326 matches
-
care i-o oferise Valerius. — Asta fac cele două armate ale lui Vitellius, adăugă. Amândouă se îndreaptă spre Alpes, una dintr-o parte, una din cealaltă, și vor invada Italia. Eu aștept ordinele legatului Valerius Mucrus și ale lui Antonius Primus. Tu - îi dădu cupa hangiului - le vei spune că sunt gata să mă îndrept spre Italia cu războinicii mei, să-i atac pe vitellieni din spate. Zi-le că și Vitellius a pornit cu armata, bucătarii și gladiatorii... Va înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sa. Tabăra se afla în apropierea zidurilor orașului, printre copaci. Erau puține corturi, dispuse perfect simetric. În aerul după-amiezii de primăvară se răspândeau fumul și mireasma cărnii fripte. Știam că ne vom întâlni aici. Sau, cel puțin, așa speram. Antonius Primus își îmbrățișă fratele. — Am aflat ce ți s-a întâmplat. Îl îndepărtă puțin pe Valerius, ca să-l privească în față. — Știu despre Velunda... Mi-a povestit Maktor. Când a venit în castru, i-am cerut să-mi vorbească mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l conving pe Manteus. Așteaptă-mă în cort. Grijuliu, Errius îi spuse lui Valerius să mănânce. Puse pe masă mâncarea simplă a soldaților, completată de un fazan pe care el însuși îl vânase și îl gătise. În cortul lui Antonius Primus erau aprinse câteva lămpi, dintre care una pâlpâia în fața altarului zeilor Lari. Din când în când, Valerius se ridica și ieșea din cort, nerăbdător. De ce nu mai vine? Poate că nu l-au lăsat să intre în Ludi... Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
uimea pe cei de la țară cu sunetul ei grav, asemănător cornului. Dinspre nisipul arenei se ridica o mireasmă de tămâie și flori, ce ajungea până în pulvinar-ul construit deasupra treptelor amfiteatrului. La masa aranjată potrivit ordinelor imperator-ului stăteau legatul Antonius Primus și centurionul Errius Sartorius. Lângă ei se aflau oamenii din escorta lui Vitellius, iar în fața lor, întins pe un tricliniu acoperit cu mătăsuri și blănuri, însuși imperator-ul. Pentru a-și sublinia importanța, poruncise ca lui să i se aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
degetul spre Antonius. Voi merge în Italia - coborî mâna, muindu-și degetul în vasul cu sos din fața sa. Voi intra victorios în Roma. Roma va fi a mea - își linse degetul. Bun sos, îi spuse lui Listarius. Iar acum, Antonius Primus, lasă-mă să mă bucur în liniște de munera. Imediat va intra în arenă campionul meu, Skorpius. — Să mergem, zise Errius ridicându-se. Vitellius ți-a dat un răspuns. Mai e ceva de adăugat? Antonius îl opri. — Vreau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
scrisori lui Salvius Titianus, fratele lui Otho și prefectul Romei, amenințându-l cu moartea în cazul în care familia lui ar fi pățit ceva. Mai știa că fratele său mai mic, Lucius, era în suita lui Otho și că Antonius Primus avea o mare influență asupra împăratului și a lui Salvius Titianus. Dacă îl elimina pe Valerius, soarta familiei sale era pecetluită. Se uită din nou la Valerius și simți cum i se strânge stomacul de spaimă. Trebuia să scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
târziu să-l omoare. Căută rapid o cale de ieșire, în timp ce ducea la gură prăjitura cu miere și susan. O mestecă - era foarte amară. Încercă să înghită - gâtul îl durea acolo unde se afundaseră degetele ucigașe ale lui Valerius. — Antonius Primus, înțelegi că nu-l putem ierta pe fratele tău... Nu-l putem lăsa liber. Chiar dacă admitem că Vitellius este guvernator, și nu imperator, atacatorul trebuie pedepsit. E vinovat. Cel care vorbise era bărbatul cu păr alb; se numea Vinicius Crulpus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
răspunzător de moartea lui. Le făcu un semn soldaților. — Bateți-l, dar să nu-l zdrobiți cu totul. Apoi duceți-l la maestrul Manteus. Tocmiți-vă și luați pe el o sumă cât mai mare. Apoi înștiințați-l pe Antonius Primus despre hotărârea mea - râse ca pentru sine. O să fie furibund. L-am pus cu spatele la zid... Îi privi pe soldați cum îl loveau pe Valerius cu picioarele, cu pumnii, cu bețele. Valerius își pierdu cunoștința. Când îl duseră de acolo, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
destinului său de gladiator. Vitellius îi făcu semn sclavului să tragă perdelele. Simțea o imensă ușurare. Toate neliniștile sale dispăruseră. Legănat de lectică, dormi tot drumul până la Pretoriu. 23 Din vila aflată în apropiere de Aquileia se vedea marea. Antonius Primus ajunsese aici după o călătorie fără opriri pe Via Postumia, ars de febra care nu-i dădea pace de când plecase din Gallia. Deși era slăbit, nu voia să stea în pat și se plimba prin grădina vilei, printre pomii fructiferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ei prietenii cu Nero. Se refugiase în vila de la Aquileia și aștepta să vadă dincotro bate vântul. Era extrem de bogată și nu avea copii - avantaje importante atât în vremuri prielnice, cât și în cele potrivnice. Îl privise curioasă pe Antonius Primus în seara când acesta ajunsese, lac de sudoare, cu o scrisoare din partea lui Errius Sartorius, care o întâlnise pe Calvia Crispinilla în Hispania, iar acum i-l recomanda pe legat ca fiind un bărbat curajos și, mai ales, prietenul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dădeau foc caselor, clădirilor oficiale și templelor. Soldații puneau stăpânire pe ferme și îi ucideau pe proprietari și pe cei care le țineau piept. O armată brutală invada Italia, care era deja sărăcită, aducând pretutindeni distrugeri și violență. Pe când Antonius Primus își înșeua calul, Calvia veni la grajduri. — Banii fac revoluțiile, zise, punându-i o mână pe braț. Banii, mai mult decât curajul. Eu am mulți bani. Contează pe mine când vei dota armatele care vor distruge puterea lui Vitellius. 25
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în spatele lui Antonius, care se întoarse brusc. Un băiat desculț, îmbrăcat cu o tunică scurtă de in neprelucrat, se apropia de el. — Maestrul nu-i primește pe străini, așa că ai face mai bine să pleci. — Spune-i că sunt Antonius Primus și că am venit să-i cer ajutorul. Convinge-l să mă primească... E o situație foarte gravă. După puțină vreme, Antonius se afla într-o sală mare, cu pardoseala din blocuri de calcar. De-a lungul pereților, pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Tu te poți duce la Manteus... Știu că-ți datorează viața și nutrește o profundă recunoștință față de tine. În plus, știu că se teme fiindcă știe puterea ta de mag. Iar eu, adăugă ducându-și mâna la piept, eu, Antonius Primus, voi fi la picioarele tale dacă îmi vei ajuta fratele. — Taci! exclamă Proculus încruntat. Mai lipsește să-mi oferi bani ca să mă convingi... Bani, repetă cu dispreț. Antonius tăcu. Își îngropă iar fața în mâini, ca să-și înăbușe mânia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-mi spui ce vezi în viitor? întrebă, privindu-l temător pe maestru. Dacă Vitellius cade, ai face bine să-ți atragi bunăvoința altor oameni. Te referi la Vespasianus? Sau, poate, la cineva care se află nu foarte departe... la Antonius Primus? Manteus împinse farfuria din fața lui, oftând. — Hai să terminăm. Nu pot s-o fac pe istețul cu tine. Mi-e teamă de tine, pentru că știi să citești în astre și vezi ceea ce eu nu pot să văd. Spune-mi de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e teamă de tine, pentru că știi să citești în astre și vezi ceea ce eu nu pot să văd. Spune-mi de ce ai venit. După cum știi, gladiatorul pe care ai fost obligat să-l cumperi de la Vitellius e fratele lui Antonius Primus. Dacă moare în arenă, așa cum vrea Vitellius, Antonius Primus îți taie gâtul. Manteus lăsă capul în jos. — Blestem ziua în care m-am vârât într-un asemenea necaz. Valerius... L-ai văzut mai înainte... Cred că l-ai recunoscut, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
astre și vezi ceea ce eu nu pot să văd. Spune-mi de ce ai venit. După cum știi, gladiatorul pe care ai fost obligat să-l cumperi de la Vitellius e fratele lui Antonius Primus. Dacă moare în arenă, așa cum vrea Vitellius, Antonius Primus îți taie gâtul. Manteus lăsă capul în jos. — Blestem ziua în care m-am vârât într-un asemenea necaz. Valerius... L-ai văzut mai înainte... Cred că l-ai recunoscut, pentru că tu l-ai învățat arta medicinei. Nu e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
antrenez pe Valerius. Încredințează-mi-l mie, și la Cremona va lupta ca un gladiator, nu ca un prost. Vitellius vrea să moară în arenă ca să nu poarte el vina... Dar trebuie să aibă parte de o moarte demnă. Antonius Primus vrea ca Valerius să trăiască și știe că m-am oferit să-l antrenez. Dacă Valerius este învins și moare în arenă, mânia lui Antonius are să se reverse nu asupra ta, ci asupra mea, pentru că n-am reușit să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Proculus mestecând ultima bucată de pâine. Astfel, Illiria va avea un alt motiv să se ridice împotriva lui Vitellius cu prima ocazie. — Un alt motiv? întrebă Hyrpus. Și care ar fi principalul motiv? — Armatele din Illiria îl adoră pe Antonius Primus, iar Antonius Primus nu e vitellian. Valerius asculta cu atenție. Marcus interveni din nou: — Vitellius se îndreaptă spre Italia într-un car împodobit cu ghirlande de flori, dând un banchet după altul. Foamea lui nepotolită i-a pus în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bucată de pâine. Astfel, Illiria va avea un alt motiv să se ridice împotriva lui Vitellius cu prima ocazie. — Un alt motiv? întrebă Hyrpus. Și care ar fi principalul motiv? — Armatele din Illiria îl adoră pe Antonius Primus, iar Antonius Primus nu e vitellian. Valerius asculta cu atenție. Marcus interveni din nou: — Vitellius se îndreaptă spre Italia într-un car împodobit cu ghirlande de flori, dând un banchet după altul. Foamea lui nepotolită i-a pus în mișcare pe negustorii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
învățându-l pe un începător arta luptei într-un timp atât de scurt, dacă nu Proculus? Vitellius încuviință iritat. „Orpheus“, se gândi. „O să-l omor. O să-l omor la Ludi. Am învins la Bedriacum, ce-mi mai pasă de Antonius Primus? Pun pe cineva să-l otrăvească. Îl plătesc pe Manteus să-l omoare. Dacă moare Orpheus... Oare nu așa a zis preoteasa? «Dacă moare Orpheus, tu vei trăi și vei domni multă vreme.» Dar preoteasa a mai spus că Orpheus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
legiunile din provinciile africane - Aegyptus, Syria, Judaea - îl aleseseră împărat pe Vespasianus la calendele lui iulie. Provinciile din Illiria - Pannonia înainte de toate - se aliaseră cu Vespasianus, recunoscându-l ca împărat, iar acum pregăteau o insurecție. PARTEA A PATRA 33 Antonius Primus își opri calul lângă un copac. — Mai avem câteva mile, și am ajuns. Din vârful colinei, privi peisajul din fața sa. În lumina puternică de sfârșit de august - fusese o vară foarte călduroasă și secetoasă, în anul acela funest al războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și solemn Tampius Flavianus, legatul întregii Pannonii, pe care soldații îl priveau cu neîncredere pentru că era rudă cu Vitellius și pentru că vârsta, în loc să-i dăruiască înțelepciune, îi accentuase firea nesigură și ambiguă. Tampius Flavianus se așeză lângă Vedius Aquila. — Antonius Primus n-a venit. Am auzit că i s-a întins o cursă. Cred că din cauza rănii... — N-a venit? Vedius arătă nervos spre Via Decumana. — Uite-l, spuse iritat. Antonius înainta cu pași siguri, drept, cu atitudinea lui mândră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe Rhenus? Dacă Vitellius îi va chema pe soldații din Germania, câți dintre ei vor ajunge în Italia? Nu vor prefera oare să-și apere ținuturile în care locuiesc de atâția ani cu familiile lor? — Tu, strigă Tampius, tu, Antonius Primus, l-ai împins pe Julius Civilis la revoltă. Am știre despre mesajele voastre... Dintotdeauna ai fost prietenul regelui batav. Numai că Julius Civilis nu luptă ca să ne ajute pe noi, ci ca să se desprindă de Imperiu. Vrea să-și conducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Mucianus vrea să ne țină aici numai pentru că urmărește să aibă parte de glorie și arde de nerăbdare să culeagă el onorurile învingătorului. Soldații adunați în jurul capilor flavieni priviră tăcuți spre Antonius. Cu toții știau că Mucianus îl invidia pe Antonius Primus pentru curajul său și pentru devoțiunea pe care i-o purtau soldații. Mai știau și că invidia lui putea fi primejdioasă pentru legat. — Ai înțeles? insistă Tampius. N-ar fi mai bine să reflectăm asupra hotărârii tale, care acum i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe Cornelius Fuscus. La Verona ajunseră și legiunile a șaptea Claudiana, comandată de legatul Vipstanius Messalla, a treia Gallica și a opta Augusta, ai căror legați erau Dillius Aporianus și Numisius Lupus. Legații legiunilor flaviene îi încredințară conducerea lui Antonius Primus, care era foarte iubit de soldați. Acesta îi trimise imediat mesaje lui Caecina Alienus, care-și împărțise legiunile, trimițând o parte din ele la Cremona și altă parte la Hostilia, unde se dusese și el. În mesajele sale, Antonius făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]