604 matches
-
deși ar trebui să fie unul tragic este împins de ironia și umorul negru călinescian înspre tragicomic. Bietul Ioanide este un roman balzacian construit în epoca realismului socialist și publicat în 1953, în care autorul nu face nicio concesie stilului proletcultist ci construiește un roman de idei, cu intelectuali. Titlul romanului este dat de arhitectul Ioanide, un idealist care speră că intelectualii vor prelua puterea politică și vor conduce România de mîine. În anul 1957 scriitorul cumpără de la un talcioc bucureștean
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
Virgil Teodorescu, Gellu Naum ș. a. (în viața scriitoricească și în librării, în revistele literare etc.), are loc între anii 1960 și 1964, într-o irepresibilă sete de modernitate și, în același timp, dintr-o arzătoare dorință de a riposta stihuitorilor proletcultiști, „ripostă“ cunoscută și prin sintagma „explozia lirică“ din 1964 - 1965, „explozie“ ce reușește să neliniștească / alarmeze chiar și unele spirite deschise receptării critice a valorilor modernismului: Eugeniu Speranția, Vladimir Streinu ș. a.: «Printr-un proces greu de analizat, poezia antirațională, fără
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
Premiul Asociației Oamenilor de Teatru și Muzică (1978) și Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Elemente de caragialeologie (1979), precum și un premiu al Academiei Române pentru volumul colectiv Teatrul românesc contemporan (1975). Primele scrieri în proză ale lui Silvestru sunt total aservite canonului proletcultist, ilustrând mai mult decât obișnuitul compromis menit a face posibilă „trecerea" peste granița cenzurii. Nuvela Trenul regal și schițele din volumul Bordeiul de la Poarta Albă (1952) sunt scrieri de propagandă, de vehementă incriminare a regalității carliste în prima proză, de
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
ca medic endocrinolog și cercetător științific la Spitalul „C.I. Parhon” din București. a debutat ca scriitor în 1947 cu un fragment de roman („Spartacus, revolta sclavilor”), apărut în "Revista familiei", apoi a publicat în 1949 în paginile revistei "Flacăra" poemul proletcultist „Planul ne stă înainte”. După ce a publicat în 1957 un volum despre scriitorul Cezar Petrescu, el s-a dedicat romanului de inspirație istorică. Romanul "Asklepios" (1965) prezintă într-o formă autobiografică viața celebrului medic antic grec Asclepios (venerat și de către
Horia Stancu () [Corola-website/Science/336718_a_338047]
-
este viața cotidiană. O parte din texte, mai ales cele din prima perioadă de creație (anii 1950), au un substrat educativ, promovând politețea, moralitatea, dragostea de învățătură și de muncă, dar și modelele socialismului (subiect obligatoriu pentru producțiile din perioada proletcultistă). Alte scrieri se apropie de literatura absurdă, discursul fiind alterat prin mijloace corespunzătoare; în acest sens, criticul Marian Popa remarcă: „"[Pancu-Iași] are capacitatea de a deplasa banalul în zona neobișnuitului, spontaneitatea povestitorului înclinat către conversația familiară și digresia, asociația neașteptată
Octav Pancu-Iași () [Corola-website/Science/299633_a_300962]
-
expoziții personale, postbelic are o expoziție în București la Parcul Herăstrău, unde artistul plastic Theodora Maria Kițulescu trecută și ea la "munca de jos", răspundea de parc, închisă urgent de autorități după trei zile pentru că nu se situa în curentul proletcultist al vremii. Fondează revista "Simetria", la care va avea contribuții în fiecare număr, atrăgând colaboratori de marcă, salutată cu entuziasm la apariție în Revista Fundațiilor Regale de Petru Comarnescu. Primește titlul de cetățean de onoare al orașului New York, ca urmare
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
p. 122 sq.), luând atitudine / distanță față de «anemierea literaturii» și față de „câmpia ruginită a imaginarului“ (cf. "Mouvances", articolul-program), ceea ce reverberează (în „capitalismul sălbatic“ și-n „democrația junglei“), de fapt, un alt soi de șabloane / anchiloze, înrudite cu cele de tip proletcultist. Claudine Bertrand descoperă „polidimensionalitatea“ limbii / limbajului "(Limbă-criminal / care zgâlțâie certitudinile // Limbaj gol de cuvinte / Limbă-crucificatoare / Limbă-dâre-de-cerneală / Limbă-pe-hârtie...)", desigur, și dintre limitele tragice ale existențialismului sartrean, cu pentrusinele și însinele; nu descoperă Omul-Fantă înzestrat cu Necuvânt "(Non-Logos / Non-Verb)" ca Nichita Stănescu
Claudine Bertrand () [Corola-website/Science/310355_a_311684]
-
roman omonim de George Călinescu din 1953. În rolurile principale joacă actorii Ion Pacea și Leopoldina Bălănuță. Bietul Ioanide este un roman balzacian construit în epoca realismului socialist și publicat în 1953, în care autorul nu face nicio concesie stilului proletcultist ci construiește un roman de idei, cu intelectuali. Titlul romanului este dat de arhitectul Ioanide, un idealist care speră că intelectualii vor prelua puterea politică și vor conduce România de mîine. Filmul a fost vizionat de 2.255.408 de
Bietul Ioanide (film) () [Corola-website/Science/330305_a_331634]
-
(n. 20 noiembrie 1907, Sebiș, Arad - d. 24 iunie 1988) a fost un poet, prozator și psiholog român. este cunoscut în general ca poet proletcultist, al regimurilor comuniste din România, alături de autori ca A. Toma, Dan Deșliu, Eugen Frunză, A. E. Bakonsky sau Maria Banuș, între alții, urmărind cu interes direcțiunile Partidului Comunist Român. A activat, de asemenea, ca psiholog (specialist în psihologia animalelor), profesor
Mihai Beniuc () [Corola-website/Science/298627_a_299956]
-
ajungea capul, atâta făceau și ei pe vremea lor, Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească, unde-or fi acolo, că bună inimă mai aveau!”" Prozatorul Mihail Sadoveanu îl prezintă însă într-un mod cu totul fals în romanul proletcultist "Nada Florilor" (1950) ca pe unul dintre membrii Divanului ad-hoc care se opuneau Unirii Moldovei cu Muntenia. Aflat la pescuit pe malul Iazului Călugărului din Fălticeni, tânărul Iliuță Dumitraș ascultă povestea lui moș Pricop Litavoi din Forăști despre conflictul său
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
a lungul perioadei interbelice. După Al Doilea Război Mondial, impunerea ideologiei comuniste a restricționat toate demersurile artistice, transformându-le în unelte de propagandă. Deși artele „înalte” au beneficiat de o libertate mai mare după încetarea - în anii 1960, a - curentului proletcultist, muzica ușoară, curtată de ideologii comuniști pentru forța ei de impact asupra publicului, a rămas o formă de artă oficială până la căderea regimului politic. Din acest motiv, în ciuda difuzării intense oferite de Radio, a numeroaselor festivaluri de profil și apariții
Muzica ușoară românească () [Corola-website/Science/320696_a_322025]
-
de concen trare din țară erau gropi comune. Se aud nume cunoscute ca Nichifor Crainic, Andrei Ciurunga etc., etc. Așa cum le Înșiră scriitorul memorialist, numele lor devin parcă versuri de poem. Nu se poate face abstracție de faptul că poeții proletcultiști Nina Cassian, Marcel Breslașu au proslăvit pe Lenin, pe Stalin. În versurile proletcultiste era Înfierat imperialismul american. Sunt menționați Maria Banuș cu Zidul Doftanei sau Dan Deșliu cu Minerii din Maramureș ori Privesc din Doftana de Th. Fedea Rudenco. Aurel
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
Nichifor Crainic, Andrei Ciurunga etc., etc. Așa cum le Înșiră scriitorul memorialist, numele lor devin parcă versuri de poem. Nu se poate face abstracție de faptul că poeții proletcultiști Nina Cassian, Marcel Breslașu au proslăvit pe Lenin, pe Stalin. În versurile proletcultiste era Înfierat imperialismul american. Sunt menționați Maria Banuș cu Zidul Doftanei sau Dan Deșliu cu Minerii din Maramureș ori Privesc din Doftana de Th. Fedea Rudenco. Aurel Baranga publica un poem “Trăiască, trăiască, republica noastră.” Mi-am dat seama ascultând
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
destinelor personajelor fictive: În timpul ăsta murea izbit de un tramvai poetul Labiș. Ungaria trecuse printr-o revoltă înăbușită cu cea mai cumplită cruzime, închisorile se umpluseră de deținuți politici, unii mureau în celule mizerabile, alții erau executați în ascuns, literatura proletcultistă era o maculatură penibilă, în școli, în ziare, la radio, Tătuca Stalin, mort nu demult, continua să aibă glorie de salvator al nostru, al lor și al celorlalți ca și noi, capitalismul era înfierat cu răcnete și injurii, Securitatea ducea
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
acestui oraș!" "Cea dintâi ninsoare", "Înainte de plecare" (devenită "Euharistie"), Ť"Mă ridicam din mare" și "Veche baladă" (scurtată de vreo zece stihuri) îmi par mulțumitoare - de unde și reluarea lor prin culegeri ulterioare. Profund falsă este ŤPlecările constructoruluiť, cu titlul ei proletcultist cu tot! ŤȘantier navalť s-ar fi potrivit printre stihuirile de acest gen din Vântul cutreieră apele, deși a fost scrisă trei ani mai târziu. Versurile sună "din coadă", cu o nesuferită înlesnire: "Pământuri se unesc cu fiecare / Gest construit
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
Literar”, „Dacia”, „Dacia rediviva”, „Ardealul” și de la alte reviste ardelene de după 1940. Poezia refugiului, cafeneaua literară (se reține un portret amplu și deliberat „sentimental” al lui D. Stelaru), „risipirea generației” după 1944 și „pierderea iluziilor”, instaurarea dogmatismului stalinist și „contribuțiile proletcultiste ale generației”, în fine, cauzele care au făcut ca generația să se destrame, dar și cele care au dus la supraviețuirea spiritului ei ca „stare de suflet” - toate acestea completează portretul generației cu cel mai dramatic destin. Lucrarea se bazează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
sînt vituperate atîtea condeie neinspirate și aservite unei puteri vremelnice, în Semnul mirării, spiritul critic e un regal al măsurii, în care toate cele cu adevărat valoroase pentru literatura și cultura națională, editate și afirmate în aceiași ani în care proletcultiștii și neoproletculții se manifestau, sînt marcate și așezate la locul ce li se cuvine. Vocațiile de critic și culturolog sînt exemplar prezente în această carte. În totul, ne aflăm în fața unei conștiințe mereu trează și trezitoare, care a dat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
e că tot aici redacția, într-un articol de fond, își impune, între altele, prin scrisul lor "să mobilizeze oamenii muncii în lupta pentru construirea socialismului. Mergînd pe acest drum, reflectînd elementele tipice, esențiale, ale realității noastre, luptînd împotriva primejdiei proletcultiste, zugrăvind omul nou în creșterea sa, cercetînd științific și cu căldură creația marilor noștri înaintași, analizînd principial creația literară ieșeană, vom izbuti să transformăm almanahul nostru într-un adevărat organ de luptă și să fim la înălțimea mărețelor sarcini pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
literară ieșeană, vom izbuti să transformăm almanahul nostru într-un adevărat organ de luptă și să fim la înălțimea mărețelor sarcini pe care Partidul le pune în fața literaturii". Versurile de mai sus sînt o dovadă vie de luptă "împotriva primejdiei proletcultiste". Pentru că sîntem datori să nu uităm, credem binevenită prezentarea probelor de examen și a bibliografiei pentru admiterea la Școala de literatură și critică literară: "Două lucrări scrise (o compoziție liberă și o recenzie asupra uneia din operele literare menționată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dar de la zece mii încolo domnești în tihnă asupra unui partid sau unei țări, își poate ideologiza asasinatele. Lipsa oricărui reper riscă să ia proporțiile unui cataclism social". O interesantă și interesată manieră de a pune problema arhivelor privind activitatea scriitorilor proletcultiști, dar și a celor care au pactizat cu regimul este refuzul de a fi acceptate; motivația (amendată sever de autoarea Esteticii), dată de "bunii noștri scriitori veniți din România dar și de unii din Paris e exemplară nu doar pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
despre prietenia literară, afirmă despre un tovarăș de luptă: "Personal, mă mîndresc cu prietenia comunistului și criticului Ov. S. Crohmălniceanu". Astăzi, Nina Cassian își publică jurnalul scris în perioada stalinistă, în vremea cînd era una din principalele promotoare ale literaturii proletcultiste și realist-socialiste, însoțit de comentarii actuale, evidențiind în fapt că atunci a mințit cu seninătate (ca majoritatea camarazilor ei), fără a încerca astăzi, la atîția ani după, nici o clipă de remușcare, un moment în care să-și regrete faptele "literare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vestitor al izbînzilor vremii lui. Să te bați la Troia e fără sens astăzi, eroii sînt la cîmp, în uzine, în mine, în văzduh" (Misiunea scriitorului, în Cronicile optimistului, E.P.L., 1964, p. 349). Emil Iordache decelează cîteva postulate ale literaturii proletcultiste între care în prim-plan se află cel al insurecției maselor în cultură, unde cititorul "cere oglindirea vieții largi, pline, a vieții adevărate, în lupta pentru mai bine, pentru socialism" ( Ne scriu cititorii, "Flacăra", 1948, nr. 37, p. 12). Atașamentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mare, cred că au toți dreptate, deși câțiva dintre scriitorii convocați la întâlnirea cu Ceaușescu, nu vorbesc chiar ca niște "țuțeri" și nici ca niște bufoni. De fapt, e vorba de unul singur A.E. Bakonski, autor de faimoase versuri proletcultiste cândva, dar și al romanului de sertar Biserica neagră, la care scrie poate, chiar în perioada acestor întâlniri. În contextul retrogradei chemări la planificare colectivă în literatură și mai ales, al slugarnicei supuneri a confraților, multe din formulările lui Bakonski
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
drastic nu numai existența unei "clase", dar și "intelectualitatea tehnică" cu care vechiul regim se mândrea atât de mult. Cu recenta știre că se vor desființa două mii de kilometri de cale ferată, s-a ajuns să se aplice năstrușnica idee "proletcultistă" postrevoluționară din Rusia, care susținea schimbarea șinelor de cale ferată de origine țaristă. Acum însă, "caracterul de clasă al ideilor" nu prea mai are sens. "Demolatorii" nu formează o clasă, ci o forță difuză cu origini și brațe miriapodice, care
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pe teme religioase (Fața de lumină a creștinismului fiind cea mai însemnată). Alte romane, precum Acasă și Pe drumuri, sunt interzise de cenzură. Odată cu încheierea războiului, A. se întoarce la Cluj (în martie 1945). După o relativă eclipsă în epoca proletcultistă, este ales, în 1955, membru onorific al Academiei RPR. Sămănătoriste sunt, sub unele aspecte, povestirile din primele volume ale lui A., De la țară și În clasa cultă. În sfera tradiționalismului se înscrie, astfel, atitudinea de la început față de oraș, blamat cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]