211 matches
-
sau poimâne, [noi, românii] vom fi siliți [...] a pelerina cu bățul În mână și cu copiii În spate, ca odinioară evreii din frumoasa Palestină ; vom deveni la starea adevăratei ticăloșii, a nu avea unde să ne plecăm capetele, vom umple prinsorile [= Închisorile] sau ne vom stinge de foame și de ale ei urmări Înfiorătoare” (Andrei Mureșanu, 1844) ; „De ce nu faci, o, Doamne, minuni ca și-n pustie/ Cu populul Iudeii, prin Moise, omul tău !/ Să scoți din jug o gintă ce
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
opera părinților și înaintașilor lor. În toamna anului 1848, gazetarul și omul politic Gheorghe Barițiu, cu „casa jefuită, nevastăsa cu un copil la piept, cu altul de mână, pribeag prin Țara Românească, fără adăpost și în mângâiere, el însuși în prinsoare muscălească, purtat de la Câmpina la Cernăuți și aici aruncat în fiare, de unde abia intervenția familiei Hurmuzachi îl putu elibera...” lucrează și la scoaterea ziarului Bucovina. Mediul torționar exista în Bucovina ocupată. Românii din Bucovina, dar mai ales intelectualii, învățătorii și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a fost declarată ca simbol al creștinătății de către împăratul Constantin, în cadrul Consiliului de la Niceea, în anul 325 după Hristos. Săptămâna Luminatăprin Învierea Domnului nostru Iisus Hristos din morți, cei din popor cred că raiul se deschide tuturor sufletelor reținute în prinsoarea iadului începând de la Adam și până la venirea Mântuitorului, și rămâne deschis de la Înviere până la Duminică Tomii. Ca dovadă că în acest interval Raiul este deschis, după credință poporului și datina cea veche, în ziua de Înviere se scoate ușa din
Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2081]
-
mai departe, astăzi, îmi spuse un vecin 470 Că-n lipsa mea, la tine, venea un om străin, Că tu-l primeai în casă, și-l ascultai într-una, Dar mie dintr-o dată mi-a mirosit minciuna Și am făcut prinsoare că nu-i adevărat... Agnès 475 Cum? Ai făcut prinsoare? Atunci te-ai curățat! Arnolf Ce spui? A fost în casă un străin? Agnès Vezi bine! Și n-a lipsit , pot spune, un ceas de lângă mine. Arnolf, (încet, aparte) Mărturisirea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
lipsa mea, la tine, venea un om străin, Că tu-l primeai în casă, și-l ascultai într-una, Dar mie dintr-o dată mi-a mirosit minciuna Și am făcut prinsoare că nu-i adevărat... Agnès 475 Cum? Ai făcut prinsoare? Atunci te-ai curățat! Arnolf Ce spui? A fost în casă un străin? Agnès Vezi bine! Și n-a lipsit , pot spune, un ceas de lângă mine. Arnolf, (încet, aparte) Mărturisirea asta, pe cât îmi pare mie, E cel puțin o probă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nicio alarmă și că persoanele din adăpost muriseră cu patruzeci de zile în urmă, în timpul unui bombardament, când fusese distrusă și casa doamnei Popovici, gazda lui Păunescu. Niște muncitori aflați în cârciumă confirmă cele spuse de cârciumar, însă negustorul „face prinsoare“ că acel adăpost există, împreună cu persoanele menționate de el, și pierde. Fantasticul constă într-o ruptură de planul real. Eroul trăiește rațional, verosimil, dar neconcordant; tot ce povestește pare să fie adevărat, numai că acțiunea se desfășoară în alt timp
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
aduce scule pentru fugă. Isaiia hoave A avut na puntețe Pe Mano-o-le. Aba nu brezale, bre! Lua pită ș-o frângea Și găsea ce-i trebuia! Simion Nicoară Manole Cristea Dămian Ionuț Manole și Nechifor și Gheorghe Tataru cad în prinsoare la Turci în ajunul bătăliei dela Podul Înalt. Li se cer relații; ei îndeamnă spre smârcurile dezghețate. Când Turcii cunosc că au fost înșelați, îi omoară cu buzduganele. (?) (nu mor atunci, ci pe urmă, din răni și chinuri) Mai întăiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în robie. Trei zile pe drumuri aspre, când călare când pe jos, captivii au fost duși cătră înălțimile piscurilor. Uneori tatarii se opreau ca să se apere de Cazacii urmăritori. Una din copilele cneaghinei Ana a pierit. Captivii au stat în prinsoarea lui Șamil opt luni, până ce au fost schimbați cu feciorul imanului, prizonier la ruși. Trofeul acestor munteni nu e capul dușmanului, ci o mână uscată cu mirodenii și ținută pe ușa casei. Legea răzbunării e în floare la acest popor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și culturală, măsurabilă, definibilă și evaluabilă. Balcanii implică certitudine și îndoială, realitate și mit, fapte și imagini, ideologie și imaginație, construcție politică și invenție textuală, istorie traumatizantă și poezie înduioșătoare, loc și condiție, închisoarea și dorința de a scăpa din prinsoarea destinului. Balcanii sunt atât un stereotip negativ cât și o metaforă: sunt folosiți disprețuitor pentru a se face referire la fața întunecată, respinsă a Europei și nostalgic pentru a se face referire la străbunii pierduți ai Europei războinicii ei barbari
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
învinge firea așa ușor! Mai târziu feliurite alte izbânzi atribuite lui au fost puse în circulațiune. Se zicea că ar fi trecut oarecând Dardanelele și că altă dată ar fi scoborât asemine înot Dunărea de la Viena până la Peșta în urma unei prinsori 178. Dar aceste vitejii nu le-am auzit din gura lui, și n-am avut chip să le verific. Ceea ce-i sigur e că pentru România a fost un mare bine că Hurmuzachi nu s-a înecat în excursiunea îndrăzneață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ademenitoare a unei noi provocări din partea Andei. — Dacă-mi pun în cap s-o cuceresc, o dau pe spate cât ai zice pește! Batem palma? o întrebase, surâzând. — De ce nu? rostise ea, privind înspre Georgiana și Iulian. Pun și eu prinsoare că-l dau pe spate pe Iulian al ei înaintea ta! Batem palma? Bătuseră palma în stilul lor: îmbrățișându-se în timp ce dan sau și râzând în hohote. Puțin mai târziu, când Anda i-o sem nalase cu un zâmbet ironic
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
i-o sem nalase cu un zâmbet ironic pe colega de bancă a Georgianei, întrebându-l ce părere are despre ea, își întorsese chipul curios și încă ironic-zâmbitor spre canapeaua unde ședea țâfnoasă o fată într-o rochie galbenă. — Pun prinsoare că de asta nu te-ai putea apropia oricât ai încerca, are ceva respingător! îl provocase Anda, din nou. Eduard o măsurase cu privirea pe fata în rochie galbenă, care stătea bățoasă și cu ochii închiși pe canapea. Părea foarte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în brațe pe Clara, cum o sărutase și făcuse dragoste cu ea. Uitase acest mic amănunt al scurtei lor relații, era un amănunt nesemnificativ, comun multor altor relații pe care le avusese și, în plus, era un amănunt al unei prinsori pe care o pusese el cu Anda. Ce tâmpenie! Un amestec de trupuri într-o prinsoare făcută la beție, în timpul unui dans la o petrecere! își aminti din nou tremurul Clarei de atunci. I se păruse neavenit și caraghios, dar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
al scurtei lor relații, era un amănunt nesemnificativ, comun multor altor relații pe care le avusese și, în plus, era un amănunt al unei prinsori pe care o pusese el cu Anda. Ce tâmpenie! Un amestec de trupuri într-o prinsoare făcută la beție, în timpul unui dans la o petrecere! își aminti din nou tremurul Clarei de atunci. I se păruse neavenit și caraghios, dar îi și plăcuse în măsura în care îi atingea va nitatea. „N-ar fi trebuit să mă grăbesc“, își
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
băiete! Cred că pe tine nu te bagă nimeni în seamă, nu-i așa, că ești urât ca mine și mai ești și bâl bâit ca naiba, în timp ce frate-tu are tot ce-i trebuie, nu-i așa? Și pun prinsoare că nu desenează ca tine! Bobo se oprise din desenat și îi aruncase o privire mirată. îi plăcea să-l asculte pe tipul ăla ciudat, cu ochi mici și pătrunzători și cu glas hârâit. Macarie se exprima răspicat și convingător
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cunoscuți, după cât se vede... Clara îl auzea fără să-i discearnă spusele. Era în continuare atrasă irezistibil de tabloul din fața ei. — în orice caz, ce văd aici mă surprinde, spuse ea anevoie, cu glas băiețos și răgușit. Aș fi pus prinsoare că, dacă ai colora, ai colora în ceață, mai mult cu nuanțe, și când colo tu folosești culori tari, aproape violente... Chiar și acest tablou în alb și negru are un negru de tăciune, înfricoșător pe alocuri... Nu m-ai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sus, unde probabil că acum se dezbracă. Ar fi mai discret dacă i-ai trimite un bilețel. — Și ce să-l anunț? — Că e cineva În hol care vrea să-i comunice ceva personal. — Credeți că va coborî? — Aș pune prinsoare că da. — Ne aștepți aici, Dicelle? Nu e cazul să invadăm hotelul. Lecoeur se Îndreptă spre omul de la recepție, În timp ce Maigret rămăsese În mijlocul holului, privind salonul imens aproape pustiu. Toate lustrele erau aprinse și, la o masă retrasă, parcă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
smuls-o din mână. Atârna ceva și pipăind-o mai bine mi-am dat seama că acele cârpe înveleau o bară de fier. Din nou m-am adresat publicului, riscând să-l stârnesc: - Nobili și bogați stăpâni ai Bizanțului, facem prinsoare că doar cu bâta asta de cârpe am să pot să-l dobor pe Flaviano dintr-o singură lovitură? Am fost întâmpinat cu gesturi de batjocură în timp ce Flaviano pălise la față. A încercat să se adreseze împăratului, dar acesta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tăvile ospătăriilor și-și dorea să-i fi putut cumpăra și ei ceva. Sau, trecând prin dreptul unui bătrân spițer, privea În extaz pungulițele cu plante medicinale și-și spunea: „Mamă, de ți-aș putea da eu asemenea doftorii, pun prinsoare că-n curând te-ai face mult mai bine.“ Nelipsită din visurile lui era dorința de a Îmbunătăți viața mizeră a mamei sale și a lui Otsumi. Singurul om pe care nu-l Învrednicea cu nici un gând era Chikuami. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
numai tehnică - ele țin și de domeniul minții. Dacă-ți cultivi profund mintea, reușești să pătrunzi totul, inclusiv arta Învățăturii și pe cea a guvernării, pe aceea de a vedea lumea așa cum e și de a judeca oamenii. Dar fac prinsoare că oamenii de-aici consideră că lovirea și străpungerea adversarilor e cea mai grozavă artă din toate. Aceasta ar fi de folos pentru pedestrași și soldații de rând, dar să fie oare esențială pentru un mare general care... — Ia vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se gândească, Îngrijorat, la prietenul său cel Îndărătnic și cu spirit de sacrificiu, Inuchiyo, care părăsise provincia și renunțase la iubirea lui Nene În favoarea lui. De când slujea clanul Oda, singurul În fața căruia Își deschisese inima cu prietenie era Inuchiyo. „Pun prinsoare că a trecut pe la Nene pe-acasă. Fiind nevoit să plece din provincie ca ronin, nu putea ști când avea s-o mai vadă. Fără Îndoială, i-a spus ceva Înainte de a pleca.“ La drept vorbind, mai mult decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
astfel, l-ar fi disprețuit pe acel om. Dar, În momentul respectiv, nu avea timp să reflecteze la demnitate sau la reputație. S-ar fi mulțumit să Îi zărească, o singură dată profilul sau ceea ce făcea În seara aceea. „Pun prinsoare că și-a făcut deja baia și se fardează,“ Își spuse el. „Sau poate e cu părinții ei, luând cina?“ De trei ori trecu Încoace și-ncolo, Încercând să pară cât mai nevinovat cu putință. Era seară, așa că pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
la Înfățișare. Tokichiro vorbi umil, fără a părea să facă vreo deosebire Între starea sa din trecut și cea prezentă: — Ei, am fost cam neglijent de când am plecat. Mă bucur să văd că ești bine sănătos, ca de obicei. Pun prinsoare că domnișorul Kameichi a crescut. Iar soția dumitale e bine și ea? Știi, revenind aici În vizită, mi se pare că zece ani au trecut Într-o clipă. Apoi, privind În jur spre copacii din grădină și la acoperișurile clădirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
aștepte În altă cameră, intră curând și se așeză. Era extraordinar de bine dispus. Hideyoshi se Îmbrăcase extrem de simplu, nearătând altfel decât un călător de rând. În această ținută, se prosternă la podea, dar, apoi, ridică privirea și râse: — Pun prinsoare că sunteți surprins. Nobunaga părea să nu Înțeleagă. — În legătură cu ce? Întrebă el. — Cu sosirea mea neașteptată. — Ce aiureală e asta? Știam că nu mai ești În Yokoyama de două săptămâni. — Dar probabil nu vă așteptați să apar azi aici. Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
că satul se numea Munteni - n.m.], cu câți oameni au putut avea într-acea dată, și acolo i-au înconjurat. Fiind cazacii la strâmtoare mare, căutatu-le-au a se închina...” 47. Pretendentul a fost învins și a căzut în prinsoare. într-una din luptele cu acești „domnișori” (și au fost mulți cei care l-au sâcâit pe fratele lui Alexandru al II-lea Mircea: Crețul, frate după mamă cu Ion Vodă cel Cumplit; Ivan sau Nicoară Potcoavă; frate cu Crețul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]