1,461 matches
-
revenirea în tărișoara. De la "Tați" la "Armâni", însă, nu e vorba de evoluția gustului. Ci de triumful cinismului. Nici nu-mi trece prin cap să susțin tâmpenia că aș prefera să-i văd pe politicienii români întorși la epoca șepcii proletare și a tunicii, la Tătucul Stalin. Mă întreb doar: de unde banii pentru viața de vis trăită de prea mulți dintre politicienii noștri de frunte? Lăsând deoparte categoria afaceriștilor (deși am mari dubii că ei pot exercita meseria de parlamentar, o
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
ci un sens cultural mai larg, trebuie să spunem că, în comunism, a existat inițial, de pe la sfîrșitul anilor ^40, o formă de iconoclastie numită proletcultism. "Icoanele" multor scriitori și artiști români (și străini) au fost sfărîmate în numele așa-zisei culturi proletare, de partid. Generația mea nu i-a învățat la scoala, și nici la facultate, pe Maiorescu, Macedonski, Lovinescu, Ion Pillat, Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Barbu, Blaga și alții. În deceniul al optulea, după faimoasele Teze din iulie 1971, protocronismul a introdus
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
conjugat cu o mentalitate de autodidact, înclinată spre circumspecție și demistificare. Desigur, adeziunea să, din anii senectuții, la ideologia comunistă nu reprezintă decît un act de oportunism (asupra explicațiilor căruia vom reveni), dar nu putem a nu discerne un sîmbure "proletar", prezent mereu în concepția poetului, care s-a simțit dator a da glas nu o dată solidarității sale cu clasa uvriera, e drept că mai mult în accepția ei occidentală, în aspirația acesteia spre o "cuviință" și o "civilizație" de caracter
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
uimit de soliditatea punților aruncate ăntre 24 de episoade. La apariția Cronicii de familie, Petru Dumitriu se găsea ăntr-o stare efectiv euforica și, imediat, i-a dat prin gând că ar putea repeta performanță, ămpingând radiografia socială până an mediile proletare, pe dimensiuni similare și cu un suflu narativ identic. Cu experiența acumulată, ăndrăzneala scriitorului se alia cu o anumită nerăbdare. Nici nu apucă să finalizeze primele capitole (inaugurate an Steaua de Nexus) și pe foi volante aproximă viitoarea arhitectură. ăntr-o
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
fără o critică la adresa prefeței, taxata de Petru Dumitriu drept o "poticnire", prea puțin politizate, necorespunzătoare cerințelor, în acel moment exacerbate, ale politrucilor culturali) și terminată abia după încă patru decenii. Cel dintîi exeget care a apelat la procedeul asimilării "proletare" a poetului a fost însuși Călinescu, care a pus accentul, "în demonstrația să destul de servila", pe "egalitatea funciară" dintre muncitorul manual și cel intelectual, ambii stigmatizați de mizerie: "Afară de rări cazuri, cărturarul a fost un declasat, un muncitor ducîndu-si viața
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
de pildă în cadrul "Cominternului", cu sediul la Moscova, în stradă Maxim Gorki numărul 10, în clădirea spațiosului hotel "Lux": aici activau de zor indivizi aparținînd serviciilor speciale sovietice, KGB/GRU, muncind zi și noapte, trup și suflet, pentru cauză internaționalismului proletar. Fiecare partid comunist (bolșevic) își avea spațiul său locativ rezervat. Cît privește portretul gruzinului internaționalist, fiecare reține exact ceea ce l-a surprins mai mult la Tătucul de la Kremlin. Astfel, Ilya Ehrenburg - maestru al duplicităților - în memoriile sale se referă adeseori
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
au trecut în arsenalul esteticii oficiale comuniste, evident fără citarea originii, întrucît, între timp, Trotki a fost demonizat. În numele lor a fost jugulata literatura, inclusiv cea care se proclama, cu credulitate, sovietică. Iată cîteva aprecieri ale lui Maiakovski: "A fi proletar înseamnă a iubi viitorul". Sau: "Comună e locul unde funcționarii au dispărut și unde nu vor fi decît multe versuri și cîntece". Cu toate că, e de părere dl. Mihai Zamfir, termenul de "poezie sovietică" este neavenit: "Trebuie să spunem că modernismul
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
două decenii a avut loc refluxul ferm al orientării educaționale, revenindu-se în bună parte la normalitatea unui civism clasic. În decursul ultimului deceniu de existență a regimului au mai fost încercări de resuscitare a liniei „muncitorești“, promovate de elemente proletare readuse în poziții active de Elena Ceaușescu și grupul ei de influență, ba chiar și de fostul promotor al spiritului înnoitor din anii 1965-1975, N.C., căzut în abulie politică, dar ele n-au mai găsit teren propice, fiind repudiate de
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
a catalogat-o atac la securitatea statului, subminare a noii orânduiri, vârând-o sub incidența celor mai grave sancțiuni penale. La acest gen de „apărare“ de opinia populației s-a renunțat în anii 1965-1975 - cel mai fast deceniu al puterii proletare românești - când partidul și guvernul se deciseseră să iasă total din subordonarea URSS, să construiască nu o societate a dogmelor străine, impuse cu forța, ci lumea unei modeste democrații de factură populară. Cei zece ani au putut confirma în parte
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
aerul timpului (nici literar, refuzînd să accepte succesul tinerilor scriitori, nici politic, pentru că nu înțelege virajul patriotic la timp și scrie, tîrziu în 1959, despre cum „patriotismul nostru nu trebuie să aibă țepi care să se înfigă în spiritul internaționalismului proletar”) și este „înlăturat de la conducerea treburilor literare” în vara anului 1965. Primește un vot de blam din partea colegilor din Uniunea Scriitorilor și este nevoit să citească el însuși darea de seamă prin care este înlăturat. Activitatea, evoluția și eliminarea lui
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
Ci pasiunea. Circumstanțele doar favorizează exercitarea pasiunii: înainte de 1989, acest tip de proză și, respectiv, de publicistică literară erau strict prohibite. Poetul dădea deja bătălii ciclopice cu cenzura pentru salvarea liricii sale erotice, mereu suspectată de „licențiozitate” de către obtuza morală proletară. Nu își putea permite un al doilea front, mult mai aspru. Odată dispărută cenzura, însă, confesivitatea și spiritul dialogal al lui Emil Brumaru și-au găsit matca, într-o publicistică literară pe care pana sa a onorat-o și o
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
mașini de cusut carnivore; peste cabaretul de lux cu simpaticul jazzman negru descins tocmai din New Orleans și o Marlene Dietrich versiune dâmbovițeană sublimă și perversă; peste cartiere desfigurate de bombardament; peste case de mahala cu interioare kitsch; peste cinematografe proletare și filme cu "gerarfilip". Demnă procreatoare a lui Mircică, "mămica" este și ea posedată de demonul fantasticului. Purtându-și imprimat pe trup, ca pe un destin, emblema pigmentată a fluturelui omniprezent, Maria plutește deasupra banalității meschine a vieții ei de
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
Dar, nu este prea grav; tot ce nu mă distruge mă face mai puternic. În ce termeni vă gîndiți la cititor? Acordați o importanță mai mare unui anumit cititor? "Literatura și scriitorul angajat" aveau în vedere un anumit destinatar: publicul proletar. Arta avea o funcțiune (comanda socială) și un rol pedagogic și propagandistic, iar artistul era un tribun "al vremurilor noi". Sartre, în Ce este literatura, acorda prioritate ideologicului, eticului și doar la urmă esteticului. Important era ce și pentru cine
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
unor asemenea acte de justiție... Ia să se taie la noi, azi, nasul; ori mîna care a furat; ori alte organe... N-am mai fi în Europa; dar, economic vorbind, am ajunge departe. Burghezia din comunism apărată tocmai de principiile proletare este lucrul cel mai urît la ei, bineînțeles. De aceea, au loc mereu rotirile de cadre, sau vine cîte o revoluție culturală punînd urechi de măgar inșilor a căror istețime capitalistă i-a promovat pe treapta cea mai profitabilă a
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
artiști din aceeași categorie, cu ,,estetica" realist-socialistă a avut loc, așadar, chiar pe terenul artistului. Printr-un abuz de lectură și de interpretare, dar și printr-un transfer de scopuri, arta lui Baba a fost integrată idealului umanist de tip proletar. Realismul socialist, atît prin opoziție față de așa-zisa estetică burgheză, preocupată constant de înnoirea limbajelor și de reconstrucția simbolică și plastică a imaginii, cît și prin faptul că înțelegea arta ca pe un produs denotativ, simplă componentă a unei propagande
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
excepția cea mai importantă de la regula folosirii prudente a termenului. Argumentele d-nei Cordoș sînt de bun-simț și le reiau doar fiindcă multe dintre lucrurile la care se referă au fost uitate. Proletcultism este un calc după cuvîntul rusesc însemnînd cultură proletară și a fost creat de A.A. Bogdanov, în 1917, ca nume pentru o organizație culturală ce se dorea relativ independentă de partidul comunist. Era, îndefinitiv, o avangardă, ca atîtea altele în primele decenii ale secolului XX, și din inițiativele
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
front și de agresor imperialist, România trimite spre Moscova, pînă la secătuire, imense despăgubiri de război - cereale, alimente, aur și nenumărate alte produse naturale și industriale - și primește în schimb, ca semn al prieteniei, al dragostei frățești și al internaționalismului proletar, activiști bine educați în școlile partidului comunist, ofițeri instruiți de către marea armată sovietică, ideologie, morală și filozofie stalinist-comunistă. încet și sigur viața politică și bruma de democrație care a mai rămas sînt torpilate sistematic și împinse spre caricatural, monarhia este
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
de claritate a demonstrației și a unei strategii argumentative prea greoaie în lipsa unor premise bine stabilite. Ioan Stanomir, Reacțiune și conservatorism. Eseu asupra imaginarului politic eminescian, Nemira, col. Societatea politică, București, 2000, 333 pag., f.,p. "Calea regală a literaturii proletare" A douăsprezecea apariție din colecția ABC a Editurii Dacia se ocupă de realismul socialist, fiind traducerea unei cărți din cunoscuta serie Que sais-je?. E, așadar, o introducere în domeniu, fără pretenția de a analiza fenomenul în profunzime, supunîndu-se în schimb
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
plan simbolic a raporturilor dintre stat și oamenii de cultură. Ceea ce mai tîrziu devine mecanism de represiune începe prin a fi o complicată strategie contractuală de împăcare a nevoilor ideologice cu starea de fapt (coexistența necesară, de exemplu, dintre scriitorii proletari, scriitorii țărani și "tovarășii de drum"). Realismul socialist se dovedește astfel un instrument util pentru cei interesați în primul rînd de fundamentele teoretice ale acestei estetici și de modul în care au fost aduse la un numitor comun pe tărîm
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
-se pe patru labe la vederea bietelor, scheleticilor javre. Hrăniți, ocrotiți de mizerabilii cetățeni ajunși ei însiși să ducă o viață de câine, asociindu-se cu nefericitele patrupede, păzindu-le cât pot de juvățul Marelui Hingher... Dulăii, cotarlele, maidanezii, clasa proletară ce latră, substituită, se gudură recunoscătoare, pe lângă cealaltă clasă, treptat aliată... Mai mult chiar, simțul proprietății, de care dl. Iliescu zicea că este un moft (mă întreb, ce-i aparține dumisale, de fapt?!), câinii solidarizați de mizerie, cu instinctul lor
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
la pensie și care nu mai iese deloc din cauza prafului, ce stăruie în atmosferă mascînd oamenii, colorîndu-i, dîndu-le aspectul unor spectre aduse de vîntul acela înălțat parcă de pe stepele asiatice de dincolo de Urali... În afară de praf, în oraș domnește acum moda proletară. Bărbații, cînd e frig, cu lodene pe ei și căciuli rusești cu clape de zici că sînt niște năvălitori abia descălecați în București. A încercat și ea, actrița, să se ducă într-o zi la o repetiție, că nu mai
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
nemaiavînd țigări și nici bani, îi șterpelisem din buzunarul hainei pusă pe un scaun o hîrtiuță de cinci lei, să cumpăr țigări. El fuma Kent, eu Carpați cu filtru ori fără. De obicei, refuzam țigările lui Kent - cu un moft proletar, zicea el. Uitasem să-i restitui cei 5 lei, sau de jenă. Și, 20 de ani mai tîrziu, cînd roata istoriei se învîrtise, iar eu devenisem vicepreședintele, ales, al Uniunii, el Titus, nemaiducînd-o ca înainte, cîțiva confrați ne strînseserăm la
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
condițiile socializării primare și cu atît pot susține definiții concurente asupra realității. Or, instituirea societății fără clase reclamă doar utilizarea sentimentelor "de bază", susținînd prin accesibilitatea lor eficiența muncii de propagandă. Realismul socialist ca metodă de creație legitimează o sensibilitate proletară, o reprezentare marxist-leninistă asupra societății și o viziune materialist-dialectică asupra lumii. El neagă achizițiile specifice cîmpului estetic care se autonomizase în timp prin supraordinarea condiționărilor extraestetice. El nu neagă propriu-zis funcția estetică, ci o reduce la starea de ancilaritate prin
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
condițiile unei alte moșteniri specifice, nu creează decît sunete false, cel puțin pentru receptorul specializat. Puterea comunistă, din rațiuni propagandistice, e tentată să utilizeze capitalul simbolic al scriitorilor consacrați, însă în același timp le pretinde să cultive o sensibilitate retardată, proletară, condamnîndu-i (pe cei disponibili) la inautenticitate. Nici cei convinși de doctrina comunistă la acel moment (N. Labiș, R. Cosașu) nu puteau face abstracție de achizițiile specifice cîmpului fără a risca să fie autentici, dar anacronici. Revolută și adesea falsă sub
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
fi lăsat manipulat în antebelic, pentru că numai așa se putea dedica profesiei și pasiunii de pilot de elită. La fel găsim Parma, cu impunătorul Dom, unde poposise plin de respect, în ultimii ani de viață, Borges, dar, mai ales, Parma proletară și a marginalizaților, a periferiei mizere, promiscue. Discursul la persoana I nu este liniar, planurile temporale intersectîndu-se frecvent; flash back-urile sînt necesare pentru ca Alberto și, odată cu el, cititorul, să înțeleagă reacții, evenimente cîndva petrecute. Palierele se juxtapun întrucît relatarea, cu
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]