198 matches
-
special ca urmare a progreselor tehnice obținute în prelucrarea, transportul și punerea în operă a volumelor mari de materiale. Apariția forezelor de mare productivitate, a excavatoarelor și autobasculantelor de mare capacitate, corelate cu mijloace puternice de compactare au condus la procedarea și executarea de baraje de mari dimensiuni ce includ în corpul lor materiale de ordinul milioanelor și zecilor de milioane de metri cubi. Procurarea acestor volume (anrocamente, argilă, balast, etc.) implică amenajarea de cariere mari, capabile să asigure ritmurile și
Baraje din materiale locale: culegere de proiecte tehnologice cadru pentru execuţia barajelor din materiale locale by dr. ing. Tobolcea Viorel, dr. ing. Tobolcea Cosmin, dr. ing. Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Science/297_a_972]
-
limitând orizontul, ci participă la deschiderea către maxima generalitate a banalului particularizat, localist. Remarcabil este recursul la modalități expresive ori la particularități de viziune consubstanțiale cu universul existențial reconstituit, precum snoava populară sau fantasticul tradițional, mobilizate productiv în text, alături de procedările prozastice ale extremei modernități. Există și un mit al Imperiului, o componentă (ca mentalități și mitologie, ca recuzită și sensibilitate) așa-zis „chezaro-crăiască” ori central-europeană, care a permis unor analiști să recunoască în T. un reprezentant al conceptului cultural al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
interesantă este „descompunerea" logicii realizată în „Syntagma Philosophicum" de către Pierre Gassendi în 1653. Ca știință a gândirii corecte, aceasta este: „știința justei reprezentări a lucrurilor, știința justei exprimări a judecăților în propoziții, știința justei deduceri și știința justei înaintări sau procedări în cunoaștere"13. În „Logica de la Port-Royal” din 1662, Antoine Arnould și Pierre Hicole consideră logica „arta de a gândi”ca arta a concepției și conceptualizării, ca artă a judecării, ca arta a raționării, respectiv ca artă a ordonării 14
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
ar zice nu "cupa lui Ares", ci "cupa fără vin". Nume plăsmuit e cel cu desăvârșire nefolosit de alții, dar pe care-l statornicește poetul" (ibidem: 83). Metafora este asemenea unei enigme, deoarece "exprimă lucruri cu noimă punând laolaltă absurdități (procedare imposibilă în vorbirea obișnuită, dar îngăduită de metaforă)". În paralel cu acceptiunea de operator la nivelul discursului retoric, Aristotel acorda atenție și unei alte trăsături a metaforei: capacitatea de a conferi claritate vorbirii ["Darul cel mai de preț al graiului
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
adeseori, echivalare a obiectului cu replica sa metaforică, acoperire doar parțială a cîmpurilor semantice ale celor doi termeni; adică tocmai ceea ce, În chip programatic, teoreticianul Voronca ceruse imaginii ca alianță de elemente cît mai Îndepărtate Între ele. O astfel de procedare Îl va contraria, de exemplu, chiar și mai tîrziu, pe G. Călinescu, care, scriind despre Petre Schlemihl va observa că poetul recurge la „stabilirea unui cifru de concrete numite fals imagini” și că „extrage dintr-un concret o singură notă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
interesantă este „descompunerea" logicii realizată în „Syntagma Philosophicum" de către Pierre Gassendi în 1653. Ca știință a gândirii corecte, aceasta este: „știința justei reprezentări a lucrurilor, știința justei exprimări a judecăților în propoziții, știința justei deduceri și știința justei înaintări sau procedări în cunoaștere"13. În „Logica de la Port-Royal” din 1662, Antoine Arnould și Pierre Hicole consideră logica „arta de a gândi”ca arta a concepției și conceptualizării, ca artă a judecării, ca arta a raționării, respectiv ca artă a ordonării 14
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
zicem) moarte”, iar al doilea relevând că „o ciudată comuniune se realizează aici pe deasupra comunicării, dincolo de sensul imediat, care poate scăpa, al cuvintelor înlănțuite adesea într-o frazare ininteligibilă”. De regulă, criticii convin că sub masca cinismului și sub „bruiajul” procedărilor de sorginte avangardistă M. ar fi fost, în fond, un confesiv și un sentimental. Frecventă este și înregistrarea poetului drept creator de tablouri de atmosferă, enigmatice, luminate de un lirism criptat, obiectivat, învestit în „obiecte”, în „decor”. De aceste tablouri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
dialectale, familiare sau argotice și deci nu au o limbă exemplară, aulică și supradialectală. Prin urmare, scriitorii români nu au în tradiție folosirea limbii după norme riguroase, iar atestarea fenomenelor în lucrările de lingvistică numai prin limba lor este o procedare greșită și unilaterală, căci sugerează ideea că româ-na, spre deosebire de celelalte limbi ale lumii, există numai pentru a fi folosită de literatură sau că s-a născut prin literatură. Lipsiți de repere clare în legătură cu principiile de formare, existență și funcționare a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pe o scară valorică imaginară care ar duce de la formula prozei populare sentimental-„pilduitoare” la formula, de mare rafinament, care exaltă intimitatea, cotidianul prozaic și derizoriul, trimițând la semnificații esențiale descoperite îndărătul aparentei insignifianțe a momentului trăit. Cu mijloace și procedări deja acreditate drept caracteristice prozei sale, C. a dat, în Bătălia pentru roze (1992), o transcriere literară plauzibilă a tumultului primelor săptămâni de după evenimentele din decembrie 1989, observat într-un mare oraș (Clujul). SCRIERI: Jocuri de copii, Cluj-Napoca, 1981; Povești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
Arsaki... Dar Rusia nu ierta domnului Țării Românești îndrăzneala ce o avuse să-i zadăricească planul de a provoca tulburări peste Dunăre; depunerea lui Ghica era un lucru hotărât de Cabinetul de la Petersburg, dar lovitura trebuia să mai întârzie, căci procedarea Domnului în afacerea de la Brăila mulțumise pe turci atât pe cât supărase pe ruși. În așteptarea ei, Dașcov se răzbuna prin șicane meschine. ... Depeșa mea no. 52 desemnează atenției E. V. pe locotenentul Boteanu ca fiind salvatorul orașului Brăila în februarie
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
acuză că s-a îmbogățit în acest chip. În administrație, el a vândut slujbele cele înalte fără a excepta măcar posturile de miniștri... Urmează asemenea exemple de posturi vândute pentru sume de 7, 10 și 14 mii de galbeni. Această procedare introduce o venalitate excesivă în toate ramurile ocârmuirii, cumpărătorii slujbelor înalte vânzând la rândul lor acele inferioare spre a reintra în banii cheltuiți și a mai realiza beneficii frumoase. Această procedură, aceste abuzuri au stârnit o opoziție și o nemulțumire
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
grade și în modalități diferite, în funcție de personalitatea fiecăruia dintre scriitorii în chestiune. Nici în epoca de maximă coeziune a grupului și de cristalizare a orientării o. estetic nu a fost o formulă rigidă și nediferențiată, presupunând o tehnică unică și procedări de scriitură obligatorii la nivelul detaliilor. Ca și în cazul altor curente sau mișcări literare, scriitorii afiliați și-au păstrat particularitățile, chiar dacă împărtășeau o platformă teoretică în linii mari comună. După destrămarea grupului, oniricii au evoluat în chip diferit (însuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
performanței tehnice, de tip modernist, în detrimentul conținutului, și întoarcerea la conținuturi, la atracțiozitatea și savoarea povestirii, la vigoarea narațiunii), intertextualitatea, recursul la pastișă și parodie, revizitarea deliberată a trecutului (adică utilizarea, cu distanțare ironică, dar cu îndemânare tehnică, a unor procedări literare proprii unor epoci anterioare), ficționalizarea istoriei și - în subtext, pe planul filosofiei implicite - refuzul oricărei „mari narațiuni totalizatoare”, al oricărui discurs legitimator, al vreunei realități transcendente și al vreunui adevăr obiectiv. La toate nivelurile conceptuale la care este vehiculat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Artiștilor asociați“, fiind ales, câteva zile mai târziu, directorul ei de scenă. Din trupa „Artiștilor asociați“ mai făceau parte, în afară de actorii menționați de Bacalbașa, Frosa Sarandi, Maria Flechtenmacher (soția compozitorului), Aristizza Romanescu, Grigore Manolescu ș.a. „Cauzele care au provocat această procedare se vor expune în o ședință publică care se va ține în o sală particulară.“20 Un mare afiș apare pe zidurile Capitalei, în acest afiș Pascaly anunță că, fiind gonit de la Teatrul Național, a luat sala Circului Suhr. Pascaly
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și menținută prin autoritatea și forța legii. Pentru îndeplinirea tuturor obiectivelor prevăzute în cadrul larg al atribuțiilor, în practica profesională se aplica „știința polițienească”, care cuprindea tactica și tehnica, și constituia capacitatea profesională a funcționarului de Poliție. Tactica polițienească abordează „știința procedării potrivite și folositoare scopului”, necesară în îndeplinirea îndatoririlor serviciului de poliție. După cerințele existente, a scopului urmărit și a împrejurărilor în care se desfășoară, tactica - simplă sau complexă - se diferenția în felul următor: 1. Tactica funcțiunii de conducere; 2. Tactica
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
activității de pe un șantier, naratorul anunță că va înfățișa o faptă de eroism, dar amână mereu începerea istorisirii, introduce preliminarii, digresiuni, intercalează chiar un episod fantastic (ridicarea cuiva în văzduh, legat de piciorul unui vultur uriaș) și își motivează insistent procedările. Epicul se reduce la traversarea de către un muncitor, pe brânci, a unei conducte, pentru introducerea unui cablu de care alții uitaseră. Presupusele mișcări, fizice și sufletești, sunt notate meticulos. Un capitol, fără nici un raport de substanță cu precedenta „cronică”, îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
legilor naturei. CAP. XI Filosofia copiilor: 1) materialismul lor. 2) Ce cred despre ființe. 3) Despre starea de înainte de viață și după moarte. 4) Cum ăși închipuiește raportul dintre suflet și corp? 5) Ideia despre personalitatea proprie? CAP. XII Diferite procedări p. studierea copilului: 1) Observația sporadică ocazională în familie. 2) Observația sistematică prin școli normale. 3) Observații și esperimente minuțioase asupra unui singur copil. 4) Statistica. Ion Găvănescul Bibliografie "ANUARIUL UNIVESITĂȚEI DIN IAȘI PE Anulǔ Scolariǔ 1895 -1896. PRECEDATǓ de
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
dificultății pe care o poate întâmpina sarcina formatoare, subiectivitatea gnoseologică se întemeiază pe ridicarea universului interior și a demersurilor pe care acesta le conține la un rang de generalitate care capătă semnificație științifică, validând pe realitatea unui drum concret o procedare inductivă care nu este valabilă doar în teoria kantiană. Interioritatea devine rezervor și izvor nesecat de structuri schematice aplicabile cunoașterii, oferind principii și tehnică formală pentru construcțiile teoretice de care uzează conștiința obiectelor lumii și recepționând în manieră critică aportul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
nu au nici un fel de acces la acea „dimensiune” interioară a epicului pe care tocmai dramele sufletești, tensiunile și experiențele umane, de profunzime, din capodoperele romancierului aparte care era Sadoveanu o presupun? Examinarea atentă a artei prozatorului, cu procedeele și procedările ei specifice, definitorii, din Baltagul, indiscutabil: o capodoperă, poate conduce nu numai spre un răspuns (argumentat) de dat întrebării tocmai formulate, ci - prin el - și la o altfel de abordare a raporturilor poeticii sadoveniene a romanului atât cu „tradiția”, cât
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
lui Ș., voită modernă și citadină, rămâne „destul de bogată în reziduuri sămănătoriste” (E. Lovinescu), afișând un realism tendențios, cu accente naturaliste și cu ambiția complicației „psihologice”, neservită de mijlocele de expresie, vizibil precare. Sunt recognoscibile, în romanele și nuvelele lui, procedări, rezolvări „tehnice”, particularități de viziune, dar și de tipologie, recuzită etc. utilizate curent, însă cu mai mult talent, de Ionel Teodoreanu și Cezar Petrescu ori de alți prozatori din epocă. Nu e vorba de o pastișă, ci de o înrâurire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
politicii culturale (repertoriu, reconsiderarea clasicilor sau montarea adecvată a producției autorilor moderni etc.) sau cu privire la sociologia receptării, critica dramatică etc. Toate sunt tratate nu în mod „tehnicist” , ci eseistic, deseori într-o alternare incitantă a unghiurilor de vedere, printr-o procedare sincretică, așa cum, de altfel, e și domeniul investigat. Nici dimensiunea literară a teatrului, fie că e vorba de dramaturgia clasică ori de textul contemporan, nu este neglijată. Cartea probabil cea mai consistentă este Clasicii nu vor să îmbătrânească (1983). Lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
în când și versul mai scurt. Foarte rar recurge la versul liber, toată iubirea sa fiind dăruită definitiv „sfintelor silabe cu rimă și cezură”. În două-trei rânduri ritmează în metru antic, construind hexametri și tetrametri amfibrahici și dactilici. Nu lipsesc procedările instrumentaliste. În cuprinsul lor, Visări păgâne (un fel de replică la Florile Bosforului de D. Bolintineanu), în parte și Eternități de-o clipă, mai puțin Amăgiri sunt piese arheologic-exotice, iar sub aspectul realizării le este proprie maniera estetizantă. Motivele sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
astfel, în chinurile așteptării. Rustan-bey, secretarul lui Fuat efendi, vine din partea șefului său și cere să-mi vorbească. șirurile se deschid, înaintează până la mine și mă vestește că vine să mă conducă din partea comisarului imperial. Deși am fost mișcat de procedarea lui Fuat-efendi, m-am gândit la poziția compatrioților mei, în mijlocul cărora mă aflam, și am răspuns: «Spuneți d-lui comisar că, deoarece, pe cât se vede, e primejdie pentru cine rămâne aci, nu vreau să mă despart de compatrioții mei în mijlocul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
americană contemporană (1935), Unitatea vieții sufletești. Problema întregului în psihologie în raporturile ei cu educația (1934). Ingeniosul pedagog susținea un sistem de predare-învățare bazat pe intuiție, printr-o ,,ridicare” continuă a elevului din abstractul noțiunilor și ideilor transmise în concretul-empiric-palpabil: ,,Procedarea exagerată empiristă este antipsihologică, fiindcă ține spiritul într-o inerție perpetuă, în planul amănuntelor fără sistem, nesocotind spontaneitatea creatoare, exact ca în cazul învățământului memorial-abstract.” Pedagogul ieșean propunea o analogie între treptele formale herbartiene în devenirea educogenă a copilului și
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
experimentului formal, G. venea cu remarcabile proze inspirate din realitatea cotidiană, cu precădere din zona ei „intimistă”. Construite convingător, hrănite din observarea atentă a „banalului”, povestirile și nuvelele vădeau capacitate de notație inteligentă, instituind impresia concretului, familiarului și autenticității; prin procedări comportamentiste, ele năzuiau să surprindă coordonatele unor psihologii. Piesa eponimă a cărții (un mic roman, de fapt) include două jurnale intime - al unei fete și al unui bătrân - independente, cu o foarte vagă legătură între ele, care trezesc însă interesul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]