287 matches
-
faptă mică, să nu îndrăznească să îi judece pe acești oameni ai mânăstirii, și nici să nu îi tulbure, nici să nu ia gloabă de la ei, nici preț de un groș”, numai egumenul și oamenii săi având dreptul de judecată. Pripasul care cădea în satele lor să fie al mânăstirii. Documentul este considerat ca fiind dovada existenței imunității în Țările Române, în studiile care s-au făcut despre feudalismul românesc sau în sintezele academice Istoria României și Istoria românilor. Mânăstirea Bistrița
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Se ridică și se duse la bibliotecă. Deschise pătratul din lemn care ascundea, dincolo de el, un bufețel. Scoase o tăviță cu două păhărele și o sticlă de coniac franțuzesc, îndemnându-mă: Nu-mi stă-n obicei... E-un "copil de pripas", pentru un ceas de taifas! Ia, te rog!... E ceva special, un "lichid" regal!... Am ciocnit și am băut în tăcere, fiecare cu gândurile noastre. Într-un târziu, cum stăteam așa, amândoi apropiați și cuminți, n-am mai putut răbda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Nu știu cât am dormit în acea poziție incomodă. M-am trezit într-un târziu, dându-mi seama că nu mai am pe cine aștepta, că au plecat toți și m-au lăsat acolo, singură și uitată ca pe un câine de pripas. Auzeam câinii cum lătrau și o cucuvea pe acoperișul clădirii. Obișnuită cu luminile din oraș, întunericul mi se părea greu, iar liniștea era înfiorătoare. Îmi era frică și mă întrebam ce caut acolo. La un moment dat, am auzit pași
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
beție. Poezia, poezia, poezia... Ce este poezia? Poezia este atunci când... Instantaneu, el realizează că are pielea de găină, cordul-sloi, părul țeapăn-măciucă, iar dinții i se lovesc de-a surda, între ei. În spatele haitei, se stârnește mișcare. Cățelandrii și jitiile de pripas, din josul ierarhiei, cu cozile lor debălăzate, roase și ciuntite de pecingini, păreau că se repliază schelălăind, din calea unei alte prăpădenii teribile, o arătare cu mult mai îndârjită și mai fioroasă. Acesta este Baal! Priviți-l...! Marea Cârtiță! Regele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dulăi de rasă, dresați special pentru lupte clandestine de câini, întreabă: Dar Brontozaurul, Bronto moro, unde este Brontozaurul meu (un Schnauzer negru uriaș), fa, mamicule? Că nu s-a mai pomenit niciodată, să nu sară tocmai el, jucalu', javra-javrelor de pripas, primul din curte, ca să-și întâmpine stăpânu'! Rânjind aiurea, cu scame și cu bale covăsite pe la colțurile danturii ei impecabil refăcute, pe implanturi și în întregime aurită (aur electrolitic, aliat, de douăș' două de karate), paralitica îi răspunde lui fiu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
al revistei România literară că Ion este fiul adoptiv al clanului Herdelea. În fața obștii, el își recapătă statutul de om cu o certă demnitate, adică proprietar de pământuri, ascultând atent de sfaturile pe care le primește în casa învățătorului din Pripas. Dorința formativă se soldează cu un fiasco în prozele lui Anton Holban și Hortensia Papadat-Bengescu. Sandu constată cu stupoare că nu-și poate domina operele, acestea, fie că se numesc Ioana sau Irina având personalități bine definite. Este și motivul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fiică-mea, nu mai e acum decât o scroafă bătrână, că acuși face patruzeci. Dar și ea s-a purtat așa bătător la ochi, aproape ca și Herrmann. Și Hannelore a uitat deseori că nu-i dintr-o familie de pripas. Și de câte ori nu s-a purtat ca și cum nu ar fi primit nici o educație. A spart geamuri cu obrajii goi și, pe urmă, fără să clipească a înfulecat cioburile și în timpul ăsta a râs din rărunchi, în timp ce-și tăia
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Cotnar. Tu uiți când torni așa-neștire Cotnar burtosului șprițar Că numai omului subțire îi place „Grasa de Cotnar”. Bătrânului Cotnar nu-i sapă tronul Vreun prinț de viță nobilă ca el, Vreun Cabernet, Pinot sau Ottonel, Ci veneticul de pripas: sifonul! Când prețuiești în bani un vin Cotnar Și nu te-a fulgerat pe loc blestemul, Poți pune fără grijă la cântar Tabloul, simfonia și poemul. Bătrânul încărcat de ani Visa, uitându-se n pahar Că s-a născut la
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
sfintelor moaște", „toți cu un glas", au răspuns, mărturisind adevărul „că vecinii robi nu sunt", fiindcă numai țiganii au acea robie". Surse de venituri Însemnate venituri obținea visteria, încă de pe atunci, din amenzi care mai purtau și numele de osluh, pripas, zavescă, dușegubină. Ele aveau și o denumire generică: gloabe (Nicolae Grigoraș: Principalele amenzi din Moldova în timpul orânduirii feudale - secolele al XIV-leaal XVIII-lea, 1969, p. 150-176). Încă din prima jumătate a secolului al XV-lea, o altă categorie de obligații
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
atribuțiile vornicului de târg la 1740: „...săfie volnic a păzi diregătoria sa și a apăra pe oameni despre unii și alții să nu-i supere; însă de la târgoveți alt nemică să nu ia, fără numai gloabele obicinuite și vitele de pripas orice fel s-ar afla la târgoveți. Iar vel căpitan... să nu se amestece acolo la târgoveți nici la gloabe, nici la vite de pripas". În hotarnica Plopenilor, la 1673, după vornicul de târg era înscris pârcălabul - „Ion Pârcălab". Cronicarul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
însă de la târgoveți alt nemică să nu ia, fără numai gloabele obicinuite și vitele de pripas orice fel s-ar afla la târgoveți. Iar vel căpitan... să nu se amestece acolo la târgoveți nici la gloabe, nici la vite de pripas". În hotarnica Plopenilor, la 1673, după vornicul de târg era înscris pârcălabul - „Ion Pârcălab". Cronicarul Nicolae Costin zice: „poruncesc (Nicolau Vodă) pe la județe la țară, pe la Pârcălabi, să nu închidă oamenii pentru fiece vină, ci care ar fi mai grele
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
iatromant care va poseda voința Cătălinei. Să analizăm contextul: „În vremea asta Cătălin,/ Viclean copil de casă,/ Ce umple cupele cu vin/ Mesenilor la masă,/ Un paj ce poartă pas cu pas/ A-mpărătesei rochii,/ Băiat din flori și de pripas,/ Dar Îndrăzneț cu ochii, / Cu obrăjori ca doi bujori/ De rumeni, bată-i vina,/ Se furișează pînditor/ Privind la Cătălina./ Dar ce frumoasă se făcu/ Și mîndră, arz-o focul/ Ei Cătălin, acu-i acu/ Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
care să-1 ocrotească și să-1 Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. ajute, nemernicind de colo pînă colo la ușile oamenilor („În vremea asta Cătălin,/viclean copil de casă,/ Ce umple cupele cu vin,/ Mesenilor la masă/...Băiat din flori și de pripas/etc”) este prin analogie inversă și nu poate fi decît fiul firmamentului și al lui Dumnezeu. Copil, simbolizează invers pe Bătrînul Timpurilor, pribeag, pe Imuabil reflectat pe dos În oglinda lumii. Orfan, se identifică cu cel ce este propriul lui
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
stoice? Să fi intenționat el oare și implantarea unui corpus poeticus tinerei fete de Împărat ? Într-o relectură versurile” În vremea aceasta Cătălin/ viclean copil de casă/ ce umple cupele cu vin/ mesenilor la masă... băiat din flori și de pripas/ dar Îndrăzneț cu ochii...” ne aduc aminte de analiza psihologică pe care o făcea Jung arhetipului infans. Lucrarea apărută În 1940 sub titlul” Das Gottliche Kind in mythologischer und psychologischer Beleuchtung” a constituit un moment de cotitură În studiul psihologiei
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
doar pe el/ Am atunci și lumea/ Fericit ca un copil al cerului/ Care-i ține Fecioarei vălul”. Aceeași imagine o Întîlnim și la Eminescu „Un paj ce poartă pas cu pas/A-mpărătesei rochii/Băiat din flori și de pripas/Dar Îndrăzneț cu ochii”. Acel Himmelsknabe de care amintește Novalis este imaginea, patternul infansului pe care am analizat-o mai sus. Iată cum În cadrul imaginarului romantic „figurile” arhetipale migrează de la o conștiință lirică la alta, efortul de valorizare rămînÎnd să
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Mereu în luptă, mereu înghițite, digerate și asimilate, voi, care goniți după urma sângelui și putreziți la rându-vă în sânge; în fugă, împreună, singuratice, zărite, găsite, hăituite, sfâșiate; increate, fără Dumnezeu, părăsite, într-o viață amăgitoare, precum copiii de pripas!" Elias Canetti, Teritoriul omului Élisei, lui Tom, Clarei, lui Clément și Léïei, cu toții părinți de animale 1. Tufișul "Cât de mult ni se aseamănă până și ultimele dobitoace!" Quintus Ennius "Degeaba ești deștept dacă ești ditamai dobitocul!". Așa spunea uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
lui Liviu Rebreanu, în românul Ion, este necesară o abordare a subiectului din două puncte de vedere: primul se referă la spațiul satului, iar al doilea la oamenii din sat. Românul este circular, deoarece începe cu descrierea drumului spre satul Pripas și cu imaginea satului adunat la hora și se termină cu imaginea aceluiași sat, adunat la sărbătoarea hramului noii biserici și descrierea drumului dinspre satul Pripas. Toponimele folosite sunt reale, inclusiv numele satului Pripas, ceea ce arată că satul este un
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
la oamenii din sat. Românul este circular, deoarece începe cu descrierea drumului spre satul Pripas și cu imaginea satului adunat la hora și se termină cu imaginea aceluiași sat, adunat la sărbătoarea hramului noii biserici și descrierea drumului dinspre satul Pripas. Toponimele folosite sunt reale, inclusiv numele satului Pripas, ceea ce arată că satul este un spațiu real populat cu o lume imaginara. Descrierea satului de la începutul românului este realizată prin tehnică focalizării, care constă în filmarea selectivă, concentrarea obiectivului pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
începe cu descrierea drumului spre satul Pripas și cu imaginea satului adunat la hora și se termină cu imaginea aceluiași sat, adunat la sărbătoarea hramului noii biserici și descrierea drumului dinspre satul Pripas. Toponimele folosite sunt reale, inclusiv numele satului Pripas, ceea ce arată că satul este un spațiu real populat cu o lume imaginara. Descrierea satului de la începutul românului este realizată prin tehnică focalizării, care constă în filmarea selectivă, concentrarea obiectivului pe un anumit element. Camera-stilou a scriitorului nu urmărește tot
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cuprinsul Iliadei. Și cea mai desprinsă de orice alte determinări, pentru că nu vine nici din sânge, nici din eros, nici din vreun interes oarecare. Nici măcar din vechea lor familiaritate de copii care au crescut împreună. Patrocles era un copilandru de pripas, un străin, un venetic rămas în Ftia din 140 bunătatea lui Peleu. Ar fi putut să nu-l accepte sau, deși era mai mare, să-l trateze ca pe un inferior (îi era scutier), dominându-l. Dar n-a fost
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fără margini, vestiarul e un cîntec. La plecare, în fața microbuzului din parcarea a ceea ce fusese pe vremuri un falnic stadion de cupele europene, încing hora bucuriei, ca tricolorii în America. Singurii martori ai acestei imense fericiri sînt cîțiva cîini de pripas. Reportajul se termină cu patronul sau cu antrenorul, n-are importanță cu care dintre ei, încercînd să dea sens de final poveștii. Aparent, sensul e nedepistabil. Poate fi pus în evidență doar zapînd. Pe alte canale, în toiul nopții, la
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
obligații juridice, fiscale, de poliție și, bineînțeles, administrative: întocmirea cislei (cotizației), strângerea și vărsarea dărilor, obligarea celor fugiți din sat la plata dărilor, tocmirea împreună cu sătenii a văcarilor pentru păscutul vitelor, înștiințarea satelor din jur când se găsesc vite de pripas, paza pătulelor și a depozitelor de rezervă, obținerea de terenuri pentru cultură și imaș de la isprăvnicie, când nu ajungeau pentru săteni ș.a. Tot vornicul avea grijă ca vitele sătenilor să nu strice recoltele, prin ridicarea gardurilor țarinei și ancheta stricăciunile
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se împace sau le fixa gloaba pe care o plăteau. Vitele nu se puteau închide decât în oborul comunal. Dacă în termen de trei zile proprietarul în culpă nu se prezenta să le scoată de la obor, acestea se scoteau de pripas și, după trei luni, se vindeau la licitație. În fiecare comună a existat până la reforma poliției, în 1948, câte un post de jandarmi, condus de un subofițer. La acest post de jandarmerie își satisfăceau serviciul în termen câte 34 militari
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
patimă, dacă nu chiar ca niște intelectuali, măcar ca niște burghezi onorabili. Primul intră în scenă Vulcan, individ necioplit, cu păcate grele (e hoț, bețiv și afemeiat), ce obișnuiește să-și ponegrească frumoasa nevastă (o zeiță, totuși!) în fața fetelor de pripas, aciuate pe la cârciumi în căutare de clienți darnici. O anume Kritia intră imediat în joc și-l măgulește pentru a-i stoarce câteva bijuterii de valoare, însă cei doi sunt zăriți de Helios, care, jignit în amorul propriu (aceeași necredincioasă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aducea ea aminte de puicile cele nadolence, de vinișorul din cramă (...) crăpa de ciudă și rodea în nurori, cum roade cariul în lemn.” (I. Creangă, 130). e. multiplu: „Cine calcă fără somn, fără zgomot, fără pas Ca un suflet de pripas?” (T. Arghezi, 101), „Pustiul nu bate cuie. El te omoară fără să te atingă, fără să te vadă și fără să te urască.” (O. Paler, Viața..., 191), „Astfel îți e cântarea, bătrâne Heliade, Cum curge profeția unei Ieremiade, Cum se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]