2,781 matches
-
credea lumină acolo unde părea să se instaureze o pătură densă de ceață. Cu titlu personal, aș aștepta, desigur, reacția d-lui Barbăneagră. Firește, dacă astfel de mărunte lucruri nu-i vor părea acestui însetat de verdele sacrului mult prea profane pentru înaltele sale preocupări spirituale!
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
scrieri hermeneutice (Heidegger, Gadamer) și a cîtorva concepte (Sein, Dasein). Discursul este previzibil - sînt amintite aceleași celebre citate, aceleași referințe bibliografice cu care ne-au obișnuit comentatorii avizați. Limbajul alunecă nu de puține ori în sofisme în care un cititor profan (cum mă aflu) poate găsi mai mult decît superspecializare: Răspunsul pe care el (omul - nota mea, C.R.) îl va da, întrebîndu-se despre sensul ființei, va fi totodată o luminare a propriei sale ființe. În același timp, determinîndu-se pe sine ca
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
sentimentele noastre. Noi, cei pentru care doar sufletul, esența ființelor și a lucrurilor, calitatea și semnificația lor metafizică, contează. Trebuie să adaug că în ostilitatea noastră față de adoratorii formei pentru formă se amestecă și neîncredere; neîncrederea neștiutorului față de cunoscător, a profanului față de cel inițiat, față de o orânduire a lucrurilor care îi este inaccesibilă. Dinspre partea lor, acești inițiați disprețuiesc, neagă misterele care ne dau nouă viață, în virtutea neputinței lor de a le înțelege. Ar fi deajuns să avem ceva mai multă
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
îngeri cu ghiare" (ibidem). Ori: "mi-e dor de niște abstinențe, de un ascetism, de o retragere în pustiu, de patul care este în mine" (ibidem). În spațiul delirului vesel (aidoma cimitirului de la Săpânța!), înregistrăm o mixtură de sacru și profan, cel dintîi termen avînd aerul de-a alcătui doar o scenă pentru spectacolul oferit de cel de al doilea: "lasă-te pătruns, fiindcă el te iubește/ dintr-odată avea alt glas, alt scris/ mîngîie-l pe aproapele tău/ înviază-l/ dumnezeu
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
Luminița Marcu Terminologie și oameni Primul lucru care te izbește atunci când încerci să te apropii tu, suflet profan, de problemele învățământului, e o terminologie care poate concura ușor cu cel mai formalizat limbaj matematic. Și majoritatea temerarilor se opresc aici. Pentru că e mult mai ușor să judeci niște cuvinte după suprafața lor: curriculum (și antipaticul lui plural, curricula
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]
-
prima dată în versiune românească. Sunt scrieri pe teme extrem de diverse, grupate de traducători în trei mari secțiuni - Cunoașterea naturii, Fundamentele fizicii teoretice, Știință și înțelepciune. Articolele, publicate între 1914 și 1955, prezintă expuneri pe teme de fizică adresate publicului profan, meditații asupra vieții și realizărilor unor mari savanți, gânduri despre problemele fizicii teoretice și evoluția domeniului, despre problemele fundamentale ale momentului și ale omenirii. Cititorul va descoperi pagini magnifice de eseu, de filozofie, chiar un dialog socratic, alături de formule matematice
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
despre absența acestuia. Stephen W. Hawking - Scurtă istorie a timpului, de la Big Bang la găurile negre, traducere Michaela Ciodaru; Ed. Humanitas - ediția a treia, col. Top H, București, 2000, 216 p. Două moduri de a fi în lume Sacrul și profanul, carte scrisă de Mircea Eliade în 1956 la cererea unei edituri germane, este tot o lucrare adresată marelui public. Ținta ei era aceea de a înfățișa, prin descrieri scurte, clare și accesibile oricui, datele esențiale ce definesc comportamentul lui homo
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
Rudolf Otto, e vorba de o fenomenologie a sacrului, dar dorința lui Eliade este de a prezenta nu numai latura irațională a fenomenului, ci sacrul în totalitate, așa cum se exprimă el în timp, spațiu și existența umană, ca opus al profanului. Dacă în prim-plan apare această opoziție, în plan secund tema cărții devine divorțul produs între religie și știință, lui homo religiosus opunându-i-se omul areligios al timpurilor moderne. Rezultă de aici două moduri de a fi în lume
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
îl face pe Eliade să folosească două concepte invariante (omul religios și omul areligios), ce se definesc unul pe altul prin negare și, probabil, această definiție negativă a omului modern determină afirmarea incompatibilității modernitate/religiozitate. Dincolo de această critică, Sacrul și profanul se impune ca una dintre cele mai reușite prezentări ale problemei, figurând, în ciuda faptului că a fost scrisă pentru publicul larg, în mai toate bibliografiile de specialitate. Mircea Eliade - Sacrul și profanul; traducere - Brândușa Prepeliceanu; Ed. Humanitas - ediția a doua
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
incompatibilității modernitate/religiozitate. Dincolo de această critică, Sacrul și profanul se impune ca una dintre cele mai reușite prezentări ale problemei, figurând, în ciuda faptului că a fost scrisă pentru publicul larg, în mai toate bibliografiile de specialitate. Mircea Eliade - Sacrul și profanul; traducere - Brândușa Prepeliceanu; Ed. Humanitas - ediția a doua, col. Top H; București, 2000, 148 p. Legile naturii și gândirea populară Cartea lui Ernest Bernea, Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român, pare un ecou al lucrării lui Eliade: autorul realizează
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
utilitate liturgică. Iar faptul că printre semnatarii acestor icoane, un fel de creatori anonimi care acceptă ca pe o fatalitate a lumii de astăzi căderea în particular și degradarea prin identitate, figurează și cîțiva autori consacrați de pictură naivă și profană, cum ar fi Pavelescu de pildă, spune destul de mult despre contextul estetico-moralo-spiritual în care mai funcționează acum acest străvechi și misterios amestec dintre meșteșug, penitență și devoțiune. De altfel, expoziția nici nu este în mod strict una de icoane, ci
Iconodulie și festivism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16215_a_17540]
-
înțelepciuni folclorice. Țăranii din Zi de toamnă cu cal, sunt trăitori în zona gri dintre sat și oraș, subiecți ai unei drame parcă demult uitate, ai izgonirii lor din condiția de sarea pământului. Ei evoluează aproape mecanic într-un spațiu profan, fantomatic, într-un ritual mimat de foști stăpâni uzurpați. Ei joacă cele mai diverse roluri, de părinți ce-și vizitează copiii mutați la oraș, la bloc, fără să-i găsească acasă, bineînțeles, de bărbați suspicioși și geloși, de creștini cu
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
din spectacol poate fi considerată și un exercitiu, dincolo de orice. E greu să joci cu sala goală și să simți că marea majoritate a spectatorilor nu sînt nici macar împătimiți de teatru (comentariile și atitudinea au vorbit de la sine), ci niște profani care s-au adăpostit aici unde, la urma urmelor, nu este nici foarte frig și nici foarte scumpă o seară în doi. Se întîmplă și la case mai mari și face parte din încercările meseriei. De fapt, acest proiect fusese
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
17. 59 P. Petit, Les étudiants de Libanios, Paris, 1956, p. 206. 60 Sozomen, Church Histories, VIII, 11 in A Select Library of Nicene and Post-Nicene Fathers of the Christian Church, Second Series, translated into E 15 însă de ambiții profane, Părinții Bisericii și-au pus toată pregătirea în slujba credinței și a idealului creștin. Dacă nu ar fi fost Iisus Hristos, ei ar fi fost închinători ai unor zei ai lăcomiei și ai urii și ai oricărui delict. Ar fi
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
din flori, după cuvintele memorabile ale Sfinților Vasile cel Mare și Grigorie Teologul. Uneori se recomanda și se practica, spre exemplu în școala catehetică de la Alexandria, principiul conform căruia, înainte de însușirea Sfintei Scripturi și primirea Botezului era necesară împroprierea culturii profane, lucru împlinit de aproape toți Părinții. Problemele culturii patristice erau numeroase și complexe: teologie, antropologie, educație, sociologie, cult, istorie, misiune variată, oratorie sacră, filocalie, artă literară în proză și versuri etc., dar operele de controversă și de dialog sunt printre
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
literaturii patristice a primelor secole în cadrul culturii antice..., p. 7. 77 Pr. Dr. Corneliu Sîrbu, art. cit., p. 41. 19 Citind operele patristice, îndeosebi cele ale apologeților, se poate lesne observa atitudinea critică a Părinților față de o parte a culturii profane, din care combat și înfierează unele idei, principii și manifestări care nu erau în concordanță cu textul evanghelic, ba chiar se opuneau acestuia. Acest spirit critic patristic era, în parte, preluat din însăși cultura greco-latină, dar el era mai ales
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ba chiar se opuneau acestuia. Acest spirit critic patristic era, în parte, preluat din însăși cultura greco-latină, dar el era mai ales expresia atitudinii severe a Bisericii față de păcatele lumii antice și libertinajele acesteia, din perioada finală a culturii greco-romane profane. În acest sens, Părintele Profesor Ioan G. Coman precizează: Critica patristică combătea cu deosebire politeismul și imoralitatea umană, apoi păcatul sub orice formă, inegalitățile și nedreptățile sociale cu tot cortegiul de rele ale sclavagismului, în fine contradicțiile sistemelor filozofice și
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
five o'clock decade în "poștă" de la unii la alții. Curiozitatea vecinilor, impresionați că împart palierul cu un scriitor și cu o actriță, bîrfele purtate de Frangulea, ochii și urechile tîrgului, autor de texte pompieristice, la modă, amorurile tot mai profane, tot mai iuți, din care orice "poezie" a dispărut de mult, colorează o lume destul de ternă, altminteri. O "parcelă" împrejmuită, cu mici intrigi fără cine știe ce importanță, cu libertăți permise (fiindcă inofensive) față de lumea "mare". Este, altfel spus, povestea unei vieți
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
face încă victime și încă mai posedă altare. De-sacralizarea este, în ultimă instanță, redevabilă acutizării homo-centrismului ce alimentează iluzia că omul este creatorul și beneficiarul autoritar al unei muzici capabilă să îl ridice, prin ea însăși, în trufașe universuri profane, grație exersării exclusive a capabilităților estetice, concomitent cu abandonarea deo-centrismului ce a guvernat manifestarea suverană a funcțiilor etice (: funcțiile suprasensibilă, inițiatică, magică și taumaturgică). După Octavian Nemescu "factorul care a contribuit cel mai mult la degradarea și prăbușirea imaginii sacrale
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
valoroase care se tipăresc anual la noi n-ar fi cumva ca un clopot care răsună în gol, fără ecourile, fără oglinzile critice, fără comentariile aplicate (și de un limbaj specializat, anevoios de urmărit și de aceea disprețuit de cititorii profani), fără dezbaterile pe care le stârnesc în aceste reviste? Atâtea dintre ideile înnoitoare care există în eseurile și poemele și prozele găzduite de reviste n-ar fi ele, fără aceste reviste, aidoma unor semințe fără pământ? Dar să mă opresc
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
am știut ?.Floare galbenăde ce n-ai trimisdupă mine cuvânt ?Să vin să te vădsă te credsă te cânt...floare galbenă...... VIII. ISPITIREA VREMELNICULUI, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015. Ispitirea vremelnicului Din zodii profane am venit să fiu cuvânt întrebător și strigat de ispita demonului din pustie. Călător în nemișcare : văd cu ochii închiși ascult lucrurile vorbind vrăjit de luminile veșniciei. Anotimpuri vin să se repete. Zile trec fără nume, fără semne. Merg tăcut
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
ochii închiși ascult lucrurile vorbind vrăjit de luminile veșniciei. Anotimpuri vin să se repete. Zile trec fără nume, fără semne. Merg tăcut spre mine. Spre Lumină. Spre lume. Undeva, la capătul drumului Cel-Prea-Inalt, așteaptă... Citește mai mult Ispitirea vremelniculuiDin zodii profane am venitsă fiu cuvânt întrebătorși strigat de ispitădemonului din pustie.Călător în nemișcare :văd cu ochii închișiascult lucrurile vorbindvrăjit de luminile veșniciei.Anotimpuri vin să se repete.Zile trec fără nume, fără semne.Merg tăcut spre mine. Spre Lumină. Spre
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
XVIII. PE MALUL STYXULUI, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015. Pe malul Styxului Ultima oară m-am desenat cu linii tremurânde în nisipul de pe malul râului numele l-am lăsat la margini de zodii profane. Aici, nu mai am nimic. Sunt gata pentru un nou început sub un cer purpuriu dăruit cu vise vechi fiilor pământului să-l creadă și să-l poarte. Sunt gata să plec. Fără amintiri fără dureri. Anii să mi-i
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
dau de drum să mă ducă departe să fiu singur cu cerul meu acolo unde eram înainte de cădere. Citește mai mult Pe malul StyxuluiUltima oară m-am desenatcu linii tremurândeîn nisipul de pe malul râuluinumele l-am lăsat la marginide zodii profane.Aici, nu mai am nimic.Sunt gata pentru un nou începutsub un cer purpuriudăruit cu vise vechifiilor pământuluisă-l creadă și să-l poarte.Sunt gata să plec. Fără amintirifără dureri. Anii să mi-i număr în stele căzătoare.mai am
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
ce cu tristețe mă privesc.. Cine sunt eu ?. Cel ce cu durere îi caut... Ei sunt ai mei și trebuie să-i dezleg de rătăcire să plece fericiți pentru o vreme sau pentru multe vremi Mă voi întoarce în zodii profane să-mi ard visele să împlinesc ce mi-a fost dat minus și plus reverie și extaz de alb și negru ... Citește mai mult AmarettoNumele meu e : tăcere.Căci de multe vremi cei din minetrăiesc exilați în lumea necuvintelor.Sufletul
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]