614,058 matches
-
ale eului, materia însuflețită ca și cea neînsuflețită se reîntoarce asupra emitentului liric în starea sa devalorizată, primordială, precum o foaie albă. Existența apare în sine, despuiată de atribute, ca o pură vocație, ca un punct zero al creației poetice. Produsul acestor senzații născute din sine sînt hibrizii, amestecurile de regnuri cu care ne-a obișnuit pictura lui Magritte, Dali, Brauner ș.a., aici de-o factură orfică și, în aceeași secvență textuală, de-o dezinvoltură creștină: "Nebun în pilaștri trecu Orfeu
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
idee (care îi servește atît de bine pe guvernanți) de la nemulțumirea unui influent director de teatru, scriitor mediocru, și a unui actor pe cît de valoros, pe atît de oportunist, cauzată de faptul că unul din spectacolele (de altminteri, agreabil) produse de teatrul cu pricina și în care actorul se număra printre protagoniști n-a fost nominalizat la premiile UNITER și a mai și fost criticat (ce oroare!) în România literară. (Unele represalii contra reviste noastre n-au așteptat înființarea și
Politizarea teatrului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15311_a_16636]
-
în ultimii ani ai lui Dej, viitorului lider, N. Ceaușescu, dl Tismăneanu susține că acesta din urmă "era cel mai bine plasat dintre membrii Biroului Politic pentru a deveni prim-secretar". Analiștii anteriori au preferat să vadă în Ceaușescu un produs al "negocierilor" dintre taberele bătrînilor, care se suspectau reciproc, decît un produs al lui Dej însuși. Tot în 22, Biroul de presă al Academiei Române răspunde, pe aproape o jumătate de pagină de revistă, învinuirii de plagiat aduse, într-un număr
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
susține că acesta din urmă "era cel mai bine plasat dintre membrii Biroului Politic pentru a deveni prim-secretar". Analiștii anteriori au preferat să vadă în Ceaușescu un produs al "negocierilor" dintre taberele bătrînilor, care se suspectau reciproc, decît un produs al lui Dej însuși. Tot în 22, Biroul de presă al Academiei Române răspunde, pe aproape o jumătate de pagină de revistă, învinuirii de plagiat aduse, într-un număr anterior, de către dl Ș. Papacostea coordonatorilor volumului IV din Istoria Românilor, volum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
noastră la fondul atât de mult curtat!). Este vorba de tot ce s-a întâmplat după 1989, de întreaga epopee eroi-comică (și tragică) de peste un deceniu a vieții noastre politice care s-a soldat... cu ce? Cu un PIB (un produs intern brut) reprezentând doar 76% în raport cu cel din 1989! După ce au murit sute de tineri ca să-l dea jos pe Ceaușescu, după ce Bucureștiul a avut de suportat invaziile repetate ale minerilor, nemulțumiți de schimbarea stării de lucruri din țară, după ce
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
întâmplă în alte țări ale lumii, arieratele reprezintă echivalentul a aproape jumătate din PIB! Cât despre PIB... întorcându-se la cifre, care sunt mijlocul său predilect de exprimare, Ilie Șerbănescu ne explică: "La peste 10 milioane de persoane populație activă, Produsul Intern Brut al României trădează o productivitate a muncii execrabilă și o alocare a resurselor cu totul ineficientă. Există companii private occidentale care realizează o cifră de afaceri de o dimensiune similară PIB-ului românesc cu numai 200-250 de mii
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
Ideal, evident, este să vii în cetatea filmului cu o imensă notorietate cîștigată în altă parte și să obții, de la producătorul american, libertatea de expresie care, în termeni tehnici, se cheamă final cut. Adică, să beneficiezi de control artistic asupra produsului finit. La Hollywood v-ați grăbi să vă duceți, înțeleg, dar dacă vi s-ar oferi un post de conducere în CNC?... Aș refuza și m-aș ascunde sub o scară de bloc, unde să risc cît mai puțin să
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
metodă". Cărții, e drept, apologetice, a lui Felix Aderca, închinate lui C. Dobrogeanu-Gherea i se dibuie același substrat antiromânesc: "Autorul, dezertat din cenaclul teoriilor estetice lovinesciene în tabăra literaturii subordonate unei cauze sociale, ni-l înfățișează pe Gherea ca un produs exemplar al Răsăritului (se subînțelege: slav și comunist), venit să întemeieze într-un mediu social, cultural și politic inferior, cel românesc, un curent de idei generos, modern, superior și revoluționar". Pînă și "reabilitarea postumă", din anii '80, a lui Aderca
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
Sociologi și psihologi - nu critici de film - ar putea explica "tendințele" ascunse în acest succes, ce anume a găsit publicul în Amélie, cărei necesități, cum se spune în marketing (dar există și un marketing al sufletului colectiv) îi răspunde acest produs. Drept care, iată, un film inteligent și grațios a fost, în Franța lui 2001, cel mai mare succes de public al anului, cu 8,1 milioane de intrări; un triumf datorită căruia cinema-ul francez a depășit, la el acasă, 40
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
modă a ultimelor decenii, căci vechile generații și-au croit drumul fără palmaresul con- cursurilor, dar pentru tinerii de astăzi ele sunt o carte de vizită obligatorie, uneori o trambulină chiar dacă presupun o doză de risc. Căci vocea este un produs atât de personal, de "fizic" încât cea mai mică indispoziție își pune amprenta asupra ei. Oricum, concursurile oferă tânărului contacte, deschideri, prilejul de a-și măsura puterile, de a se informa asupra altor școli, sunt un antrenament emoțional. De aceea
În căutarea vocilor tinere by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15378_a_16703]
-
recente, între ele un roman foarte bun, care datorează enorm redactorului. Nu am observat ca vreunul din cei doi autori să recunoască public acest lucru. De ce? Nu am depășit încă provincialismul de a vedea o operă literară ca pe un produs realizat pînă la virgulă într-un birou numai bun de transformat în muzeu, de către un scriitor insprat și infailibil. Lucrurile nu stau așa, din păcate o știu redactorii și apropiații lor. Eginald Schlattner poate fi un exemplu de onestitate care
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
lectură conduce mereu la textul relevat. Toată cultura Evului mediu nu e altceva decît o oglindire la nesfîrșit a aceluiași chip (numai că acest chip este atotcuprinzător): citări, parafrazări, prelucrări, sinteze, antologii, trimiteri - o cascadă de referențialități. Opera, ca orice produs al "creaturii", va fi înghițită de timp: "au fost mulți împărați și mulți domni, și multe feliuri de cărți s-au făcut și au scris și le-au pecetluit cu peceți iar apoi toate au trecut ca roao cea de
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
Gheorghe Grigurcu În faimosul său eseu din 1951, intitulat Împotriva poeților, Witold Gombrowicz disocia două feluri de umanism: unul religios, care-l determină pe om "să cadă în genunchi în fața produsului culturii, forțîndu-l să adore sau cel puțin să respecte Muzica, de exemplu, sau Poezia, sau chiar Statul ori Divinitatea", și un altul negativist, "vast curent refractar al spiritului care încearcă tocmai să redea Omului statutul său suveran, deplina independență față de
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
din România, problema (suprarealismului) a rămas, evident, o problemă formală. Teoreticienii de la unu, 75 H. P. etc., trecînd prin Franța, au rămas surprinși văzînd că revolta suprarealistă depășea imaginea poetică (...). Această preocupare numai formală, numai poetică este într-adevăr un produs unic, caracteristic mișcărilor de avantgardă de la noi. Ei i se datorește pe de o parte eșecul spiritului nou în România și, pe de altă parte, înțelegerea confuză, reacționară, a suprarealismului, înțelegere caracteristică, de asemenea, României și a cărei responsabilitate apasă
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
de nota de plată la întreținere. Sau, cum scrie Dănuț Ungureanu în Curentul, sub titlul "România, înspăimîntată de calorifere": "populația nu-și poate plăti un confort minim - căldură cînd e frig, și apă caldă, cînd vrea să se spele. Aceste produse banale egalează, dacă nu chiar depășesc, salariul minim pe economie, apropiindu-se amenințător de cel mediu." În pofida comediei jucate la TVR1, pe tema așa-numitei identificări a cauzelor, cu variațiunile promisiunilor de tot soiul (sancționată de Cornel Nistorescu în Evenimentul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]
-
pare forțată de un singur amănunt: autorul de pe copertă. La o privire mai atentă însă am putea descoperi o adevărată strategie, în spiritul jocului pe care autorul însuși îl descoperă în cazul lui Caragiale și conform căruia cariera literară este produsul unui joc de promovare cu mai multe strategii. Într-un astfel de sistem artizanal, publicarea în același timp a unui studiu critic, Caragiale și Caragiale, Jocuri cu mai multe strategii și a unui volum de povestiri fantastice, Misterul camerei închise
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
corectă, atunci nu putem decît să fim fericiți că în dezordinea actuală din România în care fiecare pare să publice cît mai mult și cît mai la întîmplare, cineva își gîndește cu minuție aparițiile în sistem. Cele două volume sînt produsul unor preocupări care în sens comun sînt considerate divergente. Caragiale și Caragiale este un studiu academic, cu tot aerul său de frondă, cu toată discuția care s-a făcut în jurul lui la apariție (1983) și care l-a consacrat ca
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
al lor, postulând că "ceea ce este da, da; ceea ce este nu, nu"; prag de inhibiție și motor de refulare. Dihotomiile reconstruite de Kristeva vin ca manifestări de gândire dualistă tare. Sacrul este deopotrivă relație dată și convenție. Sfințenia este, așadar, produs istoric și cultural, dar și tot ceea ce forțează limitele simțurilor, ceea ce rezultă din efortul epuizant sau din moarte (Orfeu, Marsyas)! Dansul tehno sau cel al dervișilor sufiști au același rezultat, extazul. Orient și Occident se întâlnesc într-un soi de
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
palierului - ceva ca un filtru de cafea sau storcător de fructe, un serviciu de cești, cîteva colecții de cuțite de bucătărie înșirate sub țiplă pe cartoane dreptunghiulare, și foarte hotărît, limpede și răspicat: - Sîntem de la PRO-TV și vă putem oferi produsele noastre la prețuri convenabile...
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
panglici tricolore la cușmă. N-am putut decât să jubilez când, urmare a acestei simpatii afișate, presa naționalist-șovină mi-a lipit varii etichete: "vândut ungurilor", "are mamă evreică și tată țigan", "e însurat cu o agentă a Mossadului" și alte produse-tip ale imaginarului securist. Am văzut în U.D.M.R., încă de la constituirea sa, o alternativă europeană la politicienii din topor proveniți din linia a doua a cadrelor lui Pingelică. Acționând sub bagheta lui Domokos Geza asemeni unui instrument bine acordat
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
populist sau elitist, scump sau ieftin, nu are nici o șansă, din start, să-și acopere, din încasări, cheltuielile de producție. În aceste condiții, atîta vreme cît se dovedește incapabil să intre într-un circuit real de distribuție internațională, ca un produs viabil și competitiv, filmul românesc e sortit să joace, mereu, același joc: de-a subvenția și de-a falimentul. În ceea ce se înțelege prin cultura performantă a unei economii de piață veritabile (ceea ce, evident, deocamdată nu e cazul nostru) filmul
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
filmul românesc e sortit să joace, mereu, același joc: de-a subvenția și de-a falimentul. În ceea ce se înțelege prin cultura performantă a unei economii de piață veritabile (ceea ce, evident, deocamdată nu e cazul nostru) filmul românesc e un produs născut cu handicap. Nici noul Noro nu face excepție. Am văzut filmul la Scala, într-o după-amiază de sîmbătă, într-o sală goală. Departe de mine imaginea maselor care ar trebui să ia cu asalt cinematograful pentru că a apărut "un
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
niciodată simpatie față de domnitorul Ștefan, care a moștenit o Moldovă mare și a lăsat viitorimii una mică.) Dar ororile din România actuală țin de blestem și de asasinatul pus la cale cu un sânge rece înspăimântător de către cele mai odioase produse ale unui timp istoric aberant. Ce guvern e acela care pentru a se menține la putere nu ezită să-și extermine însăși baza de susținere? Ce altceva să vezi, decât niște criminali, în administratorii țării care nu-i dau, azi
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
tonul, apariția unei galerii așezate pe criterii profesioniste și orientate spre proiecte culturale este mai mult decît un miracol, este de-a dreptul o aventură. Scoaterea obiectului artistic din condiția sa de marfă brută, al cărei scop unic îl constituie ,,produsul" cu orice preț, adică prostituția eficientă, și reamplasarea lui în ipostaza legitimă de bun simbolic și de martor subtil, pare, la prima vedere, o biată indecizie între candoarea paradisiacă și sfidarea arogantă a realității. în pofida acestei reprezentări nu tocmai optimiste
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
aciuat la Elöre... înseamnă că a primit și buletin de București". În optica dascălului de marxism-leninism, "ilegaliștii" care se bucurau în realitate de favoruri ("posturi preferențiale în nomenclatură, case în cartierele declarate "zone interzise", magazine speciale în care erau toate produsele ce lipseau pe piață, pensii superioare") sînt înfățișați ca niște "victime". Comentariul d-lui Nedelcovici: "Ale cui victime? Ale regimului comunist instaurat de ei? Surprinzător! Atunci cine erau adevăratele victime ale sistemului totalitar și despotic comunist? Să nu fi aflat
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]