266 matches
-
Payot, Paris, 1927. Freud, S., La psychopathologie de la vie quotidienne, Payot, Paris, 1926. Fromm, E., The sane society, Holt, Rinehard and Wilston, New York, 1976. Gebsattel, V.E., Imago hominis. Beiträge zu einer personalen Anthropologie, O. Müller Verlag, Salzburg, 1968. Gebsattel, V.E., Prolegomena einer medizinischen Anthropologie, Springer, Berlin, 1954. Genil-Perrin, G., Histoire des origines et de l’évolution de l’idée de dégnerescence en médecine mentale, Paris, 1913. Genil-Perrin, G., Les paranoïques, Maloine, Paris, 1926. Georgin B., „Remarques sur le discours nosologique en
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
regina lor”. Este vorba de un anume Ariston din Chios, un filosof stoic care, iată, avea opinii similare celor susținute de cirenaic. 7. Despre sistematizarea heptadică a „artelor liberale” de către Dionisios Thrax și Varro a adus argumente F. Marx, în „Prolegomena” la ediția pe care a alcătuit-o operei lui Celsus (Corpus Medicorum Latinorum, vol. I, Leipzig, 1915). În lucrarea Sfântul Augustin și sfârșitul culturii antice, Marrou a alcătuit o lungă listă de autori eleniști și romani care au practicat sau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
el în vedere acea alertă generală și continuă la care este obligat individul uman asaltat de lumea exterioară, de ființele și lucrurile ce îl înconjoară. Din această grijă esențială se nasc celelalte trăiri pe care le-a analizat Heidegger în Prolegomena zür Geschichte des Zeibegriffs și Sein und Zeit: „angoasa” (die Angst), „frica” (die Furcht), „starea de a fi azvârlit”/„starea de a fi aruncat” (die Geworfenheit)118 ș.a. Pedagogia fenomenologică este expresia generală a „grijii” (die Sorge; the thoughtfulness) omenești
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cazul unora dintre programele de dezvoltare a organizației (OD). Terapia directă a sistemului - din cauza dificultăților sale - presupune însă tehnici mult mai complexe decât terapia individului în condiții de laborator. Bibliografietc "Bibliografie" Achim, M. (1971), ABC-ul investigației sociologice, vol. 1: „Prolegomene epistemologice”, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Achim, M. (1973), ABC-ul investigației sociologice, vol. 2: „Elemente de logică și metodologie. Propoziția”, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Achim, M. (1981), „Valorile și limitele sociologiei”, în Era socialistă, nr. 12. Ackoff, R.L., Emery, F.F. (1972), On
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în care are loc acest lucru și, în primul rând, în funcție de tehnologia productivă disponibilă, de capacitatea economică a societății de a satisface nevoile umane și sociale fundamentale. Bibliografie generalătc "Bibliografie generală" Achim, M. (1971), ABC-ul investigației sociologice, vol. 1: „Prolegomene epistemologice”, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Achim, M. (1973), ABC-ul investigației sociologice, vol. 2: „Elemente de logică și metodologie. Propoziția”, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Achim, M. (1981), „Valorile și limitele sociologiei”, în Era socialistă, nr. 12. Ackoff, R.L., Emery, F.F. (1972), On
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
bogatele sale polemici din perioada antebelică, a redevenit actual o dată cu Încheierea rupturii produse de comunism. El a fost filtrat și adaptat noilor condiții ale tranziției postcomuniste, sub forma unor metateorii și teorii generale: metateoria latențelor sufletești, metateoria Noologiei (I. Bădescu); prolegomene epistemologice ale unei teorii explicative a tranziției (C. Zamfir), teoria tranziției ca premisă a postmodernității (L. Vlăsceanu); teoria ,,spațiului social al tranziției” (D. Sandu); analiza cauzală lărgită (C. Zamfir); teoria raționalității umane limitate, individuală și colectivă (C. Zamfir și colab
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
stilul literar francez - care sacrifică dinamica cinematografică a verbului pentru acrobația portretistică a adjectivului -, diplomatul român are virtuțile unui eseist de excepție. Uneori, această stilistică riscă să piardă puterea Cuvântului divin în plasa pedanteriilor livrești sau pe coridoarele unor simple prolegomene. În clasa cuprinzătoare de improvizații teologice și fantezii agramate pe care le suportă scrisul românesc din ultimele două decade, fructul inteligenței unor cărturari pasionați de barocul nuanțelor nu reprezintă decât chemarea la cumpătare și bună judecată. Astfel ni se înfățișează
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mâinile noastre, fără a deține însă o rațiune suficientă pentru a justifica (eventual, postum) mizeria istoriei. Tradiția nu vede în modernitate o necesară felix culpa, așa cum nu integrează căderea într-un argument în favoarea Întrupării. Mai curând, creștinismul tradițional ne oferă prolegomenele pentru o critică universală a istoriei. Nu este vorba de o critică unilaterală (deci antimodernistă), ci multilaterală (așadar panculturală), atacând eresurile oricărei epoci. Și spun creștinism tradițional întrucât orice altă formă de creștinism - mai ales cel „neinstituțional” - cade în eroarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a fi tradusă în program politic) și alții. Istoria receptării gândirii franceze - în genere, istoria receptării gândirii europene - în Statele Unite nu s-a scris încă în mod sistematic, iar cărți ca aceasta a lui Lilla vor putea servi drept temeinice prolegomene. În multe situații, influența europeană este pur și simplu transplantată peste noapte în Lumea Nouă; cazul cel mai frapant este imigrația savanților evrei prigoniți de naziști, un contingent fără de care științele sociale și umanitățile ar arăta mult mai modest în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
au împlinit 200 de ani de la apariția Criticii rațiunii pure, am prezentat o comunicare la Congresul jubiliar de la Mainz și am publicat două articole în România. La mijlocul anilor ’80, am realizat, în colaborare cu Thomas Kleininge, o nouă traducere a Prolegomenelor lui Kant, cu un studiu introductiv și note. Iar în 1991 și 1992, am susținut comunicări la două reuniuni kantiene, cu participare internațională, organizate la București și Iași. Astfel, cu trecerea anilor, numărul textelor pe care le-am scris pe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în cadrul unui program al Fundației Alexander von Humboldt din Bonn. Atunci am recitit textele pe care le scrisesem despre conceptul de fizică pură și ideea științei naturii la Kant. Supunându-le controlului prin reluarea lecturilor din Critica rațiunii pure și Prolegomene și prin studiul lucrării lui Kant Principiile metafizice ale științei naturii, prin confruntarea cu unele contribuții mai recente la cercetarea kantiană, îndeosebi în literatura de limbă engleză, am constatat că unele dintre ideile pe care le urmăream erau pur și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lucru poate fi corect în teorie, însă nu funcționează în practică (1793) sau Despre un pretins drept de a minți din iubire de oameni (1797). Dar în lucrările care stabilesc contururile arhitectonicii atât de complexe a sistemului, în Critici, în Prolegomene, în Principiile metafizice ale științei naturii, scrisul lui Kant este dominat de preocuparea de a integra fiecare concept, fiecare teză și observație, într-o țesătură tot mai complexă. O operație care, cu trecerea timpului, s-a dovedit a fi tot
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Biblioteca Facultății de Filosofie a Universității București, mi-a înlesnit accesul la multe lucrări din literatura pe care am studiat-o. februarie 2005 Autorul PRESCURTĂRI ALE TITLURILOR UNOR LUCRARI ALE LUI KANT IN TRADUCERE ROMANEASCA CRP - Critica rațiunii pure Pr - Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință Imm - Întemeierea metafizicii moravurilor Pmsn - Principiile metafizice ale științei naturii Crp - Critica rațiunii practice Cpj - Critica puterii de judecare Rlrp - Religia în limitele rațiunii pure Mm - Metafizica moravurilor Pmtv
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
p. 63. 39. Vezi în această privință M. Flonta, „Newtonsche Physik und reine Naturwissenschaft in der Kritik der reinen Vernunft”, în G. Funke (ed.), Akten des 5 Internationalen Kant-Kongresses, Teil I, Bouvier Verlag, Bonn, 1981, pp. 22-26. 40. Immanuel Kant, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, traducere de M. Flonta și Th. Kleininger, Editura All, C.E.U. Press, București, 1996, p. 96. 41. În „Cuvântul înainte” la Metaphysische Anfangsgründe, există un pasaj în care autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ale căror obiecte pot fi construite în intuiție și pot primi, în consecință, o descriere matematică. A doua precizare este că filosoful contrastează enunțurile fizicii propriu-zise cu enunțurile a priori. Iată două formulări semnificative, în acest sens, din § 36 al Prolegomenelor. „Există multe legi ale naturii pe care nu le putem cunoaște decât prin mijlocirea experienței, dar legitatea și corelarea fenomenelor, adică natura în genere, nu o putem cunoaște prin nici o experiență, deoarece experiența are ea însăși nevoie de asemenea legi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
le putem cunoaște decât prin mijlocirea experienței, dar legitatea și corelarea fenomenelor, adică natura în genere, nu o putem cunoaște prin nici o experiență, deoarece experiența are ea însăși nevoie de asemenea legi, care întemeiază a priori posibilitatea ei.” (Immanuel Kant, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, traducere de M. Flonta și Th. Kleininger, Editura All, C.E.U. Press, București, 1996, p. 121.) „Trebuie să deosebim însă legile empirice ale naturii, care presupun întotdeauna anumite percepții
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ipotetice”. (W. Stegmüller, Gedanken über eine mögliche rationale Rekonstruktion von Kants Metaphysik der Erfahrung, în W. Stegmüller, Aufsätze zu Kant und Wittgenstein, Darmstadt, Wissenschaftliche Buchgessellschaft, 1970, p. 20.) 56. Pentru toate aceste observații și precizări vezi § 18 și 19 din Prolegomene. Ele se găsesc în traducerea citată mai sus la pp. 99-100. 57. Ibidem, p. 100. 58. Ibidem, p. 102. 59. Ibidem, p. 103. 60. H. Hoppe, Kants Anwort... , pp. 340-341. 61. P. Guyer, Kant and the Claims of Knowledge, Cambridge
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dat de intuiție de către o formă reprezentată de conceptele gândirii cunoscătoare. Conceptul cunoașterii orientat spre formă a primit pentru prima dată contururi clare în filosofia teoretică a lui Kant. Un număr mare de pasaje din Critica rațiunii pure și din Prolegomene pot fi invocate pentru a susține această afirmație. În cele ce urmează vor fi menționate doar câteva din cele mai semnificative. O determinare pur negativă a conceptului kantian al cunoașterii ar putea fi redată, pe scurt, în felul următor: nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
G.B. Jäsche, pe baza însemnărilor făcute de Kant pentru cursurile sale, se afirmă că prima întrebare a filosofiei este „Ce pot să știu?” și se precizează că la această întrebare răspunde metafizica 71. Metafizica este, așadar, filosofia transcendentală. Iar în Prolegomene Kant subliniază că obiectul metafizicii îl constituie rațiunea pură, adică întreaga noastră cunoaștere independentă de experiență care face posibilă experiența. Propozițiile metafizicii sunt propoziții sintetice a priori 72. Toate aceste afirmații sunt în deplin acord cu precizări pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
200 de ani de la apariția Criticii rațiunii pure, Editura Academiei, București, 1982, p. 146. 70. Kant și metafizica ..., p. 173. 71. Vezi Immanuel Kant, logica generală, traducere de Al. Surdu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 78. 72. Vezi Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa ca știință, traducere de M. Flonta și Th. Kleininger, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987, pp. 185-186, Editura All, București, 1996, pp. 184-185. 73. Critica rațiunii pure, Editura IRI, București, 1998
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
p. 23. 73. Ibidem, p. 593. 76. C. Noica, Kant și metafizica ..., p. 145. 77. Ibidem, p. 148. 78. Ibidem, p. 150. 79. Critica rațiunii pure, p. 138. 80. Ibidem, pp. 16-27. Pentru reluarea acestei idei, în partea finală a Prolegomenelor, vezi Op. cit., p. 171 și, respeciv, 172. 81. „Și de altfel Kant însuși a conceput Criticile sale ca fiind doar o intreprindere în formal, în pregătirea analitică de mijloace pentru edificarea unui sistem filosofic (doar Critica puterii de judecare a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o justificare și la o întemeiere pe mai multe planuri a stării permanent «creatoareă a omului.” („Ființa istorică”, p. 498.) 30. Progresul în această direcție este numit, astăzi, globalizare. 31. În Cuvântul înainte al scrierii sale, intitulată atât de semnificativ „Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință”, Kant observa: „Pare aproape de râs că în timp ce orice altă știință merge înainte fără încetare, tocmai în aceea care pretinde a fi ințelepciunea însăși și pe care orice om o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care pare să-i aibă în vedere Kant atunci când vorbește despre „judecata mulțimii, a căror încuviințare îl face pe filosof să roșească, dar care-l încântă pe neghiobul dornic de popularitate și îl face să stăruie în eroare”. (I. Kant, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, trad. M. Flonta și Th Kleininger, Editura All, București, 1996, p. 55.) Mulți comentatori sunt de acord că în acest punct Kant a resimțit puternic influența răsunătoarei contestări de către
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
teme, vezi M. Flonta, Cum recunoaștem pasărea Minervei? Reflecții asupra percepției filosofiei în cultura românească, Editura Fundației Culturale Române, București, 1998, îndeosebi capitolul „Două culturi filosofice”. Aceasta ne aduce aminte de o remarcă a lui Kant, în „Cuvântul înainte” al Prolegomenelor sale: „Nu este dat oricui să scrie într-un mod atât de subtil și totodată atât de atrăgător ca David Hume sau atât de temeinic și, totodată, atât de elegant ca Moses Mendelssohn; însă îmi place să cred că aș
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
4/1981, pp. 440-450. - „O explicație a conceptului „fizică pură” în Critica rațiunii pure”, în (coord.) Al. Boboc, M. Flonta, R. Pantazi, I. Pârvu, Immanuel Kant. 200 de ani de la apariția Criticii rațiunii pure, Editura Academiei, București, 1982, pp. 38-51. - „Prolegomenele și Critica rațiunii pure”, Studiu introductiv la traducerea românească a Prolegomenelor, Editura Științifică, 1987, București, ediția a II-a, Editura All, București, 1996. - „Transzendentalphilosophie und moderne kategorielle Analyse”, în Rodica Croitoru (ed.), Kant and the Transcendental Problem, Editura Universității București
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]