182 matches
-
ei se bat magarii, în fundul pivniței alerg. Se certe ungurii și leșii... Ce-mi pasă mie? La Cotnari Eu chefuiam cu cimpoieșii, Cu măscărici și lăutari: Și sub umbrarele de cetini Norodu-ntreg juca și bea, Iar eu ziceam: să bem, prietini, Să bem, pânʹ nu vom mai putea. Dacă venea să rătăcească V un învățat arheolog, Vorbind în limba păsărească, Nu m-arătam ca să mă rog. Dar ție-ți place doina, hora, îți place-al viței dulce rod, Tu povestește tuturora
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Pân- ce-ncheiau în gura mare Cu Ștefan, Ștefan domnul sfânt, Ce nici în ceriuri samăn n-are, Cum n-are samăn pe pământ! Moldova cu stejari și cetini Ascunde inimi mari de domn, Să bem cu toți, să bem, prietini, Să le vărsăm și lor în somn. Pân- la al zilei blând luceafăr Să bem ca buni și vechi tovarăși; Și toți cu chef, nici unul teafăr, Și cum sfârșim să-ncepem iarăși. Răpiți paharele cu palma, Iar pe pahar să strângă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
pre care i-a tăiat nu l sfătuiau de rău. Î i ziceau numai: „Măria ta, mai des cu paharul și mai rar cu bi rul, că nu poate țara“. E, cine-i asculta! — Miron logofătul și Velicicu hatmanul erau prietini lui Cantemir. El nu i-ar fi omorât, de nu l ar fi îndemna t ministrul său Iordache Roset visternicul și Cantemir a plâns mult c-a făcut așa păcat. Judecând deci că și domnitorii au slăbiciunile lor ca și
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
trepi dantă. C ine mai are timp de comunicarea și comuniunea propuse de dumnea- voastră. Cine să mai ridice sindrofia la rang de banchet, de symposion? Cine să mai caute azi perimetrul dezinhibator al cramei și fluidul dionisiac al vieții?” “Prietine, oamenii nu s au schimbat în esența lor. Ve șnica prefacere este a vieții, nu a omului. Ca să vorbesc precum un critic, reabilitarea etică și estetică a teme i erotic o-bahice, pe care am făcut-o eu, prin recuperarea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
aurie. Ceru numaidecât rețeta și începu s-o scrie în tabletele sale. N ajunse însă să înțeleagă raporturile și proporțiile, din pri cină că toți din jurul său ajunseseră la o însuflețire înaltă. Îndeosebi căpitanul Ilie avea o figură disperată și prietinul său șătrarul îl mângâia sărutându-l, îndemnându l să uite toate și să dea tot ul la spate în noaptea aceea. - Prințule - zise domnul abate, deschizându și tot sufletul și tot zâmbetul - către tovarășul său - nu mă înșel afirmând că
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
când se întâmplă să ne lovească și altă nefericire mai cumplită d ecât toa te. - Pot să aflu și eu, prințule, ce altă nenoro cire mai poate avea loc după atâtea câte mi ai înșirat? - Pentru mine, domnule și iubite prietine, cea mai crudă este iubirea. - Ah! dumneata numești asta nenorocire? Faci probabil o greșeală de dicționar. - Ba o numesc astfel și am dreptate. Am aici, la piept, o scrisoare de la aceea care mă iubește și căreia mă închin. Această scrisoare
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ar fi să fie Zâna Zorilor... Mai mult nu vreau să zic!..." (Ioan Slavici, Zâna Zorilor) (i) "Să nu mă lași! Trebuie să-mi faci un mare serviciu amical... La nevoie se arată amiciția: să vedem cât ne ești de prietin!" (I. L. Caragiale, Bacalaureat) (j) "Tată, îi mai zise fata, cine a făcut aste două lucruri trebuie să aibă și mărul de aur al zmeului; poruncește, rogu-te, argintarului să aducă pe meșterul care le-a făcut." (Ion Creangă, Povestea lui
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ale romanului (v. infra, 3.2.2.). 2.4.1.3. Celălalt textem, la fel de cunoscut și la fel de relevant pentru arhitectura de profunzime a romanului, este invocat chiar de către protagonistul său: "[17] Atât e de puțină mintea muritorilor... zâmbea Kesarion cătră prietinul său episcopul; și cu această minte cutează să descurce alt adevăr cu mult mai tăinuit. De aceea pentru lumea de rând Dumnezeu va rămânea închis până la istovirea veacurilor. Cu drept cuvânt lumea aceasta trebuie să creadă fără a cerceta." (p.
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
uită ades că tot ce-i pământesc și omenesc se ofilește. [Maria:] -Prea sfințite părinte, [...] toate cele pământești și omenești ar trebui să aibă o înflorire." (p. 109) [24] "- Slavă lui Dumnezeu! a zis în acea zi cuviosul Filaret, cătră prietinul său egipteanul, primindu-l cu bucurie în pridvor; toate câte le orânduiește El sunt bune, și iată o minune care nu se vede ades. - Slavă lui Dumnezeu, răspunse Kesarion. Stelele stau în alcătuirile lor și soarele e același." (p. 119
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
fără să ceară voia guvernului său. Și generalul e pedepsit fiind pus în disponibilitate. Un incident foarte penibil în lumea literară, toți intelectualii sunt foarte mâhniți, unii foarte indignați. O nenorocire s-a întâmplat, marele poet Eminescu a înnebunit. Toată lumea, prietini și dușmani, deplâng această catastrofă. Numai un rival în literatură, poetul Alexandru Macedonski, face excepție. În revista Literatorul pe care o dirige, el scrie următoarele versuri: epigramă Un X... pretins poet, - acum S-a dus pe cel mai jalnic drum
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
aș fi făcut ceva care să dureze și să mă continue în ce am avut curat și nobil. Cartea bună ar urma s-o scriu de acum înainte. Cine știe! În ultimul timp au căzut în jurul meu o serie de prietini. Odihniți-vă, în sfârșit, suflete trudite! Ibrăileanu, Stere, Topîrceanu, Pătrășcanu..." La a șaptezecea aniversare a rapsodului, G. Călinescu rostea la Academie un elogiu vibrant: "Te vor cunoaște peste veacuri omul de la munte, cel de lângă ape și cel de la câmpie (...). Rugina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o criptă meschină pentru granitul uriaș din care e zămislită opera ta" (Contemporanul, 27 octombrie 1961, nr. 43). IX Pot deștepta interes, dincolo de literatură, diverse texte miscelanee (circumstanțiale), unele cu suport biografic. Într-o scrisoare-concept, din 1926, destinată unui "iubit prietin" (Octavian Goga), ieșeanul care, mai mult de două decenii, stătuse "departe de frământările politice, fără însă a fi străin de marile probleme ale poporului nostru" își anunța, "după îndestulă chibzuință", decizia de a se integra în "Partidul Poporului" condus de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
altele se constituie în necesare întregiri. S-au menținut, la nivel lexical, fonetisme și forme precum pâne, câne, sară, fluer, boer, bielșug, îmbielșugat, bae, ploae, femee, barbat, păreche, răpeziciune, proect, simțimânt, credinți, suferinți, delicateță, întăi, chiamă, cătră, ceiace, novembre, dechembre, prietin,aceia, aceiași, ceia, creiază, câte odată, deadreptul, dela, dinapoi, deschee, eri, es, greeri, înnalte, însfârșit, nicio, pentrucă, perduți, poeni, sue, tângue, târguește, zgudue și altele ca acestea, specifice modului de comunicare sadovenian. Constantin Ciopraga DESPRE "CARNETE" ȘI ALTE MANUSCRISE Caietele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
flăcăi din marginea pădurii Cușalăucei. Cântă pe multe voci, armonios și puternic, cântece, amintiri din vremea muscalilor... E așa de frumoasă adierea acestei armonii, încât stau mult în loc ascultând-o. Nu e melodie cântecul rusesc, e numai armonie. Pe drum prietinul Grigore îmi povestește că Rușilor le place foarte mult doina moldovenească... Cântecul acesta e cântecul național "într-adevăr, zic ei... Și apropos de asta, Gr. C. îmi spune că între Ruși a auzit o poveste de un rămășag între un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Regina direcției teatrului e aceea care a fost rostită pe scena Teatrului Național cu prilejul serbărilor jubiliare. E o traducere fără valoare, făcută nu știu de cine. Traducerea Calafatului din volumul sus pomenit, a fost într-adevăr făcută de un prietin bun al meu, scriitor cunoscut în lumea care apreciază versurile. Pot să-i spun numele: e vorba de Enric Furtună.3 D. Tzigara-Samurcaș dorea să aibă o traducere a Calafatului și a vorbit despre asta cu mine și cu Șt.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Furtună; i-am propus să-mi trimită o versiune. Mi-a trimis-o. E adevărat, în mine stăruiau rămășițele unui versificator; era lângă mine și Șt.O. Iosif, care, în ceea ce privește traducerile, e neîntrecut. Amândoi am scuturat și am pieptănat traducerea prietinului meu. Era o colaborare, era ș-un omagiu adus Reginei noastre; eu înțelegeam ca poezia să apară anonimă. Iscălitura în josul bucății a fost pusă fără știrea mea. Mă bucur că pot găsi acum prilejul să fac dreptate unui prietin cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
traducerea prietinului meu. Era o colaborare, era ș-un omagiu adus Reginei noastre; eu înțelegeam ca poezia să apară anonimă. Iscălitura în josul bucății a fost pusă fără știrea mea. Mă bucur că pot găsi acum prilejul să fac dreptate unui prietin cu care am visat și am lucrat odinioară. Asta îmi aduce aminte că Enric Furtună a mai fost nedreptățit o dată. Acum 11-12 ani, încă în liceu, Enric Furtună lucra foarte mult cu un oarecare versificator, M.S. Cobuz. Lucrau multe în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
râmâie obscură. Au lucrat și la o traducere din Wildenbruch, Cântecul vrăjitoarei. Această poemă romantică a apărut în Pagini literare. A fost iscălită de M.S. Cobuz; trebuia să figureze alături și numele lui Enric Furtună. Greșala a fost a unui prietin, care a copiat și a trimis bucata la revistă, fără învoirea noastră. Cântecul vrăjitoarei trebuia să rămâie necunoscut ca și atâtea alte lucruri, care ne-au legat prietenia, în vremea când, în înfrigurarea anilor de ucenicie literară, umpleam sute și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Bachus) Bacău (munte) Roman (3 fire de grâu) Neamț (capră neagră) Suceava (3 brazi) (total 16 județe). 10 Iunie. Chestia Filip. Organizarea răspândirii revistei copilărești Mihuță. Povestea pe care-o va auzi când va fi mare despre nenorocirea acestui genial prietin al copilăriei lui... 10 Iulie 1925 Ungheni. Găzduire la un gospodar bun: Crețu. Dimineață, când plecăm, întreb pe gospodină, care pleca la prășit: Pe cine lași acasă, în lipsa d-tale? Pe fată? Da, pe dumneaei. Acest dumneaei am aflat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aici să ne amusăm! Cine mă poate acusa? exagerări? Cine refusă asemenea argumente în dose masive? Cum am să spun? o rochie rosă? un capot ros? lesă, misă, dosă visă, posă visez vizez vase vaze vise vize casier cazier Iubite prietine,9 Știi că până astăzi vreme de douăzeci și mai bine de ani, decând mi-am început cariera literară, am stat departe de frământările politice, fără însă a fi străin de marile probleme ale poporului nostru. Am crezut că pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a spus. Mă grăbesc să încheiu acest paragraf, căci trebuie să plec și eu: sunt așteptat la un ceaiu. POLITICALE Dar cu politica cum stăm? Cu politica stăm foarte bine. În afară, avem raporturi amicale cu cei care ne sunt prietini, și raporturi mai puțin amicale cu ceilalți. Mai ales acuma aud că Republica socialistă sovietică rusă are de gând să protesteze din nou în chestia Basarabiei, în urma tratatului nostru cu Franța. Când șeful guvernului a încheiat, la Roma, un tratat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fără hodină. Viteaz și cu suflet mare. Dar chinuit de infirmitatea cu care nu s-a născut. A fost odată frumos ca sf. Gheorghe, acum e urât și grozav la înfățișare... Tulburările și chinurile lui stăpânite rar le face cunoscut prietinilor... Un flăcău fuge sau pleacă dela casa părintească (o moară cu iaz), ca să-și găsească norocul în lume, și ajunge tovarășul voivodului Bogdan, după ce a colindat Moldova și Galiția, și a fost și oștean... La Suceava când se-ntâlnește Vodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Bogdan... Al treilea, într-o luptă, alături de tovarășul lui Bogdan, e lovit de moarte. Călărește până la Bogdan; îi spune că o singură femee i s-a împotrivit; că aceia i-a mărturisit dragostea ei pentru Bogdan apoi moare între prietini să fie îngropat cu calul care i-a fost drag la fântână între sălcii, unde vin fetele mari la apă ori altă îngropare... în tăcerea naturii... Singuri, cu rănitul, (și cu puțini oșteni) alungați și împresurați de dușmani, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
preoții și după ce-și vine în fire și necredinciosul mărturisește credința cea adevărată. Pelerinagiu la moaștele sf. Ioan în ziua de sf. Gheorghe. Ștefan și cu Bogdan în amurg în grădina curții domnești ori la Castel vorbesc ca doi prietini despre trecut, despre visele și planurile lor... Ștefan a plantat singur "merii domnești" ș-acum se bucură de roada lor. Cum a crescut ș-a înflorit și a rodit livada, așa s-a întemeiat țara. În drumul lor ei se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
două otrăvi dulci la om. Vinul e dat să-l bee voinicii. Un nebun a mâncat nouă pâni; mai nebun a fost cel ce i-a dat. Mărgăritarul stă-n fundul mării și mortăciunea plutește la fața apei. Are bun prietin, de aceia vrea să-l mânânce de tot. Mai multă spaimă e pentru cele auzite, decât pentru cele văzute. Nu poți mușca mâna asta, de aceea o săruți. Hora nu îmbătrânește. Raiu era la Mongolia, unde eram fericit. Bine este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]