12,837 matches
-
sexual, inefabilul trece spre kitsch și carnaval: "la femei vițel vrednic în turmă/ vorbe de prunc bălegam după pohtă/ cu cine-o fi mă spălam/ că ospătasem înlăuntrul ei", "te respectă lumea/ te-ndrăgostești la fabrică/ la intrare/ e criminala prietenei lu' iedera". Pe direcția ultimului Bacovia (fragmentele disparate ale lumii, discursul care nu se mai încheagă într-un tot) și a lui Virgil Mazilescu (ironia expresiilor colocviale și punctarea discursului cu intervenția lor aparent fără miză), Ionel Ciupureanu mărește incoerența
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
foarte legat de mama sa, care lucrează un timp în cadrul unui atelier de produse chirurgicale, îndreptîndu-se din ce în ce mai decis către o carieră artistică - la fel ca D.H. Lawrence însuși. Iubita adolescentului Paul Morel, Miriam, este, se pare, "modelată" după Jessie Chambers, prietena din copilărie a lui Lawrence care l-a sprijinit foarte mult în afirmarea sa ca scriitor. Conținutul autobiografic a lăsat loc unui nesfîrșit șir de interpretări în spirit freudian ale relației profunde și devoratoare existente între personajul Paul și mama
Masculin și feminin by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15213_a_16538]
-
și al afirmării identității. Evenimentelor copilăriei și adolescenței li se acordă greutatea pe care le-o recunosc, în general, științele umaniste ale ultimei jumătăți de secol. Paul se autodefinește în cîmpul de presiuni exercitate de Gertrude (mama), dar și de prietena Miriam, și de ceilalți. Nevoia de independență pe care Gertrude era nevoită să și-o reprime "trece" asupra fiului într-o formă exacerbată, iar spaima lui Miriam de senzualitate îl ajută să înțeleagă că pentru el o asemenea separare între
Masculin și feminin by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15213_a_16538]
-
aflat la câteva sute de metri distanță de sat, izbucneau țipetele sfâșietoare ale mamei: "Ah, copilul meu! Ce singură mă lași! N-o să te mai văd niciodată!". Surorile celui mort și celelalte femei din familie, uneori chiar și vecinele sau prietenele, se alăturau bocetelor mamei, alcătuind un cor de bocitoare. Moartea își făcea simțită prezența în mod constant și făcea parte din viață, exact ca în Evul Mediu. La fel se întâmpla și cu credința. Ancorați adânc în catolicismul roman, nu
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
cu voluptate" și nu fără o mare cochetărie despre o poetă venețiană de secol optsprezece, pe numele său Alessandra Cesarigna, căreia îi confecționează o biografie de secol douăzeci, atribuindu-i norocul de muză a lui Giorgio de Chirico și de prietenă a lui Cesare Pavese și împingîndu-și apocriful pînă la întîlnirea cu acest alter ego, într-un palazzo ruinat. Caligrafiată "în cuvinte spurcate și-n flori de abis", urbea lagunelor apare sub semnul unui absurd notificat, spre a fi mai convingător
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
a căror mediocritate stă în amorul „căldicel”. El înșeală fără prea multe scrupule, duce o femeie la nebunie și de aceea e gata să-și părăsească soția. Într-adevăr, iubirea pentru această femeie este totală, ea e reperul lui intelectual, prietena cea mai bună, obiectul unei dorințe fizice obsedante. El o percepe și o descrie pe Shimamoto cu voluptatea și precizia expertului. Gesturile ei sunt stranii, melodramatice, adesea crude. Shimamoto e cea mai enigmatică femeie posibilă, de vraja ei simte că
Imposibile iubiri by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13413_a_14738]
-
și se-mprăștia ca un evantai/ aveam douăzeci de ani și despre dragoste nici o idee.// Aproape de lumină își strecura văpaia/ de la tîmple peste brațe alunecînd în noapte,/ cînd alergam la fereastră să văd unde este/ întîlneam matinal faitonul cu lapte” (Prietena de departe). Ironia, cum era și de așteptat, se împletește generos cu autoironia: „Uite, ăsta e Tonegaru,/ poet decadent;/ scrie despre fantome, constelații și alte drăcii,/ fără a se ști că la limba română a rămas repetent” (Grădina publică). Sau
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
Oscar-Oscărelu...), privită însă nu cu încrîncenarea noii orînduiri, ci, mai degrabă, cu resemnarea răbdătoare (dar ironică) față de eterna pisălogeală feminino-familială. A doua nuvelă, Bombea (dactilografiată, împreună cu alte povestiri - după cum se dovedește într-o proză numită Melodramame - de tanti Verona, o prietenă a părinților, prin șantaj, în schimbul unei scrisori către mama plecată în Israel) se concentrează în jurul lui Bombea Vasile, recrut din regimentul orădean de cavalerie unde naratorul își face stagiul, dotat cu un talent ieșit din obișnuință la călărit. Total idiot
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
e și partea șubredă care face ca acest roman să se clatine la fiecare pagină. Cartea începe abrupt cu călătoria la Paris și imediat este găsit și pretextul narativ: odată ajunsă aici, naratoarea descoperă că ar putea căuta o fostă prietenă devenită cocotă celebră, sub numele de Licorna. Prilej de considerații eseistice pe marginea semnificațiilor erotice ale celebrei tapiserii. Mai mult de jumătate din roman sunt, de fapt, note de călătorie prelucrate stilistic, îmbogățite bibliografic, camuflate în livresc și cu trimiteri
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
radio cu sediul la München. Despre foarte multe lucruri e vorba în dările de seamă ale lui Anneli Ute Gabanyi, de la ședințele Uniunii Scriitorilor la vizitele de la București ale diferiților șefi de state mai mult sau mai puțin vecine și prietene, de la reintroducerea controlului asupra mașinilor de scris la pregătirea succesiunii dinastice a cuplului Ceaușescu și de la congresele partidului și ale diverselor comitete la subtilele schimbări în ierarhia totalitară. Un amănunt e absolut necesar pentru înțelegerea cărții lui Gabanyi, și anume
Stop-cadre din Epoca de Aur by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13542_a_14867]
-
să revină și mîine. Înțeleg că, pentru cei mici intrarea este gratuită. Mă mir că uneia din ele, cu ten măsliniu, cu brațele goale, în maiou de vară, nu îi este frig. Are dreptate dînsul, du-te acasă, mă aprobă prietena ei durdulie, care, cu fața lată și roză, venită în papuci și ciorapi plini de noroi, înfățișează tradiția neaoșe. Băiețașul, încă și mai mic, care le însoțește, se trădează, vrînd să-mi povestească “filmul”. Apare un “cerb” (Dionis în chip
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
femeie și dansează ca un nebun... Stai, te rog, nu-mi spune sfîrșitul, că mă plictisește, și eu am dat parale să mă distrez. Pînă la urmă, fetița durdulie își eliberează o mînecă și își împarte haina de blugi cu prietena ei, cea cu tenul de lut și ochii de cireși, care tremură de frig. Cîțiva golani, care asistă la spectacol din-afara barierelor, caută să bruieze spectacolul și să-și bată joc de teatrul călător, strigînd ostentativ :”Iisus trăiește”, fără să
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
i s-a curmat firul vieții, la 1 noiembrie 1961. Aici sunt înregistrate datele personale, motivul decesului, ocupația „poet, atașat de presă, domeniul de activitate, ziaristica.” Urmează precizarea cine a transmis informațiile. Este o angajată a spitalului, Paula Gibson, în calitate de prietenă, cu care Alexandru Ruja a purtat corespondență. Între aceste praguri, sunt cuprinse ca într-o galerie de priveliști puse în evidență de viață, parte din arhivele liceelor frecventate de Aron Cotruș, „Sfântul Vasile” din Blaj și „Șaguna” din Brașov; Arhivele
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
Filip-Lucian Iorga 3000 de minute de convorbiri A fost odată “R”, prietena lui Mircea Eliade...Așa începea dedicația pe care Doamna Profira Stoicescu mi-o dăruia, acum mai bine de doi ani, pe o fotografie de altădată. Nu e o greșeală, “D”-ul mare. Cum să reprezinți, altfel decât așa, atât de
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
din București, al cărui elev eram, pe atunci. Umorul și verva cu care povestea despre un fost “spirist”, Mircea Eliade, ne captaseră tuturor interesul. Îmi începusem deja “șuetele” mele și m-am hotărât să stau de vorbă și cu fosta prietenă a lui Mircea Eliade. Cu ajutorul domnului Adrian Pascu, directorul liceului, am stabilit o întâlnire. Eram convins că discuția nu se va prelungi prea mult. M-aș fi mulțumit și cu o scurtă întrevedere, de o oră și nu speram să
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
de Chimie din București; donarea de cărți prețioase Bibliotecii Academiei, Institutului “Sergiu Al-George” și Colegiului Național “Spiru Haret”). Poate cea mai importantă a fost, însă, dărnicia sufletească, larghețea cu care și-a împărtășit amintirile. O prețioasă moștenire Referindu-se la prietena sa, Rica, Mircea Eliade scria de dragostea de absolut și de melancolia acesteia, de dragostea de adevăr, de inteligență și de “bunul-simț care uimește”, de puternica viață interioară și de “pofta de a pălmui pe imbecili”. În fine, Mircea Eliade
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
Pârvulescu în minunata ei carte despre interbelic și interbelici - soția unui actor atît de special și de carismatic, Ștefan Tapalagă, regizoare, absolventă a promoției 1956 a I.A.T.C.-ului, colegă cu Radu Penciulescu, Lucian Pintilie, Valeriu Moisescu, mama Irinei, prietenă, partener în discuții despre cărți, oameni și vremuri, bunica lui Ștefan mic, Sanda Manu poate privi cu senitătate și cu tandrețe în urmă. Are ce vedea! Am petrecut și eu multe ore și zile și nopți împreună cu Sanda Manu. I-
Portret subiectiv by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13625_a_14950]
-
desenează în raccourci drumurile traversate și opțiunile care l-au adus în locul unde se află azi. Să uiți de timp e o carte care te hrănește și pe mine m-a hrănit. Deși, înainte să încep să o citesc, o prietenă, mare amatoare de biografic, în sensul comun al termenului, mi-a trezit suspiciuni când m-a prevenit Peter o sa moara fără să-și dezvăluie secretele. Acum, după ce am întors ultima pagina, precumpănitor nu este sentimentul umbrei și al disimulării, ci
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
Respectul pe care i-l poartă e profund: rebelul de pe vremuri devine, benevol, un discipol ascultător. Pe alt plan, Micheline Rozan va interveni pe parcursul sau parizian. Mărie Hélène Estienne este astăzi colaboratoarea lui, Nina Parry credincioasa lui asistență. Altădată o prietenă foarte dragă, în stadiul final al bolii, l-a întrebat: Știi tu de ce fugi? Știi cel putin unde vrei să ajungi?, iar o femeie foarte frumoasă i-a spus odată: poți să-ți ofer ceva ce nu ți-a dat
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
prieteni-colegi (Șerban Anghelescu, Anca Manolescu, Ioana Popescu, Mihaela Schiopu, Ina Safarica) vorbesc între ei despre Irina, ignorînd reportofonul care le înregistrează spusele. Dragoș Bucurenci a selectat și transcris fragmente din acestă discuție liberă despre cum era și ce tot făcea prietena care i-a marcat pe viață. Zice Ioana Popescu: "Irina este poate singurul fenomen - pentru că altfel nu știu cum să-i spun - care creează dependență fără a fi nociv. Uite, stăm aici și vorbim despre ea și peste un an și peste
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
studiat artele vizuale și cărțile lui se pretează ușor ecranizărilor). Irena, eroina principală, a emigrat din Cehia în Franța după înăbușirea în sînge a „primăverii de la Praga". Acum războiul rece a luat sfîrșit, zidurile despărțitoare au căzut, iar Sylvie, buna prietenă a imigrantei cehe, îi dă de înțeles acesteia că Franța nu ar fi adevărata ei patrie. Irena este îndemnată să revină în Cehia natală, destinul ei putînd semăna, în viziunea prietenei franceze, cu acela al lui Ulisse. Eroarea de percepție
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
luat sfîrșit, zidurile despărțitoare au căzut, iar Sylvie, buna prietenă a imigrantei cehe, îi dă de înțeles acesteia că Franța nu ar fi adevărata ei patrie. Irena este îndemnată să revină în Cehia natală, destinul ei putînd semăna, în viziunea prietenei franceze, cu acela al lui Ulisse. Eroarea de percepție este evidentă: eroul epopeii homeriene a fost un aventurier și nu un emigrant sau un exilat, chiar dacă exilul înseamnă o aventură în necunoscut. În memoria afectivă și culturală a Irenei se
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
în cele din urmă să se întoarcă la Praga, dar nu definitiv, partenerul ei de viață devine amantul acelei mame posesive și vorace. Urmînd o logică specifică melodramei, intriga romanului mai oferă și alte surprize. La Praga, Irene își reîntîlnește prietenele din tinerețe, de care se simte însă complet străină. La rîndul lor, ele nu manifestă nici un fel de interes față de existența pariziană a Irenei. Tot la Praga, Irena îl reîntîlnește pe Josef de care în tinerețe fusese îndrăgostită. Acesta nu
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
Grigri n-a văzut niciodată casa asta. - Fatalmente vă pun o întrebare de o banalitate care mă sperie: cum v-ați cunoscut? - A fost deosebit de romantică prima noastră întâlnire; mie mi-a plăcut foarte mult. Sora mea - Lena Constante - era prietenă cu familia Moisil - Ionel, Florica - frații lui Grigri. Pe vremea aceea, el era profesor la Iași și însurat; eu nu aveam relații cu această familie, dar, într-o seară, Lena m-a luat cu ea la o petrecere dată de
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
parte din materie îl trimitea acasă s-o învețe și-l chema a doua zi când, dacă nu știa o altă parte, iar îl trimitea acasă și tot așa, până învăța tot, după care îl trecea. - Extraordinar! - Dacă aveam o prietenă în vizită, iar el lucra în birou și noi sporovăiam în șoaptă, ne spunea: "Vă rog să vorbiți tare pentru că așa nu vă aud și, dorind să vă urmăresc, îmi distrageți atenția de la ce am de făcut!". Un alt exces
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]