382 matches
-
Doctrine for Europe), recomandă integrarea componentei de securitate umană în politica externă și de securitate a Uniunii Europene. Raportul are ca punct de plecare premisa că securitatea europenilor este în strânsă legătură și depinde de cea a non-europenilor. Raportul nu problematizează chestiunea securității umane în interiorul Uniunii Europene, înscriind doctrina securității umane direct în spațiul afacerilor externe, construind pe presupunerea că insecuritatea umană din afara granițelor Europei, asociată proceselor globalizării, va avea consecințe pentru europeni. Pe de altă parte, Strategia de Securitate Europeană
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
asumau că interesele erau exogene și fixe, că instituțiile internaționale, legile și normele erau rezultatul negocierilor dintre statele puternice și că aceste aranjamente cel mult reglementau comportamentul statelor, reprezentând puțin mai mult decît o variabilă care intervenea uneori. Constructiviștii au problematizat identitățile și interesele actorilor, transformându-le în obiect de studiu, oferind o înțelegere mai complexă pentru emergența și evoluția normelor internaționale, au oferit un mod de gândire alternativ în ceea ce privește formarea sau reformarea ordinii internaționale plecând de la conceptele de identitate și
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
constructivismul ca fiind "acea abordare care consideră că modul în care lumea materială modelează și este modelată de acțiunile și interacțiunile umane depinde de dinamica normativă și de interpretarea epistemică a lumii materiale."28 John Ruggie vede această abordare ca problematizând rolul conștiinței umane în viața internațională: constructiviștii încearcă să lărgească sferele explicative și empirice dincolo de hotarele neorealismului și neoliberalismului instituțional prin problematizarea statelor, identităților și intereselor, prin lărgirea ariei factorilor ideaționali, prin introducerea logicii priorității regulilor constitutive față de cele normative
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
unui studiu empiric care nu are în vedere întrebarea "de ce?", ci întrebarea "cum?" rezidă în faptul că se poate examina nu doar cum identitățile sociale sunt construite, dar și ce practici și politici devin posibile. Întrebările de tipul "de ce?" nu problematizează posibilitatea că anumite practici și politici se pot pune în aplicare. Acestea presupun identitățile actorilor sociali și un context al semnificațiilor sociale. Prin contrast, întrebările de tipul "cum?" examinează felul în care înțelesurile sunt produse și atașate subiecților și obiectelor
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
statelor se întrețes, precum și modul în care acele identități sunt modelate de interacțiunea cu alte state; un alt domeniu al cercetării se bazează mult pe normele internaționale și puterea lor de a constrânge acțiunea statului;91 sau o alta care problematizează felul în care știința și puterea sunt strâns legate în teoria și practica relațiilor internaționale contemporane. Richard Ashley recomandă strategia lecturii deconstructive, respectiv citirea textelor realiste nu ca pe o încercare de a oglindi o realitate dată de state separate
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
nici o relevanță în ceea ce privește complexitatea lumii reale.95 Astăzi se apreciază că identitatea culturală, aplicată la istoria mondială, este un concept problematic, dar indispensabil.96 Schimbarea dramatică intervenită odată cu sfârșitul Războiului Rece a scos în evidență importanța contextului istoric și a problematizat tranziția dinspre conflict către cooperare sau dinspre pace spre război. Cu toate acestea, Jeffrey Legro este de părere că, în ciuda importanței transformărilor ideaționale, cercetătorii și politicienii au puține "instrumente" pentru înțelegerea și anticiparea acestora. Cei care au acordat o atenție
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
un model de instituție socială diferită de cea a suveranității statale. Naționalismul este un principiu de legitimare specific autodeterminarea națională care are consecințe profunde pentru constituirea și transformarea sistemului.312 Apariția, în secolul XIX, a identității și intereselor naționale a problematizat principiile de legitimare ale suveranității teritoriale și, subsecvent, a transformat structura intereselor, practicilor și instituțiilor statale, având ca rezultat inclusiv înlocuirea principiului de legitimare a rațiunii de stat cu cel al suveranității și autodeterminării naționale. Emergența identității colective naționale a
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
mod normal. Wiener 395, Checkel 396 și Koslowski 397 arată că drepturile cetățenești se intersectează cu dezbaterile privind constituirea și expansiunea cetățeniei europene. Având evidența multiplicității identităților analiștii trebuie să-și pună problema relației dintre acestea. O serie de lucrări problematizează relația dintre identitatea națională și cea europeană.398 CAPITOLUL 3 Considerații teoretice privind paradigma securității umane 3.1. Contextul internațional și emergența paradigmei securității umane În primii doisprezece ani post-Război Rece (1990-2001), 57 de conflicte armate majore au avut loc
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
purificări etnice, dislocări de persoane în interiorul sau în afara granițelor, a arătat că abordările tradiționale ale securității nu puteau răspunde acestor probleme, nefiind suficient de sensibile la o serie de factori precum diferențele culturale, etnice sau religioase.400 Aceste conflicte au problematizat relația dintre 'națiune' și 'stat', relație care, pentru o lungă perioadă de timp, nu a fost pusă sub semnul întrebării, ca unitate ireductibilă a politicii globale.401 Un număr de aspecte ale mediului de securitate post-Război Rece au scos în
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
producției identităților locul central.461 Poststructuralismul este, la fel ca și feminismul, o abordare distinctă a securității încă din timpul Războiului Rece, fiind foarte critic cu privire la modul în care studiile strategice au adoptat o concepție militară stato centrică fără a problematiza implicațiile istorice, normative și politice care erau inculcate în acest concept. Paralela dintre poststructuralism și realism a însemnat că în timp ce constructiviștii au venit în domeniul securității în principal prin intermediul dezbaterilor generale din relațiile internaționale, poststructuraliștii au fost angajați în aceste
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
dintre motivele pentru care întemeietorii geopoliticii au insistat nu numai asupra relației dintre factorii geografici și stat, dintre pământ și stat, ci și asupra aceleia dintre stat și elementele non-geografice, cum este și populația.629 Spre exemplu, Karl Haushofer a problematizat această situație, a relației dintre densitatea demografică și densitatea geopolitică, afirmând că un popor se poate dezvolta normal dacă are o densitate de 100 de locuitori pe km pătrat.630 Deși cifra este inerent contestabilă, nu se poate nega faptul
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
umană în politica externă și de securitate a Uniunii Europene, are ca punct de plecare premisa că securitatea europenilor este în strânsă legătură cu cea a non-europenilor, raportul înscriind înscriind doctrina securității umane direct în spațiul afacerilor externe. Raportul nu problematizează chestiunea securității umane în interiorul Uniunii Europene. Este adevărat că organizarea politică a Uniunii Europene este în sine un model special de promovare a securității umane, că problema bunăstării cetățenilor din Uniunea Europeană nu este departe de problematica integrării în Uniunea Europeană, dar
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
către cele non-militare sau către violența structurală, precum inegalitatea sau sărăcia, aspecte inculcate în structurile sociale, politice și economice la toate nivelele, de la cel local, la cel național și global.709 Teoria critică a ultimului deceniu poate fi considerată că problematizează chestiunea securității umane, abordând trei aspecte: filosofico normativ, sociologic și practic. Aspectul filosofic se concentrază pe raționalitatea principiilor excluderii și includerii morale în viața socială, în mod deosebit pe principiul suveranității care legiferează includerea cetățenilor și excluderea străinilor. Acest aspect
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
națiunea și susținerea identificării cu umanitatea, din care să rezulte construirea unei comunități morale globale, concomitent cu evidențierea structurilor identitare și de interese care generează situații de insecuritate umană. Textul lucrării rămâne în lucru, rezultatul principal fiind acela de a problematiza, de a ridica noi întrebări, de a descoperi complexitatea acolo unde lucrurile păreau clare, cu scopul de a descoperi soluții noi la problema securității umane, de a identifica noi surse de amenințare care au cauze structurale, derivate dintr-o anumită
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
viață 731). Validarea dezinteresului pentru cei din afara națiunii depinde de fiecare om în parte pentru că lumea relațiilor internaționale este în primul rând una conceptuală, o lume a semnificațiilor intersubiective, care, pentru a exista, trebuie să fie validată (legitimată) de oameni. Problematizând rolul conștiinței umane în viața internațională, constructiviștii lărgesc sferele explicative prin introducerea logicii priorității regulilor constitutive față de cele normative apelând la conceptul de identitate. Însă fiecare om este liber să-și aleagă 'identitatea' și să acționeze conform acestei opțiuni. Conceptul
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
28 propune clasificarea cadrelor în cadre media universale și cadre media locale și arată cum puterea de a defini un cadru devine putere politică. De la Karin Pühringer, Urs Dahinden, Patrick Rademacher 29 aflăm că, indiferent de temele pe care le problematizează, frame-urile de bază sunt: frame-ul conflictual ce prezintă opoziția dintre diferite interese particularizante existente în orice societate, frame-ul economic ce prezintă tema din perspectiva economică, cel al progresului ce prezintă temele în contextul pozitiv al progresului științific și tehnologic, frame-ul
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
de "balastul" terminologic care i-a fost atașat pe parcursul evoluției sale intelectuale. O astfel de reducție devine necesară în măsura în care, punând în dezbatere semnificațiile fundamentale ale conceptului, putem realiza că acestea sunt inextricabil conectate celor două dimensiuni ale gândirii ce au problematizat ideologia într-o manieră complexă, deși nu rămasă, în continuare, fără întrebări lipsite de răspunsuri. Este vorba despre domeniul teoriei politice și, respectiv, despre acela al epistemologiei. Dacă primul vizează relația ideologiei cu instituțiile, aranjamentele și practicile proprii organizării spațiului
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în Slavoj Žižek (ed.), Mapping Ideology, Verso, Londra, 1995, pp. 235-265. 491 Așa cum arată Mihaela Constantinescu, "din perspectivă postmodernă, pe măsură ce ritmul de dezvoltare și complexitatea societăților moderne se accelerează, identitatea devine din ce în ce mai instabilă, din ce în ce mai fragilă. În această situație, discursurile postmodernității problematizează noțiunea de identitate, considerată un mit și o iluzie. Pentru teoreticienii postmoderni, acest mod de experiență fragmentat, dezarticulat și discontinuu constituie o caracteristică fundamentală a culturii postmoderne; pentru ei, cultura mass-media este locul imploziei identității și fragmentării subiectului" (op. cit., pp.
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
marcat copilăria și adolescența, care l-au făcut să treacă de la tăcerea sceptică și precaută la reacția pe față în contra retoricii sufocante. În zilele Rezistenței îl cunoscuse pe anarhicul Gragnola, un fel de blând și generos Socrate atotștiutor și care problematizează totul sub semnul unei amare teologii negative, dar și al unei filosofii a libertății (a liberului arbitru). Instructajul peripateticianului tuberculos Gragnola reușește până la urmă să-l implice pe copilul Yambo într-o acțiune de sprijin a luptătorilor de pe Vallone. Constrâns
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ciclurile de învățământ; *diminuarea rolului examenelor de admitere. Prin nota 30.996/1999, Ministerul Educației Naționale a precizat modalitățile de învățare și de apreciere a randamentului școlar pe care le-a numit metode evaluare de tip alternativ: * dezbateri pe teme problematizate; * realizarea de montaje foto, desene; * editări de materiale informative, minidicționare și reviste școlare; * vizionări de spectacole și dezbateri pe marginea lor; * stabilirea unor teme comune mai multor discipline din aceeași arie curriculară sau din arii curriculare diferite; * excursii, vizite la
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
mor-ologică: acest gen de analiză vizează stimularea capacității de a descompune în părți componente un organism, mecanism și -ormularea -ață de toate elementele independente a cât mai multor întrebări posibile, căutându-se variante de soluții. Permanenta problematizare: este util să problematizăm, căutând să con-runtăm permanent elevii cu condiții practice noi de -olosire a cunoștințelor teoretice.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cocuta BUNDUC, Liviu RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92838]
-
pedagogică, nu servește unui scop, ci este pură manifestare divină. Benjamin dă în acest caz exemplul mitului Niobei, fiica lui Tantal. Exterioritatea manifestării violenței este impor tantă, în acest loc, mai ales prin instituirea pe care o produce. Violența mitică problematizează și dezvăluie exemplar fenomenul de instituire a dreptului. Mai exact, explică Benjamin, stabilirea prin violență a scopurilor de drept nu epuizează momentul instituirii: odată impuse violent, acestea se transformă printr-o violență ulterioară în putere (unter dem Namen der Macht
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
possible de la dialectique, la plus belle réussite étant les Théses de 1940 Sur le concept d’histoire.“ Altfel spus, conceptele și intuițiile perioadei „metafizicoteologice“ de început a lui Benjamin ajung, în contextul celei de-a doua perioade, „materialistă“, să fie problematizate dialectic. Încetează însă acestea să mai fie teologice? Este întâlnirea cu materialismul una derivată dintr-o „secularizare“ a limbajului lui Benjamin? Aceste întrebări indică una dintre mizele importante ale lecturii proiectului Passagen Werk și a unor scrieri despre lumea urbană
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al treilea, în texte infinite: orașele în care modernitatea se confruntă, speculativ, cu ea însăși. Parisul sau Berlinul, spre deosebire de celelalte, asu mă explicit proiectul modernității ca miză, proiect sau aventură, atât prin experimentul artistic, cât și prin cel social, își problematizează memoria și fac loc, astfel, dialecticii timpului istoric în formele sale exemplare. 3.1.1. Momentul epistemologic Cunoașterea de care dispune flaneurul, dimensiunea episte mo logică a experienței sale pleacă de la premisa unei dialectici: „ihm tritt die Stadt in ihre
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
unele cu altele, prin această dialectică, într-o relație tensionată care le definește ca diferență. Privirea în perspectivă a orașului (Stadtschaft, cum notează mai jos Benjamin) constituie un fundal în care realitatea își recapătă spațiul de joc, devine transparentă, își problematizează limitele și posibilitățile. Liniile de fugă ale peisajului nu sunt însă infinite. Faptul că, în același timp, orașul se închide ca o cameră face ca percepția flaneurului să sesizeze aceste posibilități simultan, în tensiune. Rezultatul acestei dialectici a percepției este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]