835 matches
-
lung, din care În orice clipă ar fi trebuit să se trezească. Iguana, pe de altă parte, În pofida faptului că experiența lui cu privire la femei se putea considera complet nulă, nu putea să nu bage de seamă schimbarea petrecută În atitudinea prizonierei sale, schimbare pe care o percepea chiar prin intermediul pielii ei În clipa În care o poseda. Logic vorbind, nu era În măsură să-și dea seama cînd o femeie mințea sau cînd țipa de plăcere, dar era perfect capabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu vișine. E un fel de nor-ciupercă roșcat-fraise care se înalță deasupra unui atol din Pacific. Picioarele astea princiare sunt într-un soi de pantofi-capcană ortopedici din lamé auriu cu mici chingi și lanțuri aurii. Astea-s picioarele de aur, prizoniere, ridicate pe tocuri, care urcă prima din cele cam trei sute de trepte de la intrare până la primul etaj. Apoi urcă a doua treaptă, apoi următoarea, până ce ajunge suficient de sus ca să poată risca o privire înapoi. Numai atunci își va întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Mântuirii Creștine”. Sau: „Adunarea Îngerilor”. Sau: „Cinema pentru adulți Capitol”. Sau: „Teatrul burlesc Diamant”. Toate locurile astea aveau aceeași adresă. Aici oamenii au îngenuncheat în rugăciune. Și au îngenuncheat în spermă. Toate țipetele de extaz și groază și mântuire încă prizoniere și înăbușite între pereții ăștia de beton. Ecourile lor răsună încă aici, cu noi. Aici, în paradisul nostru prăfuit. Toate poveștile astea se vor sfârși cu povestea noastră. După miile de realități diferite ale pieselor de teatru și filmelor, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se trântește în pat, cum își caută poziția și-și cuibărește obrazul în pernă... Deocamdată Ovidiu doarme împăcat, obosit și mulțumit după dragoste, îmbăiat, deocamdată e al ei, al ei fără nici o îndoială, celulă cu celulă, o ține în brațe, prizonieră a somnului său, deocamdată subconștientul său încă mai este scăldat de beatitudine, încă nu-l săgetează gândul că trebuie să plece, încă nu. Cei câțiva ani de căsnicie le lăsaseră un gust insipid, îi înlăturau din gândurile lor, preferau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Am tot vorbit despre asta, cu lupul de pază lîngă noi, cu ochii pe noi, cum stă și-acuma. Tano intră imediat în relații de complicitate cu musafirii. Ca musafir, e nesociabil, arțăgos și ostil. Mă simte un fel de prizonieră a afecțiunii lui Rusalin? Cînd am ajuns la Dorobanț, în urmă cu trei săptămîni, lada de gunoi de lîngă gard era plină cu pensoane, cu spatule, cu schițe rupte, cu tuburi de vopsele neîncepute. Rusalin ne-a întîmpinat cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nori, mai mult ca o alunecare. A privit stupefiată dincolo de fereastră, unde nu exista nimic, absolut nimic, dincolo de acea lumină difuză de auroră, ce-i dădea o acută senzație de sufocare. Se simți cuprinsă de o spaimă îngrozitoare, să fii prizoniera propriei tale camere, singura în care-ți puteai găsi odinioară refugiul! S-a trezit brusc, de data aceasta cu visul foarte clar, stăruind ca o amenințare în mintea ei. A continuat să zacă o vreme în pat. A încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Nu putea să facă nimic decât să își transfere teama ființelor pe care le adăpostea, Mama și Mioara Alimentară. Un vânt cosmic plie Universul paralel, astfel încât cele două lumi se suprapuseră atâta timp cât avea să dureze furia pornită de niciunde. Mama, prizoniera de Dincolo, se întâlni fără voie cu orgiastica Mamă de Aici, iar Mioara noastră primi vizita dublurii ei, libertina de Dincolo. Astfel că timp de... (nu are importanță, pentru că în calcul asemenea momente sunt nu numai inobservabile, dar au consistența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tăia ceapa. Să o urmărim pe autoare mai îndeaproape, practicând, surâzătoare, această inadecvare care ne face să ne simțim mereu jenați: „înlăuntrul meu / universuri clocotesc / un Dumnezeu fiert mă îmbie“; „am prins soarele sărutând piatra ninsă“; „vara trupului mă ține / prizoniera unui cosmic val“; „în mine / vulcani nestinși prefac / munții Himalaya în cenușă“; „pe osia pământului ne-ntâlnim / la tine-i noapte, la mine-i zi“; „biblia-și răstoarnă începutul / la noi în pat“; „universul scutură stele / cum să dorm? cum
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în mulțime. Efectul de "gloată" poate corupe și cele mai luminate minți. Minți strălucite pot deveni instrumente ale revenirii omului la epoca primitivă. Centrele, inhibate în cursul miilor de ani ale evoluției, redevin active. Părțile evoluate ale creierului pot deveni prizoniere ale centrelor primitive. Se formează astfel un "om primitiv" extrem de evoluat mintal. Un paradox, nu? Scăparea omenirii poate veni din partea indivizilor care refuză să fie un element aparținînd unei mulțimi. Fenomenul de înglobare a individului în "gloată" trebuie stopat cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
termen lung finanțele publice. Se mai poate distinge ceea ce trebuie să plătească generațiile care trăiesc în prezent (de la 0 la 100 de ani) și ce vor trebui să plătească generațiile ce se vor naște. Contabilitatea generațiilor este în mod natural prizoniera ipotezelor pe baza cărora este construită și ar fi exagerat să i se acorde o valoare predictivă excesivă, căci politica actuală poate să nu fie urmată la infinit, nevoile în materie de cheltuieli publice pot varia în timp, procentul de
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
acum după modelul vetero-testamentar al Poporului desfrânat întors la Dumnezeu după o lungă rătăcire prin pustiu sau un exil teribil, încarnează mitul creștin însuși, structurat în trei momente: căderea, pocăința, botezul/mântuirea. Maria din Magdala a rămas aproape nouă veacuri prizoniera acestei tradiții, consfințită oarecum prin sphragis papal. În 1518, Jacques Lefèvre d’Etaples (1450-1537), matematician și filozof convertit la exegeză biblică, publică lucrarea Maria Magdalena disceptatio, în care demonstrează, analizând cu atenție fragmentele evanghelice și comentând critic opiniile Părinților, că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
angajat prin intervenția tutorelui său, și s-a dus să moară într-o colibă de sălbatici, în insulele Marchize. De ce caută unii oameni exilul, marea singurătate, cu lumânarea? Există o adevărată religie a singurătății. Simt că sunt adepta sau poate prizoniera? acestei religii. Îți poți permite să fii victima victima, am zis? unei asemenea excentricități, atunci când te numești Paul Gauguin, dar când te numești, simplu, Andra, când ai vrea să pictezi și simți mușcătura ironică pe care ți-o aruncă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mă fac să mă simt mult mai vulnerabilă. Cu toate acestea, nu încetez să cultiv singurătatea ca pe una dintre marile mele virtuți. Am primit din țară o veste tristă: mi-a murit o rudă apropiată, chiar dragă. Nu eram prizoniera timpului. Puteam să ajung în satul acela pentru a participa la înmormântare, dar nu m-am dat dusă. Am preferat să pierd vremea aici, să mimez faptul că am ceva foarte important de făcut, să mă păcălesc pe mine însămi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în mintea mea. Mi-am purtat bătăliile pe plan spiritual. Fie că trăiești clipa, fie că nu, e cam același lucru, pentru ca totdeauna vei mai dori altele. De fapt, doar prezentul contează. Ce lume minunata e în mine. Să mor prizonieră în viața mea pentru eternitate ar fi o plăcere. Inactivitatea, veșnica virginitate, ce răspunde tuturor posibilităților(și totuși, uneori a nu face nimic e o greșeală). Și iubești oglinda (Căci ce e oglinda dacă nu o infinitate de lucruri). Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Mă vede și sare în picioare. Iar eu o rup la fugă prin pădure. Imediat adună mulți inși, câțiva câini și pornește pe urmele mele. Fug disperată, presimțind că nu mă va lăsa să plec. Mă simt deja nedreptățita lui prizonieră. Și, în câteva minute, deși trăgeam din răsputeri și eram toată transpirată, nu mai puteam fugi. Însă el nu porunci să se dea drumul la câini, ci veni chiar el să mă prindă. Și, când, după mult efort și goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
deci, nimic decât să aștept. Încep să bat nervoasă din picior. Stand by, deci. Cel mai tare mă sperie faptul că e inteligent. Nu e o bestie, care să mă îngrețoșeze, ci mă intimidează. Uite cum facem. Acum tu ești prizoniera mea. Spre deosebire de tine eu îți voi da o șansă să scapi. Ce? Uite, te dezleg. Însă fără figuri. Ție îți va părea rău (îl cred) și te las să fugi pe ușă. Voi veni după tine și dacă te prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
afirmă că nu există decât obiectiv și determinabil din punct de vedere obiectiv: inconștientul psihic, recunoscut în cele din urmă ca afect, nu este încă decât reprezentantul unor procese bioenergetice, așadar al unei realități naturale. Această țintă intențională care rămâne prizoniera reprezentării se reproduce pe planul terapiei și o condiționează atâta vreme cât aceasta se subordonează exclusiv intenției conștientizării. O astfel de teleologie controlează gândirea Occidentului și servește drept loc comun psihanalizei, științei, filozofiei clasice. Acestei teleologii a luminii i se opune totuși
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
scriitor din Brooklyn. Sophie este una dintre supraviețuitoarele lagărelor naziste, iar filmul dezvăluie traumă să din timpul regimului nazist și are la bază cea mai grea alegere pe care tânăra femeie a trebuit să o facă atunci când a fost luată prizoniera. "Anne Frank: The Whole Story", în regia lui Robert Dornhelm, este o mini-serie TV care are la bază jurnalul micuței Anne Frank, care a fost omorâta spre sfârșitul războilui, într-un lagăr nazist. Povestea începe în 1939, la începutul celui
Top 10 filme despre Holocaust - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/68841_a_70166]
-
dau mai multe straturi de culoare, să-mi fac fraza prețioasă în sine, ca acest mic fragment de zid galbenť". Cu toate că știam aproape pe de rost textul, n-am reușit să identific partea din tablou despre care vorbește Proust în "Prizoniera". N-am reușit nici mai târziu, când am încercat să-l detectez, cu lupa, în albumele Vermeer cumpărate de-a lungul vremii. Dar țin minte altceva: că, spre deosebire de Bergotte, mie tabloul mi s-a părut de-o indescriptibilă strălucire. Tehnicile
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
în timp ce ea, arestată la domiciliu, avea un adăpost și putea oricând să-și facă un ceai. Nu contează că îndeplineau o misiune rușinoasă, pentru care primeau salarii sfidător de mari și se bucurau de multe alte privilegii, nu contează că prizoniera lor era o femeie fără apărare, pe care o terorizau printr-o supraveghere continuă și pe care o luau din când în când la sediul Securității și o băteau, contează că lor le curgea năsucul de prea mult stat în
O lecție de demnitate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7290_a_8615]
-
rezultate) ar arunca planetele în vidul intergalactic sau le-ar topi în stele. Cum apoi stelele se vor stinge (1 240 000 de rezultate) una după alta, chiar și găurile negre vor muri (821 000 de rezultate), eliberând încet materia prizonieră în ele. Cum ciudata energie întunecată (6 490 000 de rezultate) va accelera Universul (421 000 de rezultate) atât de mult, încât până și atomii se vor dezintegra ș...ț Și (9 810 000 000 de rezultate) începu (196 000
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]
-
corpul. Sau, dimpotrivă, se comprimau. Intrau la apă, păreau gnomul cu toba de tinichea ascuns pe sub fustele întîmplărilor. De cîte ori cobor în gara din Craiova, simt cum mă înghite gura imensă și hulpavă a devoratorului Titus, simt cum devin prizoniera unui gigant talent, Ștefan Iordache, și cum mă scufund, iarăși și iarăși, în oceanul minții lui Purcărete. "Titus Andronicus" a fost oglinda fermecată prin care am intrat, ca Alice, în lumea minunilor, în lumea de dincolo, în lumea facerii creației
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
cronofagi. Care îi mănîncă viața. Aici, jocul ei are culoare, nuanțe, savoare, e picant, pe muchie de cuțit, ironic. În „film”, se derulează „cadrul” poveștii și acțiunea, atît cît e ea. Se vede spațiul exterior ei, spațiul care îi ține prizonieră existența. Urmărindu-o în sus și-n jos prin casă, mergînd pe urma pașilor ei, parcurgem, de fapt, locul care o exprimă și care o încorsetează deopotrivă. Din păcate, însă, cel puțin pentru prima parte bună a spectacolului, ce se
Un experiment by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5973_a_7298]
-
Diferența e, în fond, analoagă cu aceea despre care în Cerul văzut prin lentilă (dar nu numai acolo, și aici, în volumul tocmai apărut) eseistul scria că există între lumea lui Dante, capabilă să articuleze viziuni, și lumea lui Shakespeare, prizonieră a unei nebuloase de cuvinte. Teoria „ultimului". Așa se intitulează primul capitol al cărții și prin aceasta se legitimează de fapt, ca demers de o stranie originalitate, întreaga carte. În puține vorbe, teoria „ultimului" închipuie un model de evoluție individuală
Teoria ultimului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6257_a_7582]
-
unei replici pe care nu aștepți, de fapt, să ți-o dea cineva. Ecoul se aude pe scenă, se fixează pe ultima consoană a numelor și le ține mai mult în trena aurei lor: Ham-m, Nag-g, Nel-l. Personajele sînt prizoniere ale unei iluzii, ale unui spațiu, ale unor obsesii, ale neputințelor fel de fel, ale ego-ului, ale prezentului sau ale trecutului, ale unor angoase. Mai mult decît în „O,ce zile frumoase", în „Sfîrșit de partidă" personajele vorbesc despre proiecții
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]