1,135 matches
-
poate fi imoral într-o societate normală, nici Machiavelli nu e imoral, cum îl acuzaseră adversarii lui și ai adevărului. Și nu este astfel, pentru că el n-a făcut decît să contemple eșichierul istoriei și să extragă scheme de comportament princiar care conduc la succes, fără să omită opusul. Nici amoral nu e întotdeauna autorul vizionar, de vreme ce în paginile cărții recomandă să se pună frînă actelor de cruzime, corupției și abuzului de putere, mai ales după ce poziția e cîștigată, iar despotismul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
carte, Principele ar păli? Apărîndu-ne azi ca o doctrină blîndă, deloc cinică, ba chiar umanitară? A trebuit să se consume istoria secolului nostru pentru ca Principele să nu mai pară "pernicios" și "scelerat", cum era considerat în însemnările marginale ale cititorului princiar Nicolae Mavrocordat, cel care deschide secolul fanariot al istoriei noastre. Și totuși, Principele e încă foarte actual. S-a spus că doctrina lui politică e chiar mai vie astăzi decît în secolul în care a fost scrisă. Nu e un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care posteritatea le-a numit machiavelice, după numele celui care le-a formulat, fără să le practice el însuși. El n-a fost machiavelic, nu pentru că n-ar fi știut să fie, ci pentru că n-a fost pus în situația (princiară) de a fi astfel. Cititorul inteligent de astăzi, capabil să distingă nuanțele, nu mai poate confunda numele autorului cu o concepție dedusă de el din opera istoriei. Oricît de limitat cititorul și oricît de răuvoitoare lectura, Machiavelli nu poate fi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în palimpsest. Nu e nici o îndoială că afirmațiile făcute, în varii locuri din operă, pe tema omului din popor ajuns în poziții înalte prin calitățile personale și favoarea destinului, au o semnificație majoră în analiza aspirațiilor personalității lui Machiavelli. Ereditatea princiară nu conferă, singură, vreun merit. Frecvente pînă la a contura o obsesie, frazele pe această temă sînt refăcute în toate nuanțele posibile, pînă la epuizare. Frecvența lor semnifică. Vom selecta cîteva. Un astfel de om care a făcut lucruri mari
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a născut anecdota care povestește că Frederic i-a dat dreptate unui morar în fața unui senior abuziv, dar n-a ezitat să ocupe ținuturi care nu erau ale lui (din Polonia). Cît despre Voltaire, acesta se despărțise în păreri de princiarul său prieten, cînd, după lectura lui Machiavelli (Principele și Discorsi) l-a declarat: "legislator nemuritor", știind că, cel puțin sub Ludovic XIV, filosofii l-au folosit contra regalității. Conținutul Principelui, în toate ideile sale, e subsumat intenției generale de a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
conducătorului de stat și artei de a guverna. Fraze despre comportamentul și funcția principelui în stat sînt întîlnite de la prima pînă la ultima pagină, dar capitolele XV-XIX și XXI-XXV (zece capitole din douăzeci și șase) sînt centrate exclusiv pe comportamentul princiar. Sînt părțile dense ale textului în care se configurează "paradigma tiranului"18, cu însușirile sale mai mult înnăscute decît dobîndite. Conținutul paradigmatic al istoriei înseși incită spiritul lui Machiavelli și atunci cînd scrie Discorsi. Plecînd de la istorie, sînt construite modele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
înălțime atît de mare, ci pentru ca, fixîndu-și o țintă foarte înaltă, s-o atingă pe aceea pe care și-au ales-o" (Principele, VI). In cel mai extins dintre capitolele cărții (XIX, tradus și de Eminescu), esențial pentru abilitățile comportamentului princiar, încît el să nu stîrnească nici disprețul umilitor, nici ura primejdioasă a tuturor supușilor, se revine asupra adoptării marilor modele după nevoi de conjunctură, împrumutul automat, neadecvat, poate conduce la eșec. In concluzie "un principe nou... nu poate să imite
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
coerciție să aibă și ele masca blîndeții ca să poată fi acceptate de popor. Nimic de durată însă, fără vocația de principe, între "împrejurări favorabile, norocoase" și "însușirile personale", Machiavelli pune mereu accentul pe acestea din urmă. Prevalenta lor în strălucirea princiară, ca necesitate absolută, i-a iritat, nu o dată, pe regalii cititori ai Principelui, complexați de absența unor astfel de însușiri și care nu aveau altă îndreptățire decît ereditatea sau cruzimea. Or, după Machiavelli, ereditatea nu dă merite și nici cruzimea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe regalii cititori ai Principelui, complexați de absența unor astfel de însușiri și care nu aveau altă îndreptățire decît ereditatea sau cruzimea. Or, după Machiavelli, ereditatea nu dă merite și nici cruzimea nu aduce glorie. Dacă acest cod al comportamentului princiar s-ar fi rezumat doar la capitolul XIX, ar fi fost suficient pentru a avea acțiunea completă de exemplaritate. El e construit pe antinomia bine-rău, demonstrîndu-se că pe ambele căi se poate ajunge la același rezultat: autoritatea. Căile succesului nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
De cele mai multe ori eroarea ajută destinului rău să se împlinească și atunci ea e comisă cu necesitate. Alteori eroarea vine din imprudență și nepricepere. Machiavelli se simte dator să prevină asupra mecanismelor și consecințelor ei, în această lecție de prudență princiară. Dojenește și explică faptul că "odată săvîrșită o primă eroare [regele Ludovic] a fost nevoit să facă și altele la fel de grave", care i-au adus pierderi imense. Eroarea poate avea logica ei internă; prizonier al primei erori, principele e forțat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fi acțiunile și felul lor de viață. Aceștia sînt singurii principi care au state și nu le apără; au supuși și nu-i guvernează". Verdictul silogistic apare tăios ironic în raport cu tot restul cărții, care descrie un imens efort spre desăvîrșirea princiară: Deci numai aceste principate sînt sigure și fericite" ("sono sicuri e felici"). Cît despre funcția religiei și, prin urmare, a instituției bisericii în stat, Machiavelli o prezintă rațional, ca necesitate, dar nu în Principele, ci în Discorsi (I, 1l-l5). Aici
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dar a profesat un raționalism nedezmințit, care îl anunța pe Voltaire, antifanaticul veacului luminilor, și el autor al unor fraze despre valoarea antropologică a credinței. Principele este un proiect perfect aplicabil, nu are nimic utopic. Mai mult, prin demitizarea imaginii princiare și eliminarea artificialității, poate fi considerat o "utopie pe dos", cum ar fi spus Cioran. Dacă era un simplu construct literar, ar fi rămas îngropat în rafturile bibliotecii de epocă, așa cum s-a întîmplat cu La citta del sole (1603
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
e învingător pretutindeni în Principele, el anulează orice gratuită operă a închipuirii. "În orice lucru trebuie să avem în vedere scopul", spune un personaj al comediei La Mandragola, credincios convingerilor autorului trecut prin școala gînditorilor antici. Între operele de educație princiară scrise în Europa timpului, Principele e replica cea mai practică dată idilismului în concepție. În alte opere ale genului, personajele încoronate sînt niște ficțiuni, principele machiavelic e viu, gata să intre, fără mască, pe orice scenă politică, indiferent de timp
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
iberice, foarte cunoscută diplomatului Machiavelli, se scria în același timp, în spirit rinascimental, cartea lui Antonio de Guevara, Il libro aureo de Marco Aurelio emperador con Relox de principes, una dintre cele mai elegante și mai docte cărți de morală princiară. E construită tot pe schema modelului de urmat, acesta fiind împăratul filosof Marc Aureliu. Machiavelli n-avea cum s-o cunoască, pentru că prima ediție, în limba spaniolă, a apărut abia în 1529. Interesantă e coincidența cu apariția ediției franceze, Paris
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
al lui Wanckelius, purta titlul Ceasornicul domnilor. O comparație în spirit a celor două cărți poate să ne spună mai mult despre mentalitatea Renașterii europene cu orientarea ei laică. O orientare în care nu se poate încadra decît parțial modelul princiar construit de un Neagoe Basarab al lumii sud-est europene, de la 1521, supusă ritualului cultural-religios al Bizanțului, în clasa acestui tip de texte, dintre care n-am reținut decît cîteva, Principele domină prin pragmatism, actualitate și stil captivant, indiferent de limba
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vor prefera, firesc, binefacerile stăpînului lor coruperii de către străini. Calea dreptății și înțelepciunea lumii se acordă perfect în privința acestui subiect, și este imprudent și nedrept să pui la o periculoasă încercare atașamentul miniștrilor, lipsindu-i de recompense și de generozitatea princiară. Există suverani care cad în alt păcat, la fel de periculos: ei schimbă miniștrii cu mare ușurință și pedepsesc prea dur cea mai mică neregulă din purtarea lor. Miniștrii care lucrează chiar sub ochii principelui, dacă sînt în preajma lui de mai mult
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Ediția era prefațată de Amelot de la Houssaye, autor al versiunii franceze a Principelui. Ediția publică, în formă juxtapusă, pe capitole, Principele și Anti-Machiavel, eseul lui Frederic al II-lea. În 1740, Voltaire motiva apariția textului pe care i-l încredințase princiarul său prieten, "prea tînăr" în anii cînd concepuse eseul. Intenția declarată era aceea de a face publice lecțiile pe care Frederic și le-a dat lui însuși, dar care, fiind pline de virtuți, merită să fie cunoscute de toți regii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la laptop", "sunt pasionată de viața marină", "nu cred că originea vieții (seimei) a fost întâmplătoare, dar cred că, la originea vieții mele individuale (jinsei) a fost un accident" sunt aruncate sub aceeași umbrelă, în limbile indo-europene, printr-un gest princiar de netezire a micilor diferențe și de preferare a granițelor fluide, ambigue dintre fenomene. Este interesant de urmărit și în funcție de ce criterii sunt operate aceste clasificări. Spiritul japonez este atent la nuanțe am spus nuanțe care pentru noi sunt lipsite
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fel de rol. A avut mister. A fost, pînă la sfîrșit, discret, discret, discret. A avut o expresivitate uluitoare pe registre neînchipuit de variate. A avut o filosofie de scenă, remarcabilă, și o filosofie existențială impecabilă. A avut un aer princiar. Felul în care mergea, în care privea, în care își exprima acordul sau dezacordul, aroganța sau tandrețea. I-a plăcut viața. A iubit-o și a cinstit-o ca pe un dar. A trăit-o. A iubit, a suferit. A
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
piperat, este mai mult decât evident faptul că a reprezentat doar o sursă de publicitate pe bloguri. Frigiderul regal - pentru că dragostea lui Will și Kate să dureze Intenționezi să-ți cumperi un nou frigider? Iată unul personalizat cu fotografia cuplului princiar, produs de GE și distribuit de compania GDHA. După cum ne asteptam, nunta regală a captivat întregul Regat, așa că oamenii n-au fost surprinși să vadă că cineva s-a gândit să producă un frigider comemorativ", a spus directorul comercial al
În ajunul nunţii secolului a apărut pizza regală () [Corola-journal/Journalistic/70198_a_71523]
-
care în mod controversat, la nunta din 1981 cu prințul Charles, nu a jurat să i se supună acestuia. Însă Diana, pe atunci în vârstă de doar 20 de ani, nu a reușit să impună acest trend printre viitoarele mirese princiare. Atât Sarah Ferguson cât și Sophie Rhys-Jones, care s-au căsătorit în familia regală în 1986 și 1999, au jurat să fie supuse soțului. Arhiepiscopul de Canterbury, Rowan Williams, i-a lăudat pe cei doi pentru dragostea pe care și-
Cu ocazia căsătoriei regale, Kate Middelton nu va jura supunere prinţului William () [Corola-journal/Journalistic/70247_a_71572]
-
reprezenta atuul eroului. întovărășindu-l pe Vodă Ghica între Viena și Milano, pe parcursul cîtorva săptămîni, Ion învață italiana după o gramatică și după un dicționar cumpărate la Viena, astfel încît, la descinderea în capitala Lombardiei, era unicul membru al suitei princiare care cunoștea limba locală, servind celorlalți de interpret. Revenit la București, îl înlocuiește pe marele boier C.C. ca protector cu "junele principe G.G." (Scr. XIV, iunie 1840): să fie un Ghica? După lumea în care se mișca acum "peregrinul", n-
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
din nou în capitala Franței, chiar dacă cu un ocol considerabil. în Italia se angajează la un boier rus, care îl ia cu el la Petersburg, prilej excelent de a adăuga și limba rusă celorlalte cunoscute (între timp, voiajurile pe speze princiare la Londra îi dăduseră acceptabile cunoștințe de engleză). își va înlocui curînd protectorul, pe boierul rus, după obiceiul lui de acum brevetat, cu un tînăr prinț rus, putred de bogat, ce voia să cunoască Europa și mai ales Parisul. Pentru
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
pe mai multe planuri, a lui Ernest Pignon-Ernest și extrem de sugestivă baia de lumini a lui Dominique Drillot, care învăluie adesea întreaga scenă. Tot astfel și costumele semnate de Philippe Guillot servesc întru totul viziunea contrastantă a celor două curți princiare, așa cum au fost ele gândite de coregraf, una sumbră și cealaltă de o veselie explozivă, materializată atât prin culorile vii, cît și prin formele fistichii, împănate cu balonașe pentru pântece, sâni și pantaloni bufanți. In final însă, eram tare tristă
Frumoasa din pădurea adormită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6872_a_8197]
-
seară inaugurală o are drept vedetă pe Nicole Kidman, în rolul prințesei din vecini, ca să zic așa, Grace de Monaco, fostul star hollywoodian convertit la cele domnești. Nu este chiar un biopic, din câte se pare, dar pe acolo. Familia princiară Grimaldi nu s-a arătat bucuroasă, de altfel a anunțat că nu va participa la premiera mondială din această seară. Sunt multe filme biografice în actuala selecție, dacă ne gândim că unul dintre cei mai faimoși creatori de modă ai
Cannes, 2014: Prințese, pictori și croitori de lux by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79221_a_80546]