156 matches
-
mediatice ale celebrilor zilei. Construcția celebrității nu mai pariază pe valoarea operei, ci, mai ales, pe imagine. De aici toate păcatele pe care le putem deconspira, la o repede ochire, în cei ce ne sunt promovați ca fiind celebrii triburilor profane din Cetate! Pentru mine, a scrie și a face cercetare de sine e o terapie din ce în ce mai sigură pentru a deveni. Trebuie să ai o mare trufie să crezi că imaginea îți poate salva opera, așteptările și singurătatea! În lumea noastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
studiat. Primele școli de acest fel au apărut mai întâi în Iași. În 1852, M Finkelstein și Benjamin Schwarzfeld înființau o școală evreiască modernă. Ei se ghidau după principiul echilibrului între materiile cu specific evreiesc, de factura religioasă și cele profane. Simultan cu acest fenomen este încurajată frecventarea școlilor românești de copiii evrei, la un moment dat ei riscând să devină chiar majoritatea populației școlarizate. La Iași, școlile israelito-române au fost puse sub autoritatea Rectoratului Universității. Necesitatea organizării școlilor evreiești moderne
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
absurdul religiilor încurajând în unele cazuri imoralitatea și impunând sacrificii, chiar crime, Ralea face pertinent o ampl trecere în revist a interpretrilor fenomenului religios. Prima definiție dat de Ralea religiei se bazeaz pe distincția durkheimist dintre lucrurile sacre și cele profane. Situându-se adeseori pe poziții ateiste, el vede în teroarea religioas (ca și Durkheim primul fel de despotism și sorgintea dreptului penal. Comentând sadismul religios, el noteaz c: Cezar Borgia a comis câteva zeci de crime, iar religia creștin a
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
după cum spune Kabbala, "să deplasam luminile în noi", proces cunoscut sub numele de Makifim "deplasarea Luminilor" (vezi pentru amănunte și lucrarea lui Vasile Lovinescu, Creangă și Creangă de Aur, 1989, pp. 295-96). Prin Makifim se creează o conștiință inversă celei profane: ce este mic înăuntru, e mare în afara; ce este mic în afara e mare înăuntru (V. Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 76.). Trăirea clipei este insuportabila din cauza beatitudinii ei, beatitudine din care și Los-Timpul a ieșit, murind mereu "destul pentru Enitharmon"-Spațiul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
30. 43 Card. paul poupard, Credință și cultură, la cumpăna între milenii, Convorbiri cu Patrick Sbalchiero, Ed. Galaxia Gutenberg, București 2006, 104. 44 Cf. Card. p. poupard. o.c., 104. 45 Ibidem, 102. 46 m. eliade, Le sacré et le profane, Paris 1965, trad. rom. Sacrul și profanul, tr. R. Chi‑ ra, Ed. Humanitas, București 1992, 12‑13. 47 Hierofanie - act prin care se manifestă sacrul; relevare a unei entități sacre în tradiția spirituală a unui popor. CaP. iv. viziunea ProfeTiCă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
DanCă W., Fascinația binelui.Creștinism și poste modernitate, Sapientia, Iași 2007. delaCroix h., Psihologia artei, trad.V. Ivanovici - V. Mazilescu, Ed. Me‑ ridiane, București 1983. dumea C., Simboluri liturgice, Ed. Presa Bună, Iași 20072. eliade m., Le sacré et le profane, Paris 1965, trad. rom. Sacrul și profanul, tr. R. Chira, Ed. Humanitas, București 1992. evDoKimov P., Arta icoanei. O teologie a frumuseții, Ed. Meridiane, Bucu‑ rești 1993. BiBlioGrafie 155 ferenț e., Noua făptură în Cristos. Trăirea harului creator, Sapientia, Iași
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
aparent prozaică a recuzitei amintite, o sinceră pledoarie pentru credința creștină. El propune un mod mult mai subtil și profund de a propaga, pentru cine are disponibilitatea de a înțelege, decât o predică din amvonul bisericii. El se adresează lumii profane care, în locul unui lăcaș de cult, preferă să vizi- teze muzeul. Prin conținut, această compoziție se încarcă, alături de dimensiunile spațiale, și cu cea a timpului nemăsurabil. Pe spatele tabloului este însemnarea autografă: "Natură moartă, ceaslov, batistă, ochelari pe un scaun
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
naratorul Raul se trezește numit fie Ra, fie scribul, și astfel rătăcește sensurile realității. Radu Țuculescu recurge la soluția fantasticului ivit din suprapunerea miturilor. Conversia are a face aici, la fel ca la Eliade, cu aglomerarea mizelor sacre în cele profane. Selchis poate fi regina diabolică care-și omoară bărbații sau o zeiță berberă, ce privilegiază, ca Imhotep, scriitorii. O subtilă metaficțiune se insinuează în datele finale ale povestirii, ca și cum manuscrisul neterminat se continuă într-un alt text, încăpător, al realității
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
o dată relevat. "Eu sunt ușa", ianua coeli, sună un verset evanghelic, regăsibil și sub alte forme. În timpul liturghiei, există un moment tulburător când preotul clamează: " Ușile, ușile!", invitând la separarea celor chemați de cei nechemați, a lumii sacre de cea profană. Janus din mitologia latină era inițiatorul în mistere și purtătorul cheilor de la poarta solstițiului, precum Sf. Petru, în lumea creștină, deține cheile raiului. Folclorul nostru e plin de referințe consonante. Poarta maramureșeană, somptuoasă, are și o replică modestă, acea ușă
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
Sorin Lavric Nu există fenomen cultural care, privit fără prejudecăți, să nu arate izbitoare trăsături cultice. Literatura nu e profană decît pentru neaveniți, aura de mister care învăluie o operă fiind hotărîtoare pentru destinul ei postum. Un scriitor care nu e înzestrat cu însușiri magice e un biet scrib căzut din rangul vocației, talentul neputînd fi definit în chip rațional
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
două literat m cultura păgână garantându-i în interio lui răscumpărat 61. Cunoscători desăvârșiți ai culturii păgâne, ei citează din literatura elenă. Mai mult decât atât: grație evoluției de câteva secole a literaturii creștine, grație imitației și emulației față de cea profană, dar mai ales grație propriului lor geniu, Sfinții Părinți ai secolului al IV-lea au creat o literatură clasică în stare să înfrunte mileniile și să satisfacă spiritele cele mai alese. Din contactul cel uri a ieșit cea mai frumoasă
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
cu capitolul rezervat lui Eminescu, topit sagace împreună cu Creangă sub titlul Frăția vinului de la Borta-Rece. Încă o dată, simțul critic al autorului se dovedește salutar: nu numai că distinge (și aici, ca și în alte păriți) între ocurențele sacre și cele profane ale licorii, dar, în ce-l privește strict pe Eminescu, Răzvan Voncu mai introduce o nuanță, separând „beția romantică” de cea lumească. Cea dintâi, ilustrată mai cu seamă prin efecte retorice. Eminescu, ne amintim, nu se îmbată numai cu alcooluri
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
aux motifs rupestres, îl narre leș origines. D'une feuille de vigne farcie, îl explique la tradition culinaire d'un carrefour de civilisations nourri des influences voisines. Récit ou recettes, tout ici n'est que truculence. Dans une Roumanie oů profane et sacré se côtoient, manger permet de participer ŕ l'ordre des choses, ŕ la réalité cosmique. Entre fętes champętres et caręmes orthodoxes, l'auteur ne s'y trompe pas, le repas est bien la premičre des expressions culturelles." În timp ce
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12344_a_13669]
-
de autonomie culturală. Și-a admis formal descendența evreiască, însă nu și religia, declarându-se în repetate rânduri ateu. Potrivit lui Rubenstein, tocmai lipsa unei identități religioase asumate voit e posibil să-l fi determinat să adopteo credință alternativă utopică, una profană și mult mai periculoasă. Din biografia lui Rubenstein, politicianul Troțki se profilează ca un om al extremelor și al contrariilor, un inconsecvent cu răsturnări bruște și radicale de poziție și schimbări de opinie în toate, mai puțin în privința idealului său
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
la înmormântări erau între două și patru sute de persoane, fapt ce arăta, pe de o parte, că controlul ideologic al partidului era foarte puternic; a merge la biserică era un semn de disidență; în schimb, ritualurile de la înmormântare fiind și profane, având o altă sacralitate decât cea instituționalizată de biserică, populația era lăsată să meargă la aceste ritualuri religioase - de altfel cele mai înalte autorități ale partidului spuneau că își înmormântează părinții la biserică și își căsătoresc copiii în fața statuii lui
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
la o adică undeva, pe o stradă din Paris sau Londra, asemeni unui Cervantes sau Tolstoi rătăciți în secolul meu, deposedați de rama temporală a geniului și speriindu-mă asemeni unei năluci care schimbase dimensiunea lui ,illo tempore" cu aceea profană a timpului meu. Apoi, pe măsură ce-i citeam cărțile, altele și altele, care veneau peste mine ca un șuvoi a cărui forță părea că se amplifică neîncetat, senzația aceasta stranie că sunt contemporan cu cineva de la care, prin cine știe ce întâmplare miraculoasă
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
îngrijit concepute, foarte culte, foarte “frumoase”. Valoarea lor estetică incontestabilă se datorează atât responsabilității pe care tânărul Dimov o asumă față de propria vocație, pe care sub nici un chip nu și-ar permite să o desconsidere dând cuvintelor o întrebuințare “joasă”, profană, cât și scopului de seducție erotică pe care el îl atribuie scrisului. (fragment dintr-un studiu)
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
îngrijit concepute, foarte culte, foarte “frumoase”. Valoarea lor estetică incontestabilă se datorează atât responsabilității pe care tânărul Dimov o asumă față de propria vocație, pe care sub nici un chip nu și-ar permite să o desconsidere dând cuvintelor o întrebuințare “joasă”, profană, cât și scopului de seducție erotică pe care el îl atribuie scrisului. (fragment dintr-un studiu)
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
din nou, de data aceasta de unul singur, numele. Iar noul nume, Demetru Dem Demetrescu-Buzău, prin semnul 33 pe care îl exhibă (n.b., alt semn cristic!) devine acum simbolul desăvârșirii inițiatice, dar și al iubirii în toate ipostazele ei: profană și divină. Această nouă intervenție în destin ar putea indica în cazul lui Urmuz nu doar o (re)cunoaștere a numerosofiei ca formă particulară de fidelitate pentru sacrele mistere ale transcendenței, ci și obsesia 5 autorului pentru „vestalele plăcerii", ca
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
după rețeta Péladan, „oaia neagră” a neoocultistmului francez, trebuie avut în vedere că libertinajul hedonist esoteric al boemei aristocrate devenise o modă, o l’art de vivre înțeleasă ca o formă de rezistență socială în numele unei utopice „société libre, démocratique, profane et hédoniste”. La angrenarea lui Proust în jocul de-a ocultismul metaestetic trebuie să fi contat și starea maladivă și caracterul exclusivist al solitarului romancier, care nu îi permiteau tânărului Proust frecventarea lucrărilor vreunei fraternități regulare serioase, domeniu pentru care
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
bărbați de seamă din acea vreme, între care Luther și Dürer, binecunoscuți amândoi lui Cranach. Ca și într-un autoportret de bătrânețe care deschide retrospectiva. În acestea, nu mai e nimic convențional. Cranach e primul pictor german atras de portretistica profană. N-a pictat, în schimb, nici un portret de femeie inspirat din realitate. Linia despărțitoare între manierismul canonic și realism trece în mod cât se poate de clar printre figurile de bărbați și cele de femei. Marele iubitor al nudului feminin
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
dezlegarea decât "sub cruce", ce poate fi sinonimă cu scrisul, legământ violent, visceral, pe viață și pe moarte, contra cronometru: "Tulbură hârtia/ cu sudori de sânge,/ patima, pustia,/ până nu se stânge!". Fidel valorilor sale ce nu țin de tulbureala profană și de vremelnicie, Ion Horea nu pregetă să facă din enigma morții o obsesie a scrisului, încredințând povara atotputerniciei divine. Încă sensibil la miracolul naturii, regretând ruptura artistului de perena ofrandă germinativă, poetul nu se cruță într-un epitaf autoironic
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
Mă tem de iarbă./ Nu înjur - nu mânjesc/ Femeile mă sperie - sunt/ Niște extratereștri din Norway./ Fac exerciții/ Și beau apă multă apă care mă consolează”. Majoritatea poemelor par, de altfel, niște exerciții de inițiere - câteodată cât se poate de profană, alteori de-a dreptul diafană - în particularul ireductibil al obiectelor din jur. Fie că e atent la mișcarea naturii, la o anumită gestică umană, Vlad Moldovan pândește mereu incongruențele, iregularitățile, „aspectul zgrunțuros” al lucrurilor, menite să (des)compună un imens
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
despre sacru și profan. Mai precis, despre modalitățile în care sacrul își face simțită prezența în imediata noastră apropiere sub forma unor întâmplări pline de tâlc, îmbrăcate pentru cei mai mulți dintre oameni într-o haină cu aparențe cât se poate de profane. Citind aceste romane cu o foarte solidă componentă metafizică și eseistică, aproape automat, gândul zboară spre Dostoievski, Mircea Eliade, Bulgakov, dar și spre Paulo Coelho, Dan Brown sau Michel Houellebecq, toți prezenți într-un fel sau altul (se discută despre
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
pâlnie de circ la gură trece pedalând alene și anunțând închiderea parcului. Soarele apune. Și fiindcă sanctuarele acestea ale verdeții, domeniul Reginei, trebuie să rămână pustii și curate, noaptea, departe de tot ceea ce instinctul sau întunericul ar putea trezi ori profana, oamenii le părăsesc treptat, după căderea serii. Stau lângă trei bătrâni care își strâng zmeiele în înserarea ce se lasă... Mă înșelasem. Bătrânii erau singuri doar cu câinii lor de rasă, care se făceau că se bat între ei, cu
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7108_a_8433]