236 matches
-
limba și istoria românilor”, CL, 1902, 7; Ilie Bărbulescu, Memoriu de studii, titluri și publicații, București, 1905; Raportul d-lui A. Philippide asupra lucrărilor d-lui Ilie Bărbulescu, „Evenimentul”, 1906, 9; Omagiu profesorului Ilie Bărbulescu la 25 de ani de profesorat, Iași, 1931; Ilie Bărbulescu, Cateva pagini de istorie contimporana. Pro domo, Iași, 1932; P. P. Panaitescu, Influența literară slavă la români, RIR, 1932, 2-3; Gr. Nandriș, Ilie Bărbulescu, „Individualitatea limbii române și elementele slave vechi”, RIR, 1932, 2-3; Valentin Gr.
BARBULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
prea puține amănunte despre viața de student a lui Salazar. Dar, din puținul pe care-l avem astăzi la îndemînă, nu e greu să reconstituim acei ani hotărâtori, 1910-1915, pe care i-a petrecut învățînd, meditând și pregătindu-se pentru profesorat. Pentru că nu încape îndoială Coimbra a fermecat de le început mintea și sufletul acestui tânăr sfios și cuminte, iar liniștea savantă a Cetății Universitare i-a apărut - de îndată ce a trecut de Porto Ferrea - drept singura care îl putea consola de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ar fi trădat misiunea. La 23 de ani, Oliveira Salazar știa ca simpla activitate intelectuală nu-i istovește posibilitățile spirituale. Avea chemarea omului de știință, dar nu se simțea creator ca savant. Capacitatea sa de creație își găsea împlinirea în profesorat. Salazar se simțea chemat să creeze pe viu; nu cărți, ci oameni; nu speculație pură, ci desăvârșirea morală și spirituală a celor tineri. Nu se preocupa pe atunci de politică, mărturisește el mai târziu. Se preocupa, însă, de oameni, de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
are ceva de spus într-o problemă de actualitate, discutată de cele mai multe ori anapoda sau în necunoștință de cauză. La 4 iulie 1924 se deschide, la Braga, primul Congres Euharistic Național. Gonçalves Cerejeira - fostul camarad de studenție, acum coleg de profesorat la Universitatea din Coimbra - inaugurează ședința solemnă printr-un discurs, urmat de conferința lui Oliveira Salazar: "Pacea lui Hristos și proletariatul". Este una din cele mai importante conferințe ale sale, căci aici își expune cu destulă franchețe opiniile antimarxiste și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cei din urmă care să ceară favoruri pe care nu le voi putea acorda". Salazar nu exagera vorbind de "sacrificiul" său. Simțea că pierde pentru totdeauna liniștea de la Coimbra, că renunță la singura muncă pe care o împlinea cu bucurie - profesoratul - că-și jertfește toate pasiunile sale spirituale, pasiunea de cercetător, de cărturar, de pedagog. Știa că nu va mai avea timp să citească, nu va mai găsi timp să mediteze; de abia dacă îi va mai rămânea timp să se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
decembrie 1934). N-a înțeles să facă politică altfel decât îl îndemna cugetul său. A pus totdeauna în frunte realității în care credea: Dumnezeu, întîietatea spiritului, Portugalia, familia. Dictator fără voie, a făcut din dictatură ceea ce făcuse până atunci din profesorat: un instrument de desăvârșire morală și intelectuală a tinerelor generații. Era revoluționar nu pentru că devenise șeful unui regim politic, ci pentru că fusese întotdeauna un revoluționar. Întotdeauna - de când descoperise familia ca element indisolubil al societății, iar nu individul; de când se convinsese
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
atelierul fierbând. Toată clasa a opta se bătea cu lut. Câțiva dintre băieți erau dezbrăcați până la brâu. Doi dintre ei erau gata să dărâme cuptorul. Samuel a găsit-o pe Sheba ghemuită în spatele catedrei, în lacrimi. În zece ani de profesorat, n-am mai văzut așa ceva, a povestit el mai târziu în cancelarie. Era ca în Împăratul muștelor 1 acolo. Doi Nu-ți dai seama cât de înșelătoare poate fi memoria până când nu încerci să pui cap la cap într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
La un moment dat, Sheba a început să-i explice principiile ceramicii. A fost impresionată de cât de atent o asculta. Părea sincer interesat, și-a zis ea. Atent și doritor să învețe. Așa își imaginase ea că va arăta profesoratul, și-a spus în sinea ei. Cu puțin înainte de a pleca, Connolly s-a uitat la un poster de la British Museum cu o urnă antică și a spus că ce ciudat era, dacă stăteai să te gândești, că o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Dar când colo ce să vezi, „numai negri și ingleji” (vorba lui Mircea C. în Levantul , asta se trece la notă cultă). Când m-am înscris la admitere (una dură, de doisprezece inși pe loc), am văzut listele de repartiții: profesorat masiv la țară și în orașe muncitorești, în orașe „închise” (citește universitare), câteva catedre năucitoare la grădinițe. Voi, Mircea, ați plecat chiar fără iluzii, cu o facultate gata demontată. Mi-am tot chinuit mintea în ’90 ce se va întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Fermín. 25 Părintele Fernando Își recapitula amintirile cu un ton de omelie. Își construia frazele cu acuratețe și cu o sobrietate magistrală, Înzestrîndu-le cu o cadență care promitea o morală ce nu mai apuca să se materializeze. Din anii de profesorat se alesese cu tonul acela ferm și didactic al cuiva obișnuit să fie auzit, dar se Întreabă dacă e ascultat. — Dacă nu mă Înșală memoria, Julián Carax a intrat ca elev la colegiul San Gabriel În anul 1914. De la bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
engleză mulțumitor) și trecând din an În an la facultatea pe care inițial și-o alesese doar ca simplu refugiu. Profesase apoi un an Într-o comună din județul Teleorman și, pe când se pregătea să Înceapă al doilea an de profesorat, fusese chemat la Încorporare. Nu se știe din ce motive, În cele câteva săptămâni care au urmat, deși nu era de găsit la școală, numitul Grințu nu dădu vreun alt semn nici celor care chiar Îl așteptau. Se prezentase, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care te îndoiești mai mult. Totuși, în rânduiala aceasta cuminte a morții, un gând se agață timid de viață. A tras un colț de umbră și mi-a luminat drumul pe care l-aș fi străbătut de aici înainte: politica, profesoratul, căsnicia. Mi-a arătat perspectivele, bucuriile, victoriile care mă așteptau. Degeaba! Toate îmi par șterse, serbede, fără noimă. Pentru cine aș mai ține prelegeri? Pentru cine aș mai smulge onoruri? Pentru cine aș mai duce-o cu Cecilia? Mihaela nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Lică . Acum e profesor și prieten bun cu familia prințului Maxențiu. Lina avea astfel de expresii fericite și un fel de a înfățișa totul care curma orice comentariu. Mini se simțea dezarmată. Orice intervenție apărea de prisos. Se interesă de profesoratul lui Lică. Nu și-1 putea închipui . . . Dar Lina declară că Lică era tot băiat bun și drăguț ca înainte, cu toată situația lui așa de frumoasă . .. Cam ridicolă buna Lină, în adevăr! . . . Așadar, Lică se schimbase fără să se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ca altă dată” “Am fost, însă, informat că vara trecută s-a înregistrat cel mai mare număr de admiși la politehnică dintre elevii săi. Deci, nu-i așa?, cea mai de seamă performanță pedagogică în peste douăzeci și cinci de ani de profesorat. Asta, oare, să nu însemne nimic?” “Nu e vorba numai de asta, tovarășe prim-secretar” “Dar, oare, nu ăsta-i lucrul cel mai important?” “(E bătăios tare dumnealui, după câte văd eu. De ce l-o fi apărând atâta?) Nu neg
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
scuză când îmi vorbește despre tot ce faceți sau gândiți despre ea! Se scuză pentru că eu nu am avut tatăl care sunteți dvs. în mintea și în sufletul meu, dvs. reprezentați EROUL care-și trăiește victoriile: * de pe front * din timpul profesoratului * din viața de familie, ca soț și tată * din această vocație de scriitor, eroul care-și primește omagiile Acum și Aici, în această viață! Fie ca în fiecare zi să vă sculați plin de energie, bucurie și inspirație! Ascultați-o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din cauza faptului că, atunci când stai la o discuție cu el, acesta începe să-ți povestească din ce a citit, chiar dacă nu are nicio legătură cu subiectul. În fiecare zi, domnul Georgescu are câte o activitate, printre care se numără și profesoratul, el fiind profesor de limba latină la o școală gimnazială. Într-o miercuri, în care sfântul soare își trimitea razele pe pământ, profesorul Georgescu se îndrepta spre școală spre a-și preda orele de latină. Când a intrat în clasă
Un suflet special. In: ANTOLOGIE:poezie by Cecilia Mariciuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_681]
-
Adela Xenopolxe "„Xenopol,Adela" scrie în revista Dochia, nr. 3: „Fie un bărbat destul de mărginit, el în virtutea sexului cu nițică protecțiexe "„protecție" sau situație politică, va ajunge departe, pe când o femeie, fie ea un geniu și nu va dobândi decât profesoratul, și acela până la școli secundare ș...ț Femeile nu trebuie să dea dovadă de invidie și egoism, cum li se atribuie: când se va ridica o femeie vrednică, să o susțină” (Mihăilescu, 2002, p. 107). „Ce spor putea avea mintea
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
general. G. Călinescu - Îmi văd de treaba mea, domnule Ioanide, nu fac răunimănui. Îmi place liniștea. Eu m-am pregătit pentru știință, nu pentru ca să fiu funcționar de minister. Cred că știi, am făcut doctoratul la Bonn, m-am abilitat pentru profesorat. Dacă nu mi-au făcut catedră!... (Ultimele cuvinte fură spuse cu o comică dezolare, ca și când Hagienuș ar fi râs el însuși de ideea de-a fi numit profesor.) Ioanide puse mâna la întîmplare pe o carte mică dintr-un vraf
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
când i se va da o catedră. Domnul Conțescu i-ar face un mare serviciu dacă l-ar ajuta, ar face alt om din el. . - Din nefericire, cumnatul meu e tot așa de încăpățînatîn chestiile de catedră. Am impresia că profesoratul universitar e un vițiu ca și morfinomania, de care e greu să te dezbari. L-ar ajuta, cu condiția să facă parte din familia lui, mai mult sau mai puțin. . - De aceea m-am hotărât și eu să mă despart
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să fie captat interesul pentru ființă. Faust e deja uscat cănd îl întălnește pe Mefisto. Dar de blocat, te poți bloca în multe și cănd nu ești Faust. Te poți bloca într-o meserie care își pierde brusc caratele. (Cum profesoratul și le a pierdut pe ale sale, e magistral prins în film. Acesta e un subiect la care merită să meditezi în fiecare secundă, dacă ești profesor.) Te poți bloca într-o sărăcie care îți ține măinile legate. Te poți
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
și tot ca pe o bucurie am simțit și ultimii ani de închisoare. Cei zece ani de la Centrul de Logică, începînd din 1964, au constituit ieșirea mea în social, exact cât am avut nevoie. Orice împlinire, alta decât în cărți - profesoratul, un mariaj reușit, călătoria - m-ar fi pierdut poate. Cărțile sânt mărturia sănătății mele și orice altceva aș fi făcut, orice împlinire aș fi avut m-ar fi făcut să regret viața în forma pe care deja am trăit-o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să facă filozofie, Orientul, pe care-l iubește, fără sanscrită nu-l poate obține. O să se afle mereu în metaxy, în interval. Victor, cel puțin, are liniștea specialității pe care și-a asumat-o. Poate pe Andrei să-l salveze profesoratul." Când am intrat, Noica tocmai îi scria fiului său Răzvan (avem aceeași vîrstă), călugăr la o mânăstire ortodoxă în Anglia. Îl întreb dacă nu se întîmplă să-l dorească, dacă nu se simte vinovat că nu i-a dat mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Tertulian, Heidegger, Gesamtausgabe, vol. 55, care cuprinde prelegerile privitoare la Heraclit și problema logos-ului. Ne restituim cărțile schimbate în acest răstimp și, în vreme ce caută volumul heideggerian, Noica ne spune: "Mai aveam o urmă de regret că nu am făcut profesorat. Însă prelegerile lui Heidegger, cu diluția lor, m-au liniștit. E straniu să vezi de câtă limbuție este capabil cel care a certat omenirea pentru lipsă de măsură în folosirea limbii. Mă sperie apoi să văd cu câtă pietate și-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lăsase să se înțeleagă că nu a tipărit-o pentru a pedepsi publicul că, după prima parte a lucrării, se arătase necopt și nereceptiv. Dar dacă două treimi din această Gesamtausgabe cuprind prelegerile ținute de-a lungul unei vieți de profesorat, atunci dezamăgirea e mare. În volumul acesta, de pildă, Heidegger se întreabă pe zeci de pagini dacă logica este a lucrurilor sau a gândului, fără să se sfiască de banalitatea problemei și fără să se sfiască de a propune în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dacă logica este a lucrurilor sau a gândului, fără să se sfiască de banalitatea problemei și fără să se sfiască de a propune în final, în locul logicii, logos-ul lui Heraclit. Însă m-am întrebat, văzând unde te poate duce profesoratul, dacă vreunul din marii filozofi a rezistat deopotrivă ca profesor de filozofie. Și a trebuit să recunosc că, în afara lui Hegel, nimeni nu poate fi invocat în acest sens. Fie că lucrurile se petrec ca în cazul lui Kant, care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]