203 matches
-
făcând o rapidă investigație a celor prezenți, ordonă Șefului de Șantier. „Oprește plata, salariilor. Toată lumea să părăsească Încăperea În afară de acest individ, repede, sunt extrem de grăbit...!!” Muncitorii vociferară, Însă În cele din urmă biroul rămase gol. Necunoscutul, fără alte formalități, se proțăpi În fața lui Tony Pavone,exclamând. „Deci, tu ești magnificul...! Mi te Închipuiam altfel...Dar, ce importanță mai are...?? Oricum, deschide sertarele biroului și scoate tot ce ai prin buzunare...!!” Tony Pavone era descumpănit. Efectiv, nu putea realiza dacă urma să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
săpun ordinar care nu făcea spumă, dar care totuși urma să pregătească fața pentru bărbierit, fără oglindă și pămătuf. Când Îți venea rândul la bărbierit te așezai pe un fel de scaun cu trei picioare ca apoi frizerul să se proțăpească În fața ta Într-o poziție de aveai senzația nedefinită dacă vrea să te pocnească, ori să-ți taie beregata...! Mai făcea o singură mișcare de fixare a poziției picioarelor, după care pornea cu simț de răspundere să te bărbierească. Trăgea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aveam, că mă zbat în zadar cu morile de vânt (era un fel de vae victis, o fatalitate). Dar chiar ca România să renunțe în fapt (neaveniții guvernanți care ne-ar fi făcut un serviciu, dacă nu s-ar fi proțăpit pe funcții) la șansa care se ivise, de a scăpa de împilatorul de o jumătate de secol și să mențină pentru succesoarea Rusiei Federația Rusă privilegiul ca, din poziția oficială ce i-a fost concedată, să o poată controla, admonesta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de greu e el. Descuie șopronul și deschise ușa. în penumbră Vultur-în-Zbor reuși să distingă doi bărbați, amândoi maturi, ce jucau dame cu niște piese de șah. Unul din ei era domnul Page. El sări în picioare alarmat și se proțăpi între ei și celălalt om până când o recunoscu pe Irina. — E-n regulă, domnule Page, îi spuse ea. Acesta este domnul Page, Vultur-în-Zbor. El ne ajută în problema noastră. Cred că termenul medical este alopatie: tratarea unei boli prin crearea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se dă cu trei bătrâne, că suportă Nea’ Nicu diferența. Ce c-o face de dragu’ lu’ Călinescu și a lu’ știința literară care a pus bazele la noi cu cartea asta.“ Ca să mă convingă, ieși de după tejghea și se proțăpi în fața mea. „Da’ nu ziceți că l-am cunoscut și pe cetățeanu’ cu cartea? Venea omu’ acilea la Facultate și când trecea intra și la mine și lua smochine. Aveam atunci... Eram și io tânăr, mergea altfel afacerea... Aveam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sat, undeva pe lângă Făurei, să-și cumpere preotul un rând de odăjdii. Nu-mi păsa de ea și cred acum, tot coborând, că, de fapt, cu ea am trăit cea mai liberă iubire. Plutire fără liman, fără valuri, fără lumini. Proțăpit în fața cinematografului, privesc doar cu un soi de năuceală spre fereastra de sus, de sub buza acoperișului. Poate nici n-a locuit Vichi acolo, îmi spun acum, obosit de această ciudată stare a textului care se adună. Parcă abia acum încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-ți iei rămas-bun. Ba m-am Întors, m-am gîndit eu, dar erai foarte ocupată. Cuvintele Îmi pieriră pe buze, odată cu ranchiuna și amărăciunea lor, Îndepărtate, ridicole dintr-o dată. — Știu. Iartă-mă. Am ieșit de la duș și m-am proțăpit pe covorașul de pluș. Haloul aburului ardea În bobițe argintii, luminozitatea lucarnei azvîrlind un văl alb peste chipul Clarei. Nu se schimbase nici un pic față de cum mi-o aminteam eu. Patru ani de absență nu-mi slujiseră la nimic. — Ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Am mai așteptat vreo cinci minute, În speranța că-l voi vedea reapărînd, Însă a fost zadarnic. Ploaia mi-a iscat lacrimile și am plecat În tovărășia ei. 42 Întorcîndu-mă spre librărie, am trecut prin fața cinematografului Capitol, unde doi pictori, proțăpiți pe o schelă, contemplau dezolați cum afișul, care nu apucase să li se usuce, se descompunea sub aversă. Efigia stoică a santinelei de gardă postată În fața librăriei de distingea În zare. CÎnd m-am apropiat de ceasornicăria lui don Federico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care era alcătuit Întregu-i organism. Meditând la starea sa, Oliver se resemnă, dându-și seama că mișcarea absolută era imposibil de atins de o ființă umană, chiar și de una care migrase Într-un alt regn, așa că se mulțumi, stând proțăpit pe scaunul lui, cu starea de mișcare relativă care-i conferea posibilitatea de a-și scurta abisul din lăuntrul său, pentru a-l transla apoi, trăgându-l de un fir, afară... Din când În când, În ciuda concentrării sale, câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cruci și cu morminte. Aceeași lună plină lumina acum un alt peisaj, În care locul câmpiei Îl luase marea. O lună imensă plutea În depărtări și o alta se cufunda-n adâncuri. Gâfâind, medicul ajunse pe o platformă, unde stătea proțăpit pe un scaun Înalt ginecologul ciung, Înconjurat de fetuși.Noimann Îl ocoli cu teamă. Înălțându-și fața tristă Înspre cer, ginecologul murmura, ca pentru sine, În urma lui: „Materia e un coșmar, o nebunie... Problema pe care ne-o punem e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în dreptul intrărilor, promițând câte o friptură de pui gratuită pentru primii clienți. În parcare se vedea un număr redus de mașini. Danny și-o lăsă pe a lui pe una din străzile laterale, apoi începu să-i chestioneze pe durii proțăpiți la intrarea în cluburi. Portarii de la Zamboanga și Katydid își aminteau că-l văzuseră pe Martin Mitchell Goines „pe-acolo”. Un tip care scria meniul pe o pancartă din fața clubului Royal Flush duse identificarea un pic mai departe: Goines era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trupul mort, stropind peretele cu sânge în ritmul unor game bestiale de saxofon alto din mintea lui. Când a terminat, a pus ochii în frigider, l-a îmbrăcat pe Goines cu halatul flaușat, l-a cărat jos și l-a proțăpit pe bancheta din spate a Buickului. A potrivit oglinda retrovizoare în așa fel încât să poată vedea cum saltă capul fără ochi al lui Marty. A mers pe Sunset Strip pe ploaie, imaginându-și cum tăticu’ și Claire o încasează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să iasă în recreație! Trist a fost faptul că toți Popeștii la un loc, în acea memorabilă zi, deși eram în număr de zece, am obținut împreună, bineînțeles, nota 26! Domnul pedagog terminase de tăcut apelul și numerotarea elevilor. Se proțăpi bine pe picioarele-i lungi ca de cocostârc și ne spuse: ― Peste trei zile, toți elevii sânt obligați să vină cu șapcă și număr la mâna stângă. Numărul puteți să vi-l confecționați la orice ceaprazărie. Îl veți face pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
din cabină, forța centrifugă, inculților, i-a azvârlit pe marginea drumului. Pe noi, cei din spate, În șanțul În care se Împiedicase dobitocul de Oaie. Numai că, așa, ca un fel de capac, peste noi s-a prăvălit ditamai camionul, proțăpit cu roțile-n sus. Eram prinși ca niște șoareci În acea adâncitură, Închisă În toate părțile de obloanele de lemn. Ne-am ridicat ușurel În capul oaselor, ne-am pipăit capetele, Încheieturile, ce credeam noi că nu se cuvenea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă face să fiu mândru de tine... Am rămas tăcut, fără să-mi iau nasul la purtare, ci am primit lauda ca pe o binecuvântare...În tot acest timp cât întrebările și răspunsurile se încrucișau ca două florete, am stat proțăpiți în capul Uliței Tărbujenești. După o vreme, bătrânul a reluat vorba: Îți spuneam că pe această uliță îi mare înghesuială de negustori și tot felul de meseriași. Uite că ne și întâlnim cu unul. Mai bine spus, cu un cojoc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
probabil pe multă lume din țara acesta, care trage din ce în ce mai greu la carul cu roți pătrate a prețurilor, ci faptul că în loc să se ocupe de treburile Băncii așa cum i-ar sta bine unui supercontabil de calibrul său, el s-a proțăpit ca proasta în capul târgului și s-a pus pe fixat prețuri la ouă (!!!), chibrituri, combustibili și alte chestii din acestea, pe care țața Ileana lăptăreasa le chitește mult mai bine, fiindcă de atâta mers la piață și înapoi, uneori
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
decât cel actual. Puterea judecătorească e atât de nesimțită în gând și faptă, încât declară, în cel mai pur stil proletar, că toți sânt egali, numai că unii (adică dumnealor, judecătorii) sunt mai egali decât alții. Priviți numai cum se proțăpesc ei ca cioclii în scaunele lor și decid cu un scor de 4 la 5 că, "ceva" e corect, sau nu. Păi, care dintre ei are dreptate, la așa un scor de strâns? Fiindcă mă gândesc eu, ca tot românul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
sus și-n jos. Pe când refuzam cu stângăcie invitația lui Luke, Brigit m-a împuns de vreo câteva ori cu coapsele, agitându-și în același timp și limba. I-am întors spatele, dar Brigit și-a schimbat și ea poziția, proțăpindu-se din nou în fața mea. Ăăă, nu, nu cred, am bolborosit răspunzându-i lui Luke. Vezi tu, eu, ăăă, nu vreau un prieten. Ceea ce era o minciună sfruntată. Nu-l voiam pe el ca prieten. Brigit se așezase în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Anatol Dominic Vancea Voinov. Nu mai scârțâiau nici ușile. Lumea încetase a respira. Sfârșitul, anul o mie. Blegul Anatol Vancea ghemuit, parcă-și pierduse toată vlaga. A durat mult puțin, greu de spus. Vasile s-a furișat, tiptil, s-a proțăpit în fața lui dom’ Tolea. Era palid profesorul și cu privirea mare, holbată, care nu vedea nimic nimic. N-a avut putere nici măcar să se mire, dom’ Tolea, să scâncească, să ridice mâinile în dreptul ochilor, gonind vedenia. N-a făcut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
patruped al doamnei consul - un mic Maltez cu blana sidefie, zilnic spălată și îndelung pieptănată - care visa liniștit în poala stăpânei sale tresări nervos și începu să adulmece în direcția grupului compact de la ușă. Sări pe covor și, de acolo, proțăpit pe labele lui scurte, începu mai întâi să mârâie, apoi să latre de-a dreptul isteric și să tremure într-un fel atât de caraghios, încât pe cei mai tineri îi pufni râsul. Stârnit și mai tare, Maltezul se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
domoli, demni, ia aerul cel mai detașat, ca să spună, cu un glas ferm, Însoțit de un gest suveran: — Lăsați-l să plece pe acest nefericit! Șeful bandei tocmai plecase asupra lui Jaber; se Îndreaptă apoi se apropie greoi de intrus proțăpindu-se În fața lui. O cicatrice adâncă Îi străbate barba, de la urechea dreaptă până În capătul bărbiei, și tocmai partea aceea, partea brăzdată, o Întinde spre interlocutorul său, rostind ca o sentință: — Omul acesta este un bețiv, un necredincios, un filassouf 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
apropiinduse își dau seama că ceva nu este în regulă cu ea. Ia coboară, fă Ruslado și vezi ce-i cu puradela aia! Ho! Vifor! Ho! Sânger! oprește țiganul caii. Da tu nu te poți da jos, Ismaile! Te-ai proțăpit acolo? —Du-te fă, când îți spun, că tu ești muiere. Dă mine poate să spărie. — Ce faci tu, puradelo, aici?se apropie Rusalda de Teofana, care de-abia acum realizează că nu este singură pe acel drum lung pentru
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
din țâțâni și în fața ei apăru un țăran tânăr, voinic, osos, cu căciula neagră, înfundată țanțoș într-o parte, cu ochii negri, încruntați, cu laibărul negru peste cămașa lungă, cu niște bocanci grei în picioare. Trântind ușa, Petre Petre se proțăpi înaintea Nadinei: ― Cucoană, de ce...? Glasul i se curmă brusc ca și când o mână furioasă i s-ar fi înfipt în beregată. Nadina, în primul moment de spaimă, a început gestul de a se scula în picioare. Genunchii însă n-au rezistat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au îndrăznit să intre pe acolo și ar fi vrut să-i alunge. Curtea interioară dintre castel și conacul vechi era plină de țărani. Logofătul, mai zăpăcit, aruncă câte o vorbă bună când unuia, când altuia, iar pe urmă se proțăpi în dreptul ușii, între doi stâlpi ai cerdacului, parcă s-ar fi pregătit să oprească lumea de-a năvăli asupra stăpânului său, dar cu fața mereu umezită de un surâs sortit să-i ascundă frica și să-i câștige bunăvoința tuturor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
transportată la spital și George acasă. Le spusese (spre ușurarea lui Brian și dezamăgirea lui Gabriel) că era prea târziu pentru vizite, întrucât, probabil, ambele victime dormeau. Acum erau orele nouă dimineața. Stella, aflată într-o rezervă de spital, stătea proțăpită între perne. Avea un ochi vânăt, o coastă fracturată, și ceea ce infirmiera numea „urmările unui șoc puternic“. George nu răspunsese la telefoanele repetate pe care i le-au tot dat. Brian urma să se ducă acum la el, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]