502 matches
-
care literatura poate fi și un rafinat talcioc. Dar toate acestea sunt doar prima parte a deșertului. Urmează trei variante de traducere a baladei lui Villon din care nu mă pot abține să nu redau măcar variantele de Închinări: „Răspunsul, Prințe, ia-l de unde / Nu e, căci, la nemângâieri, / Doar vorba-mi are a-ți răspunde: / Ci unde-i neaua de mai ieri?” și „Chiar dacă, Prințe,- săptămâna / Sau an, întrebi far’ de răgaz, / Răspunsu,-n versul meu, se-amână: / Ci unde
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
Villon din care nu mă pot abține să nu redau măcar variantele de Închinări: „Răspunsul, Prințe, ia-l de unde / Nu e, căci, la nemângâieri, / Doar vorba-mi are a-ți răspunde: / Ci unde-i neaua de mai ieri?” și „Chiar dacă, Prințe,- săptămâna / Sau an, întrebi far’ de răgaz, / Răspunsu,-n versul meu, se-amână: / Ci unde-i neaua iernii, azi?” sau „Răspunsul, Prințe,-i o perena / Și-amară întrebare-n van, / Că în această cantilena: / Ci unde-i neaua de azi-an
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
la nemângâieri, / Doar vorba-mi are a-ți răspunde: / Ci unde-i neaua de mai ieri?” și „Chiar dacă, Prințe,- săptămâna / Sau an, întrebi far’ de răgaz, / Răspunsu,-n versul meu, se-amână: / Ci unde-i neaua iernii, azi?” sau „Răspunsul, Prințe,-i o perena / Și-amară întrebare-n van, / Că în această cantilena: / Ci unde-i neaua de azi-an?” Apropo de geniul de traducător al lui Șerban Foarță: ați citit traducerea din franceză a românului Evgheni Sokolov ?) Și volumul continua cu
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
numește altfel, dar prințul - binevoiește a o numi onoare și onoare trebuie să se cheme. Și ce-i mai impune această... onoare? ... Aș comite o trădare cătră mine și... cătră țară a părăsi postul pe care-l am. Nu postul, prințe... să ne-nțelegem... posturile. Plural! Pluralul fatal al unui substantiv eterogen numit "post". Și sunt multe, multe sunt cele salariate cu diurne mari, încît produc o sumă de câteva mii de galbeni pe an. Dar naivul cititor va 'ntreba cum
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să te întâlnesc nu am invidiat pe nimeni, acum însă te invidiez și-mi pare rău că nu am și eu un fiu ca fiii măriei tale. Beizadea Ștefan cunoaște la oameni și asta este un mare dar. Îți mulțumesc, prințe, pentru încrederea ce-mi arăți. Înțeleg că nu mai trebuie să fac cercetări și că ticălosul care a tăiat curelele de la șa este cunoscut. — Cam așa, este cunoscut doar cuțitul, nu și mâna care l-a împins. Noi o știm
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru a atrage atenția asupra dicțiunii și frazei impecabile pe care o mânuia în limba elenă. Făcu un semn vag întrebător spre Selin, care dădu afirmativ din cap; exaporitul răspunse tot în grecește: — Complimentele pe care mi le-ați făcut, prințe, îmi sunt adresate mie personal și mă măgulesc, deși ținând seama de vârsta domniei voastre, ele ar trebui să fi fost subînțelese. Mi s-a raportat că studiul limbii elene se face mai bine și mai temeinic la Academia Domnească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cred, dar acum m-ați convins că ea conținea adevărul. Dacă „Sintaxa” elaborată de noi a stat la baza studiului dumneavoastră, astăzi, când v-am ascultat rostirea, neam simțit răsplătiți pe deplin pentru truda depusă la scrierea cărții. Vă mulțumesc, prințe. Aga Selin își ceru permisiunea să iasă și făcu semn către traducători și boieri să-l însoțească. Când ieșiră, Toma Cantacuzino îl privi întrebător. Selim spuse: — După câte știu, între marele dragoman și beiul vostru există legături de rudenie, care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Intră Prințesa, rămîne uluită de ceea ce vede.) PRINȚESA: Un măcel! PRINȚUL: Măcel? Se poate... iubirea pentru tine mă face să-l numesc dreptate. Cînd te privesc cu ochii holbați ai iubirii, pricep c-ai să mă poți trăda. PRINȚESA: Eu, prințe drag? PRINȚUL: Da, prea-frumoaso! Și ca să nu te văd tîrîtă în păcat, prefer să te sortesc, neprihănită, morții! (O spintecă și pe ea.) Zeul acesta Eros ar trebui să fie al dreptății. Ce limpede am început să judec de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
faptul că reușise să facă un calambur, de altfel destul de prost. — Imaginați-vă că am spus-o fără să mă gândesc la altceva, îl lămuri el, în sfârșit, cu mirare. Sigur că da, sigur că da, îl aprobă vesel funcționarul. — Prințe, ați studiat și ceva științe acolo, la profesor? întrebă deodată negriciosul. — Da... am studiat... — Eu, însă, n-am studiat nimic, niciodată. De fapt, nici eu n-am învățat mare lucru, adăugă prințul aproape scuzându-se. Din pricina bolii, s-a considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la Pskov, la o mătușă; acolo am căzut la pat cu febră, iar el a murit în lipsa mea. L-a lovit damblaua. Veșnica lui pomenire, da’ vezi că atunci răposatul mai că nu m-a omorât în bătaie! Zău așa, prințe, credeți-mă! Dacă n-aș fi dat atunci bir cu fugiții, m-ar fi omorât negreșit! — L-ați supărat cu ceva? întrebă prințul, cercetându-l cu o curiozitate cumva specială pe milionarul îmbrăcat cu cojoc. Însă, deși și în milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nastasia Filippovna aceea“ și gata; nu mai au nimic ce să spună! Pentru că chiar nu este nimic de zis. — Asta-i într-adevăr așa, confirmă Rogojin posomorât și încruntat. Și Zaliojev mi-a spus tot așa atunci. În ziua aceea, prințe, eram îmbrăcat cu scurteica tatei, veche de trei ani, și, pe Nevski Prospekt, tocmai treceam în fugă pe trotuarul celălalt de pe Nevski Prospect, când - ce să vezi? - ea iese dintr-un magazin și urcă în trăsură. Atunci m-a fulgerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nimănui de veste, era așteptat de câțiva inși, care strigau și-și fluturau căciulile. — Ia te uită, și Zaliojev e aici! mormăi Rogojin, privindu-i cu un zâmbet triumfător și chiar parcă răutăcios. Brusc, se răsuci spre prinț și spuse: prințe, nici eu nu știu de ce te-am îndrăgit. Poate pentru că te-am întâlnit într-un asemenea moment. Dar și pe ăsta l-am întâlnit, adăugă el arătând spre Lebedev, însă vezi că nu l-am îndrăgit. Treci pe la mine, prințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințe, nici eu nu știu de ce te-am îndrăgit. Poate pentru că te-am întâlnit într-un asemenea moment. Dar și pe ăsta l-am întâlnit, adăugă el arătând spre Lebedev, însă vezi că nu l-am îndrăgit. Treci pe la mine, prințe. O să te descalț de ghetrele astea, o să te-mbrac cu o blană de jder prima-ntâia; îți cos un frac prima-ntâia, o jiletcă albă ori cum o să vrei, buzunarele o să ți le umplu cu bani și... mergem amândoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu o blană de jder prima-ntâia; îți cos un frac prima-ntâia, o jiletcă albă ori cum o să vrei, buzunarele o să ți le umplu cu bani și... mergem amândoi la Nastasia Filippovna! Ce zici: vii sau nu? Ascultați-l, prințe Lev Nicolaevici! se băgă în discuție, sfătos și solemn, Lebedev. Ah, nu scăpați prilejul! Ah, nu-l lăsați să vă scape!... Prințul Mâșkin se săltă puțin pe banchetă, îi întinse politicos mâna lui Rogojin și îi spuse cu amabilitate: — Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de haine și de o blană. În momentul de față aproape că nu mai am nici o copeică. — Bani vom avea, vom avea diseară, vino! — Vom avea, vom avea, repetă funcționarul, vom avea încă înainte de asfințitul soarelui! — Dar în ce privește partea femeiască, prințe, sunteți mare amator? Spuneți-mi din timp! — Eu, n-n-nu! Doar... Poate că nu știți, dar din pricina bolii mele ereditare nici n-am cunoscut femeia. — Ei, dacă-i așa, exclamă Rogojin, înseamnă, prințe, că ești sărac cu duhul și Dumnezeu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
încă înainte de asfințitul soarelui! — Dar în ce privește partea femeiască, prințe, sunteți mare amator? Spuneți-mi din timp! — Eu, n-n-nu! Doar... Poate că nu știți, dar din pricina bolii mele ereditare nici n-am cunoscut femeia. — Ei, dacă-i așa, exclamă Rogojin, înseamnă, prințe, că ești sărac cu duhul și Dumnezeu îi iubește pe oamenii ca tine! — Și Dumnezeu iubește asemenea oameni, reluă fraza funcționarul. — Iar tu, scârța-scârța, hai cu mine, îi spuse Rogojin lui Lebedev. Coborâră toți din vagon. Lebedev sfârșise prin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din cabinet. Ia vino încoace! Gavrila Ardalionovici îi făcu prințului un semn cu capul și intră grăbit în birou. Peste vreo două minute ușa se deschise din nou și se auzi vocea sonoră și afabilă a lui Gavrila Ardalionovici: — Poftiți, prințe! IIItc "III" Generalul Ivan Feodorovici Epancin stătea în picioare în mijlocul cabinetului său și privea cu imensă curiozitate spre prințul care tocmai intra; făcu chiar și doi pași către el. Prințul se apropie și se recomandă. — Ei bine, răspunse generalul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
invitația dumneavoastră. Însă, recunosc, n-aș rămâne nici invitat și nu pentru că aș avea un motiv, ci... pentru că așa-i firea mea. Înseamnă că am făcut foarte bine că nu v-am invitat și nu vă invit. Dați-mi voie, prințe, să le lămuresc pe toate dintr-odată: întrucât acum câteva clipe am căzut amândoi de acord că nici nu poate fi vorba de vreo legătură de rudenie între noi, deși aceasta ar fi fost, firește, foarte măgulitoare pentru mine, rezultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atât de blândă și zâmbetul atât de lipsit de orice nuanță de resentiment ascuns, încât generalul se opri brusc și dintr-odată își privi musafirul cu alți ochi; toată această schimbare de atitudine se produse într-o clipă. — Știți ceva, prințe, spuse el cu voce aproape total schimbată, chiar dacă eu, totuși, nu vă cunosc, nu este exclus ca Elizaveta Prokofievna să dorească a cunoaște un om care poartă fostul ei nume de familie... Mai stați puțin, dacă doriți și dacă timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acest lucru și cred că ați dat instrucțiuni precise în această privință; însă eu, fiți sigur de asta, n-am venit decât ca să fac cunoștință cu niște oameni. Numai că îmi pare rău când mă gândesc că v-am deranjat. — Prințe, spuse generalul cu un zâmbet vesel, dacă sunteți într-adevăr cum păreți, cred că nu mi-ar părea rău să ne cunoaștem, însă, vedeți dumneavoastră, eu sunt o persoană ocupată, chiar acum trebuie să mă apuc să verific și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
verific și să semnez niște hârtii, apoi plec la Luminăția Sa, pe urmă la slujbă, așa că, deși mă bucur de vizita oamenilor... cumsecade, adică... dar... De altfel, sunt atât de convins de excelenta dumneavoastră educație, încât... Dar câți ani aveți, prințe? — Douăzeci și șase. Ia te uită! Vă credeam mult mai tânăr. — Da, se zice că par mai tânăr la față. Cât despre deranj, voi învăța să nu vă stingheresc și voi înțelege repede, pentru că nici mie nu-mi place deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acest domeniu chiar am talent, sunt un maestru al caligrafiei. Dați-mi să vă scriu ceva pe loc, de probă, spuse prințul cu înflăcărare. — Vă rog. Chiar că e nevoie de o probă... Și îmi place această solicitudine a dumneavoastră, prințe, zău că sunteți foarte simpatic. — Aveți niște ustensile de scris grozave și câte creioane, câte penițe, ce hârtie groasă și bună... Și ce birou frumos aveți! Peisajul acesta îl știu, e elvețian. Sunt sigur că artistul l-a pictat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a pasiune și doar se știe de ce sunt în stare acești domni, când îi apucă năbădăile... Hm!... Să nu iasă vreo încurcătură! încheie el gânditor. — Vă sperie milionul? surâse Ganea. — Pe tine nu, așa-i? Cum vi s-a părut, prințe, întrebă deodată Ganea, ce-i cu el, e om serios sau numai așa, un zurbagiu? Dumneavoastră ce impresie v-a făcut? În sufletul lui Ganea se petrecea ceva deosebit în timp ce punea această întrebare. Era ca și cum în creier i s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră, domnul meu, nu sunteți doar caligraf, ci și artist. Ce zici, Ganea? — Extraordinar! spuse Ganea. Și încă cu conștiința menirii sale, adăugă el, râzând ironic. Râzi tu, râzi, dar aici e vorba de-o carieră adevărată, spuse generalul. Știți, prințe, pentru ce persoană importantă vă vom pune să scrieți hârtii? Păi vi se poate da o leafă de treizeci și cinci de ruble pe lună, chiar de la primul pas. Totuși, e deja douăsprezece și jumătate, adăugă el, uitându-se la ceas, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru ce persoană importantă vă vom pune să scrieți hârtii? Păi vi se poate da o leafă de treizeci și cinci de ruble pe lună, chiar de la primul pas. Totuși, e deja douăsprezece și jumătate, adăugă el, uitându-se la ceas, așa că, prințe, să punem treburile la punct, pentru că trebuie să mă grăbesc și e posibil să nu vă mai întâlnesc astăzi! Luați loc o clipă; v-am explicat deja că nu-mi e cu putință să vă primesc foarte des; dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]