616 matches
-
monografia pe Mircea Horia Simionescu, Gabriela Gheorghișor procedează cu toate cărțile pe masă. Prezintă pe larg, dar fără inhibiții precedentul critic al importantului scriitor, punctîndu-și opiniile de așa manieră încît lasă deschise orizonturile discuției, circumstanță favorabilă personalității în cauză, insuficient prizate înainte de ’89, iar azi împinse oarecum pripit într-o zonă a „clasicizării”. În ce măsură, ne putem întreba, autorul Ingeniosului bine temperat ar putea face figură de „clasic”? Într-un sens paradoxal desigur, date fiind pornirile sale subversive, dizolvante. Poate că embrionul
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
inventatorii genului au pus prea multă otravă în ceea ce ar fi trebuit să fie medicament, dar e limpede că în prima jumătate a secolului al nouăsprezecelea povestea Julietei și a lui Romeo ar fi fost o simplă variantă, atroce și prizată cu entuziasm, a poveștii tinerei domnițe ucise cu securea. Brutalității subiectelor îi corespunde, în întreaga literatură polițistă, o brutalitate a limbajului. Expresia literară nu înseamnă vulgaritate și nici un jargon accesibil doar inițiaților, ci frumusețea loviturii de floretă care desprinde, cu
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
fost încheiate deja cu săptămîni înainte ca el să-și fi deschis porțile. Totuși, decisivă și de neuitat rămîne prezența Islandei, cu impresionantul ei pavilion, un templu misterios al cărții și lecturii, cu numeroșii ei scriitori, masiv traduși și foarte prizați de publicul larg și de criticii din Germania. Motivele de admirație pentru insulara țară din nordul Atlanticului nu trebuie căutate cu lumînarea. La o populație de circa 380 de mii de locuitori, cu 40 de edituri și cu cîte 8
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
ta am învățat-o,/ Suntem cei mai buni, dă-ne nota ta,/ Nota ta maximă, astăzi și mâine,/ Profesór, profesór, dă-ne nota ta." (pag. 19) Poemul acesta spune cam totul despre carte. Ca și ea, el e imposibil de prizat direct, dintr-o suflare, în manieră impresionistă. (Impresia e unitară. Textul în schimb e frânt.) Locul în care l-am secționat e punctul de colaps al aparentei continuități: până în preajma lui, avem ritualul terestru al scrisului; dincolo de el, ceremonia militară
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
nu se lasă „degradat” de diferențe de sex, rasă și etnie. A treia trăsătură este apariția filosofiei analitice, marcată cu precădere de preferința pentru stilul sobru, ca reacție la patetismul declarațiilor care inundă cîmpul presei. În felul acesta, tinerii îl prizează mai mult pe Wittgenstein sau Jacques Bouveresse, decît pe Raymond Aron sau Rousseau, arătînd simultan interes pentru științele tari, în dauna atenției acordate efervescenței stilistice a comentatorilor de presă. Cu alte cuvinte, se constată o reacție de sastisire a minților
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
neînțelegerii. Mintea criticului a rămas tot la cărțile simpatic sociologiste în care astfel de dumiriri sau neînțelegri se rezolvau în două sute de pagini. Și mai greu de înțeles e cazul celor care, din oroarea de realismul plat, acefal, nu mai prizează proza de observație. Cădem, atunci, în întunericul unei confuzii.” Fragmentele acestea nu au fost reținute în volum. Ele sînt însă semnificative pentru natura reactivă a prozatorului, care, așa cum am văzut în anii anteriori, nu se ferește să răspundă criticilor și
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4792_a_6117]
-
întrucît „nu înțelegem încotro mergem, nici ce ne așteaptă” (Exercițiu de mîntuire. Ridicare la cer). Nu emite imprecații, nu blasfemiază, limitîndu- se la constatări uimite, dezamăgit la un mod lileal. Spiritualitatea i se exprimă indirect, printr-o spaimă de materia prizată în accepția ei coșmarescă. Într-una din nopți, cînd s-a simțit „o fabrică de coșmaruri”, se visează ca „o bucățică de gheață pusă pe o plită încinsă”, apoi ca și cum s-ar afla „într-o piuă mică”, în care cineva
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
a defini „identitatea” literară a scriitorului, Claudiu Turcuș - temperament impetuos cu destul discernământ critic încât să nu-și iasă totuși din matcă - deconstruiește câteva prejudecăți legate de imaginea prozatorului. Prima e tocmai aceea că Manea n-a fost un autor prizat de critică, rămânând oarecum în galeria a doua a șaizeciștilor sau a șaptezeciș tilor. Argumentul se bazează, crede tânărul monograf, pe o anumită absolutizare a judecăților lui Nicolae Manolescu și Eugen Simion, principalii comentatori ai actualității. Dacă cei doi au
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
lui Claudiu Turcuș sunt însă considerațiile analitice - hermeneutica foarte atentă pe text e a doua calitate a monografiei - menite să explice defazarea de imaginar a lui Norman Manea față de proza obsedantului deceniu (și nu numai). Dacă nu e într-adevăr „prizat” în literatura română ca un Marin Preda sau Augustin Buzura, asta se întâmplă, susține Claudiu Turcuș, pentru că Manea refuză programatic temele mari ale totalitarismului românesc. Prin respingerea epicului, prin infuzia de cotidian minor și ocolirea unei replici mecanice față de realitatea
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
care-i cunoaște, parcă tot pentru a sublinia particularitatea „speciei”) și mai puțin în spiritul unei narațiuni articulate, martoră a unor evenimente și epoci despre care sînt foarte multe lucruri de spus. Stilul liric al lui Neruda e însă foarte prizat de generații întregi de cititori, care nu mă-ndoiesc că se vor bucura să-l întîlnească și-n formă prozastică; pentru informații ceva mai cuantificabile și, așa-zicînd, obiective despre viața controversată a scriitorului va trebui să apelăm, probabil, la o
Mărturisiri și capricii by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5804_a_7129]
-
e probabil cel mai mare dintre autorii dramatici necunoscuți”, autoarea se întreabă la rîndul ei de ce, cînd trece hotarele României, Caragiale se subțiază pînă la inexistență în memoria culturală a europenilor? De ce, în ciuda aniversărilor și a întrunirilor festive, nu e prizat de europeni? De ce „le Molière roumain“ e un ilustru anonim? Autoarea trece în revistă trei categorii de opinii care încearcă să explice situația: prima e că programele de promovare sînt deficitare, stăm așadar prost la capitolul promoție. A doua categorie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
noiembrie, va avea ca temă „frontierele”) V-aș întreba despre relația care există astăzi între - Thibaudet le numea astfel - critica universitară și critica jurnalistică (criticul francez vorbea și despre critica scriitorilor), avînd în vedere că, în Franța, scriitorii cei mai prizați în facultățile de litere nu sunt neapărat cei mai citiți sau cei mai apreciați de critică. E adevărat, în Franța există o lipsă de comunicare între cele două tipuri de critică. Deși există mulți doctoranzi care, atunci cînd lucrau pe
Florence Noiville: „La Le Monde des livres, avem timp, avem buget“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3563_a_4888]
-
mai populari romancieri, publicați intens de ziarele și revistele cu tiraj uriaș, au fost și cei mai buni. După știința mea, nu există un alt moment în istoria literaturii în care „marii clasici” să fie, în masă, atât de intens prizați de cititorul de rând. Adică un interval în care esteticul și succesul să fi coincis aproape total. Modernismul a apărut și ca o reacție la acest univers parcă prea bine organizat. Fragmentarea, multiplicarea punctelor de vedere, renunțarea la prestigiul autorului
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
Gabriel Coșoveanu Adrian Sângeorzan, Între femei, Curtea Veche Publishing, București, 2013, 239 pag. Deși cartea analizată aici aparține unui ginecolog româno-american, prin urmare are un titlu din sfera pură a denotativului, ea se poate priza ca o radiografiere a moravurilor americane de astăzi, ca o suită de flash-back-uri în România ceaușistă și, peste toate, ca un autoportret, cu o discretă parte colorată de un umor liric, partea leului, ca număr de pagini, revenind problematicii adaptării
Eternul feminin - o ipoteză „tehnică“ by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2897_a_4222]
-
ca fumul de țigară./ ochii îți ard și părul tău/ se desface în rotocoale/ ca fumul de țigară./ eu mă fac mic. mă rătăcesc/ ca o sălbăticiune./ atenție, fumatul e dăunător/ spun și eu așa./ în timp ce ne ținem în brațe/ prizăm trupurile noastre, ne drogăm./ spun și eu așa,/ drogurile sunt un pericol./ până la urmă totuna,/ părul tău crește, crește./ eu mă fac mic, cât punctul acesta.” (de la capăt). În fond, e calitatea reafirmată a scrisului lui Jurebie: eul său se
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
Gabriel Coșoveanu Leon-Iosif Grapini, Capăt de linie, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2012, 187 pag. Avertizați de însuși autorul în privința protocolului adoptat, de a continua câteva proze autohtone bine prizate de public sau de-a dreptul canonice, parcurgem cartea de față cu ochiul celui dedat literaturii de gradul al doilea, cum ar zice Genette, și cu mintea la imaginația unor Paul Georgescu ori Mircea Horia Simionescu. Să-ți asumi reînșurubarea
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
este că documentarul a fost mega-aclamat, denumit ca ,spectaculos" de New York Times, lăudat la greu de Woody Allen, în timp ce filmul artistic a fost demolat de toată critica la unison. Contemplând eu acest contrast, am ajuns la o dilemă. Recunosc că prizez cu mare plăcere cam toate filmele lui Gilliam, inclusiv Baronul Münchausen, un alt lungmetraj împovărat de probleme bugetare, dar asta să mă fi orbit la defectele Fraților Grimm? N-aș zice, doar sunt și fan Rivette, și când a dat
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
postulatul conform căruia singurii reprezentanți ai unei arte cu adevărat noi în România ar fi fost numai M. H. Maxy, Victor Brauner și Marcel Iancu. Și asta în timp ce ultimii doi părăsiseră de mult România - unul pentru că arta lui nu era prizată la București, celălalt din pricina antisemitismului din țară -, neavând, de altfel, nici un interes în a sluji comunismul în maniera lui M. H. Maxy. Dacă postulatul era admis, restul picturii interbelice nici nu mai intra în discuție. Oarecum la fel gândea și
Însemnări pe marginea cărții lui Mihai Pelin Deceniul prăbușirilor (1940-1950) (III) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11054_a_12379]
-
de altfel, incongruentă, total lipsită de sens. Eu nu afirm și nu sugerez nicăieri că M. H. Maxy, Victor Brauner și Marcel Iancu ar fi fost singurii reprezentanți ai unei arte noi în România. Arta lui Victor Brauner era foarte prizată în cercurile avangardiste din țară, cărora de fapt li se adresa. Știu din gura chiar a lui Victor Brauner că motivele lui de a părăsi definitiv țara - hotărâre luată în 1938, căci până atunci venea frecvent în România, chiar dacă se
Însemnări pe marginea cărții lui Mihai Pelin Deceniul prăbușirilor (1940-1950) (III) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11054_a_12379]
-
ipocrizie, de mortăciunea care se strecoară în minte, în gînd, în cuvînt. Mulți au luat-o doar ca pe o rebelă, încă una pe listă. Cred că așa am făcut și eu ceva timp. Interesant este cum francezii pudibonzi au prizat o scriitură șocantă, la toate nivelele. M-am tot gîndit dacă nu au regăsit în Sarah Kane ceva din discursul lui Artaud. Am recitit teoriile lui despre teatrul cruzimii, Primul Manifest, Al doilea Manifest, am încercat să analizez și să
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
blazat, dezamăgit sau chiar revoltat și-și stăpânește cum poate problemele sexuale inerente, sunt și niște jocuri pe care poetul le simulează (auto)ironic și cu umor. Se bea mult în acest tip de poezie, în curând o să se și prizeze la greu (căci, iarăși, se poartă și e cool), se bea, așadar, și în poemele lui Dan Sociu, sexualitatea apare mizeră, agresivul și vulgarul se deghizează în atitudine existențială. Nu-s greu de depistat modelele lui Dan Sociu care, din
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
meu sinistru îl încurcă groaznic. Și până la urmă își dă seama că cea mai bună apărare e atacul. - Dom′ le,înțeleg că ești supărat dar chiar să ne iei peste picior?! De unde știu eu că n-ai smuls chiar dumneata priza din țâțâni? Adică ne-ai făcut stricăciuni cu bună știință și acum o faci pe inocentul ! E rândul meu să mă uit pieziș. -Domnule,nu te supăra ,eu puteam să mor electrocutat din cauza defectiunilor pe care le aveți.Mă scoateți
CU PAHARUL PLIN de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384436_a_385765]
-
cele sensibile, cele care chiar par că au nevoie de adăpost în lumea asta plină de macho. Nu sunt de acord, dar se întâmplă să fiu o brunetă care în mod normal este la fel de sensibilă precum Conan Barbarul după ce a prizat cocaină. în schimb, am spus: —Cum faci să-i strălucească ochii unei blonde? —Hmm... —îi aprinzi o torță în urechi. —Hahahaaaaa... Tom s-a prăbușit rezemându-se de perete și a început să râdă zgomotos. Dacă e în toane bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
înainte. Acest Zander îmi lătra răgușit în telefon că împreună cu un prieten au hotărât să organizeze în noaptea aceea o partidă de miros (nu înțelegeam ce înseamnă, l-am întrebat și el mi-a spus că e vorba să se prizeze cocaină); mi-a mai spus că au puțini bani, că ar fi bine dacă i-aș ajuta și că mă așteaptă la cafenea. Aveam foarte vagi cunoștințe despre cocaină, îmi imaginam că e ceva în genul alcoolului (în orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Hirghe îl aranjase frumos în fața mea. După ce închise ușa în urma lui Hirghe care tocmai ieșise, Mik își scutură atent praful într-o retortă mică de sticlă pe care o scosese din buzunar. După ce-și luă porția de cocaină (Mik priza și el într-un fel aparte, introduse în retorta, în care cocaina parcă se lipise de pereți, coada unei periuțe de dinți și, scoțând o mică piramidă de praf, o duse la o nară, fără să piardă nici un fir), Mik
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]