toamnă-afară-a mea iubită, dar sufletul mi-e iată plin De-o primăvara nesfârșită, și-
E TOAMNĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373784_a_375113]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > COPILĂRIA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-am văzut copilăria Într-un strai de floare rară Ce stătea pe un pridvor, Cu o inimă ușoară... Avea aripi ca de înger Și-n privire cer senin, Amintirii de poveste Eu și astăzi mă închin. Toate grijile de multe Le duceau Părinții mei Noi cărăm raze de soare Și zburdam ca niște miei
COPILĂRIA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384716_a_386045]
-
la boboci. Cînd am intrat în sediul viitorului post de radio „Vocea Ortodoxiei” mi-a fost limpede că totul nu-i decît improvizație. Sediul nu era sediu: era un W.C. Însă avea contract legal de comodat. Din curtea bisericii cu pridvor, o luai pe aleea cimitirului, printre cruci, pînă-n fund la umblătoare. Aceasta, la rîndul ei fusese improvizată dintr-un șopron și mai vechi, din care vacile au fost date afară și pereții tencuiți. În sfîrșit, cimentul a fost pardosit pe deasupra
Izvorul tămăduirii by Răsvan Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13642_a_14967]