202 matches
-
fără de memorie, nepăsătoare la ce-a fost ieri și la ce vine mâine. Frumoasa locuțiune „nervura frunzei“ nu se referă la nervul omului, prin „vâna frunzei“ nu curge nici un strop din sângele arterei carotide sau temporale. Cine caută să se procopsească c-un dram de „fericire insulară“ nu trebuie să-și închipuie așa ceva. Pentru „fericirea insulară“ trebuie să ai încredere în insulă. Când te apropii de ea nevătămat, insula rămâne liniștită la locul și-n apele ei, lăsându-se admirată. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ale lor mai ales în Fargo , Coenii ne prezintă o lume care se învîrtește datorită a două mari forțe : prostia și egoismul. (Paranoia căreia îi cad pradă doi dintre eroii noului film nu e atît o boală cu care se procopsesc pentru că s-au amestecat în spionaj, cît o consecință finală a năravului de a nu se gîndi decît la ei înșiși.) Citește și arde e încă și mai mizantropic decît Fargo, în lumea căruia funcționa totuși și o forță contracarantă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Naum, spăriat de întrebarea păpușerului. Bună 'sara, domnii mei, strigă atunci o păpușă care ședea pe un scaun picior peste picior într-un colț al scenei. Eu sunt președintele celor nouă care nu înțeleg niciodată nimic. Am venit să mă procopsesc în mijlocul mintoșilor și învățaților din această onorată adunare. Să ascultăm, deci Sfânta Evanghelie a lui Samson cetire și să ne ascuțim mințile spre a o înțelege. În același moment apare pe scenă o a doua păpușă cam încovoiată care, după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cunosc. După Cléa, vine în vizită doctorul Pacienza. Ce onoare! E un chinez lung cât o zi de post, emaciat și fără vârstă. După ce și-a părăsit țara, a trăit multă vreme, sărac și necunoscut, în Italia, unde s-a procopsit cu numele ăsta de rezonanță latină și cu un soi de camauro roșu, genul de tichie pe care o poți vedea în portretele papilor. Doctorul Sinus, care îl descoperise cu prilejul unei călătorii la Roma, a înțeles numaidecât că un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ți-aș spune că m-am lovit în căcata asta dă ușă, m-ai crede?" Cel întrebat se scarpină în vârful capului: "Da, petele dă sânge să vede clar... Da' cum, Doamne iartă-mă, ai făcut, nene, de te-ai procopsit așa bine?" Adevăru-i că-ți trebuie și talent pentru asta", face haz de necaz nea Vasile. Își ia geanta și și-o aruncă pe umăr. "Hai c-am plecat. Ne vedem sâmbătă." "Bine, tată. Sănătate!" "Sănătate și Virtutea Militară!" Nea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
înapoiezi. Cred că nu mai e nevoie să-ți spun că nimeni, dar absolut nimeni, nu are voie să le vadă. Fosta colegă promise că va fi discreția întruchipată. Îmbarcarea în autocare se făcu anevoie, într-o hărmălaie de nedescris. Procopsiți cu noi prieteni, nici unul dintre tineri nu mai ședea la locul pe care venise. Numărătoarea nu mai corespundea cu cea de la plecare. Când, în cele din urmă, profesorii îi dădură de capăt, roata se puse în mișcare. Lângă Luana, Marc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu el la meciurile de handbal, volei sau baschet ori la clubul de tenis. Luana intră în săli de sport de a căror existență nu știa. Făcu galerie pentru el și răguși încurajându-l. În câteva săptămâni, domnișoara Leon se procopsi cu o groază de prietene. Ajunsese, peste noapte, vedetă, era prietena lui Ștefan Escu, cea mai invidiată fată din campus. Când răutățile începură să apară, prin tot felul de vorbe menite să le strice relația, Luana le întoarse spatele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
1936, împreună cu Mihail Sadoveanu și Gr. T. Popa, revista „Însemnări ieșene” și este ales membru corespondent al Academiei Române (mai 1936). Debutează în 1904, încă de pe băncile liceului, la revista umoristică „Belgia Orientului”, sub semnătura Top, cu poezia intitulată M-am procopsit. Publică în „Dumineca”, „Revista noastră”, „România ilustrată”, „Sămănătorul”, „Neamul românesc literar”, „Ramuri”, „Viața românească” (unde se afirmă efectiv și unde îi apare, începând din 1909, cea mai mare parte a operei), „Viața socială”, „Teatrul” (1912-1913, unde este redactor), „Lumina”, „Însemnări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
a pactului faustic: "În Alăutești, în nopțile de vreme rea, torcătoarele spuneau, înviind focul, că moș Călifar își vânduse sufletul Satanei pentru nu știu ce veacuri de viață; că Ucigă-l-Crucea întinsese, în iazul morii, sufletelor creștinești, un laț vrăjit; și că morarul procopsea, cu bogățiile cu care diavolul ispiti pe Domnul Hristos, pe oricine le poftea și venea ca să le ceară". Desigur, îmbrățișarea fără rezerve a seducției reificate nu este lipsită de consecințe: odată intrat în posesia avuțiilor, "nenorocitul îndrăzneț, perpelindu-se ca
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cadrul nu este vidat de fiori sumbri: "Moara ca orice moară; dar iazul pare că sta sub ea prea luciu și prea sloi". Prima întâlnire cu vrăjitorul alunecă pe un firesc promițător în ochii lui Stoicea: bătrânul acceptă să-l "procopsească". Invitat, apoi, la o masă țărănească, tânărul merge să se primenească la lac, reflectând trufaș: "Moș Călifar un unchiaș hârbuit! Îl scutur de zilele ce i-au mai rămas, dintr-o palmă". Subit, se pornește o ploaie torențială, care-l
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care l-a înțepenit într-o păpușă gonfla bilă, expunîndu-l apoi tuturor. Eva Wilt, nevasta persona jului, isterizată, pleacă într-o croazieră (direct de la petrecere, fără să-și anunțe soțul!), alături de feminista perfidă și de soțul ei semipsihotic. Henry se procopsește cu păpușa buclucașă, pe care, turbat, o îmbracă în hainele doamnei Wilt și o aruncă, ulterior, într-un puț ce urmează să fie cimentat. Recunoaștem aici, desigur, o materializare sublimată a fanteziilor sale intime. Păpușa bănuită de toți (de la distanță
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fel se întâmplă cu protagonista capitolului 4: luptilul își cântă melodia vătămătoare: "Am urechile pline de note, sângerează de atâtea note, stropii de sunete picură întruna. Degeaba îmi spun: au auzit și alții melodia, și n-au murit din asta. [...] Procopsiți-vă cu o melodie de luptil, și veți vedea. Nici nu crezi că ai auzit-o și e deja în capul tău, pe vecie. Insidioasă. Tenace" (p. 43). Lamentațiile au menirea de a-l atenționa pe cititor de cursele în
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Kaplan deloc flatantă, și probabil contestabilă: regina Elizabeta, cunoscută și sub numele de Carmen Sylva, o ridicolă scriitoare cu nimic mai remarcabilă decît o Sandra Brown a zilelor noastre; unicul ei merit, după Kaplan, este acela de a nu fi procopsit țara cu un moștenitor. Ceea ce oricum nu ne-a folosit prea mult, se pare, întrucît întreaga dinastie Hohenzollern nu a fost, după Kaplan, decît o aliniere de incompetenți sau mediocri în cel mai bun caz. Elena Lupescu, curtezana evreică forțată
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
un exemplu, în frescele lor funerare pictează universul morților: și ce vedem? Lupte, banchete, întreceri sportive, răpiri etc. Or, dacă și dincolo vom avea de a face cu aceleași mizerii ca și aicea, apoi, vorba lui Nenea Iancu, "ne-am procopsit". Imaginația omenească își are și ea limitele ei. Fără să facă operă de anticipație Lucian din Samosata anticipează cu vreo mie opt sute de ani o literatură care astăzi, datorită abuzului care se face, ne sufocă și în librării și pe
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
de turnător nu există. Există doar vagul calificativ (ca să nu spun "specializare") "poliție politică", în spatele căreia juriști șmecheri au ascuns un întreg continent de fărădelegi, nemernicii și abjecții. Pentru ca drama să fie cu adevărat ridicolă, în ultimul an ne-am procopsit cu două feluri de - cum să le spun? - "polițiști politici": unii cu patalama de la CNSAS, alții cu decizie de la tribunal. Indiferent de statutul lor, aceste chițibușării juridice ascund o realitate grețoasă: că o parte a cetățenilor României a turnat Securității
Și totuși, ce facem cu turnătorii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8226_a_9551]
-
firește, literatură...). Revenind la Alecsandri, unul din elementele prin care deschide o școală, în vremea prozei de călătorie, e dramatizarea peripețiilor voiajului. Moș Nechifor Coțcariul sau, mai tîrziu, Gaițele ies din aceeași căciulă. Așadar, Chirița pleacă la Iași, să-și procopsească fetele. La intrarea în tîrg, fiind barieră și catastif, se aleg, toți, cu alte nume: "Crița, Răstița, Lăpșîța și Gurluiță Brînzoi! Da'... a dracului nume!... Parcă se bat babele-n gură... Mă duc să-i torn în catastif." Iarna pe
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
fost pusă în practică, pentru că suntem în criză și nu avem bani, vorba primarului general, „pentru astfel de investiții". Adică n-o să vă vină să credeți, e vorba de un milion de euro. Bună și criza la ceva! Altfel ne procopseam cu un Al. I. Cuza și cu un Lascăr Catargiu ieșiți din mâna lui Ioan Bolborea și într-un stil binecunoscut din epoca de aur, ca să nu mai vorbim de gaura din bugetul Primăriei Generale, în care intrau tăierile din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6145_a_7470]
-
interviu, la 4 martie 1999 Vlad Mușatescu s-a stins din viață.) - Credeți că scriitorul român mai are vreun anume rost în societatea de azi? - Cum să n-aibă?... Nu este acum implementat și în politică! Numai așa se va procopsi cu documente umane din cele mai vii și autentice. Fără de care un scriitor nu-și are rostul. - Aveți insomnii pentru cărțile pe care nu le-ați scris? - Bineînțeles că am. Mă refer la insomnii. Însă nu din pricina cărților pe care
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
scăpa tocmai de o prea mare contextualizare. De aici și o posibilă căutare a unei coerențe interioare a poemelor. Altă explicație nu găsesc! Poetul vrea să i se "piardă urma", fuge cât poate de etichetările reductive cu care s-a procopsit încă de la debut. Dacă a doua perioadă a creației sale, din anii ’60, este una îmblânzită, poate mai lirică, oricum mai sentimentală și aproape deloc contestatară, prin amestec se poate atinge un oarecare echilibru. În Nota autorului, antologia e motivată
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
a becului se lăfăia pe reliefurile stucaturilor ce decorau plafonul, nimerisem întâmplător în fascinanta lume lermontoviană (cu corecții proletare), fumam și reciteam sonetele și madrigalurile lui Marino până alunecam domol în țara viselor. *** Din episodul bucolic cu care m-a procopsit ursita, nu pot uita figura Mutei, femeia de serviciu a școlii, ocrotitoarea mea fidelă, ce-mi aducea în fiecare dimineață un clondir cu lapte și o cană cu smântână, privindu-mă duios, admirativ, smerit, de parcă m-aș fi rupt de pe
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
până la "Hachette", pe Lipscani, la "Sfetea", cu depozitul uriaș de cărți din spatele bisericii Sfântul Gheorghe, la "Socec", pe Calea Victoriei, sau la "Alcalay", ceva mai jos, pe colțul dinspre Cercul Militar. Domnul Matias ne aducea tot ce-i treceam pe listă, procopsindu-ne, pe gratis, c-un pistol cu apă sau cu un zmeu mai mărișor, să-l înălțăm când bate vântul. - Tată, de ce naiba îi spunem Barieră, când așa ceva nu există? Care barieră? - Nu există acum, dar de fost a fost
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
tradiționale), realitatea generică și tematică pe care o exprimă cu toate este una infinit mai nuanțată și mai problematică. O tânără din Boston crede că duce acasă, din Chinatown, un cățeluș jigărit, dar a doua zi observă că s-a procopsit cu un șobolan chinezesc. O americancă din nord, plecată peste iarnă în Florida, lasă vorbă unei prietene să îi hrănească iepurele alb, dar uită să îi spună acesteia, înainte de plecare, că iepurele tocmai a murit. O medicinistă din Seul care
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
în acest caz tot la zicerea lui Hemingway ajungem: Când a refuzat Premiul Nobel, cred că Sartre știa că Premiul e o târfa ce te poate seduce și-ți poate da o boală incurabilă. Știusem asta cândva, dar acum mă procopsii cu ea și ea cu mine, și știți cine e ea, târfa asta numită Faima? Sora mai mică a morții." A trecut peste un deceniu de la apariția cărții lui John Gritten în țară unde se află mormântul lui Constantin Silveștri
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
știți?! Deputatul dumneavoastră, domnul Agamemnon Dandanache. Lica-lica-lica-lica. A bon entendeur, salut! (Nelli iese unduindu-se ca o sirenă.) Scena 4 ZOE, TIPĂTESCU, TRAHANACHE (Scenă mută între cei trei.) TRAHANACHE: Nepoata ministrului de Interne în orașul nostru?!?! Ei, bravos, ne-am procopsit! De unde până unde Rosetti cu noi și noi cu Rosetti? “Nici în clin, nici în mânecă, ba chiar putem zice, dacă considerăm după prințipuri, dimpotrivă.” (Zoe trage nervoasă de un șnur. Sună afară un clopoțel. Se aude vocea lui Dandanache
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
una cu scaunul pe care stă, iar problemele ministerului pe care-l conduce au devenit problemele sale proprii. Orice s-ar spune - o atitudine contraproductiva. Dl. Dudu Ionescu are suficient de lucru în restructurarea putredului minister cu care s-a procopsit pentru a-și permite să aibă și "inițiative legislative" cel putin dubioase. E uluitor să constați că oameni ce jură pe cartea democrației și a statului de drept au idei care lui Ion Iliescu nu i-au trecut prin cap
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]