112 matches
-
influente politic sau cultural în timpul perioadei interbelice și prin reorganizarea proprietăților și societăților aparținând de capitală - primele fiind naționalizate, cele din urmă închise ori complet reformate. Teroarea provocată de măsurile dure luate împotriva opozanților noului regim și entuziasmul ostentativ al procomuniștilor au creat în București și în alte orașe o atmosferă contradictorie. Propaganda comunistă a făcut eforturi consistente pentru defăimarea monarhiei, în pofida enormei simpatii a populației față de aceasta. Una din strategiile folosite pentru acuzarea conducerii anterioare și autopromovare consta în falsificarea
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
Toți, fără excepție, au fost acceptați. Printre ei s-a numărat și ministrul de Război, Constantin Vasiliu-Rășcanu, considerat de Emil Bodnăraș a fi "foarte atașat de noi" și cu "multă considerație și respect față de partid". Astfel se explică atitudinea vădit procomunista a generalului pe întregul său mandat la Ministerul de Război (7 martie 1945-29 noiembrie 1946) și grabă cu care a urgentat trimiterea în închisoare a colegilor de arme." Constantin Vasiliu Rășcanu, căsătorit cu o rudă a Anei Pauker, care avea
Constantin Vasiliu-Rășcanu () [Corola-website/Science/304810_a_306139]
-
de votare nu ar fi existat, sau dacă tovarășul Petrovici, președintele secției de votare, ne-ar fi ascultat, armata ar fi realizat un rezultat de 99%, nu de 92,06%, așa cum s-a întâmplat la Cluj Imediat după alegeri, ofițerii procomuniști din Transilvania l-au arestat pe generalul Drăgănescu din Divizia a II-a Vânători de Munte din Dej, afirmând că, în timpul votării, el a răspândit zvonuri false conform cărora țăranii locali ar fi fost implicați în violențe antisemite și antimaghiare
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
în cele din urmă la pierderea sprijinului politic și millitar din partea Aliaților occidentali. După o scurtă perioadă de cooperare, cele două facțiuni au început să se lupte între ele. Treptat, cetnicii au ajuns să lupte în principal doar cu partizanii procomuniști neglijând lupta cu forțele de ocupație. Mai mult, cetnicii au început să coopereze cu forțele de ocupație în încercarea de distrugere a forțelor lui Tito. Cetnicii au primit treptat ajutoare logistice tot mai substanțiale, în special din partea Italiei Fasciste. Pe
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
legală de niciunul dintre statele din ziua de azi sau de ONU). Încă de la începutul, forțele de rezistență au fost formate din două facțiuni: una condusă de comuniști - partizanii iugoslavi - și a doua a regaliștilor naționaliști - mișcarea cetnicilor. Partizanii iugoslavi procomuniști au beneficiat de recunoașterea tuturor Aliaților doar după Conferința de la Teheran din 1943, după ce gradul de colaborare a cetnicilor cu ocupantul german a crescut treptat. Partizanii iugoslavi („Armata Populară de Eliberare și Detașamentele de Partizani din Iugoslavia”, NOV i POJ
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
iugoslav că singura forță legitimă de eliberare a țarii. Efectivele și forță partizanilor iugoslavi au crescut treptat până la 800.000 de luptători organizați în patru armate - cea mai mare mișcare de rezistență din Europa ocupată. În cele din urmă, parizanii procomuniști au căpătat un statut privilegiat în fața oricăror oponenți politici ai lor, devenind armata oficială a noului stat „Iugoslavia Democrată Federală” - viitoarea RSF Iugoslavă. Armata Iugoslavă a Patriei (JVUO - cetnicii), sub comanda generalului Draža Mihailović, a fost constitută la început din
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
care în timpul dictaturii regelui Carol al doilea publica în "Revista Fundațiilor Regale" ode ditirambice la adresa monarhului, G. Călinescu a aderat, încă de la sfârșitul lui 1944, la noua ideologie. G.Călinescu a fost directorul a trei dintre cele mai incisive publicații procomuniste din primii ani postbelici`- "Tribuna Poporului", "Națiunea" și "Lumea". A făcut mai multe călătorii de documentare în Uniunea Sovietică, (la Kiev, Moscova, Leningrad 1949) și în China comunistă ("Am fost în China nouă", 1953) , publicându-și impresiile de călătorie în
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
1940, Armata Roșie o ocupat țările baltice (Estonia, Letonia și Lituania) și a instalat aici guverne noi, prosovietice. După alegerile care s-au ținut în cele trei țări, în timpul cărora li s-a permis participarea la campania electorală și candidaților procomuniști, noile parlamente alese au cerut în mod oficial, în august 1940, ca țările lor să fie admise în Uniunea Sovietică. La 26 iunie 1940, Uniunea Sovietică a prezentat un ultimatum guvernului României prin care pretindea cedarea Basarabiei și Bucovinei de
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
contra Germaniei naziste, Armata Română a participat, în toamna anului 1944, alături de trupele sovietice, la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de Nord. Uniunea Sovietică a acceptat ca Transilvania de Nord să revină României, cu condiția instaurării la București a unui guvern procomunist. Administrația civilă română a revenit în Transilvania abia în martie 1945, după formarea guvernului condus de Petru Groza. În decursul Conferinței de Pace de la Paris, guvernul Ungariei a urmărit să păstreze o parte a teritoriului primit prin Dictatul de la Viena
Frontiera între România și Ungaria () [Corola-website/Science/319135_a_320464]
-
după ezitări, în 1945. În perioada postbelica, la început crea poezie politic-propagandistă, apoi opere reflexive pline de motive personale. În vremurile staliniste a fost poet profund implicat în construirea realității noi, ceea ce a fost foarte des interpretat ca atitudine clar procomunistă. A refuzat însă scrierea cuvintelor pentru imnul nou al Poloniei, propunerea pe care a primit-o de la Bolesław Bierut. În 1949 Bolesław Bierut l-a decorat cu Oridnul Steagului Muncii, clasa I. În 1950, cu ocazia Sărbătorii Naționale a Renașterii
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
care a refuzat să se alăture structurilor Statului Secret Polonez și a armatei acestuia, Armia Krajowa. Armia Ludowa a avut efective cu mult mai mici decât cele ale Armia Krajowa (AK), dar propaganda oficială comunistă a acreditat ideea că forțele procomuniste au fost mai numeroase decât cele ale AK. În 1939, după 17 zile de la atacul Germaniei Naziste împotriva Poloniei, Uniunea Sovietică a atacat la rândul ei Polonia. În ciuda faptului că nu a existat o declarație de război oficială între cele
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
și întoarcerea armelor contra Germaniei naziste, armata română a participat în toamna anului 1944 la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de Nord. Uniunea Sovietică a acceptat ca Transilvania de Nord să revină României, cu condiția instaurării la București a unui guvern procomunist. Administrația civilă română a revenit în Transilvania abia în martie 1945, după formarea guvernului condus de Petru Groza. Tratatul de pace de la Paris, semnat la 10 februarie 1947, dintre România și Națiunile Unite, consemna și consfințea revenirea nord-estului Transilvaniei la
Dictatul de la Viena-75 de ani. Lipsa de curaj a lui Carol al II-lea by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101856_a_103148]