385 matches
-
ecran, ele fiind anterior expuse în galerii și muzee. No Shelter from the Storm este o instalație video plasată într-o pădure devastată și defrișata care nu mai poate găzdui și ascunde oamenii aflați în pericol. Alături de perspectivă ecologică, ce problematizează distrugerea în masă inițiată de corporațiile multinaționale, video-ul vorbește despre condiția umană și despre singurătate într-o țară care se luptă să-și mențină habitatul. Notă optimistă poate fi regăsita în fluieratul celor doi artiști (Anca Benera și Arnold
Sold out la Gala de deschidere BIEFF 2016 [Corola-blog/BlogPost/100884_a_102176]
-
sens, mai multe dosare în care partea adversă admite fără discuții proba, fie din considerente de oportunitate (cele surprinse îi profită și ei), fie pentru că consideră înregistrarea ca o manifestare normală în cadrul raporturilor de muncă/serviciu și nu se problematizează. De asemenea, se constată că, în unele spețe, instanța evită să abordeze frontal această chestiune de admisibilitate, mărginindu-se să constate că proba este inutilă, existând probațiune suficientă pentru a se dovedi raporturile juridice care fac obiectul judecății și fără
DECIZIA nr. 39 din 16 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289824]
-
proprietate. S-a apreciat că această condiție este îndeplinită independent de achitarea despăgubirilor până la data formulării cererii de emitere a titlului de proprietate. ... 88. În aceste condiții, reținând că nu există nicio altă hotărâre care să releve că aspectele problematizate prin actul de sesizare au fost rezolvate, până la acest moment, într-o jurisprudență care să reflecte și alte orientări în aplicarea art. 27 alin. (2^3) lit. c) din Legea nr. 18/1991, condiția noutății chestiunii de drept, evaluată din perspectiva
DECIZIA nr. 26 din 27 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/267606]
-
din motive politice minore și altădată pentru uciderea din gelozie a soțului femeii iubite. Petrini este protagonistul și, în același timp, personajul-narator al romanului; reprezintă tipul intelectualului lucid; asistent universitar, profesor de filosofie, el își analizează cu luciditate și își problematizează existența; conform lui Nicolae Manolescu, Petrini „are ceva din idealismul și din cavalerismul etic al eroilor lui Camil Petrescu, decât că este ceva mai complex. Dorința cea mai mare care-l animă este aceea de a înțelege ce se petrece
DRAMA EROTICĂ ÎN CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377743_a_379072]
-
de Catherine Durandin, este locul să spunem că prin ea se îmbogățește nu doar romanistica, ci istoriografia însăși. Refuzînd orice didacticism, autoarea pune probleme și caută răspunsuri ce îndeamnă la reflecție. Ea nu urmărește evenimente, cronologii, fapte, ci caută sensuri, problematizează, construind un discurs reflexiv asupra trecutului românesc. Liniile directoare, stările de spirit, mentalitățile o interesează cu deosebire. Ajunge astfel la o "lectură" proprie a istoriei, una hrănită, cum am văzut, din alte lecturi și experiențe istoriografice, dar mai cu seamă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cari au privit cu un ochi de neîncredere participarea noastră la război, și astfel am putut constata că nici o voce amică nu s-a ridicat în Congresul de la Berlin în favorul României, și astăzi încă, după doi ani, recunoașterea e problematizată de misterioasele asigurări formale despre care nu știm nimic. Dar mai mult încă. Am putut constata că, cu ocazia unei simple afaceri comerciale, în privința căreia e un adânc mister cum ea a degenerat într-o chestiune internațională, unele puteri se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
filosofică este posibilă prin postularea unei esențe a omului, a unui atribut specificator având statutul de "natură umană"; tocmai prin acest atribut omul se deosebește de celelalte existențe ale lumii. Or, Kant, deși afirmă esența rațională, natura liberă a omului, problematizează această esență, afirmând finitudinea omului, dar nu ca "natură", ci doar ca stare de fapt pe care omul trebuie să și-o asume. Neasumându-și-o, cunoașterea devine, cel puțin într-o parte a sa cunoașterea metafizică "ne-științifică", adică
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
re-specificat. Scopul "ontologiei fundamentale" instituită de Heidegger este refundarea metafizicii și întemeierea ontologiei, ca teorie a "ființei ființării", printr-o teorie a ființei omului (Dasein), a ființării către care se deschide ființa. Kant socotește omul ca ființă finită și îi problematizează esența, dar intenția sa nu este construirea unei ontologii chiar dacă, potrivit probelor formulate de Heidegger, "critica rațiunii pure" este o ontologie 28 ci, dimpotrivă, formularea condițiilor de posibilitate ale metafizicii (metafizică ce poate cuprinde ontologia); iar ceea ce realizează el este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
existență a omului; filosoful german consideră de la bun început unitatea în cauză, asumându-și-o, întâi, ca o supoziție a demersului său (în Critica rațiunii pure, ea apare ca idee despre unitatea subiectului cunoașterii, în formula "eu sunt"), apoi o problematizează (în Critica rațiunii practice, ea este supusă unei "critici" în contextul discuției despre dubla determinare a unității de existență a omului ca persoană și personalitate), iar în final o reconstruiește filosofic (în Critica facultății de judecare, în forma ideii despre
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
luării la cunoștință asupra sensului metafizicii. Și al doilea fapt este semnificativ pentru ceea ce discutăm acum. În termenii lui Heidegger, Kant reinstaurează fundamentul metafizicii. Fundamentul primar natura ca atare a omului (metafizica este o dispoziție naturală a sufletului omenesc) este problematizat și apoi așezat în cadre teoretice noi (este necesară întrebarea despre posibilitatea metafizicii-știință și rezultatul demersului pe care aceasta îl pune la cale, anume ideea despre "critica rațiunii pure" ca un demers de scoatere la iveală a limitelor facultății de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
se petrec lucrurile cu personalismul energetic: este construit un model de ontologie a umanului care se instituie în temei teoretic pentru dezvoltări de antropologie culturală, "știință" a personalității, filosofie a culturii, filosofie socială și politică, etnopsihologie etc., fără a fi problematizat într-un mod nemijlocit temeiul metafizicii. Și tot la fel se întâmplă cu alte "personalisme", filosofii care au în comun cu filosofia lui C. Rădulescu-Motru, între altele, conceptul central al persoanei umane. Așadar, deși își are geneza într-un gest
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și de a evolua. Un om este ceea ce este prin Întrebările pe care și le pune (sau care le ridică și altora) În raport cu sinele, cu semenii și cu Dumnezeu. O persoană se edifică și se Înalță prin felul de a problematiza. Nu trebuie să repudiem pe oamenii care Își pun probleme. Valoarea unui om poate fi direct proporțională și cu „problemele” pe care acesta le poartă! Zbuciumul interogativ constituie un predeterminant al Învățării și al aflării soluțiilor. În actul creativ și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
resurselor umane în administrația publică se adresează, în egală măsură, celor care se pregătesc să-și dedice preocupările profesionale problematicii majore a vieții și activității oamenilor în sfera muncii, cât și celor care practică, de pe acum, diverse activități menite a problematiza, interveni, mobiliza etc., cerințele unei bune practici privind omul în organizație. A vorbi despre managementul resurselor umane înseamnă, în fond, a trata fundamentele socio umane ale unei instituții, indiferent de specificul acesteia. Căci o instituție constituie o modalitate de reglementare
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
realiste și benefice prin gândirea noastră, utilizând ceea ce știința ne pune la dispoziție, considerând că soluțiile propriu zise nu le vom găsi „în cărți”, ci le vom elabora (inventa, crea) noi prin capacitatea de a interpreta situațiile, de a le problematiza corect („a găsi punctul slab” și a stabili mecanismul funcționării fiecărui domeniu) și de a elabora soluțiile potrivite. 2) Competențele de evaluare și decizie pe criterii de valoare. După cum se știe, prin termenul „valoare” se înțelege un „standard”, socialmente instituit
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
empirică. Toate acestea nu au devenit automat baza unor probleme. Problemele au apărut ca urmare a unor elaborări teoretice (uneori nesistematizate) care au vizat o cerință de evaluare și de formulare a unei direcții de interes practic. Modul de a problematiza aceste situații empiric observabile a fost diferit. Primele problematizări s-au datorat sindicatelor americane care, în anii 1960, au formulat problema discriminării, cerând ca în managementul resurselor umane să se introducă teste care să dezvăluie competențele reale necesare recrutării și
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
în abordarea sa fizică a gîndirii și constanta sa preocupare pentru tehnică. Mai multă decît Michel Serres, autorul leibnizian al lui Hermès, poetul nostru fizician, care a regîndit viul și obiectualul. Mai multă decît Derrida și Gramatologia sa, care a problematizat semnul și marcarea. Bernard Stiegler, la rîndul său, după ce a conceput în 1987 expoziția Memoriile viitorului la Centrul Pompidou, urmărește o reprezentare fundamentală a noilor instrumente ale memoriei 19. Și mă opresc aici. Mi-ar trebui un curs întreg pentru
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
profesorului; el prezintă faptele, dispunând cum dorește de timpul necesar, rezultatele fiind condiționate de ceea ce el face și cum face. Într-o a treia variantă, același conținut capătă o structurare pe probleme, pe aspectele contradictorii și controversate, pe dispute (este problematizat). Rolul profesorului se reduce acum la acela de moderator: el este cel care lansează provocări, care stârnește Întrebări, care incită elevii să discute problemele din unghiuri diferite de vedere. Activitatea dominantă este cea a elevilor, antrenați În dezbatere, stimulați să
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
De data aceasta, profesorul (lectorul sau conferențiarul) rostește la Început o alocuțiune mai lungă (de cca 25-30 de minute) În cadrul căreia Înfățișează principalele teze, puncte de vedere, opinii etc., ceea ce creează o bază de dezbateri imediate cu scopul de a problematiza conținutul de idei comunicat, de a adânci Înțelegerea, interpretarea și eventual aplicarea celor expuse, de a mijloci raportarea noțiunilor noi la propria experiență teoretică și practică câștigată deja de participanți, de a prilejui noi asociații de idei și de a
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
București. Noveanu, D. (1993), Impactul utilizării computerului asupra Învățământului, „Caiet documentar”, nr. 4, Curs de instruire asistată de calculator, Universitatea din București. Okoñ, Wincenty (1974), Didactica generală (compendiu - versiune programată) (trad.), București, Editura Didactică și Pedagogică. Okoñ, Wincenty (1978), Învățământul problematizat În școala contemporană (trad.), București, Editura Didactică și Pedagogică. Oprea, C.L. (2004), Strategii didactice interactive - repere teoretice și practice, teză de doctorat susținută la Universitatea din București. Ortega, M., Bravz, J. (2001), Computers and Education, Dordrecht/Boston/Londra, Kluwer Academic
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de medicii naziști În adoptarea Soluției Finale sau Societatea Americană de Eugenie 16. Moștenirea Holocaustului a determinat proiectarea unor preocupări cu o specificitate culturală clară asupra istoriografiei mișcărilor eugeniste la scară universală. Pe parcursul ultimului deceniu, studiile despre mișcările eugeniste au problematizat reprezentarea eugeniei ca fiind În primul rând o teorie fundamentată pe reacția rasistă Împotriva proliferării efectelor negative ale industrializării necontrolate. Cartea lui Stepan despre mișcarea eugenistă din America Latină examinează critic multe dintre presupunerile istoricilor precedenți, referitoare la precondițiile necesare apariției
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Afirmațiile de mai sus nu urmăresc să sugereze că toți actorii istoriei au aceeași importanță În construirea semnificațiilor și În instrumentarea schimbărilor. Dimpotrivă, discuția pe care o realizez, de exemplu, În ceea ce privește relația dintre elita intelectuală română și populația de țărani problematizează pretenția de raționalism obiectiv și altruism patriotic a reformatorilor eugeniști. Analiza mea subliniază poziția privilegiată și interesele pe care eugeniștii le aveau atunci când Încercau să mobilizeze „energiile biologice” ale populației țărănești; În același timp, nu exclude Însă vocile locuitorilor din
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
lui Moldovan au avut un ecou larg În activitatea unor discipline atât de variate arată că Biopolitica și textele eugeniste care i-au urmat reflectau interesele și opiniile multor altor membri ai elitei intelectuale românești. Reacțiile pozitive față de acest text problematizează, de asemenea, presupunerea că liberalismul și pluralismul au constituit „norma” În dezbaterile despre modernizare și progres În România interbelică, În timp ce mișcările populiste, antiliberale, paseiste sau care Încercau să creeze un viitor nedemocratic reprezentau provocări „exterioare” sau marginale 10. Acceptarea demersului
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
evita situația cea mai proastă (celălalt defectează singur, CD) și sperând la cea mai bună (jucătorul defectează singur, DC). Rezultatul va fi DD, inferior lui CC, care s-ar fi obținut în urma cooperării. Urmându-l pe Keohane, neoliberalii tind să problematizeze relațiile internaționale cu ajutorul „dilemei prizonierului”, accentuând faptul că în interacțiunile internaționale există un potențial de cooperare nerealizat, care, dacă s-ar concretiza, ar împinge lucrurile către frontiera lui Pareto (a optimalității). În replică, neorealistul Stephen Krasner arată că, în multe
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în mare parte carentă. Istoria... lui Călinescu recuperează zone mărginașe ale scrisului, cu scopul de a compensa proiectiv absența unei tradiții solide și îndelungate a literaturii române. Contextualizând gândirea călinesciană, M. o plasează în ecuație cu alte moduri de a problematiza apartenența europeană a literaturii române, ca și soluțiile sincronizării sale cu spiritul timpului. Principalul reper constructiv - deși nu singurul - rămâne E. Lovinescu, prin acesta dezbaterea repercutându-se retroactiv asupra lui Titu Maiorescu. Autor de studii și de volume, dar și
MARTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
lui Vasile Băncilă (parțial), Petru P. Ionescu, Pan M. Vizirescu, D. Stăniloae (în materie de teologie) ș.a., „propunea certitudini pentru cititorii cu suflet mai receptacular”. A doua, teoretizată de Blaga și validată prin creația literară a celor mai talentați colaboratori, „problematiza aceste certitudini și căuta noi și iarăși noi perspective pentru sufletele cu mai puține aderențe dogmatice”. În timp ce dreapta, mai precizează autorul Spațiului mioritic, „s-a menținut cu strictețe în ogașele dogmatice ale ortodoxiei creștine”, stânga și-a permis, „sub privirea
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]