198 matches
-
ăsta, Wilt? — E de la Studii Liberale, zise directorul-adjunct. E la noi de zece ani. — Studii Liberale... Trebuia să bănuiesc. Dacă nu sunt poeți ratați, atunci sunt maoiști sau... Nu știu de unde dracu’ îi tot găsește Morris! Iar acum ne-am procopsit cu un afurisit de criminal. Dumnezeu știe ce-o să pot spune diseară în fața Comitetului pentru Educație. Au convocat o ședință de urgență la ora opt. — Mă simt obligat să spun că nu accept ca Wilt să fie numit criminal, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Iartă-mă, știu că nu agreezi argoul. Păsărica, să-i zicem. Păsărica, așa spune poporul. — Da, nu va fi ușor să-ți găsești un serviciu. Problema mai complicată e, însă, alta. — Ei, dacă există una și mai complicată, ne-am procopsit! Chiar că mă apuc de corespondența cu Argentina. — E povestea cu hotelul ăla. Doar știi ce se întâmplă acolo. Personalul, diversele legături și obligații. — Aha, deci cunoști rețeaua, observ. Oi fi lucrat și în branșa asta! Doar ai practicat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu creeze probleme. Deci înțeleg că nu erau și copii implicați? a întrebat Susan. Julia a dat din cap. Nu, dar amintește-ți că nici în scenariul meu nu sunt implicați copii și uitați-vă cu ce scârbă m-am procopsit pe cap. —Așa e. Alison a sesizat oportunitatea de a se gudura pe lângă Julia, iar strategia a funcționat. Aceasta a recompensat-o cu un zâmbet cald. — Și tipa ți-a dezvăluit secretul? Cum a tratat cu prima soție? A întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Adevărată. S-a născut în Italia. A venit aici când Luca a primit un post în Anglia. S-au căsătorit, au făcut copiii foarte repede și, ăăă, asta-i tot. Julia a aspirat aerul printre dinți. — La naiba! Te-ai procopsit c-o adevărată piatră de moară. De asta n-o să scapi niciodată! Susan a lovit-o ușor pe braț. — Ce tonică ești! Ai făcut-o pe Alison să se simtă mult mai bine. Păi, ăsta e adevărul, a pufnit Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bebeluș mai aparte, probabil al lui Coco sau adus de dânsa, de pe undeva, în orice caz. Dee...! Iaca! Avem și o răpire de minori, pe lângă toate alea ale voastre! Ce să zic, v-ați dat foc la fitil! V-ați procopsit! rânjește Mânecuță. Dar acela nu era copil de om! Ascultați-ne! Era Antichristul! Era Monstrul! Coropișnița! sare și Poetul, aducându-și personal contribuția, pe partitură. Așa precum ne-a spus nouă Arhanghelul Uriel, când ni s-a înfățișat întâiași dată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pentru a dobândi avantaje i se părea atât de rușinos, că se făcu deodată palid până-n vârful urechilor. Grigore observă amărăciunea lui și se grăbi să-l potolească: ― Ești naiv, amice, și tare mă tem că n-ai să te procopsești la noi! Îți trebuie îndrăzneală, și cinism, și aroganță, dacă vrei să reușești, cel puțin în vremurile astea. Cine umblă cu scrupuluri feciorelnice e osândit mai dinainte să fie strivit de cei ce nu cunosc nici măcar din nume astfel de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
El știe... Cam p-atunci a-nceput ea să vie la madam Ioaniu. Nu mai avea ele bani, nu mai avea de niciunele, se vârâse ca-n gaură de șarpe, la ele lucra mai mult pe datorie, ce să se procopsească ? Avea ea ș-alte cliente p-atunci, Zahareasca, aia de era bărba-su mare director, p-ormă madam Daniel. Se ducea și la astea să le lucreze. Da mai venea și la madam Ioaniu, c-o știa de când fusese ucenică la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dus dorul de așa plăcere. Când îmi era lumea mai dragă, auzeam pe mațul păduchelui acela de sărjănt: <Soldat Toaibă! Culcat! Târâș marș!!! Ă. Și bietul de mine trebuia să execut ordinul, că altfel cine știe cu ce mă mai procopseam?... Cum-necum, dar n-am făcut nici un ceas de arest. Trânteală însă, cât ți-i lumea”. Un crâmpei de somn l-a scos din dialogul cu gândurile... O bubuitură ca de trăsnet l-a făcut să tresară. „Ce-i asta? Am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și să urce în vagon... Mergi sănătos, sergentule, și să-ți dea Dumnezeu sănătate, zile bune și belșug în gospodărie!... Apoi Dumnezeu dă, dar în traistă nu-ți pune. Cât despre sănătate... Vezi și matale cu ce bucurie m-am procopsit. Îți mulțămesc și să ai parte de toate cele bune, că de rele îi fi sătul... Vagonul în care a urcat Toaibă era hârbuit de abia se ținea în încheieturi. S-a așezat și el într-un colț. Nu voia
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
K.Kampel, un nenorocit cerșetor adus în patima beției prin consum exagerat de wisky de proastă calitate, a fost chemat la urne. Aici, în fața urnelor unchiului și mătușei decedați prin infarct de mașină i s-a comunicat că s-a procopsit cu două distilerii, șase exploatări petrolifere și o mină de aur. Din acel moment, înțelegând valoarea urnei în destinul personal, domnul Smith a fost nelipsit în campaniile electorale, cu un cuvânt, nelipsit de lângă urne, devenind astfel în numai trei legislaturi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ce grecească. Și încă de vreme ce sânt 2 aicea, în oraș în Iași,...să fie dator mitropolitul...a avea purtare de grijă și necontenită cercetare asupra dascălilor ca să puie nevoință asupra ucenicilor să-i învețe precum se cade și să-i procopsească, ca cei ce se vor face preoți dintre dânșii să fie învățați și pedepsiți să poată citi orânduiala bisericii dupe cum se cuvine. Și pentru ucenicii de la amândouă ocoalele, cei care se vor sili cu învățătura și vor fi săraci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
despre mediu, vezi-ți de treabă, draga mea! Lasă oamenii să trăiască! Aber ich auch! Casă au! Bine se simt! . . . Cât a trebuit să sufere Lina până să-și afle liniștea și nepoata! ... Și Rim? . . . cum s-ar fi putut procopsi mai bine ca așa? Doar nu era să-1 giugiulim tu și eu! Ți-am spus de mult că lui Rim îi trebuie o fată. Linei, pesemne, tot asta îi trebuia! Le-a picat din cer. Cu ea la mijloc se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ne facem, de-acuma, doamne, ce ne facem? Dar, de nicăieri - nici un răspuns. În timp, ce, pe locul fostei lor așezări, pământul căpătase o nouă față. Apocaliptică. STAȚIA OCNĂ Generalul a fost, ca întotdeauna, scurt și concis. Deci, te-ai procopsit cu un nou iubit. Drept că m-am procopsit. De data asta eram hotărâtă, ferm, să-mi pun capăt vieții de domnișoară. Așa știam și noi. Dar, n-a dat natura, să fie astfel. Cunoaștem și acest detaliu. După ce,în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de nicăieri - nici un răspuns. În timp, ce, pe locul fostei lor așezări, pământul căpătase o nouă față. Apocaliptică. STAȚIA OCNĂ Generalul a fost, ca întotdeauna, scurt și concis. Deci, te-ai procopsit cu un nou iubit. Drept că m-am procopsit. De data asta eram hotărâtă, ferm, să-mi pun capăt vieții de domnișoară. Așa știam și noi. Dar, n-a dat natura, să fie astfel. Cunoaștem și acest detaliu. După ce,în cursul marii croaziere, m-am îndrăgostit, ca o școlăriță
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cutia craniană“, cum așa de frumos zice papa. Of, o fi cineva care este chiar așa cum își dorește, în toate privințele, și pe dinafară, și pe dinlăuntru? N-am știre despre persoana aia. Cine știe de la ce stră-stră-ceva m-am procopsit cu părul ăsta negru și nesupus. La 5 fix era să leșin de frică, fiindcă am auzit ușa de la intrare și a apărut Safta. Dar nu era cu figura ei „de Alexandru Livezeanu“, mi-am dat seama imediat. Era domnul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
e stabilit cu precizie de un sistem de moștenire strict), din când În când Împușcă un mistreț; regulează În stânga și-n dreapta, și În special nevasta, care naște copii; Își cresc copiii ca să le ia locul În același ecosistem, se procopsesc cu o boală, și gata. Destinul particular al lui Martin Ceccaldi e În realitate absolut simptomatic pentru rolul jucat de școala laică În timpul celei de-a Treia Republici În materie de integrare În societatea franceză și de promovare a progresului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
corcodușă în corcodușă. Le mai alegea, de la un anume nivel în sus, unde secretul de partid era mai bine păzit. În rest, și acolo dădeai de aceleași pricomigdale sau târtițe, depinde cum aveai norocul să le descoperi și să te procopsești, când tovarășele dădeau jos chiloții. Orice-ar fi fost în momentul acela, regula era că trebuia să mergi până la capăt, cel puțin o noapte de avânt și entuziasm, altfel riscai să te tezești cu cine știe ce prelucrări pe linie de partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu mine, să-mi spui acușica, la momentan ceva, țipă spre Mantinela. Că taman de Crăciun pică minunia peste aldele noi! Hai, ce mai stai. Sta-ți-ar piftia unde-mi stă mie acuma gândul și durerili cu care mă procopsiși când să ne bucurăm și noi de porcul asta! Ieși, fa, de să vii cu mine! Ce, nu mai auzi? Se duse direct în dormitorul copiilor. Mantinela o urmă. Cam știa ce o așteaptă. Văzuse și ea lumina aceea rozulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
revoluție, că așa e la români, jertfă și devotament cât cuprinde, da p’ormă dacă nu se lasă și cu ceva câștig începe să mârâie și să critice de nemulțumiți și așa au rămas mulți dezorientați care nu s-au procopsit la moment, ba chiar unii a calicit și a sărăcit, n-au știut, n-au avut curaj, erau prea cinstiți, ce-o fi fost de capul lor, fricoși și cu frică de Dumnezeu, adică corecți până peste poate, au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a trebuit să repet. La sfârșitul programului, când toți s-au îndreptat spre ieșire, Magda i-a spus lui Andrei că un bătrân în scaun cu rotile se uită ciudat la ea. Ei, na, a zis el râzând, poate te procopsești și tu, ești încă tânără, profită, și altele asemenea glume pe care mi le închipui foarte populare în cercurile de băieți, iar Magda a râs și s-a prefăcut că-l lovește în cap cu poșeta. Tot jucându-se așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu pielița ca de chiparoasă și crin, ca de plantă ținută în pivniță. Mor însă matematic după un an. Ei, eu mă întreb la cine rămâne Marina dacă, doamne ferește (lucrul e inevitabil), moare Costache? Cine se păcălește sau se procopsește? În locul dumitale, eu aș pipăi terenul, aș trage-o de limbă (am văzut că Marina ține la dumneata), să văd ce bani are. Dumneata ai putea s-o iei foarte bine, ca student ai în ea o comoară, fără nici un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
totodată gospodăria. Titi gustă aceste propuneri, devenind discret față de ceilalți, spre ciuda Aurichii și Olimpiei, care începură să-l urască și să-l bârfească. Însușindu-și aceste sentimente, Stănică le comunică lui Felix: - Domnule, să știi că mutul ăsta se procopsește! Soacră-meaare parale, nu glumă, am mirosit eu! Și știi dumneata cât e de prost Titi? Fenomenal! E imbecil, completamente idiot. M-am interesat eu, n-ai grijă. N-are absolut nici un talent. Să nu te superi că-ți spun, dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
socoteala altora. Perfect egali în evenimentele capitale ale vieții, naștere, nuntă, moarte, aniversări, unde se adunau în număr considerabil, țineau să rămână despărțiți prin avere. Dar averea nu le dădea orgoliu. Dimpotrivă, cei bogați doreau ca cei săraci să se procopsească și le căutau mijloace, fără să-i silească. Familia avea cultul inițiativei personale. Dacă Stănică ar fi dorit să-și găsească o meserie mai sigură, ar fi căpătat-o fără îndoială. Însă el se mulțumea cu mediocritatea lui liberă și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
angajat la vopsitoria asta de obiecte de piele, unde îi cântă în strună lui bestia. Și-l hrănește acum de trei ori pe zi, pe Șopîrlac... 96 DANIEL BĂNULESCU și care din ei compune o poezie mai bună, s-a procopsit. Fapta pentru care s-au cotonogit, a lui e... D-aia și șade drăcimea și îngerimea, cu urechea lipită, cu scuipat, de mintea omului, cunoscîndu-l pe om mare meșter la întocmit vreo poezioară sau cântec. Să i-o șterpelească din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu mai ești?! - Vai, păcatele mele. Mai sânt Tovarășe Secretar General! Cum să nu mai fiu?! Sânt până la refuz! Nici n-aș putea trăi, dacă n-aș fi... - Zău, bă?! Bine că ești. Că eu, de două zile, m-am procopsit c-o bronșită... Așa c-am mai slăbit-o cu devotamentul... Tu, acuma, ce crezi? O să mor eu pe loc, din pricina asta? Sau n-o să mor?!... Cătrănit, duhușorul tăcu mâlc, își vîrî coada între picioare și își luă tălpășița. Ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]