199 matches
-
personale pentru a crede toujours à sa façon. Deși Biblia continuă să fie un bestseller pe piața de carte internațională, cu greu s-ar putea spune că ucenicii ortodoxiei prisosesc ori că unitatea creștinilor s-a întărit pe măsura acestei prolificități tipografice. Dimpotrivă, „toți caută spre ale lor, nu spre ale lui Hristos” (Filipeni 2, 21). Întrucât textul scripturistic nu furnizează niciodată evidențe, ci este doar pretext pentru diverse interpretări, lectura Scripturii funcționează în Biserică cu unica „ipoteză”: că „Iisus este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
transformării, aprecierii și acreditării. De aceea ne interesează în mod deosebit găsirea unei continuări a primelor cercetări ale lui Walter Benjamin. La întîlnirea numeroaselor discipline deja luate în calcul (istoria mijloacelor tehnice, pragmatica, sociologia culturii etc.), metoda își datorează eventuala prolificitate parcurgerii tuturor teritoriilor. Ea se va susține prin traseele diagonale și transversale de pe suprafața unor sisteme în general închise. Micile noastre pasarele vor evolua cel mai adesea de la un micro trivial la un macro prestigios, conectînd microenergia la o megaforță
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
specială. Mulți compatrioți se plâng de numărul prea mare al pensionarilor; guvernele au prelucrat această opinie și au lăsat să se înțeleagă greutățile legate de proliferarea categoriei pensionarilor. Problema se pretează interpretării bizare, pensionarii, în opinia unor demnitari, având o prolificitate similară chinezilor. Este o exagerare, pensionarii nu sunt deloc fertili, însă devin numeroși prin prostul obicei de a trăi mai mult, ceea ce poate fi interpretat, la urma urmei, ca o necuviință. Cam tot așa se comportă pensionarii și pe alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
amenințat a fi încă o dată înăbușit, o vreme de cincisprezece ani, nu aveam altă soluție, voi lucra demențial câte 14-16 ore pe zi, ca să las o operă.“ Sub presiunea acestui „nu voi mai avea timp“, dar și sub impulsul unei prolificități creatoare naturale, Caraion va spori imens, după 1964, ceea ce începuse în anii războiului, când debutase cu volumul Panopticum (1943), și fusese nevoit să întrerupă în 1950, anul primei arestări. Va spori deci imens opera începuturilor, publicând treisprezece sau paisprezece volume
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Eliade) ; calitatea e și un efect de limitare. Schimbând (dar schimbând negreșit) ce e de schimbat, raportul Ralea-Eliade era analog cu raportul Maiorescu-Hasdeu : de o parte mărginire și calitate, sterilitate, extrovertire, rafinament, nevoie de confort, poziție socială ; de cealaltă parte, prolificitate, enciclopedism, tip genialoid, erudiție, atracția ocultismului, asceză și licențiozitate. Eliade își revendica în mod deschis modelul hasdeian. Ralea nu-și revendica nici un model, era un eclectic, cu opțiuni strict occidentale, de preferință moderne. Eclectic era și Eliade, cum era și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se mai întâmpla uneori în țară șefului de generație. Dar nici virulența acestuia nu o mai putea avea ; nu i-o mai îngăduiau nici poziția, nici locul, nici momentul și, bineînțeles, nici vârsta. Virulența tânărului șef de generație, dinamismul și prolificitatea lui aveau, dincolo de travaliul erudit, un câmp nelimitat de acțiune : presa cotidiană și săptămânală, revistele literare lunare și bilunare, simposioanele „Criterion”-lui, neomițând nici cafeneaua. Șeful catedrei de istoria religiilor de la o mare Universitate americană ținea conferințe și la Tokio
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pentru doctrinele și mitologiile Orientului, precum probabil și vocația literaturii de ficțiune. Ceea ce a sporit enorm impresia meteorică produsă de apariția lui Eliade în viața culturală românească a epocii a fost, pe lângă abundența și strălucirea atât savantă, cât și publicistică, prolificitatea lui ca romancier. Calitativ vorbind, literatura lui de ficțiune e, ca să mă exprim moderat, foarte inegală. Reușita cea mai faimoasă atât ca succes de public, cât și de critică, a fost Maitreyi, cum se știe. Era al doilea roman al
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
În vremuri potrivnice, ne-am bucurat pe tot Întinsul patriei și În toate straturile sociale. Toate acestea și altele să nu se creadă că le scriu sub semnul mâniei, al resentimentului sau al frustrării! Dumnezeu mi-a dăruit, ani lungi, prolificitate creatoare și o viață lungă, literară, care va Învinge nu puține calomnii grosolane (Breban, colonel de securitate!, Breban, agent de influență și altele, ceva mai insidioase, pregătite cu mai multă grijă psihologică!...Ă , acum, la senectute, publicând Într-un deceniu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înzestrări naturale, câtă cultură am strâns de pe unde am umblat, prin marile orașe ale Apusului, experiența mea de profesionist al scrisului și, mai ales, bucuros de marele har pe care mi-l face existența - o laborioasă carieră publicistică, o anume prolificitate literară (privită cu ironie balcanică groasă de toți cei care, născuți cu apetit și chiar cu talent „artistic”, după primele „mângăieri” ale Miss-Gloriei, se „retrag” În lene, alcool și bavardaje nesfârșite, unde se cheltuiesc tone de spirit și genialitate.Ă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În România liberă de comunism, imediat după ’89 - Întoarcere ce mi-a atras nu puține critici din partea unor apropiați, Români și Francezi! -, s-a dovedit generoasă la extrem, forța mea de creație s-a redeșteptat cu o fervoare și o prolificitate care mi se par marele cadou al senectuții și o „confirmare” a „sensului vieții”! Așa cum, după ieșirea mea, cu „scandal” și multe neajunsuri și umilințe, din structurile administrative și culturale, În ’71, la Întoarcerea mea În țară În aprilie ’72
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dintr-o fântână secată! (O imagine, o metaforă pe care o Împrumutăm din splendida și melancolica bijuterie lirică a lui Blagaă. 3 Repet: mie mi se pare și pentru mine bătrânețea este un dar. Chiar dacă ar fi doar pentru apreciabila prolificitate pe care „mi-a dăruit-o”! Sau - și vă jur că nu sunt ipocrit sau demagog când afirm aceasta - pentru bucuria copleșitoare pe care mi-a adus-o istoria: căderea imperiului moscovit-bolșevic, eliberarea celor vreo zece state europene aflate sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
țecheri, cheltee, roabe, mături, cozi de sape, de coase sau de hârșee, furci, greble, juguri, lăzi de zestre, coșuri pentru cereale sau blidare. Păstrând legături cu rubedeniile lor rămase dincolo de munți, au mai adus și alte familii, după cum datorită recunoscutei prolificități cu care i-a înzestrat natura s-au înmulțit ajungând în 1968 la un număr de 34 de familii, fiecare familie, depozitară a unui numeros sălaș de puradei. Astăzi nu se mai poate ști câți sunt, pentru că conform noilor reglementări
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și captivante, independente de perspectiva romantică idilizantă și de reprezentarea prin cuvinte. Ceea ce a dictat mereu a fost puterea imaginației, cu virtuțile ei iraționale, defulatoare și sublimante, care au compensat o istorie brutală, incoerentă și greu de acceptat. Explicația pentru prolificitatea epicului occidental pirateresc și marin, în general, poate fi găsită numai într-o teorie a esteticului complementar, care să reunească atât imaginarul marin al vechilor corăbii, cât și pe cel al libertății oferite de o anume existență. Aventurile de călătorie
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
spectaculoasă - în ochii multora chiar prea spectaculoasă, deci suspectă! - a labirintului „anterior”, descurajant și macerator al oricărei ambiții sau act creator - și „luarea în posesie” a „legitimității interioare”, a cercului. A acelui „ritm de existență”, singur capabil de reală creație, prolificitate și, la drept vorbind, de speranță. În acest sens, „nietzschenian”, al căutării obsedante, tenace a „propriului motiv”, a propriei trăirii-tip, oricine, orice om are șanse la „izbăvire”, la „realizarea” profundă, organică, dincolo de social, la „exprimarea” radicală, spectaculoasă și fantastică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nou în sistem represiv, atunci o nouă revoluție urmează prin activarea "tensorilor" libertății. Tiparul oscilant opresiune-revoluție este implicit în sistemică blakeană Devorator-Prolific, descrisă anterior ca fiind guvernată de dinamică de tip intercuplat periodic: opresiunea corespunde devorării, iar revoluția corespunde expansiunii prolificității. Din această perspectivă rezultă că în actul creativ și al vieții la orice nivel cosmic/istoric/psihic este nevoie atît de libertate, cît și de limitare: altfel spus, viața se construiește pe paradoxalul ansamblu ordine-haos (Tharmas-Urizen), finit-infinit (Urizen-Los), trup-spirit/duh
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Blake încearcă să descrie dramaticele procese "biochimice" și "psihochimice" care au loc în interiorul tărîmurilor profunde ale formelor vii, în care există un "dans" neîncetat al legii și libertății, armoniei și sălbaticiei, determinării și nedeterminării, certitudinii și incertitudinii, vieții și morții, prolificității și devorării, ordinii și haosului, într-o infinită țesătura de relații, corelații și corespondențe ce poate fi numită o "țesătura a Secțiunii de Aur", de vreme ce, așa cum a subliniat Friedrich Cramer pe bună dreptate, Secțiunea de Aur este un element matematic
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și Câmpeanu. În volum a debutat în 1896, cu versuri - Prima (1890-1895). Deși B.P. Hasdeu a semnat prefața cărții, dându-și girul în privința talentului tânărului poet, producția lirică a lui L., deosebit de abundentă, nu confirmă nici pe departe așteptările. Aceeași prolificitate în detrimentul calității artistice marchează și dramaturgia lui L., definiția adecvată pentru activitatea sa literară fiind aceea de poligraf, un poligraf care a dorit cu orice preț, abordând toate genurile literare, să rămână autorul unei opere valoroase. Se află, alături de alți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
pe cele trei văduve pomenite mai sus. De multe ori nici n-a fost nevoie de „achiziționarea” acestui statut. N-au fost puține cazurile când „perechea” Voievodului și-a depășit (și-a ignorat, chiar) condiția - care însemna ascultare, fecunditate și prolificitate (niște Marii - ne spune unul dintre modelele feminine medievale - cuminți, înglodate într-o maternitate neîntreruptă) iar, în spațiul public, tăcere (era „Doamna mută” în timpul procesiunilor, la liturghie sau cu ocazia ce se oficiau în aer liber sau la înmormântări) - și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au apelat doar la „grupuri de schimb” românești, au căutat să-și adune rubedenii cu ajutorul cărora să alcătuiască un „clan” puternic. Căsătoriile băieților (și au fost nu mai puțin de șase - Drăghici, Șerban, Constantin, Mihai, Matei, Iordache -, născuți în virtutea unei prolificități ce încarca să contracareze o mortalitate infantilă rebelă; lor li s-au adăugat cinci fete - în pronaosul de la Hurezi figurează cinci: Ilinca, Ancuța, Maria, Stanca și Bălașa - ori șase - câte sunt în „siraua” din Ghenealoghiia banului Mihai Cantacuzino; sursele se
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în fiecare lună, note despre Steinhardt un om inteligent, cult, înzestrat la scris, în mod evident un prieten extrem de apropiat al celui în cauză. Notele lui, foarte abil formulate au ca scop să-și apere prietenul în ochii Securității...". În ceea ce privește prolificitatea acestuia, faptul e confirmat și de George Ardeleanu în dialogul avut. Cât privește felul în care sunt "formulate" notele acesta nuanțează. Și o face în mod foarte just. Pe de o parte spune că majoritatea notelor sunt niște jurnale clinice
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de televiziune pentru canalul TVR Cultural, premiat de CNA în 2003 și de APTR în 2004. Este director al revistei "Idei în Dialog", precum și membru al Grupului de Dialog Social. Autor al unei opere deja consolidate, nu doar în sensul prolificității, ci și al arderii etapelor, al reunirii și simultaneității stadiilor, estetic, etic și religios de care vorbea Kierkegaard, și-a publicat toate volumele la Editura Humanitas. Spicuim doar titlurile sau, la câteva din ele, zăbovim printr-o glosă în spiritul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și cel de-al șaselea din creația octogenarului scriitor. Spun aceasta pentru că, printre prozatorii români de azi, Constantin }oiu are reputația unui clasic al genului și mulți își închipuie că opera sa este foarte întinsă. Or, este limpede că nu prolificitatea este calitatea de căpătâi a scriitorului. De la Galeria cu viță sălbatică încoace, mai toți criticii au atras atenția asupra armoniei construcției, rafinamentului stilistic și forței epice a romanelor lui Constantin Țoiu. Puse cap la cap, cele două constatări sugerează faptul
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
Mihai Sorin Radulescu Cea mai mare parte a corespondenței Elenei Văcărescu - aflată în arhive publice și private - rămâne încă inedită, strângerea ei între coperțile unor volume nefiind tocmai o operație lesnicioasă având în vederea prolificitatea epistolară a scriitoarei. în buna tradiție franceză, urmașa Văcăreștilor găsea o plăcere în comunicarea elegantă prin scris și opera ei propriu-zisă își găsește un pandant în epistolele expediate de ea. Originalul scrisorii de față - în limba franceză - se află la
O scrisoare inedită de la Elena Văcărescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7021_a_8346]
-
în revista "Pagini alese", cu semnătura M. S. Cobuz. Evenimentul senzaționalului debut al lui Sadoveanu ne este reamintit astăzi de editura Gramar printr-o nouă ediție, a cincisprezecea, a romanului Șoimii, din inițiativa lui Valeriu Râpeanu. Talentul de povestitor și prolificitatea neobișnuită a tânărului prozator au atras atenția multora dintre contemporani. În capitolul XVII din Anii de ucenicie, Mihail Sadoveanu îl menționează în mod special pe Constantin Banu, om influent, care, în 1903, era funcționar superior în Ministerul Instrucției, factorul declanșator
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
unei umanități înțelese cu generoasă larghețe, urmărind a o restitui pe o gamă cît mai amplă. în unicitatea personalității lor se percepe rezonanța categorială a omului generic. în loc de-a simplifica, ei complică. în loc de-a restrînge, ei multiplică, însoțind prolificitatea, impredictibilul devenirii existențiale cu un tulburător simțămînt al informului ce trebuie învins, opus spiritului geometric. în loc de-a fi un corp inert, precis delimitat de muchii și suprafețe, opera lor e un seismograf al succesiunii dezordonate a clipelor, al șirului
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]