881 matches
-
dă două recolte pe an. Din smochine, Fatima face jeleu, dulceață și, în anii secetoși, chiar și lichior. Ce mai, a prins gustul soacră-sii, deși a urât-o toată viața: o savurează aproape zilnic. Vă spun așa, că suntem prieteni, deși nu-i frumos să bârfești, dar am impresia că Fatima a început să devină dependentă de lichior. — Potasiu ziceți? se miră Lionel, complet aiurit de povestea portăresei. Am reținut. Să vedem cum fac rost. La revedere, madame Agnès. Mulțumesc
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de noroi. În spatele bisericii se afla o antecameră a cărei ușă se deschidea spre altar. Ceilalți copii se aflau deja aici, aliniați câte doi. Fetițele de o parte și băieții de partea cealaltă. Am prins-o strâns de mână pe prietenea mea, Lora, și ne-am așezat În rând. Emoțiile ne-au copleșit pe toți. În timp ce ne admiram reciproc, ușa s-a deschis și aliniați În spatele unei măicuțe am Înaintat spre altar. Aceasta, măicuța, s-a ocupat de așezarea noastră , noi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să-ți pierzi liniștea. Cel ce aleargă să-și adune multe nu va dispune de timp pentru a se bucura de ele. Bucurați-vă de viață și, pentru toate, mulțumiți lui Dumnezeu. Cu oamenii din jurul vostru, vecini, colegi de muncă, prieteni să vă stăruiți totdeauna să fiți corecți, nu supărați pe nimeni, ajutați pe tot omul dacă puteți. Numai trăind în pace cu toții veți avea pace și voi. Să nu râdeți de nimeni niciodată, că fiecare om este diferit, pe unii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
viață lungă Și zile multe pe pământTe rog, să nu mă iei subit, Cu sufletu-mi nepregătit. Eu nu cer, Doamne, avere mare Și niciodată nu cer baniTe rog, să nu mă lași nicicând, Ca să devin cuiva dușman. Nu cer prieteni mulți, o, Doamne, Nici rude nu-mi doresc bogateDă-mi mie frați întru Hristos Și dă-mi o sfântă simplitate. Nu cer un nume-n astă lume, Nu cer să fiu de toți cinstitDă-mi pacea Ta cea sfântă, Doamne
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să-ți pierzi liniștea. Cel ce aleargă să-și adune multe nu va dispune de timp pentru a se bucura de ele. Bucurați-vă de viață și, pentru toate, mulțumiți lui Dumnezeu. Cu oamenii din jurul vostru, vecini, colegi de muncă, prieteni să vă stăruiți totdeauna să fiți corecți, nu supărați pe nimeni, ajutați pe tot omul dacă puteți. Numai trăind în pace cu toții, veți avea pace și voi. Să nu râdeți de nimeni niciodată, că fiecare om este diferit, pe unii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sau de manageri ai respectivelor companii. Orice informație de ordin economic sau referitoare la o strategie de dezvoltare este extrem de importantă pentru propriul sistem. O a treia categorie de contacte interpersonale se referă la membrii de familie sau la prieteni. Prietenii sau familia pot avea contacte cu diferite grupuri care să aibă o anumită viziune despre sistem, viziune care poate oferi informații utile referitoare la o anumită situație-problemă. O ultimă categorie de contacte interpersonale ale consilierului PR la care dorim să
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
ei, îmi spune gazda că ar fi trebuit să-i mulțumesc, deoarece ea îmi pusese o pilă la Bogdan Paloș, ca să mă angajeze la cinematograful unde lucram și că ar fi bine ca, dacă nu mai am de gând să prietenesc cu ea, să-i scriu măcar o scrisoare de adio. Nu-mi sunase bine de la bun început sintagma: scrisoare de adio. Mi se părea că aș fi omorât în mine viața însăși sau că aș fi pângărit tot ce atinsesem
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
profesor, cum era și firesc în toiul anului școlar, ci un post de pedagog suplinitor pe vreo două luni exact la școala la care i se promisese că va funcționa ca profesor suplinitor abia din toamnă. Își formase repede și prieteni fiind acceptat de grupul lor. Pokerele la care participa și el, la o deschidere de 25 de bani, acasă la unul Covi și mai apoi la Ghiță Pană, pe șestache, ca să nu se afle, constituiau cele mai palpitante momente ale
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în ordine, în cămara al cărei geamlâc da spre curtea voastră? Ce era ăla? Salam de vară sau salam de Sibiu? Nici azi n-am aflat. Vecinul putea, desigur, să întrețină o astfel de vitrină, că avea un frate care prietenise cu unul, mare sculă pe basculă, undeva la un abator și dacă nu curgea, pica. La multe pofteați voi atunci, omule. Chiar și la școală când îl vedeai pe fiul doctorului, mâncând pâine albă cu unt și cu salam, în timp ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
artă, etc. Dumnezeule, putem fi orice dorim. Citiți și scrieți prieteni buni pentru că, v-am spus, prima dată a fost cuvântul și sunt sigură că în sufletul și în interiorul vostru sunt multe lucruri care ar merita să fie cunoscute, scrieți prieteni orice idee vă vine prin minte pentru că atunci când o să muriți tot secretul vostru va pieri odată cu voi dacă nu-l veți scrie. Dacă nu ar fi fost scrisă Biblia, credeți că noi am fi avut vreun navigator în această viață
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cela? Știi doar că el singur a rămas dintre cei care au pornit odată cu noi în cărăușie. Poate i s-o fi părut că prea te pun la treabă și atunci m-o întrebat: „Ce ai cu Pâcu? Doar sunteți prieteni. De ce stai cu gura pe el? Mai slăbește-l. Nu mai ai pe cine ocărî? Ai destui care chiar merită”. Și nu avea dreptate? Avea. Da’ lasă că nici eu nu te-am iertat cu vorba niciodată... Treaba însă a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vreunul dintre ei se Îmbrăcase, din greșeală, cu pardesiul său. Dar cei mai mulți purtau hanorace și scurte canadiene care cu greu ar fi putut fi confundate cu vreun pardesiu. CÎnd, În cele din urmă, Înțeleseră ce anume caută, noii să-i prieteni Încercară să-l ajute. Păi, bărbatul care stătea cu dumneata la masă a plecat cu un pardesiu pe braț, Își aminti Nut. Cred erai la toaletă atunci. Doctorul Thomas se lăsă Încet pe scaun, ținîndu-și ochii Întredeschiși, de parcă ar fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îi cunoști bine pe Cliff și pe Bunty Blades? Întreabă el. Bineînțeles, ni se pare o chestie scîrboasă să discutăm cu un pămpălău pistruiat, dar asta prinde bine scopurilor noastre. Îmi trag pe față o expresie Îngrijorată. — Mda Davie, sîntem prieteni cu amîndoi. Îl cunosc pe Bladesey, ah adică Cliff Blades, de vreo doi ani, dar n-am cunoscut-o pe Bunty decît de curînd. Trecea printr-o perioadă destul de nasoală cu scrîntitu ăsta care o hărțuia, așa că Bladesey a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
le-am suferit, mai multe nedreptăți decît o să cunoască vreodată puțoiu ăsta mucos. Îmi desfac brațele și spun implorator: — De ce frățîne? De ce morții mătii ai făcut asta Cliff? De ce m-ai tîrÎt și pe mine În asta? Credeam că sîntem prieteni! N-am făcut-o, n-am făcut-o, sîntem prieteni! se roagă Bladesey de mine și apoi cedează nervos. Na-ham-făcuuut-o... Na-ham-făcuuut-o... se sufocă el, mușcîndu-și mîneca hainei lui În carouri ca să-și Înăbușe hohotele de plîns. E patetic să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
puțoiu ăsta mucos. Îmi desfac brațele și spun implorator: — De ce frățîne? De ce morții mătii ai făcut asta Cliff? De ce m-ai tîrÎt și pe mine În asta? Credeam că sîntem prieteni! N-am făcut-o, n-am făcut-o, sîntem prieteni! se roagă Bladesey de mine și apoi cedează nervos. Na-ham-făcuuut-o... Na-ham-făcuuut-o... se sufocă el, mușcîndu-și mîneca hainei lui În carouri ca să-și Înăbușe hohotele de plîns. E patetic să vezi cum un om În toată firea plînge În felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
atîta disperare. Mai lasă și tu lumea-n pace și ia-ți viața mizerabilă. Dacă ai nevoie de ajutor o să vin la tine În cîteva minute. Bladesey. E un gunoi Împuțit. Io, sămi pierd vremea cu gunoaiele astea de ne-prieteni? Ha! N-aș crede. Încep să simt nevoia de aer curat, uitându-mă În jos spre el. — Mi-aș dori să te pot crede... mi-aș dori să te pot crede n pula mea... tresă ies dracu diaici! Ies val-vîrtej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
primul ofițer la datorie care cedează și nici ultimul n-o să fii. Busby a avut probleme. Apoi a fost Clell. Acum pare pe cale să se vindece. Bruce... Toal pare puțin fîstîcit. Își freacă mîinile Înmănușate una de alta. — Da? — Ai prieteni știi, spune el cu blîndețe. Apoi zîmbește firav. Nu sîntem atît de tîmpiți pe cît crezi tu. Soția ta. Știm că a avut o relație cu un tip negru. Nu-i un oraș mare Bruce și e de albi. Chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tu. Soția ta. Știm că a avut o relație cu un tip negru. Nu-i un oraș mare Bruce și e de albi. Chestii de genul ăsta se remarcă, indiferent cît de discreți sînt cei implicați. Dar, cum spuneam, ai prieteni. Noi avem grijă de ai noștri. Cuvintele lui mă izbesc ca o explozie lentă și năucitoare. Mă simt ca un manechin din testele de coliziune la impact scăzut. Încerc să-mi dau seama ce vrea să spună. — Adică știai... tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
vadă cărțile Împrăștiate. — Nu Înțelegeți, spuse Josef. — Ce faci la ușa aceea? Fața lui Josef era Încă roșie de la temperatura flăcării. — Eu și cu Anna... spuse el. — Spune odată, ticălosule! țipă Herr Kolber la el. — Eu și cu Anna suntem prieteni. Îmi pare foarte rău, Herr Superintendent, că m-ați prins astfel. Anna m-a invitat Înăuntru. — Anna? spuse Herr Kolber, nevenindu-i să creadă. De ce? Șoldurile lui Joseph se agitară din cauza stânjenelii. — Păi, Herr Kolber, vedeți cum devine situația... Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Herr Superintendent, că m-ați prins astfel. Anna m-a invitat Înăuntru. — Anna? spuse Herr Kolber, nevenindu-i să creadă. De ce? Șoldurile lui Joseph se agitară din cauza stânjenelii. — Păi, Herr Kolber, vedeți cum devine situația... Eu și cu Anna suntem prieteni. — Anna, vino Încoace! Ușa se deschise Încet și Anna ieși la vedere. Își pusese fusta și Își aranjase părul. — E adevărat, Herr Kolber. Ea privi cu groază dincolo de el, la seiful expus vederii. — Ce s-a Întâmplat cu tine? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nu vrea decât să petreacă, precum o adolescentă. Eu i-am spus lui Lauren că a trecut prin destule. Trebuie să ia decizia, pe care să o pună În practică, de a se mărita cu un bărbat bogat. Nici unul dinre prietenii ei nu vrea să o vadă suferind. —Lauren nu prea ar suferi cine știe ce dacă nu s-ar mărita cu un bărbat bogat, remarcă Hunter. — Nimeni nu suferă mai mult decât o femeie bogată alături de un bărbat care nu este... —Sylvie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să fim și mai flămînzi. Înțeleg, continuă profesorul pe un ton scăzut, frămîntîndu-se -, dacă ar fi fost la altă facultate, dar la Medicină... Uite că și la Medicină era greu, ca la oricare alta. E drept, mulți profesori ne erau prieteni de familie, dar erau și ei strînși cu ușa... Unii, chiar, s-au lepădat imediat de noi, ceea ce nu-i de mirare, că și apostolul Petru a făcut la fel... Vă deranjează trimiterile la religie? întreabă femeia prompt. Consider că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu calm, aruncînd pe masă un ful turbat. Știi mata, tăticule, cine-i turnătorul? face el un gest larg, teatral. Cornel Vrabie. Cel ce vă lustruiește pantofii... neam de traistă! Consătean, prieten din copilărie. Vorba vine, că nu prea eram prieteni; era răutăcios, din nimic sărea la bătaie. Am învățat împreună pînă într-a patra. Pe mine m-au dat mai departe, pe el nu. Internatul scump, cărțile așijderea; ce, ca acum, de-a moaca? Da' mama ca femeile n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vină cu tancurile pe aleea Băiuț și să distrugă într-o clipă totul, tați care aveau în apartamentele lor butoane pe care, dacă le apăsau, dispăreau și Europa, și tot cerul și luna și soarele și Asia, tați care erau prieteni cu Ceaușescu și care jucau table, tați care veneau cu toată miliția și armata și rachetele din lume, care le aduceau copiilor lor canguri și bomboane cubaneze (din bomboane mai rămânea câteodată ceva, dar din canguri niciodată), care stăteau duminicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Domnișoara Hilfe agățase receptorul În furcă. Rowe făcu la fel și se Întoarse În Holborn. În fața lui pășea un bibliofil, cu buzunarele burdușite cu cărțile cumpărate În sala de licitație. „N-ai vreun prieten?“ Îl Întrebase ea. Refugiații au totdeauna prieteni; În uriașa lor lume clandestină, vastă cît un continent, prietenia e o realitate; ei pot găsi oricînd oameni care să transmită scrisori, să confecționeze pașapoarte false, să mituiască vreun funcționar. În Anglia, această tehnică era Încă necunoscută. Cui i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]