630 matches
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > JAR (2) Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1320 din 12 august 2014 Toate Articolele Autorului Știi, aseara, luna a vrut și ea să strălucească precum soarele la amiaza și, din lipsa de combustibil, s-a priponit în mijlocul cerului, curat ca lacrima văduvei, îmbrăcată în rochie, pată plată, să sară in ochii mei, așa ca ochii tăi, când mă privesc de departe. M-am certat cu ea, că îmi tot povestea de tine și am uitat că
JAR (2) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360132_a_361461]
-
în stradă! - Pe dracu’! Habar n-ai ce înseamnă să scoți un milion din case. Vorbești ca la televizor! - Șefu’, ne organizăm, am băieți pe transport, îi aducem de peste tot, îi rupem în Piața Victoriei! - Bă, pe mine m-au priponit o dată cu asta, nu-mi mai trebuie! Dacă ești băiat deștept, lucrează cu mașini mici particulare, cu firme d-ale noastre din mai multe județe, să nu aud de autocare! ...dracului, că mă iau iară ăștia pe înregistrări. Hai pa, nu
Adevăratele stenograme din „noaptea ca hoții” () [Corola-blog/BlogPost/338811_a_340140]
-
optime de rezolvare a cestor frumoase (și costisitoare) munci de primăvară, ajunge la locul faptei! Bineînțeles, pune în practică “soluția” de scoatere a măgarului în afara lăcomiei! Cum? Foarte simplu: nu-l mai leagă de mănușa căruței! îl duce și-l priponește de-un salcâm, pe marginea unei râpi normale!... Scuipă-n palme și se apucă de tăiat!... Și dă-i, și taie!... Și taie, și dă-i!... Consultă “Atlanticul” mecanic “de-afară”... și merge să-și pape micul dejun! Însă, surpriză
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
Pop Publicat în: Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ești cerul și marea în viața mea, surâs și pasiune, vers căutat în derivă, debusolat fiind, de vremurile sumbre, amețit de frumusețea ta și-a sufletului tău, priponit la poarta fericirii, lăsat să se adape, sorbind din energia soarelui, revărsând peste mine, putere și dorința, căutând iubire, lăsat fără cuvinte și totuși, neștiind unde s-o apuc. Dac-am s-aleg să te sărut, mi-e teamă, de
MI-E TEAMĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342680_a_344009]
-
iar dacă aș rămâne, m-aș alege cu iubire, ce m-ar durea. Privind în urmă, te-ai întreba de ce, privind la mâine, ai spune, că e prea devreme, iar dacă aș desface, lanțul amintirilor, cu care, sufletul ți-e priponit, mă tem că ai să pleci, lăsându-mă în urmă, debusolat de vremurile sumbre și amețit de frumusețea ta. Austria 07 decembrie 2015 Referință Bibliografica: Mi-e teamă / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1802, Anul V, 07
MI-E TEAMĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342680_a_344009]
-
cu soarele. La capătul grădinii era o fâneață acoperită cu mulțime de flori sălbatice din care albinele culegeau polenul și nectarul, în fiecare dimineață. Joiana, vaca țaței Corina, întâmpina și ea soarele în același loc. De cum mijea de ziuă, păștea priponită de un țăruș iarbă proaspătă, spălată de rouă. Nucii uriași din grădină nu lăsau soarele să încingă pământul. Aproape toată ziua aerul era răcoros și umed, dar când ajungeai la movila cu fâneață, soarele strălucea în toată splendoarea cât era
FÂNEAŢA ( DIN RAIUL ÎN CARE AM FOST-POVESTIRI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340582_a_341911]
-
matale, ca deh, oameni sîntem! Am ramas că la dentist, țigăncușa era că o artistă de cinema și mi-ar fi dat inima brânci, dar imediat mi-am dat seama că Pândele îmi întinde o cursă și vrea să mă priponească pe vecie. Dacă Brândușa îmi face un puradel, am pus-o de mămăligă, mă fac rudă cu Pândele și plătesc toată viața pensie alimentară și Brândușa îmi va fi că a doua nevasta. Mama în ce rahat am intrat! Lațul
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
meu de îl chema Sile Ciupitu, stă și el în Ferentari, nu departe de casa mea. - Titișor Manglitoru, asta e clientul nostru de multă vreme și nu putem să punem mâna pe el, ne alunecă printre degete, acum o să-l priponim în mod sigur și face băiatu’ pârnaie, că are multe la activul lui. Ălălalt nu e în evidență noastră. Și te apucași de potlogarii, măgarule! Eu nu l-am turnat, nu am spus chestia cu scândura din gard și nici
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
cu tatăl său, la întoarcerea din Germania: “M-am oprit la gard și am strigat, dar n-a răspuns nimeni; toată grădina era plantată cu porumb, care era încă verde, și nu se vedea nimic. Pe iarba din livadă era priponită Joiana, care a supraviețuit războiului. Lângă ea, un vițel mare. După un timp s-a ivit în mijlocul porumbului un om cu barbă, ca lipovenii, înnegrit de soare, care, auzindu-mă, s-a prăbușit la pământ. Eu am sărit gardul din
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343883_a_345212]
-
uita fix la ceas. Mai erau câteva minute până la orele 10.00. Subit, ceasul sună. Tare de tot, ca sirena unei locomotive. - O palincă dublă, comandă bătrânul. - O dublă și pentru mine, cerui eu, deși eram conducător auto. Bătrânul își priponi privirea asupră-mi, se încruntă un pic, eram doar un străin pentru el, apoi îmi făcu semn să vin la masa lui. M-am conformat tăcut și l-am privit ușor amuzat. - Câți ani îmi dai tinere ? - Șaptezeci și... ceva
LEACUL ÎMPOTRIVA CANCERULUI de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377366_a_378695]
-
poate renunțări. Și, conchide în această ultimă poezie din capitol : „Când zici cuvântul frumos,/ te gândești la lumină,/ la soare,/ la vreme senină,/ de care te bucuri oricând ești pe drumuri.” Cadrul natural al satului românesc, al satului natal, de la Priponești, îi este propice autorului pentru a se ancora într-o stare de melancolie, o acumulare de tristeți nedeslușite, ce nu izvorăsc dintr-un eu ci, mai degrabă, converg către acesta. În Capitolul IV - Cronică și prima poezie ce poartă numele
POEZIE-MANIFEST ÎN CUVINTE PE VERTICALĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378464_a_379793]
-
părinți, trecând în revistă momente importante ce și-au lăsat amprenta, definitiv, pe sufletul domniei sale: „ Tata nu e cel pe care l-am visat,/ pentru că-i de mult plecat,/ din 1968/ este veghetor/ acolo-n satul meu natal/ în cimitirul Priponești/ iar draga mama de mai-nainte.../ îl străjuiește cuminte/ cu nespus dor.{...} și voi ajunge sigur să fiu cu ei/ o clipă /așa.../ ca de obicei./ În rest,/ îi doresc/ firește,/ dar visul nu-i înlocuitor/ al lor.” În Capitolul
POEZIE-MANIFEST ÎN CUVINTE PE VERTICALĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378464_a_379793]
-
aprinzi de vrei, chiar și tu în ele. Trec prin constelații și vibrez intens, Mă ciupesc o clipă, oare eu visez? Vine Carul Mare să-mi arate cerul, Poate-n noaptea asta să dezleg misterul. Pacea umple golul ce mă priponea De o buturugă, lângă vremea rea Am scăpat de toate...și de-al meu deșert Ard intens în stele și învăț să iert! 28 iulie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Rug de stele / Camelia Cristea : Confluențe Literare
RUG DE STELE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379923_a_381252]
-
flori/ Dă-mi pacea și roua trimisă în zile, Cu vestea de bine să mă împresori...” ( Am cerul), are vara, toamna, florile de liliac, dar mai cu seamă are pace în suflet și multă iertare: “Pacea umple golul ce mă priponea/ De o buturugă, lângă vremea rea/ Am scăpat de toate...și de-al meu deșert/ Ard intens în stele și învăț să iert!” ( Rug de stele). Poezia îi face Cameliei din viața sărbatoare. O sărbătoare a sufletului, a harului, a
POETA CU SUFLETUL ALBASTRU DE CER SENIN de DORINA STOICA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380573_a_381902]
-
cununa Învierii Neamului biruitor: „Spălăm cu lacrimi răni și spade,/ sfințim cu lacrimi un sărut,/ din lacrimi ridicăm arcade/ pe unde viața ne-a durut.// ... Din lacrimi punem pod genunii,/ din lacrimi înviem mereu,/ și împletind din lacrimi funii,/ ne priponim de Dumnezeu.” (Radu Demetrescu Gyr, Lacrimi-Poezia în Cătușe. Ed. Omniscop, Craiova, 1995) Peste zestrea multimilenară și spirituală a permanenței noastre istorice s-au dezlănțuit tot felul de năvăliri dușmane, care mai de care mai flămânde și mai însetate de sânge
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
urs. Crezând că a fost rătăcit și a plecat pe drumul întors, făcând fel de fel de scenarii, mulți nedumiriți de adevăr, au părăsit zona liniștiți. Numai că Martinică a avut un alt plan. A „vizitat„ animalele lui Nicolae Garaiman, priponite pe Budichea, iar când Soarele era în asfințit, musafirul nepoftit a reapărut în mijlocul satului, într-o intersecție, la Costică Grecu. De data asta s-a sunat la 112, și, până la sosirea echipajelor de poliție și jandar- merie, primii veniți au
URSUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371308_a_372637]
-
a plecat în grabă să vadă Înaltul. Norii trecătorii s-au urcat pe deal, Vântul nu mai are-n pânze arsenal, Stelele se-aprind pe năframa nopții Luna stă de veghe chiar în cerul porții. Strugurii din vie parcă-s priponiți În ciorchini ce cad pe butuci - uimiți, Coșul în hambar stă frumos la pândă, Nu e încă vremea...sita e flămândă. O furnică cară un grăunte mare Nici nu mai cârtește, spatele o doare, Dar aude biciul iernii cum trosnește
CULOARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372054_a_373383]
-
valea umbrelor ~ *** Dorul Roib Mă cheamă Dorul - Roib să îl încalec și să pornim spre tărâmul elizeelor tale chemări. Truda, i-o vom hrăni cu pajiști de trupuri, îl vom adăpa în zori cu sudoarea regăsirii și-l vom veghea priponit în iatacul iubirii. 09 Februarie 2008 ciclul Ucenic în alb *** Mi-e dor să te umbresc ... mi-e dor să te umbresc iubită să stau ca nor asupra ta să te ating pentru o clipă cu picuri dulci din seva
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
Ne aflăm în anul în care lumea va migra între competență și absurd. Anul în care ne vom asuma propriile priviri. 10. Portrete viitoare răsărite în apa tulbure din iaz. 11. Nu pentru că avem căsuțe de dialog. Ci pentru că am priponit cuvântul în carte. 12. A fost odată ca niciodată un om căruia îi plăcea să aducă povești în memoria cu acces aleator a echipamentelor electronice predestinate. 13. Despre ceea ce credeam că există nu pot spune nimic. 14. Să definim imaginea
PROCESE DE MIGRARE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372995_a_374324]
-
Care considerați că este poziția cea mai potrivită trăirii Evangheliei în zilele noastre? - Dragă, problema vieții de trăire creștină și de unire cu Dumnezeu nu se pune din punct de vedere istoric. Nu trebuie să ne mărginim ori să ne priponim în istorie. Nu, este vorba de permanență. Nu recomand o stare de nevoință ca mijloc neapărat de mântuire, ci recomand o stare de prezență continuă, ce nu are obstacol, care nu are moment istoric sau politic. Să ne orientăm după
CONSTANŢA, ACUM LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA MUTAREA SA LA DOMNUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371158_a_372487]
-
curte împleticindu-se și unul și altul, iar Vruța începuse să urle a pustiu. - Taci!... cățea afurisită, s-a răstit Leana la Vruța cu o voce sugrumată de emoție. Omule, aleargă în Culme și ia repede calul, că l-a priponit pe locul de la deal de livada noastră. Vezi pe unde-l duci. Grăbește-te, să nu te vadă careva. Nu cumva să treci pe la neica Mitru, ai înțeles? Andrei a sărit pârlezul prin spatele grădinii, și-ntr-o jumătate de
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
ce durere! Și albele ninsori ce-o să ne-ascundă În suflet prea curând, târzii păreri Te-or toieni în gând. Și mă inundă Din nou tristețea surdă...ce dureri! Salcâmi și plopi vor mai foșni timid În ochii mei voi priponi visare Să-ți dăruiesc iubirea când deschid Ferestre spre lumină...și ce doare Că eu îți dau ce tu nu mi-ai cerut Și multele-ntrebări nu m-au durut... Referință Bibliografică: Și ce doare / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN
ŞI CE DOARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345867_a_347196]
-
și terminând cu vârfurile cele mai înalte. EXT./ REGATUL MUNȚILOR / ÎN ZORI Este a doua zi. Călăreții în șir indian urcă printre pintenii stâncoși ai muntelui. EXT. / REGATUL MUNȚILOR / NOAPTE Treptat se întunecă și pe un mic platou oștenii își priponesc caii de niște pinteni stâncoși și apoi se tolănesc extenuați pe piatra dură a masivului muntos. Vuietul vântului se aude șuierând peste creste, iar din adâncul văilor se ridică urletele sălbatice ale lupilor. Luna inundă cu lumina sa albă și
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
curte împleticindu-se și unul și altul, iar Vruța începuse să urle a pustiu. - Taci!... cățea afurisită, s-a răstit Leana la Vruța cu o voce sugrumată de emoție. Omule, aleargă în Culme și ia repede calul, că l-a priponit pe locul de la deal de livada noastră. Vezi pe unde-l duci. Grăbește-te, să nu te vadă careva. Nu cumva să treci pe la neica Mitru, ai înțeles? Andrei a sărit pârlezul prin spatele grădinii, și-ntr-o jumătate de
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
-Ți fac din spini, frunte-adânc-o-nțeapă. Sângele Îți curge pe tâmple, pe obraz, Lacrimi aburinde-Ți spală răni uscate; Soldații râd, pe seama Ta, fac mare haz: „Hai, profețește, ne iartă de păcate(!) Cuiele bătute-n palme și-n picioare Te-au priponit, Fiu de Milă și Iertare, Pe crucea, astăzi, talismanul lumii-ntregi, Ca să renaști apoi, un Rege peste regi! Maria, Fecioară, măicuță duioasă, Imploră-n genunchi soarta-Ți nemiloasă; În ochii pierduți mamele pruncii își plâng; Pe-această Golgotă multe inimi
„ELI, ELI, LAMA SABACHTANI?” de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345303_a_346632]