321 matches
-
istorie și să înscăuneze Roata fără să ucidă imaginea Mîntuitorului. Grecii erau convinși că istoria trece prin stomac, și cei mai buni dintre ei nu aveau deloc poftă de mîncare. Ei nu așteptau nimic esențial de la istoricitate. Și nu erau "progresiști". Noi, da chiar de-am fi conservatori în termeni politici. Am putut presupune asemenea lui Condorcet existența umanității laborios iradiate de Rațiune pentru că așa stătuseră lucrurile și înainte cu Cuvîntul iradiat de Dumnezeu. Legea întrupării domină întreaga operă de divinizare
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
antiteze (l regăsim (n pasajul următor: "Progresul fără conservație este o clipă ș( ajunge la nimic. Conservația fără progres e o stagnație ș( ajunge la putrezire, ș( iar la nimic. Cine conservă are, ș( cine are, poate progresa mai repede. Progresiștii exclusivi n-au cunoscut (nțelesul adevăratului progres. Conservatorii exclusivi n-au cunoscut (nțelesul adevăratei conservațiuni. Căci de le-ar fi cunoscut, un c(mp ar forma, subt același stindard s-ar supune. Progresistul adevărat e totdeodată ș( conservator. Conservatorul adevărat
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ș( cine are, poate progresa mai repede. Progresiștii exclusivi n-au cunoscut (nțelesul adevăratului progres. Conservatorii exclusivi n-au cunoscut (nțelesul adevăratei conservațiuni. Căci de le-ar fi cunoscut, un c(mp ar forma, subt același stindard s-ar supune. Progresistul adevărat e totdeodată ș( conservator. Conservatorul adevărat e totdeodată ș( progresist." (apud. Călinescu, 1966, p.53) Societatea rom(nească se afla la mijlocul veacului al XIX-lea (ntr-un moment de prefaceri majore, căut(ndu-și propria cale (ntr-un scenariu (n care cei
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Subiectele de italiană concepute pentru ultimele examene de bacalaureat sunt un bun exemplu al falsei dileme și al falsului conflict despre care vorbeam. Evident, din partea autorităților a existat înainte de toate o colaborare tacită: dreapta tradiționalistă a acordat câte ceva moderaților și progresiștilor, iar aceștia din urmă au acordat câte ceva dreptei tradiționaliste; astfel încât lumea academică și ministerială clerico-liberală s-a exprimat pe deplin. Subiectului liberal propus de fraza pompoasă a lui Croce i se opune cel fatalist extrapolat cu nerușinare din De Sanctis
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
poliția italiene: pentru că, dacă guvernul și poliția ar fi vrut, aceste masacre nu ar fi avut loc. Este un loc comun. Ei bine, acum am să devin de-a dreptul rizibil spunând că responsabili pentru aceste masacre suntem și noi, progresiștii, antifasciștii, oamenii de stânga. Și asta pentru că, în toți acești ani, nu am făcut nimic: 1. pentru ca discuția despre „Masacrul de Stat” să nu devină un loc comun, și nimic mai mult; 2. (și mai grav) pentru ca fasciștii să nu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
surprind însă, și vom vedea de ce. Dar până și „minorii” (adică cei care au „o putere mai mică”) primesc cu rezervă, cu scepticism și cu o lașitate evazivă mesajul lui Pannella; de exemplu, așa-zișii „catolici ai lui nu” sau progresiștii mai liberi (care îl susțin pe Pannella numai la nivel „individual”, niciodată ca reprezentanți ai unor partide sau grupuri). Te va surprinde foarte tare, cititorule, să afli care sunt motivele inițiale pentru care Pannella și alte zeci de persoane au
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
stat în stat, iar cu aceasta contribuind - neintenționat, dat fiind că statul „roșu” se află în Nord, cu capitala probabil la Bologna - la marginalizarea ulterioară a Sudului tot mai degradat). 19 ianuarie 1975. Copularea, avortul, falsa toleranță a puterii, conformismul progresiștilor 1tc "19 ianuarie 1975. Copularea, avortul, falsa toleranță a puterii, conformismul progresiștilor1" Eu sunt pentru cele opt referendumuri ale partidului radical și aș fi dispus chiar la o campanie imediată în favoarea lor. Împărtășesc cu acest partid nerăbdarea ratificării, adică nerăbdarea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se descoperă că majoritatea, în sfințenia sa, se înșală întotdeauna, și aceasta deoarece conformismul său este mereu, prin însăși natura sa, brutal de represiv. De ce consider eu „nereale” principiile pe care își bazează (în mod conformist) radicalii și, în genere, progresiștii lupta pentru legalizarea avortului? Pentru o serie haotică, tumultuoasă și emoționantă de motive. Oricum, eu știu deja, după cum am spus, că majoritatea este, potențial, în favoarea avortului (chiar dacă, în cazul unui nou „referendum”, mulți ar vota împotrivă, iar „victoria” radicală ar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o obligație socială), în timp ce contextul politic de ieri era cel al represiunii (prin urmare, copularea în afara căsătoriei era socotită scandaloasă). Iată așadar o primă eroare de Realpolitik, de compromis cu bunul-simț, pe care o observ în acțiunea radicalilor și a progresiștilor, în lupta lor pentru legalizarea avortului. Ei izolează această problemă, cu datele sale specifice, și, prin urmare, oferă o optică deformată, și anume cea care le convine lor (de altfel, cu bună-credință, și ar fi absurd să le-o contestăm
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sale specifice, și, prin urmare, oferă o optică deformată, și anume cea care le convine lor (de altfel, cu bună-credință, și ar fi absurd să le-o contestăm). Cea de-a doua greșeală, mai gravă, este următoarea. Radicalii și ceilalți progresiști care luptă în primele rânduri pentru legalizarea avortului - izolându-l, în prealabil, de copulare - îl introduc într-o problematică strict contingentă (italiană, ca să fim expliciți) și chiar interlocutorie. Îl reduc la un caz de pură practicitate, care să poată fi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
implicite în actul sexual) este în mod conformist asumat. Din inerție, conducătorul acestei violențe majoritare este din nou Biserica catolică, chiar în vârfurile sale progresiste și avansate (a se citi cumplitul paragraf de la pagina 323 din Biserica și sexualitatea al progresistului S.H. Pfurtner). Numai că... numai că, în ultimul deceniu, a intervenit civilizația consumului, adică o nouă putere fals tolerantă care a relansat la scară uriașă cuplul, avantajându-l prin a-i oferi toate drepturile conformismului său. Această putere nu este
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Marsico este unul dintre cei mai importanți colaboratori la Codul Rocco, adică la codul fascist. Desigur, De Marsico nu și-ar fi putut imagina vreodată că în apărarea sa aveau să se ridice vocile unei mulțimi de iluminați și de progresiști. Natalia Ginzburg, scuturându-se din starea sa naturală de ațipeală, a auzit cu siguranță vreun prieten comun exclamând că eu sugerez iubirea împotriva naturii ca remediu pentru problema avortului, ca și cum ar spune că eu sugerez folosirea uleiului de arahide pentru
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
punct de plecare era în linii mari corect. His fretus, cu multă modestie și voioșie, Abele De Blasio acumulează în cărțile sale - cu multe repetiții - un material prețios de știri și informații. Iar acesta este infernul, cel puțin pentru un progresist mediu. „Standardul de viață” al unor sute de mii de bărbați, femei și copii rezultă a fi aproape de neconceput pentru mintea omenească. Momentul era cel în care Napoli fusese părăsit de dominația spaniolă și de Burboni. Caracteristicile culturii populare - „diferită
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
anume libertatea trupului. Există legi care pedepsesc un astfel de episod, iar Codul Penal italian - în acest caz, cu o înțelepciune surprinzătoare și poate în ciuda prietenului meu De Marsico 1 - nu face deosebire de sex. Nu aș vrea ca atunci când progresiștii italieni vorbesc despre reforma Codului Penal să se pronunțe, în mod reacționar, și în ceea ce privește esența acestui lucru. Ar fi în stare de una ca asta - cel puțin judecând după articolul la care am făcut aluzie (care cu siguranță nu este
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de prejudecăți, liberă, în care cuplurile și exigențele sexuale (heterosexuale) să se multiplice este, prin urmare, avidă de bunuri de consum. Pentru o mentalitate liberală franceză este desigur mai greu de înțeles și de identificat acest lucru decât pentru un progresist italian ieșit din fascism și dintr-un tip de societate agricolă și paleoindustrială, fiind deci „lipsit de apărare” în fața acestui fenomen monstruos. A face parte dintr-un cuplu este de-acum pentru un tânăr nu o libertate, ci o obligație
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fost suspendat de autoritatea de la Vatican a divinis. Cu atât mai bine. Ne rămâne însă să ne întrebăm dacă nu cumva Vaticanul n-o fi uitat complet în ce constau „cele sfinte” și dacă episcopii care la Sinod se declară progresiști nu sunt ipocriți, când singurul fel de a fi progresist pentru un preot este, evident, să fii progresist la modul extremist (sau creștin) ca Giovanni Franzoni. Tempo, 22 noiembrie 1974 Cuprinstc " Cuprins" Visul și mânia lui Pier Paolo Pasolini (Piero
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mai bine. Ne rămâne însă să ne întrebăm dacă nu cumva Vaticanul n-o fi uitat complet în ce constau „cele sfinte” și dacă episcopii care la Sinod se declară progresiști nu sunt ipocriți, când singurul fel de a fi progresist pentru un preot este, evident, să fii progresist la modul extremist (sau creștin) ca Giovanni Franzoni. Tempo, 22 noiembrie 1974 Cuprinstc " Cuprins" Visul și mânia lui Pier Paolo Pasolini (Piero Spila) 5 Prefață (Alfonso Berardinelli) 9 Notă introductivă 15 7
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
dacă nu cumva Vaticanul n-o fi uitat complet în ce constau „cele sfinte” și dacă episcopii care la Sinod se declară progresiști nu sunt ipocriți, când singurul fel de a fi progresist pentru un preot este, evident, să fii progresist la modul extremist (sau creștin) ca Giovanni Franzoni. Tempo, 22 noiembrie 1974 Cuprinstc " Cuprins" Visul și mânia lui Pier Paolo Pasolini (Piero Spila) 5 Prefață (Alfonso Berardinelli) 9 Notă introductivă 15 7 ianuarie 1973. „Chestiunea” părului 17 17 mai 1973
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
octombrie 1974. Noi perspective istorice: Biserica nu îi este utilă puterii 90 14 noiembrie 1974. Romanul masacrelor 95 25 ianuarie 1975. Ignoranța Vaticanului ca paradigmă a ignoranței burgheziei italiene 100 19 ianuarie 1975. Copularea, avortul, falsa toleranță a puterii, conformismul progresiștilor 104 30 ianuarie 1975. „Sacer” 111 25 ianuarie 1975. Thalassa 115 Februarie 1975. Câini 119 1 martie 1975. O inimă 125 1 februarie 1975. Articolul despre licurici 131 18 februarie 1975. Nixonii italieni 138 Documente și anexe Sandro Penna: Puțină
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
asupra istoriei care e, la rîndul ei, modernistă (de exemplu, planul director din 1935 este apreciat drept „unul dintre cele mai progresiste planuri generale de urbanism ale timpului În Europa”, fără a se insista pe ce anume poate fi considerat „progresist” și de ce). Cartea este centrată asupra unui număr de personalități (Marcel Iancu, Horia Creangă, G.M. Cantacuzino ș.a.), arhitecți care sînt prezentați mai degrabă drept „creatori” originali și individuali, decît drept indivizi aflați sub vremi, influențați de istorie și context. De
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
este de netăgăduit că o mare parte a acțiunilor de inginerie socială Întreprinse de stat În secolul al XX-lea au fost concepute de elite progresiste, deseori chiar revoluționare. De ce? Cred că răspunsul ni-l oferă faptul că, de obicei, progresiștii au fost aceia care au ajuns la putere pe baza unei critici ample a societății existente și care au avut (cel puțin la Început) mandatul popular de a o transforma. Ei și-au dorit să folosească această putere pentru a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sensibila și vulgara, interiorizata și petrecăreața, lucida și senzuala. Cea mai realizată operă a sa este romanul Prințul Ghica (I-III, 1982-1986), epică modern-existențialistă pe fundal istoric. Sunt narate evenimentele politice petrecute între 1858, când beiul de Samos, „conservator și progresist în același timp”, revine în România, și 1866 - detronarea lui Cuza, la care Ion Ghica are o contribuție importantă, urmând a fi - în guvernul următor - prim-ministru. Marile evenimente istorice sunt descrise pe temeiul unei documentări minuțioase, în care sunt
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
în variantele sale cele mai stângiste. Ceea ce, la sfârșitul anilor ’60, propuneau comuniștii cehoslovaci nu era foarte diferit de ceea ce a tradus în realitate China comunistă două decenii mai târziu. „Liberalizarea comunismului”, pe care o teoretizau în egală măsură comuniștii „progresiști” ai Estului împreună cu cei naționaliști din Occident - Franța, Italia, mai ales -, nu era, în principiu, inacceptabilă nici pentru Moscova. Inacceptabilă era o consecință secundară, referitoare la autonomia decizională în raport cu URSS. Probabil că dacă Dubček ar fi fost suficient de abil
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
confundându-se cu clipa prezentă datorită prosperității generale, englezii „au ajuns la acea vârstă când întregul popor se transformă în aristocrație”, deși sentimentul de clasă e foarte dezvoltat. Spiritul lor e paradoxal: „Ca orice popor mare, poporul englez e dublu: progresist și conservator, idealist și practic, tolerant și feroce, democrat și aristocrat, iubitor de libertate și tiranic.” R. abdică însă de la modul detașat-superior de abordare a lucrurilor și de la principii verificate în ultima sa carte de însemnări de călătorie, În Extremul
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
au răspândit În toată America, introducând cele mai noi metode În fabrici, birouri și magazine de desfacere cu amânuntul. Moda eficienței a pătruns rapid În societate, unde aceasta a devenit testul hârtiei de turnesol pentru progres În toate domeniile vieții. Progresiștii au introdus eficiența În arena politică și au Început să ceară depolitizarea guvernului și introducerea principiilor științifice de management În toate agențiile și programele guvernamentale. Ne vom ocupa de acest aspect mai pe larg În capitolul 10.) Cruciada eficienței a
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]