273 matches
-
a Supra-Eului poate fi comparată cu pulsiunile Inconștientului. Ea este Însă de o altă factură. Existând latent În interiorul persoanei, ea așteaptă momentul realizării. Această așteptare este starea de neliniște legată de Împlinire și pe care o putem considera un complex prometeic, de data aceasta cu aceeași semnificație pe care o are În formarea persoanei umane și complexul oedipian. Putem afirma, din acest moment, că preferința interpersonală depinde de factori externi, circumstanțiali, dar și de factori interni, reprezentați atât de complexul oedipian
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aceeași semnificație pe care o are În formarea persoanei umane și complexul oedipian. Putem afirma, din acest moment, că preferința interpersonală depinde de factori externi, circumstanțiali, dar și de factori interni, reprezentați atât de complexul oedipian, cât și de complexul prometeic. Pe aceste considerente, Eu Îmi aleg partenerul, sau am anumite preferințe În sensul acesta, În raport cu modul de realizare al complexului prometeic personal. Ca și În cazul situației oedipiene, și situația prometeică are un dublu caracter: pozitiv și negativ, În raport cu modelul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
depinde de factori externi, circumstanțiali, dar și de factori interni, reprezentați atât de complexul oedipian, cât și de complexul prometeic. Pe aceste considerente, Eu Îmi aleg partenerul, sau am anumite preferințe În sensul acesta, În raport cu modul de realizare al complexului prometeic personal. Ca și În cazul situației oedipiene, și situația prometeică are un dublu caracter: pozitiv și negativ, În raport cu modelul ideal de referință personală. Dacă am un model de ideal pozitiv, situația prometeică va fi pozitivă, și invers, În cazul unui
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reprezentați atât de complexul oedipian, cât și de complexul prometeic. Pe aceste considerente, Eu Îmi aleg partenerul, sau am anumite preferințe În sensul acesta, În raport cu modul de realizare al complexului prometeic personal. Ca și În cazul situației oedipiene, și situația prometeică are un dublu caracter: pozitiv și negativ, În raport cu modelul ideal de referință personală. Dacă am un model de ideal pozitiv, situația prometeică va fi pozitivă, și invers, În cazul unui model ideal negativ. În orice caz, alegerea sau asocierea mea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sensul acesta, În raport cu modul de realizare al complexului prometeic personal. Ca și În cazul situației oedipiene, și situația prometeică are un dublu caracter: pozitiv și negativ, În raport cu modelul ideal de referință personală. Dacă am un model de ideal pozitiv, situația prometeică va fi pozitivă, și invers, În cazul unui model ideal negativ. În orice caz, alegerea sau asocierea mea cu celălalt, sau cu ceilalți, nu este Întâmplătoare, ci dictată de o atracție care Își are rădăcinile În Supra-Eul meu moral și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
plan general, Eu prefer persoane care Îmi sunt asemănătoare, În care mă recunosc și cu care, din acest motiv, mă pot ușor identifica. În cazul acesta, se stabilește rapid un acord reciproc. Dar aceasta nu reprezintă o lichidare a complexului prometeic. Eu mă pot recunoaște și mă identific cu persoane care adesea au aceleași probleme psihologice și morale ca și mine sau de altă natură. Această atracție este dată de nevoia unei compensări reciproce a problemelor noastre similare (traumatisme afective, carențe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
carențe emoționale, frustrări, eșecuri etcă. O asemenea preferință interpersonală are un caracter predominant nevrotic și ea nu poate dura În timp, ci, d Dimpotrivă, va duce destul de rapid la situații conflictuale Între cei doi parteneri, sfârșind prin separarea acestora. Situația prometeică pozitivă se realizează prin alegerea și descoperirea modelului uman ideal cu care dorești să te identifici, la care aspiri și pe care lupți să-l poți dobândi. De regulă, ca cel mai general exemplu, acest tip de preferință interpersonală este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
umane neliniștite, frământate interior, dornică de a se autodepăși, cel care caută negând, care luptă Împotriva limitelor, tipul care aspiră spre deschidere. C.G. Jung, plecând din dubla perspectivă a culturii și a psihanalizei, delimiteză la rândul său două tipuri: tipul prometeic și tipul epimeteic. Tipul prometeic corespunde modelului uman și de viață caracterizat prin prudență, măsură, dar și prin dăruirea de sine până la sacrificiu, tipul introvert. Tipul epimeteic corespunde modelului uman și de viață caracterizat prin deschidere, lipsă de prudență și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de a se autodepăși, cel care caută negând, care luptă Împotriva limitelor, tipul care aspiră spre deschidere. C.G. Jung, plecând din dubla perspectivă a culturii și a psihanalizei, delimiteză la rândul său două tipuri: tipul prometeic și tipul epimeteic. Tipul prometeic corespunde modelului uman și de viață caracterizat prin prudență, măsură, dar și prin dăruirea de sine până la sacrificiu, tipul introvert. Tipul epimeteic corespunde modelului uman și de viață caracterizat prin deschidere, lipsă de prudență și de măsură, cel care Întâi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care persoana se regăsește pe sine ca valoare, o Întoarcere la ideea că „omul este măsura tuturor lucrurilor”. Această concluzie la care am ajuns ne obligă să căutăm semnificația valorică În izvoarele ancestrale, mitologice, dar și filosofico-morale ale acesteia. Originile prometeice ale umanului Cele expuse mai sus privesc ideile și originile intelectualiste și culturale ale umanismului. Acestea caută să explice concepția umanistă care Își are rădăcinile În aspirațiile spirituale ale supraeului, pe care le regăsim exprimate În două sensuri: În sens
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ideile și originile intelectualiste și culturale ale umanismului. Acestea caută să explice concepția umanistă care Își are rădăcinile În aspirațiile spirituale ale supraeului, pe care le regăsim exprimate În două sensuri: În sens mitologic, așa cum sunt ele concentrate În mitul prometeic, și În sens filosofico-moral, așa cum sunt ele În opera lui Platon și Aristotel. Ambele sunt intim legate Între ele, motiv pentru care le vom trata În același cadru. 1. Mitul prometeic Această temă pune, pentru prima dată În istoria culturii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În sens mitologic, așa cum sunt ele concentrate În mitul prometeic, și În sens filosofico-moral, așa cum sunt ele În opera lui Platon și Aristotel. Ambele sunt intim legate Între ele, motiv pentru care le vom trata În același cadru. 1. Mitul prometeic Această temă pune, pentru prima dată În istoria culturii, problema omului ca valoare eternă și supremă În raport cu creația originară. Mitul lui Prometeu, titanul reformator, stă la baza culturii și moralei noastre europene. Acțiunile omenești, structurate după modelul prometeic, sunt orientate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
1. Mitul prometeic Această temă pune, pentru prima dată În istoria culturii, problema omului ca valoare eternă și supremă În raport cu creația originară. Mitul lui Prometeu, titanul reformator, stă la baza culturii și moralei noastre europene. Acțiunile omenești, structurate după modelul prometeic, sunt orientate către realizarea unor idealuri de perfectibilitate În care este concentrată armonia lumii, de care depinde și armonia omului. Totul se concentrează În efortul creației, care Înalță persoana umană prin realizările sale. Orice creație este un act de Împotrivire
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoanei umane. Din acest motiv, orice acțiune psihomorală urmărește atingerea perfecțiunii, a sublimului În care omul se regăsește pe sine ca ființă plenară În confruntarea sa cu lumea, pe care aspiră permanent să o stăpânească și să o depășească. Mitul prometeic concentrează În el sinteza tendințelor umanului, care reunesc pasiunile inimii și principiul rațiunii. Aceste aspecte au fost formulate de către T. Vianu (Știința culturiiă În felul următor: revolta Împotriva autorității creatoare; ideea smulgerii de sub constrângerea legii care copleșește individul; ideea transformării
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
revolta Împotriva autorității creatoare; ideea smulgerii de sub constrângerea legii care copleșește individul; ideea transformării lumii după propriul său chip; sentimentul că orice act de creație este asociat suferinței; iubirea de oameni ca formă de sacrificiu prin dăruirea de sine. Mitul prometeic condiționează obținerea plăcerii, a satisfacției date de creație, ca formă plenară și ultimă de dobândire a plăcerii, a bucuriei, prin suferința pe care o dă efortul de a lupta pentru a putea ajunge la scopul final. Este un act prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
depăși tragicul, omul nu se va simți niciodată liniștit și mulțumit. El va continua să aspire permanent, iar această tendință Își are rădăcinile În natura sa care, așa cum arătam mai Înainte, se caracterizează printr-o sinteză a contradicțiilor. Urmașul omului prometeic este omul faustic, spiritul neliniștit care se Întreabă mereu, pentru că aspiră continuu. Dacă omul prometeic este revoltat, omul faustic este stăpânit de neliniște, de grijă, care vine, de data aceasta, din adâncul conștiinței sale. Omul prometeic luptă pentru a schimba
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aspire permanent, iar această tendință Își are rădăcinile În natura sa care, așa cum arătam mai Înainte, se caracterizează printr-o sinteză a contradicțiilor. Urmașul omului prometeic este omul faustic, spiritul neliniștit care se Întreabă mereu, pentru că aspiră continuu. Dacă omul prometeic este revoltat, omul faustic este stăpânit de neliniște, de grijă, care vine, de data aceasta, din adâncul conștiinței sale. Omul prometeic luptă pentru a schimba lumea. Omul faustic luptă cu sine și cu propria sa viață. Primul a impus lumii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a contradicțiilor. Urmașul omului prometeic este omul faustic, spiritul neliniștit care se Întreabă mereu, pentru că aspiră continuu. Dacă omul prometeic este revoltat, omul faustic este stăpânit de neliniște, de grijă, care vine, de data aceasta, din adâncul conștiinței sale. Omul prometeic luptă pentru a schimba lumea. Omul faustic luptă cu sine și cu propria sa viață. Primul a impus lumii legile sale, cel de-al doilea Încearcă să devină propriul său stăpân. Viața ne apare ca o luptă continuă a omului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pe care-l plasează În centrul lumii ca pe un „punct de referință” În care se concentrează parcă Întreaga perfecțiune cosmică. Cel care vede și Înțelege această sinteză este Sophocle. Pentru el omul devine „replica și stăpânul lumii”. Este imaginea prometeică a celui care a Învins și stăpânește Întreaga fire, așa cum o spune mulțimea corului În fața cetății la Theba (Sophocle, „Antigona”Ă. „Din toate minunile lumii nici una nu este așa de uimitoare ca omul. Cu ajutorul vânturilor năpraznice el spintecă valurile care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Cea dintâi e apreciată de Al. A. Philippide, care remarcă această „poezie de meditație gravă, fără emfază, solemnă cu măsură și cu un accent de sinceră convingere în ce spune”. Semnificativă este la Ș. sorgintea livrescă, versul fiind închinat destinului prometeic, vârstelor omenirii, înălțării omului, unei galerii de figuri mitice, precum Zarathustra, Buddha, Osiris, Prometeu, Oedip, Ulise, Venus, Minerva, Pan, Apollo ș.a., într-o perindare lirică amplă, ce filtrează imnic teme și motive din cultura universală și din folclorul românesc. Artele
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
despre zei a lui Euripide), Valentin Lipatti, Tatiana Nicolescu, Mihai Novicov (exponent al tezelor oficiale de-a lungul întregii sale colaborări), Adelina Piatkowski (Spartă, oraș al culturii în sec. VII î.e.n.), Al. A. Philippide ( Shakespeare), Sevilla Baer-Tomoșoiu, Tudor Vianu (Mitul prometeic în literatura română), Martha Vilag, Gh. Bulgar (Ovidiu și peisajul dobrogean), Silvia Cucu, Alexandru Duțu (Alegorie și realism în „Divină Comedie” - însemnări inedite ale lui Coșbuc), Maria Gabrea, Tamara Gane, M. Hubert, Iorgu Iordan (Despre „perenitatea” limbii literare), Despina Mladoveanu
STUDII DE LITERATURA UNIVERSALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289996_a_291325]
-
postmodernă a înghițit și ultima șopârlă anticapitalistă ce mai supraviețuia în anii ’90; noii saurieni nu se mai izvodesc din bărbile lui Marx, Engels și Lenin, ci din fruntea de gorgonă a lui Bill Gates, sub care palpită un creier prometeic. 15.3.3. McCarthy și imposibilitatea curriculumului multiculturaltc "15.3.3. McCarthy și imposibilitatea curriculumului multicultural" Pe harta „imperială” a gândirii postmoderniste există și regiuni promițătoare de la care se speră mai mult decât se poate obține. Este vorba despre dezbaterea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a unor avânturi lăuntrice. Între zei și oameni, Prometeu va fi veșnicul rebel, condiția sa e de eternă inadecvare. Izolarea resemnat-disprețuitoare a lui Hyperion se realiza în spațiul protector al cosmosului, conservându-i și consacrându-i eternitatea și echilibrul. Solitudinea prometeică e totală: refuzat atât de spațiul celest, cât și de cel uman, el le refuză la rându-i pe amândouă. Fericirea lui Prometeu pare a fi această nesfârșită rătăcire între lumi și nesecata dorință de a se dărui prin faptă
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
creștină se încheie într-un apogeu scolastic al autoreferențialității. Atât profesorul, cât și studentul declară starea de necesitate în aseitate. În locul participării la expresia publică - și, deci, culturală - a teologiei, fiecare actor se refugiază într-un parcurs narcisist, mizantropic sau prometeic, din care dinamica euharistic-personalistă este exclusă. Modelul platonic al Academiei antice sau al Păltinișului modern 1 - în care profesorului îi revine responsabilitatea șlefuirii meticuloase a învățăcelului - se cuvine redescoperit. Operând într-un registru anglo-saxon, tutorele i-ar putea oferi studentului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de refuzul sistematic al atomismului sau epicureismului. În modernitate, războiul existențialismului (anti-esențialist) cu tradiția metafizică a vechilor greci are mare relevanță pentru înțelegerea misterului umanității plăsmuite „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Nici materialismul „științific” al lui Marx, nici patosul prometeic al umanismului exaltat de Sartre nu seamănă cu „vânătoarea ființei” și căutarea adevărului la Platon. Este ceea ce Paul Tillich (1886-1965) n-a înțeles, în pofida avertismentelor lui C.S. Lewis incluse în superba ficțiune alegorică The Pilgrim’s Regress (1933). Nu toate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]