1,457 matches
-
apa sfințită a lacului kanas, cu sudoarea ta de zi cu zi, cu lacrimile tale de dor. broaștele țestoase de galapagos nu contenesc să se dezbrace din respect pentru tine, să ai crătiți bune și scăunașe bune, de stat pe prispă și privit la viața ta, în apus. câte puțin era o după-amiază de vară cu țânțari și plictiseli întinse pe spate mi-era și foame, și greață, în același timp, greață de toate zilele la fel identice, ca puii de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
desenate în aer de săndăluțele tale zburătoare, de la petuniile magice, ale căror clopote dansează în adierea khamsinului, vântul cald care durează cincizeci de zile. șase în al cincilea loc: privești la armonia grădinii suspendate a dragostei tale, te așezi pe prispă și admiri, din apropiere și până în depărtare, ornamentele suflețelului tău, tăietura de aur a construcției așteptării tale, ecuatorul creației tale, cu jumătate zi, jumătate noapte, jumătate dulce, jumătate sărat, jumă tate foc, jumătate munte. nouă deasupra: acum îi ierți pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în care așezi cu grijă coconii strălucitori, numai pe aceia din care a zburat fluturele, pentru că nu ai călcat nici gâze cu tălpile tale ușoare, umpli coșulețul, cobori cu grijă scara din crengi de baobab-bătrân capricios și dai fuga pe prispă, să vezi ce găsești pe acolo să te poți descurca mai departe. nouă în al cincilea loc: scoți din cutiuța cu coarne de pui de cărăbuș-hercule douăzeci și patru de bucăți, le lipești uite așa, frumos, cu lipici din salivă de furnici
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
căușul palmelor tale. cu mult prea mult șase în primul loc: culegi un braț de papură albă ușoară de pe malul de apus al lacului kanas, lacul tău secret, un braț cât de mare poți căra tu, îl aduci degrabă către prispa grădinii suspendate a dragostei tale, încarci ceva papură albă, din cea uscată de vântul cald khamsin, și în spinarea tigrului qilin, tigrul care aduce prosperitate cuibului tău, vii cu toată încărcătura aceasta prețioasă pe prispa așteptării tale și te apuci
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tu, îl aduci degrabă către prispa grădinii suspendate a dragostei tale, încarci ceva papură albă, din cea uscată de vântul cald khamsin, și în spinarea tigrului qilin, tigrul care aduce prosperitate cuibului tău, vii cu toată încărcătura aceasta prețioasă pe prispa așteptării tale și te apuci de lucru, harnică nevoie-mare. mai întâi iei o așchie de baobab-bătrân-capricios, o așchie cât craniul tău perfect, și împletești după calapod, îți faci un coif de papură albă ușoară care te va proteja de orice
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
la pas în jurul întregului ansamblu și începe învârtirea eficientă, o altă secție de producție a grădinii tale suspendate este gata. nouă deasupra: afli că încep campanii militare crude, cu decapitări de felurite vietăți, tu nu ești afectată, tu stai pe prispă și mănânci o pâinică rumenă, caldă, îi arunci și tigrului qilin, tigrul tău alb protector, din când în când, câte o pâinică, el sare după ea și o prinde cu botul, o hăpăie. împreună, reciprocitate, oglindă m-am gândit cum
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
trăiesc la pielea goală, reversând păcatul originar) am experimentat cu tine dragostea întinsă pe pâine mâncată duminică dimineață, cu ochiuri și muștar. am văzut fulgerele, ceața, inundarea supremă, potopul de plumb pe care le-ai oprit cu un gest, pe prispă am simțit cutremurul distrugător, împotriva căruia ai sprijinit umărul tău de perete. în urma erei mele glaciare, te-ai ivit, te-am ales. te doresc ca și cum ochiul meu doritor de femeie s-ar fi născut chiar acum. nouă în primul loc
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
albe face vraja împotriva-orbilor-răi și cârtița se prăpădește, sătulă, de îndată, în chinuri groaznice. coarnele berbecului ikanga bat în poarta verde a grădinii tale suspendate, dar nu răzbesc, tigrul qilin, tigrul alb care aduce prosperitate grădinii tale luminoase, mârâie pe prispă, tu adormi. nouă în al patrulea loc: în visul tău nu apare nimic rău în această noapte, cârtițele-oribil dansatoare nu au putere asupra somnului tău, cineva mic care cum prinde puțină putere face ceva rău este trântit, este sacrificat, tu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
întoarce tu și mi-ai da voie să îți desfac sufletul în bucățele, pe masa din sufragerie, uite, promit să îl reasamblez cu precizie. șase în primul loc: te trezești cu bună dispoziție și mare impuls de hărnicie, ieși pe prispă zâmbitoare și scrutezi întinderile grădinii suspendate a dragostei tale, florile sunt mari, roadele sunt către rumenit, împingând în sus lanurile sunt late, fiii dudelor de aur s au înmulțit, până și tărtăcuțele acre ale baobabului-bătrâncapricios, cel care poartă pe umeri
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu mai ai loc unde să te dezvolți, ai umplut raiul tău cu lucruri frumoase și gustoase, nu ai spațiu să continui munca ta neîntreruptă. nouă în al doilea loc: nu e ușor să găsești soluții, te perpelești, stai pe prispă în poziția gânditorului de la hamangia și în alte poziții culturale pe care ți le amintești, ce bine ar fi dacă prințișorul tău, priceputul shangdi di liwu, ar fi cu tine în căminul vostru, să își dea și el cu părerea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
momentul să organizezi un mic punct de prim ajutor al grădinii suspendate a dragostei tale, dai o sumă frumușică pe cazanul-vindecător-al-lui-goibniu, cel mai potrivit scopului tău din ce se găsește la magazinul de antichități al acestor ținuturi, îl așezi în fața prispei tale și începi să strângi apele ploilor năstrușnice în burta lui largă, de bronz, la prima ploaie se umple deja până la gleznă, cazanul începe să sfârâie încetișor, semn că tot răul este expulzat din apă. cazanul nouă în al doilea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
moarte care mă trudește lent și mi-am făcut loc să mă odihnesc undeva nimerind pe banca acestui balon zburător, cu atât aer cald al dragostei tale nemaivăzute. nemișcare șase în primul loc: scoți din fântâna de lemn încrustat de lângă prispă două găletușe de apă-de-rouă, care se scurge în fântână de pe frunzele firelor de trifoi cu cinci foi, le torni într-o carapace de broască țestoasă de galapagos, încălzești apa la lumina apusului blând, îți strecori picioarele tale obosite pe acolo
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
luptat. acum trebuie să fi căzut în rotocolul fântânii negre, în curentul de gheață. nouă în al treilea loc: acum este timpul mijlocului tău, cel care doare când ții pe umerii tăi întreaga grădină suspendată. te întinzi pe spate pe prispă și privești ursa mare, ea trece în aceste zile cu ușurință în cerul tău, dispărând de pe cerul celorlalți, lumina ei e ușoară și clară, privește un anotimp de dorințe la ursa mare, la steaua cea mai luminoasă a ei, stai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
că nu te interesează decât dacă au o piesă care să îți vină ca turnată, nu înțelegi de ce se întâmplă aceste calcule și măsurători, nu dorești să comanzi una, nu ai vreme, suflețelul tău drag o fi și ajuns pe prispa ta până acum. șase în al patrulea loc: în timp ce amabilele și numeroasele fetițe cu cap de crizantemă se învârt încolo și încoace, dându-ți senzația că au mai făcut asta de o mie de ori, că sunt reale profesioniste, realizezi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
uriaș te mângâie pe piept cu aripi moi, roiuri de albinuțe dungate se învârt în jurul tău, tauri mari și negri mugesc din rărunchi în semn de bun venit, pământul îți sărută tălpile obosite, tu continui să alergi, ajungi pe o prispă îmbălsămată, inima ta nu e liniștită, zărești la apus o ploaie neagră de săgeți de amanită care otrăvesc sufletele fericite, îndreptându-se încoace, cu un ultim efort smulgi din pridvor săgeata galbenă a conducătorului urșilor clanului abenaki, întinzi arcul greu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
iarmaroc Un urs deranjat Partea întâi Tabloul 1 (Acasă la Dănilă. Curte țărănească. O parte din gardul de nuiele, în stare destul de proastă. În dreapta cuptorul cu vatră și trunchiul pentru despicat lemne. Alături, prepeleacul, înalt și gol. Dănilă stă pe prispă și trage securea pe o piatră de ascuțit. E cald, își șterge din când în când fruntea cu mâneca.1) DĂNILĂ: Așa-i, Smarandă, cum spun eu: nu-i noroc, și pace...! SMARANDA (din casă, în dreptul ferestrei): Da' mai slăbeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spun oamenii Dănilă Prepeleac. Iaca, nu mai departe decât frate-tău... DĂNILĂ: Ira, nevastă! Iară frate-meu?! SMARANDA: Apoi iară! Ia treci colo și caută de-adu niște lemne, să ațâț focul, că-i prinde, păcatele mele, rădăcini pe cea prispă. (Dănilă se ridică agale, caută pe lângă gard.) Bre Dănilă, stau și mă uit la tine: ce gândeam c-ai să fii și ce-ai ajuns! Drag mi-ai fost tu la tinerețile noastre, nu pot zice... DĂNILĂ: Și-acuma nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
DĂNILĂ (vine cu vreascurile): Iaca lemnele. SMARANDA: Doamne, omule, că multă minte-ți mai trebuie! Numai gardul nu-l pusesem până acu' pe foc! Mi-ai venit popândău cu două bețe-n mână! DĂNILĂ: Alta n-am. (trece iar pe prispă și ascute securea) VASILICĂ (de la colțul casei): Gata-i, mămucă? Drept să-ți spun, acuși ne terminăm de foame! Gheorghiță, săracu', roade niște clei de pe trunchiul vișinului cel bătrân. SMARANDA: Ei, poftim! Gând la gând cu bucurie, așa-i, Dănilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nevastă și frumoasă, și harnică, și deșteaptă! Așa cum se și cuvine... ANISIA (prudentă): Asta se știe de mult. Ia zi, la ce-ai venit, Dănilă? DĂNILĂ: Fă bine și-azvârle cu o scurtătură după cei zăvozi, și-apoi, șezând pe prispă, ți le-oi spune toate cu de-amănuntul, nu cumva să rămâi văduvită de cunoaștere. ANISIA: Tare bine! Numai poate că mi-i spune ce și cum de unde te afli. Iară zăvozii lasă-i să bată, asta fiind slujba pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de-acu', dacă tot te afli aici, intră oleacă, doar n-o fi foc. (Hămăituri) Țibă, Frăsinel, lovi te-ar jigodia, vezi c-acuși te ușurez de-un picior! Marș! Hai, bre Dănilă. DĂNILĂ: Hai. (Intră, merg toți trei spre prispă.) ISPAS: Iaca, să ne așezăm aici, la umbră. Șezi, Dănilă. ANISIA: Da' pe mine nu mă poftiți? DĂNILĂ: Cum nu, mă rog matale, cumnată... ISPAS: Șezi colea, nevastă. (răsuflă adânc) Bre, bre, bre, da' știu că-i cald bine! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai deștepți decât unii oameni; nu bat decât când simt o primejdie, află asta de la mine. DĂNILĂ: Dacă spui dumneata, atunci numaidecât așa trebuie să fie. ANISIA: Apoi chiar așa și este! ISPAS: Hai, Dănilă, intră și stai ici, pe prispă. (Dănilă intră, se așază toți) Vra să zică te-ai întors. Tare bine! Ei, ai isprăvit treaba pentru care ai plecat la târg? DĂNILĂ: Am isprăvit-o de tot! Bieții boișorii mei s-au cam dus ca pe gura lupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
iapa tot trebuie s-o umflu, că altfel nu-i chip. Trec cu dânsa să-și ieie iertăciune de la boi și ziua bună de la car, și gata. Numai că n-ar strica să iau cu mine și securea asta de pe prispă. Cine știe? Prinde bine la o nevoie... Măcar să aibă de ce mă binecuvânta cumnata Anisia. (iese pe la colțul casei, se aude un galop de cal, depărtându-se) Tabloul 4 (Decorul tabloului 2 luminișul din pădure.) DĂNILĂ: Vra să zică am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-te-n genunchi, să ne ridici ușurel de jos în sus, ca să nu te zdruncini (se urcă peste sac) Așa. Acuma dă-i drumu'. Da' ca gându', așa să-mi zbori! (efect sonor) Tabloul 5 (Acasă la Dănilă.) VASILICĂ (de lângă prispă, cu mâna streșină): Mămucă, mămucuță, ia privește, un bivol cu cocoașă care zboară cu tata-n spinare! Ce-o fi asta? SMARANDA (iese din casă, se uită în sus): Iaca, numai pozna asta n-o mai văzusem! Intră iute-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pune stavilă celui plisc și nu tot clămpăni în dodii. Ce-a fost, a fost, ce va fi om vedea. SMARANDA: Mai așa, cumnate Ispas. DĂNILĂ: Da' poftiți, mă rog, poftiți, nu stați așa uitați în bătătură. Ședeți ici, pe prispă. ISPAS: Chiar așa, să stăm măcar cât stă cânele pe coadă. (se așază împreună cu Anisia) Și să ne spui și nouă, măi frate, ce-ai învârtit de-ai scos la lumină bănăretul pământului... ANISIA (cu însuflețire): Așa, așa, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ales când luau ceva la bord. Adică aproape tot timpul. Într-o după-amiază, când Paganel a avut proasta inspirație să le treacă pragul, în curtea familiei Ghindoc situația se prezenta în felul următor. Ghindoc ăl bătrân atârnase niște pastramă pe prispă. În niște cârlige. Și câinele mâncase toată pastrama. Drept urmare, bătrânul alerga câinele să facă din el pastramă. Din câine. Ghindoc ăl mic (ăl mic e un fel de-a spune, având în vedere că era a XII-a) alerga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]